Versetul zilei

19 mai 2012

Hrana ta zilnica!

19 Mai Exod 29.31-46
Berbecul pentru consacrare trebuia să fie întâi jertfit, apoi mâncat de preoţi. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, credinciosul trebuie să se hrănească din Cel care până la moarte a fost în totul consacrat lui Dumnezeu. Apostolul ne îndeamnă: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă" (Efeseni 5.2). Preotul trebuia să mănânce carnea pentru consacrare „la uşa cortului întâlnirii", adică înainte de a sluji în Locul Sfânt. În fiecare din cele şapte zile trebuia adusă o nouă jertfă, ca urmare a exerciţiilor spirituale şi a afectivităţii înnoite zi de zi.
Sfârşitul capitolului spune despre jertfele care trebuia aduse „necurmat", „din generaţie în generaţie" (Numeri 28.3, 6, 10; Ezra 3.5), pentru a preamări necontenit înaintea lui Dumnezeu lucrarea crucii.
După sfinţirea cortului, a altarului şi a familiei preoţeşti, Dumnezeu va putea locui în mijlocul alor Săi într-o ordine potrivită cu gloria Sa. Apostolul Pavel arată că există aceeaşi relaţie între locuirea în prezent a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în cei credincioşi şi sfinţenia ce trebuie să-i caracterizeze pe aceştia (1 Corinteni 3.16, 17; 6.19).

18 mai 2012

Hrana ta zilnica !

18 Mai Exod 29.19-30
Ceremonia şi-a urmat cursul; ca urmare, fiii lui Aaron nu au fost curăţiţi pentru ca după aceea să facă orice pofteau. Au fost consacraţi, puşi deoparte pentru a sluji Domnului. În Israel, numai familia lui Aaron exercita preoţia, în timp ce acum toţi cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt chemaţi la această îndatorire nobilă. Prieteni credincioşi, dacă Dumnezeu v-a mântuit, în marea Lui iubire, este pentru ca de azi înainte să fiţi cu totul consacraţi Lui. Sângele de pe urechea dreaptă, de pe degetul mare al mâinii drepte şi de pe degetul cel mare de la piciorul drept (v.20) arată că aceste părţi ale trupului, care spun, respectiv, despre ascultare, despre lucrare şi despre umblare, au fost sfinţite pentru a fi puse la dispoziţia lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt (uleiul peste sânge).
Să notăm că expresia tradusă prin cuvântul „să-i consacri" înseamnă literal „să le umpli mâinile". Mai mult, departe de a privi aceasta (aşa cum fac unii) ca un act prin care ne dăruim Domnului (putem noi oare să-I dăruim Lui ceea ce deja Ii aparţine?). Înţelegem că inimile noastre au nevoie întâi să fie umplute de Dumnezeu, pentru ca să putem aduce „darul legănat" (Hristos) înaintea Lui (v. 24). „Din mâna Ta primim ce îţi aducem" - spunea David (1 Cronici 29.14).

17 mai 2012

Credinta !

Credinta pe care o avem aici pe pamant... va determina destinul  nostru de maine !
De multe ori tratam cu prea mare superficialitate credinta noastra, dar in functie de credinta pe care o avem...dam si roade. O credinta buna , la vremea potrivita va da si roade bune .
Desi  toti oameni sunt, sau cel putin par identici la prima vedere, totusi exista o mare diferenta intre ei. 
Avem in curte doi copaci si sunt la fel...ciresi, dar totusi roadele lor nu sunt identice.Unul  face cirese mari si bune la gust ..unul mici si amare... 
Desi amandoi sunt copaci  si  par identici, totusi ceva ii deosebeste....depinde soiul lor.
La fel este si credinta din sufletul  nostru....depinde foarte mult de ceea ce am sadit in el, pentru ca asa vor fi si roadele si avand un sistem de valori bun pe care sa ne bazam credinta si rodul va fi pe masura.
 Atunci cand trupul nostru este bolnav ....ca fiecare, cautam cel mai bun si renumit  medic si nu am merge la unul despre care nu am auzit niciodata sau nu am auzit lucruri bune.
De ce oare cand este vorba de suflet ...nu punem tot  atata pret..si intelepciune de a cauta ceea ce este bun pentru sufletul nostru?
Traim intr-o lume care se indreapta cu pasi repezi spre pierzare, si durerea cea mai mare este ca multi sunt  chiar dintre cei care cunosc invataturile Sfintei Scripturi.
Cand vezi faptele lor, cand vezi trairea lor, cand vezi portul lor ....stai si te intrebi : "mai au oare ceva in comun cu Dumnezeu?"
Intotdeauna este ceva in firea omului care il atrage  mai mult spre rau. Cunoastem istoria poporul din vremea lui Noe. 
El era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui:Noe umbla cu Dumnezeu. - Geneza 6:9
Noe a trait in alta civilizatie, n-a beneficiat de atata confort si bunastare... totusi el a ramas neprihanit..si a cautat  pe Dumnezeu.
 Iata ca in ciuda stricaciunii in care era....Noe a ramas neprihanit !
A trait neprihanit intr-o lume stricata si a ramas unul dintre eroii credintei, pentru ca l-a crezut pe Dumnezeu pe cuvant. Dar, Dumnezeu  nu s-a lasat batjocorit, ci  a luat atitudine  la pacatul care era pe pamant. A hotarat sa ii stearga de pe fata pamantului, dar Noe a scapat cu viata.
 Cu cat omul a progresat  in  privinta civilizatiei, ar fi trebuit sa il caute pe Dumnezeu mai mult dar, iata ca bunastarea si  apogeul confortului...aduce o stare de mandrie si o departare de Dumnezeu.
Au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteii, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit lui Baal
 spune in 2 Imparati 17:16.
Intotdeauna Dumnezeu a avut atunci si inca mai are  si acum, oameni care nu se inchina in fata Astarteelor si a idolilor din ziua de azi. Deseori  uitam poruncile Bibliei, dar asta nu ne scuteste de Judecata lui Dumnezeu.Este ca si in legile soferiei. Ai luat examenul dar cu timpul ai uitat legislatia...dar in fata politiei  ne va scuti aceasta scuza  de amenda si pedeapsa...?
Nicidecum...!
Faptul ca am stiut poruncile LUI, dar le-am uitat si nu le-am pazit  NU NE VA SCUTI de pedeapsa lui Dumnezeu.
Dumnezeu sa se indure de noi, si El sa ne dea intelepciune sa profitam de fiecare data cand , "inca ne mai da o sansa"


MARIANA SOMESAN- DE CE PORTI TU POVARA

Buna dimineata !

Cine îngenunchează înaintea oamenilor, nu va putea sta drept înaintea lui Dumnezeu...şi cine îngenunchează înaintea lui Dumnezeu va putea sta drept înaintea oamenilor !
O zi minunata !

Hrana ta zilnica !

17 Mai Exod 29.1-18
Privit în mod singular, Aaron îl reprezintă pe Domnul Isus şi, în această calitate, el este uns separat şi nu este nevoie de sânge (v.7). Când este împreună cu fiii săi, îl vedem în aceasta pe Hristos cu ai Săi. În virtutea relaţiei lor cu Isus, Marele Preot din cer, credincioşii se asociază cu Hristos pentru a aduce laude lui Dumnezeu. Dar, înainte de a-şi putea exercita slujbele, Aaron şi fiii săi trebuia să împlinească o serie de condiţii. Pentru ei erau aduse jertfe. Ei trebuia să se apropie de uşa cortului şi să fie spălaţi cu apă (remarcăm că nu puteau să se spele singuri). Ei primeau noile veşminte descrise în cap. 28. Din punct de vedere moral, aceleaşi operaţii sunt obligatorii înainte de orice slujbă creştină. În primul rând este necesar să fi venit la Dumnezeu cu jertfa cea mai bună, care face ispăşire pentru păcatele noastre. Apoi este necesară „spălarea cu apă", prin Cuvânt (Evrei 10.22; Tit 3.5). Trebuie în cele din urmă ca trupul nostru să corespundă hainelor noastre. Zaharia 3.3-5 prezintă un preot, pe Iosua, pe care Domnul îl îmbracă în haine de sărbătoare în locul „hainelor murdare". Purtarea noastră trebuie să fie curată, pentru a corespunde curăţiei interioare a conştiinţei. Şi aceasta o putem realiza îmbrăcându-ne în Domnul Isus Hristos (Romani 13.14).

16 mai 2012

Sase pui si-o biata mama !


Mai de mult, o rândunica avea-n cuibu-i sase pui
Si privea la ei sarmana, ca la chipul soarelui:
De cu zori pornea -sageata- cautând, pe deal si vai, 
Hrana pentru puii sai
Si-n iubirea-i nu odata
S-a culcat ea nemâncata, 
Dar destul de fericita ca nu s-a-ntâmplat nicicând:
Dintre pui, s-adoarma vre-unul ars de sete sau flamând, 
Nici n-a fost mai mândra mama decât ea-ntre rândunici, 
Când vazu-ntr-o zi ca puii se facusera voinici, 
Si n-a mai avut odihna nici cât ai clipi, sub soare, 
Pâna când, pe fiecare pui nu l-a-nvatat sa zboare, 
Dar, când toti puteau sa plece încotro voiau sub slava, 
Rândunica, istovita, a cazut în cuib bolnava
Si cu ochii plini de lacrimi tinta-n ochii fiecui, 
Zise celor sase pui:
Dragii mamii, eu de-aseara, simt în inima un cui:
Aripile greu ma dor
Si nici vorba sa mai zbor...
Dumnezeu mi-a dat putere, - oricât am avut nevoi, -
Sa gasesc într-una hrana pentru voi...
Astazi fiindca sunt bolnava, dragii mamii, se cuvine, -
Mari cum v-a facut maicuta, sa-ngrijiti si voi de mine
Si ca nimeni dintre puii-mi sa nu simta ca mi-e rob, 
Fiecare, sa-mi aduceti, zilnic, numai câte-un bob;
Ale voastre sase boabe milostive, ma vor tine
Pâna când o sa vrea cerul sa ma faca iarasi bine...

Ascultând cuvântul mamei, au zburat cei sase pui
Si-au adus, vre-o sase zile, fiecare bobul lui...
Mai departe însa puii, - beti de-al slavilor înalt, -
Fiecare-având nadejdea ca-i va duce celalalt, -
N-a mai dus nici unul bobul si, uitata mucenica, 
A murit atunci de foame cea mai sfânta rândunica.

Si-a ramas apoi povestea trista, neluata-n seama, 
Orisicui ai sta s-o spui, 
Ca o mama îsi hraneste:sase, opt sau zece pui, 
Însa zece pui, adesea, nu pot toti hrani o mama.
Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
Filipeni 3:15

Increzatoare in Domnul !

          Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. Ps.119:66
Fiecare  anotimp are frumusetea lui.Chiar daca este primavara si in mod normal ar fi trebuit sa avem parte de soare,sunt deja cateva zile bune, de cand  ploua mocaneste de parca ar fi toamna.Dar cum am invatat sa ma adaptez  in orice situatie....deja devine placut.
Placut ca ...in aceste momente parca ai mai mult timp pentru a-ti face o analiza a drumului pe care il parcurgi, o analiza a vietii pe care o duci, o analiza a situatiilor prin care treci si nu in ultimul rand  o analiza a oamenilor care ii ai sau i-ai avut in jurul tau ....de-aceea iubesc aceste momente.
Azi trezindu-ma mai devreme, am avut un timp  minunat de dimineata in care am putut sa meditez si sa admir  tot ceea ce ma inconjoara, sa imi amintesc toate binecuvantarile primite in ultima saptamana..si nu sunt putine la numar... si totul  imi confirma ca DUMNEZEU ma iubeste enorm.
Si pentru ca ma iubeste enorm.....si ma vrea cu gelozie doar pentru EL, m-a ajutat sa ma debarasez de tot ceea nu a fost dupa voia Sa, sa inteleg multe lucruri care pe moment nu le-am inteles si pentru moment pareau fara o logica.
Dar  cum Dumnezeu  nu ne lasa niciodata "in  ceata"....cu atat mai mult daca cerem sa ne  si descopere lucrurile pe care nu le intelegem, tot  astfel am facut si eu. Ii multumesc ca mi-a descoperit multe lucruri ,mi-a deschis ochii sa inteleg unele situatii, dar si mai mult m-a  facut sa inteleg planul Lui cu privire la mine.
Un lucru este cert: daca vrei ca sa  traiesti o viata dupa voia LUI s-ar putea sa nu placi celor din jur, dar asta prea putin conteaza si cred ca e ultimul lucru care ar trebuie sa ne preocupe.Preocuparea noastra trebuie sa fie una singura: SA  FIM PLACUTI  INAINTEA LUI !
Daca vrei sa auzi vocea lui Dumnezeu si daca vrei ca Voia Sa sa se faca in viata ta, trebuie sa te lasi la dispozitia Lui, chiar daca uneori  esti de neinteles pentru cei din jur si poate chiar de tine insuti....tu sa mergi increzator "pe Mana LUI" , si-atunci binecuvantarile Sale nu vor intarzia sa apara.

Hrana ta zilnica !

16 Mai Exod 28.31-43
Mantia în întregime albastră pe care Aaron trebuia s-o poarte sub efod ne vorbeşte despre caracterul ceresc al Marelui nostru Preot. In timp ce Hristos a fost înălţat „mai presus decât cerurile" (Evrei 7.26), de pe pământ îi este adusă o mărturie din partea „fraţilor uniţi împreună", susţinuţi de preoţia Lui cerească şi care constituie „marginea veşmintelor lui" (Psalmul 133.1, 2).
Clopoţeii ne fac să medităm la ce ar trebui să se audă în vieţile copiilor lui Dumnezeu. Zornăitul lor era dovada că preotul era viu. Le arătăm noi oare tuturor celor din jur că Hristos este viu? Rodiile reprezintă fructele: ceea ce trebuie să se vadă în vieţile sfinţilor, dacă rămân legaţi de „mantia" Omului ceresc (compară cu Ioan 15.5). Şi subliniem că, din vreme ce clopoţeii şi rodiile sunt în număr egal, vorbele şi faptele trebuie să meargă împreună în viaţa fiecărui copil al lui Dumnezeu. 
Dar, dacă ne simţim slabi şi dăm greş în această mărturie şi slujbă, avem o resursă: Isus înaintea lui Dumnezeu în sfinţenia Lui absolută, având pe frunte placa de am „Sfinţenie Domnului". Privind la El nu vom mai fi preocupaţi de slăbiciunea noastră, ci de perfecţiunea Lui.
Ultima parte a capitolului descrie îmbrăcămintea fiilor lui Aaron şi ne face să ne gândim la promisiunea din Psalmul 132.16.

15 mai 2012

Noapte buna !

O seara  binecuvantata  si o noapte
 in care Dumnezeu sa ne daruiasca pace si liniste in sufletele noastre !

Hrana ta zilnica !

15 Mai Exod 28.15-30
Peste efod, în faţă, era prins „pieptarul", ca un fel de şorţ în faţă. Pe el erau fixate douăsprezece pietre preţioase, după numele celor douăsprezece seminţii care erau astfel necurmat pe inima lui Aaron (v.30). Imagine mişcătoare a locului pe care-l ocupăm noi ca iubiţi ai Domnului! Suntem pe umerii Lui puternici, dar suntem şi pe inima Lui, subiecte ale necontenitei Sale griji (comp. cu Ioan 13.23). Numele erau gravate ca o pecete, ca un semn al proprietăţii (Cântarea Cântărilor 8.6; Hagai 2.23).
„Necurmat" este cuvântul de subliniat în acest capitol (v. 29 sf., 30, 38). Din imaginea acestor pietre fixate de neclintit vedem că pe cei care sunt ai Domnului nimic nu îi poate despărţi, nici de puterea Lui cea mare (Ioan 10.28 sf), nici de dragostea Lui (Romani 8.35).
Pietrele erau foarte diferite, răsfrângând fiecare într-o manieră particulară lumina aceluiaşi sfeşnic. Tot astfel, cei mântuiţi sunt diferiţi unul de altul, fiecare reflectând o anumită trăsătură morală a lui Isus. Şi fiecare este preţios pentru inima Celui care îl poartă. Când suntem pe punctul de a critica un alt creştin, să ne amintim că Domnul îl iubeşte. In sfârşit, pentru ca toate aceste nestemate sau, mai degrabă, pentru ca toţi aceşti credincioşi să reflecte deplin lumina din sanctuar, trebuia să fie tăiate şi şlefuite: aceasta este lucrarea răbdătoare a Duhului Sfânt.

14 mai 2012

In credinta !

CE FEL DE CREDINTA AI ?

Si fiindca imi place sa notez  ideile din mesajele pe care Domnul vrea sa ni le transmita, la randul meu impartasesc si eu altora.
 "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" 
spune ap.Pavel in Efeseni 2: 8-9, iar pe de alta parte citim in Iacov 2: 17-20
 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele"
Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!
 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?"
Sa fie oare o contradictie  intre cei doi...?...nu cred....
Multi oameni si ma refer in special la "unii crestini" din ziua de azi, care au isi traiesc viata dupa bunul plac, dupa pofta firii, savarsind pacat dupa pacat, desi cred in  Domnul Isus si il marturisesc cu putere....acestia au  ajuns sa creada ca, daca sunt mantuiti prin har pot face ce vor, ca Domnul e bun si milos , iertator si doar Harul Sau  le este salvarea.
La aceasta categorie se refera Iacov : "SI DRACII CRED SI SE INFIOARA"
 Versetul 14 : Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte...
La ce ne ajuta sa avem o credinta doar la nivel declarativ?
Credinta mantuitoare doar la stadiul de declaratii si in schimb fara dovezi...este o credinta moarta.
Toate vorbele pe care le spunem, toata ravna cu care Il proclamam ca "EL E FIUL LUI DUMNEZEU" este in zadar daca viata noastra dovedeste altceva.
Este absurd sa credem ca putem insela pe Dumnezeu.De multe ori nu  mai reusim nici macar pe oameni sa ii mai inselam....dar pe Dumnezeu .....NICIDECUM.
Duminica il proclamam pe Dumnezeu....dar  comportamentul nostru, de luni si pana sambata  ne contrazice.
Credinta mantuitoare spune fr. Doru Hnatiuc, in mesajul lui de aseara, este o armonie intre declaratii si dovezi
In Noul Testament gasim o multime de afirmatii uluitoare ale dracilor la adresa lui Dumnezeu.Il recunosc ca este "sfantul lui Israel", recunosc ca El a murit si a inviat, recunosc ca EL este Fiul lui Dumnezeu,
 "Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui." Luca 8:28, recunosc aproape totul...singurul lucru care nu il pot recunoaste si nici nu vor sa il accepte este : "acceptarea  lui Isus ca DOMNUL  vietii  lor"
Acceptarea lui Isus ca Domn in viata noastra , trebuie sa  ne faca sa recunoastem starea de pacat in care suntem si renuntarea la toate lucrurile care sunt placute pentru noi, dar nu sunt placute inaintea LUI.
Oh...dar aici este problema cea mai mare !!!
Cum sa renunt la ceea ce imi face placere....?
Recunosc tot, te  declar peste tot, fac multe lucruri in Numele Tau...dar Doamne....
"nu-mi cere sa renunt la ceea ce imi place...asta-i prea mult .... !"
Credinta manifestata in public trebuie sa fie si in privat. Credinta din intimitate trebuie sa fie si in public.
Nimic nu este mai tragic decat sa pasesti in iad cantand cantari de lauda pentru Dumnezeu si propavaduindu-i  Evanghelia  la altii....!!!
Dumnezeu sa ne dea intelepciune, sa intelegem ca inca ne iubeste si ne mai da o sansa de a ne intoarce din drumul nostru, de a ne strivi orgoliul in fata Lui, pentru ca la urma urmei nu facem rau nimanui...decat noua insine !
"Nimic intinat nu va intra în ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna; ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului" Apocalipsa 21:27




Hrana ta zilnica !

14 Mai Exod 28.1-14
Aaron este un simbol al lui Hristos în caracterul Său de Mare Preot. El era purtătorul de cuvânt pentru poporul Domnului, aşa cum este acum Hristos, înaintea lui Dumnezeu, reprezentantul celor care-I aparţin. Îmbrăcămintea Lui prezintă simbolic tot ceea ce este legat de slujba pe care o înfăptuieşte Isus în cer în favoarea poporului Său răscumpărat. Fie ca Duhul Sfânt să ne dea înţelepciune (v.3) pentru a examina aspectele diferite ale acestei slujbe. Ele ilustrează, în fapt, atât caracteristicile glorioase ale Marelui nostru Preot, cât şi adevărurile cu care venim în contact direct.
Efodul, un fel de tunică fără mâneci, era elementul principal şi caracteristic. Ca şi perdeaua, era ţesut şi brodat cu fire de diferite culori, a căror semnificaţie deja am aflat-o. Spre deosebire de perdea, avea şi fire de aur, o adăugare importantă. Efodul era completat de doi „umerari", cu rol de legătură între partea din faţă şi cea din spate, pe care erau montate pietre de onix, în care erau săpate într-un fel de neşters, pentru aducere-aminte, numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Frumoasă imagine, nu-i aşa, a modului în care Isus îi susţine şi îi poartă pe răscumpăraţii Săi! 
Ei sunt cunoscuţi pe nume şi sunt neîncetat în gândurile Lui (compară cu Luca 15.5). 
Şi, mai mult chiar, ei fac parte din gloria şi podoaba Lui (v. 2).

13 mai 2012

 Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău? Mica 6:8

O duminica placuta si binecuvantata !

Vegheati....!

   Cred ca s-ar putea scrie volume intregi despre comportamentul oamenilor in timpul de pe urma. Violenta, depravarea, minciuna si starea morala depravata sunt rezultatul abaterii de la Scriptura si de la poruncile date de Dumnezeu.
Ap. Pavel in epistola lui Timotei spune: "Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite"
2 Timotei 4:3-4
Aceasta stare a omenirii a fost prevazuta cu mii de ani in urma. Dar in ciuda acestui avertisment, totusi  se poate  ramane tare in credinta. Continuarea dupa aceste verset  intareste ceea ce spun si imi confirma acest lucru.
"Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba"2 Timotei 4:5

 O duminica  binecuvantata !


Hrana ta zilnica !

13 Mai Exod 27.9-21
Împrejurul Cortului se întindea curtea, un fel de teren mare împrejmuit, în care toţi israeliţii puteau intra cu jertfele lor (Psalmul 96.8). Era delimitată de pânze de in susţinute de stâlpi aşezaţi pe piedestale de bronz. Aceste pânze de in subţire răsucit (conform cu umanitatea fără pată a lui Hristos), vorbesc despre mărturia de sfinţenie practică pe care sfinţii răscumpăraţi trebuie s-o poarte în faţa unei lumi ignorante şi ostile. O asemenea mărturie este însoţită de suferinţe din cauza dreptăţii şi toate trebuie să aibă ca bază piedestale de bronz, din acelaşi material ca şi altarul pentru jertfe, unde, în mod simbolic, Hristos a suferit pentru noi, lăsâdu-ne un model ... (1 Petru 2.21). Strălucind în soarele deşertului, împrejmuirea curţii trebuia să fie văzută de departe, proclamând că Dumnezeu era acolo. Să ne ajute Domnul să dăm înaintea lumii o asemenea mărturie colectivă fără greşeală!
Sfârşitul capitolului ne aminteşte care este sursa şi puterea interioară a unei asemenea mărturii: Duhul Sfânt. Pentru ca cele şapte lămpi ale sfeşnicului să strălucească neîncetat, în ele trebuia pus „untdelemn curat de măsline bătute", imagine a exerciţiului continuu al credincioşilor de a acorda Duhului Sfânt locul care îi aparţine de drept.