"Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui. A luat viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.
Moise a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”
Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău. Ei mi-au zis: „Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!” Eu le-am zis: „Cine are aur, să-l scoată!” Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.”
Moise a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”
Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău. Ei mi-au zis: „Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!” Eu le-am zis: „Cine are aur, să-l scoată!” Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.”
Exod 32:19-24
Inca de la inceput, omul a avut tendinta sa nu isi asume responsabilitatea.Adam nu si-a recunoscut vina, si a incercat sa se dezvinovateasca , acuzand-o pe Eva. In textul de mai sus, il vede pe Aron in aceeasi postura:
„Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău"
...nu eu....israelitii....se scuza Aron...
Atitudinea asta caracterizeaza si astazi pe oameni.Indiferent la ce nivel discutam, fie ca in politica, fie ca intre colegi la servici, fie ca acasa printre copiii nostri...nimanui nu ii place sa isi asume responsbilitatea...mai ales cand a gresit.Fiecare isi cauta in jur un "tap ispasitor"
Aron ar fi putut spune NU, atunci cand israelitii au cerut sa le faca un vitel de aur caruia sa se inchine...dar nu s-a impotrivit. Datorita faptului ca a acceptat, s-a facut vinovat si el de acelasi pacat.
Recunoasterea vinovatiei ne salveaza de la moarte. Unul care si-a recunoscut pacatul, a fost David. In psalmul 51, David isi recunoaste starea si se caieste amarnic.El nu a incercat sa se dezvinovateasca, acuzand pe altcineva pentru savarsirea pacatului sau....ci si-a asumat responsabilitatea.
Oare de cate ori nu am gresit noi...si am incercat cumva sa ne spalam pe maini...gasind un "tap ispasitor"?
Pocainta inseamna sa recunosti pacatul...dar sa-l si parasesti !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu