Versetul zilei

5 ianuarie 2013

Cor Elim-O noapte sfanta


Vine Isus - Poem Craciun


Paula Seling - A mai trecut un an



Altarul rugaciunii !

'Naintea feţei Tale, cerescule Părinte,
Aş vrea s-ajungă astăzi puţinele-mi cuvinte,
Şi strâns înmănunchiate, ca un mărgăritar
Să fie-o rugăciune pentru al Tău altar.

De-aceea-mi plec fiinţa cu tot ce am în ea
Să-mi torn pârjolul vieţii aici în faţa Ta,
Ca Tu din înălţime, din zări nemărginite
S-auzi a mea şoptire, prin lacrimi izvorâte.

Dar simt că tot lăuntrul e ruginit, e gol,
Că lanţul slăbiciunii mereu îmi dă ocol,
Şi cu a mea privire în sus nu pot privi
Pe Tine, Doamne sfinte, în cer a Te zări.

Să-Ţi spun că jertfa rugii e simplă, e săracă
Şi... pentru cer... n-ajunge podoaba ce-o îmbrac
Că printre zări ascunsă, pe-o cale-aşa de lungă
Strigarea mea cea slabă nu poate să ajungă... ?

Împovărat de greşuri, zdrobit şi păcătos,
Din lutul plămădelii, sec şi buruienos,
O frază istovită sau un cuvânt măcar
Aş vrea să urc spre ceruri ca jertfă de altar.

Pe buza mea cea arsă mulţimi de fapte vin,
Se nasc şuviţe fluvii din sufletul meu plin.
Sunt vreascurile vieţii, e chinul strâns ca varul,
E rugăciunea însăşi, e jertfa, e altarul.

Şi-atunci în starea asta Tu mâna să-mi întinzi,
Altarul meu cel gata, Isuse, să-l aprinzi,
Să ardă-n flăcări sfinte în nesfârşitu-ţi har,
O rugăciune sfânta, o jertfă de altar.

Atâta e ce astăzi eu aş putea aduce
În faţa Ta, Isuse, la Gogota, la cruce:
O inimă zdrobită, scăldată-n mult amar,
Dar... rogu-Te, Isuse,... Tu pune-o pe altar ! 
               
                                      Valentin Popovici

Altarul familiei !

ILIE si IOV, doi oameni ai lui Dumnezeu care au un lucru in comun, au ridicat altare.
Iov 1:5
Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.

1 Imparati 18:30-32
Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat.
 A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îţi va fi numele” şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. 

Altarul-este locul intalnirii cu Dumnezeu. In vechime era nevoie de o jertfa adusa pe altar. Astazi pe altarul nostru  nu mai este nevoie de o jertfa, pentru ca jertfa a fost adusa in urma cu 2000 de ani.Dumnezeu l-a dat pe Singurul Sau Fiu, pe  ISUS HRISTOS. In schimb pe altarul nostru trebuie aduse multumiri ca jertfa, trebuie aduse cantari de lauda.Altarul este locul unde ne sfintim zi de zi prin rugaciune.
Astazi traim vremuri tot mai urate, mai grele din acest punct de vedere, pentru ca exista tot mai multe familii unde altarele sunt distruse, au fost lasate in paragina.
O familie credincioasa fara altar..este pe cale sa se destrame.
Putini  soti se mai unesc pe genunchii seara impreuna, putini parinti ingenuncheaza impreuna cu copii lor. Si-atunci ne miram ca auzim tot mai multe divorturi in randul crestinilor...?
Exista divorturi, pentru ca nu mai exista altare !!!!
E un moment prielnic acum la inceputul acestui an, sa ridicam altare in casele noastre.

Altarul nostru trebuie sa aibe: piatra, lemne, jertfa si apa.
PIATRA - Cuvantul lui Dumnezeu
LEMNELE - Cantarea de lauda
JERTFA - Rugaciunea
APA - Prezenta lui Dumnezeu .
 Avand toate acestea pe altarul familiei noastre vom  avea cele mai binecuvantate familii.
O zi binecuvantata !


Hrana ta zilnica !

5 Ianuarie
Judecători 3.1-11
În această carte a Judecătorilor  vom vedea constant reproducându-se acelaşi ciclu. Poporul începe prin a-L abandona pe Domnul. Atunci El îi foloseşte pe vrăjmaşii lor pentru a le trezi conştiinţa. În cele din urmă, Israel strigă către Dumnezeu care, plin de îndurare, îl scapă dându-i un judecător (vezi şi Psalmul 107.6, 13, 19, 28). Ciclul acesta,  se repetă prea adesea în viaţa fiecăruia dintre noi.
Când, uitându-L pe Domnul, intrăm sub influenţa lumii, El Se foloseşte uneori de ostilitatea acesteia pentru a ne trezi. Versetul 2 ne aminteşte de felul în care Dumnezeu ne păstrează într-o stare de alertă şi ne exersează pentru luptă. El permite existenţa vrăjmaşilor tocmai cu scopul acesta. Pregătirea militară include în mod necesar exerciţii şi manevre fără de care un soldat n-ar fi capabil să lupte când s-ar ivi situaţia. „Luptă-te lupta cea bună a credinţei" este un îndemn permanent pentru credincios
(1 Timotei 6.12).
Şi aceasta, deoarece credinţa are o dublă certitudine: cea dintâi, că lumea este un vrăjmaş; cea de-a doua: că lumea este un vrăjmaş învins. „Eu am învins lumea", sunt ultimele cuvinte ale Domnului Isus Hristos adresate alor Săi înainte de cruce.
Pe acestea trebuie să le luăm în stăpânire prin credinţă, pentru ca să câştigăm victoria asupra lumii
(Ioan 16.33; 1 Ioan5.4, 5).

4 ianuarie 2013

Glorie Domnului !

Dupa ani multi in care am cautat fericirea departe de Domnul....EL a hotarat o zi in care sa imi vorbeasca si sa imi cerceteze viata...si aceasta zi a fost exact cu 5 ani in urma, 04.01.2008.
Ii multumesc ca nu mi-a curmat firul vietii in toti acesti ani in care am stat departe de EL.
N-am cuvinte sa Ii multumesc pentru acesti ani  binecuvantati, in care am trait experiente minunate alaturi de EL, in care m-a invatat ce inseamna dependenta de El, ani in care m-a trecut si prin incercari, ani in care am avute parte si de lupte spirituale imense, dar prin toate acestea Dumnezeu si-a aratat  biruinta si slava.
Slava Domnului !

A mai trecut un an !

A mai trecut un an!!!
Multi spun ca nu e bine sa privesti in trecut, ci numai inainte cu speranta. 
Eu as prefera sa imi fac o mica analiza a vietii mele in anul 2012. 
Sa privesc binecuvantarile si incercarile prin care am trecut. Sa vad dorintele pe care le-am avut si in acelasi timp sa imi vad si  neimplinirile. Cu siguranta fiecare dintre noi am avut si asa ceva, iar pentru toate aceste neimpliniri trebuie sa exista si o cauza.Cred ca acest lucru ar fi bine sa il facem cu toti....sa privim in urma.
Privind la  unul din oamenii lui Dumnezeu IOV, imi vad  una din marile mele neimpliniri.
Iov 1:1-5
Era în ţara Uţ un om care se numea Iov...
...... 
 Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă....."
....ceea ce eu nu am facut de fiecare data..sau nu constant si cu perseverenta.

Ne intrebam de multe ori, de ce oare  multe din rugaciunile noastre nu au primit raspuns?
Nu am primit pentru ca nu am facut ceea ce facea Iov... se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot.
Suntem la primii pasi in noul an...
E momentul de a lua exemplul lui Iov, si alaturi de Iov, Scriptura ne arata si alti oameni care au ridicat altare in fiecare zi.

Dar ce inseamna a ridica altar...?
Prin harul lui Dumnezeu, voi incerca maine sa vedem insemnatatea si beneficiile altarului.
Pana atunci fiti binecuvantati !




Hrana ta zilnica !

4 Ianuarie
Judecători 2.6-23
Anii au trecut şi vedem ridicându-se în Israel „o altă generaţie, care nu-L cunoştea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel" (v.10). Generaţia aceasta nu experimentase credincioşia lui Dumnezeu în deşert, nici puterea Lui în Canaan. Şi iată-i cum merg după alţi dumnezei (v.12).
Acesta este un exemplu important, pe care trebuie să-1 luăm în considerare noi, care suntem parte a unei noi generaţii a poporului lui Dumnezeu, copii din părinţi credincioşi, care am auzit despre lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a împlinit pentru generaţiile ante-rioare, dar care, probabil, nu-L cunoaştem pe Domnul printr-o experienţă personală.
Vai, este trist să vedem declinul care a urmat după trezirea strălucită din secolul trecut. „Bătrânii", despre care am auzit vorbindu-se, au plecat unul câte unul. Iar dacă Domnul ne va mai lăsa aici încă câţiva ani, cei mai tineri dintre noi, la rândul lor, vor avea răspunderea să croiască drumul.
„Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri", ne îndeamnă Evrei 13.7. Ei ne-au lăsat lucrările lor scrise şi exemplul lor. Să le imităm, mai presus de toate, credinţa. Şi apoi, chiar dacă acestea sunt trecute, Domnul ne rămâne. Prezenţa Lui este suficientă chiar pentru un timp al slăbiciunii, ca cel de astăzi!

3 ianuarie 2013

Hrana ta zilnica !

3 Ianuarie
Judecători 1:27-36; 2.1-5
Dumnezeu avea multe motive să ceară distrugerea completă a vrăjmaşilor lui Israel. Dorea în special să-si protejeze poporul de influenţa acestor canaaniţi idolatri. Din punct de vedere moral, acelaşi pericol există şi pentru noi.
O parte din timpul nostru sc scurge în compania oamenilor neîntorşi la Dumnezeu: colegii de muncă, uneori anumiţi membri ai familiilor noastre.
Nu putem în general, evita aceste contacte. Dar trebuie să fim atenţi ca ele să nu aibă nici o influenţă asupra vieţii noastre spirituale. Să ne ferim dc prieteniile rele (1 Corinteni 15.33). Sunt unii oameni de care trebuie să fugim, chiar dacă ei ne vor lua în râs. Altfel, ne vor „împinge în ţinutul muntos", cum s-a întâmplat cu fiii lui Dan (v. 34). adică ne vor împiedica să ne bucurăm în pace de lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Îngerul Domnului, „Căpetenie a oştirii Domnului" (losua 5.14), Se aştepta ca Israel să se întoarcă Ia Ghilgal punctul de plecare al glorioaselor victorii dc altădată.
Dar în zadar! Atunci EI Se suie la Bochim locul lacrimilor.
Comparând slăbiciunea prezentă a Bisericii cu gloriosul început al istoriei sale, nu constituie oare acesta un îndemn de a ne smeri?

2 ianuarie 2013

Hrana ta zilnica !

2 Ianuarie
Judecători 1.16-26
Abia începută, această carte a Judecătorilor ne pune în faţă un declin, pe cât dc trist, pe atât de rapid. Care este motivu? În esenţă, uitarea prezenţei Domnului. Ghilgal nu mai este locul judecării dc sine. nici locul unde se găseşte îngerul Domnului (2.1). Care este consecinţa? O mare teamă de puterea oamenilor! Carele lor de fier devin un subiect de groază (Prov. 29.25). Pare să existe aici o asemănare cu zilele lui losua. Luarea Luzului ne aminteşte de luarea lerihonului. Dar aceasta nu este o chestiune de credinţă nici din pârlea fiilor lui losif, nici din partea omului care Ie-a arătat intrarea in cetate. Rahav a fost cruţată datorită credinţei ei. Este cu totul diferit cazul trădătorului din Luz care, in loc să trăiască acolo cu poporul, pleacă şi îşi ridică o cetate in altă parte. O victorie care nu este rod al încrederii în Dumnezeu nu va dura niciodată.
Declinul este general, dar, individual, fiecare seminţie este caracterizată de măsura în care tolerează sau se supune, cu mai multă sau mai puţină putere de rezistenţă, prezenţei vrăjmaşilor în teritoriul ei. Tot aşa in Adunare, delăsarea colectivă este un rezultat al delăsării individuale Fiecare credincios are răspunderea lui personală. Ar trebui să ne întrebam fiecare dintre noi: „Care este răspunderea mea? Cum mi-a fost mărturia din ziua în care m-am întors la Dumnezeu?"

1 ianuarie 2013

Hrana ta zilnica !

1 Ianuarie
Judecători 1.1-15
Există o mare diferenţă între cartea Iosua şi cea a Judecătorilor. Cea dintâi îl înfăţişează pe Israel luând victorios în stăpânire ţara Canaan. Cea de-a doua ne va oferi o descriere a poporului locuind în moştenirea lui. Deşi la prima vedere cartea Judecători pare să abordeze acelaşi subiect, chiar de la începutul ei există semne sigure care indică faptul că nu ne mai aflăm în zilele lui Iosua: chiar dacă Iuda acţionează cu zel împotriva canaaniţilor, el pare să conteze mai puţin pe Domnul decât pe fratele său Simeon. Apoi împăratul vrăjmaş, lăsat în viaţă, este tratat într-un mod barbar.
Pagina glorioasă este întoarsă; vom asista la declin.
Aceasta este ceea ce s-a produs şi în Adunarea răspunzătoare. Puterea şi, în mare măsură, binecuvântarea colectivă au dispărut astăzi. Însă Dumnezeu nu S-a schimbat. Puterea Lui se găseşte întotdeauna la dispoziţia credinţei individuale. Otniel, luând în stăpânire Debirul, ne stă ca exemplu. Binecuvântarea este de asemenea la îndemâna noastră (1 Petru 3.9 sf.). Este suficient să o cerem, aşa cum a făcut Acsa (v. 15). Ea vine prin Duhul lui Dumnezeu care, asemenea „pâraielor de apă" promise în Deuteronom 8.7, ne împrospătează sufletele prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Să cerem această binecuvântare Tatălui nostru, la începutul acestui an.

Biblia in 5 ani !

Incepem un nou an. Multumesc Domnului pentru ca mi-a dat izbanda in tot ceea ce am facut, mi-a dat sanatate si  cred ca mi-a dat mult mai mult, decat meritam. Multumesc pentru ca m-a ajutat sa pot duce la bun sfarsit si acest studiu "Biblia in 5 ani ", studiu pe care eu l-am numit "Hrana ta zilnica".
Imi doresc ca si acest an sa putem continua, si ma rog Domnului  sa imi dea izbanda !
Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! - Psalmii 118:25

31 decembrie 2012

La multi ani !

 Vreau sa va multumesc ca alaturi de voi, am mai trecut un an. Un an cu incercari,dar si cu multe bucurii si binecuvantari.
Vreau sa va multumesc pentru fiecare popas facut aici, pe pagina "MAI EXISTA O SANSA".
Cu ajutorul lui Dumnezeu speram ca si in acest an, Dumnezeu ne va calauzi 
gandurile impreuna.
Va urez un an binecuvantat, insotit de cele mai alese ganduri si fie ca pacea, unitatea  si dragostea sa fie mereu in casele voastre.
LA MULTI ANI !!!!

Intrebari si raspunsuri ?

Biblia  are foarte multe invataturi pentru  noi. Multi citim zi de zi, dar sunt cateva intrebari pe care e bine sa ni le punem fiecare in dreptul nostru, acum la cumpana dintre ani.
  • Invataturile pe care le-am citit, le-am lasat sa se vada in viata noastra ?
  • Lucram alaturi de colegi care nu sunt crestini...ce  exemplu le-am fost?
  • Mergem la scoala cu colegi care nu Il cunosc pe Dumnezeu...ne-am comportat ca si Copii ai lui Dumnezeu?
  • Avem vecini cu care convietuim de ani de zi, unii langa ceilalti...
le-am vorbit despre El?
  • La cate persoane le-am spus ca ISUS a murit si pentru pacatul lor?
  • Am vazut oameni flamanzi, la cati oare am dat o bucata de paine?
  • Am vazut oameni ingrijorati, oare le-am spus ca exista Unul care Isi ofera umerii sa le poarte povara lor?
Sunt intrebari care asteapta un raspuns....
Ce bine ar fi daca am avea raspunsul care este placut Domnului...?

" Doamne, recunosc ca de multe ori Numele pe care mi l-ai dat sa il port nu ti-a adus cinste, si imi cer iertare. Vreau sa fiu un Copil al Tau in care sa Iti gasesti placerea zi de zi, clipa de clipa...
Te rog , ajuta-ma"



Vise, planuri....

La fiecare inceput de an, fiecare dintre noi am facut un plan sau mai bine zis ne-am propus cateva ganduri sau dorinte care am dorit sa  ni se implineasca. Fiecare din noi am faurit  vise la inceputul anului 2012 si  am  dorit ca ele sa devina realitati in cursul anului.Poate unii am dorit o sotie sau un sot de vis, am dorit un concediu de vis, am dorit un apartament sau o casa de vis, am dorit o masina de vis sau multe alte dorinte firesti.
Unele din acestea poate sau implinit, unele poate ca nu, dar indiferent de implinirile sau neimplinirile din acest an, inteleptul Solomon scrie in cartea Proverbelor:
"Cu mine este bogatia si slava, avutiile trainice si dreptatea"
Cu Dumnezeu sunt bogatiile trainice!
De regula noi, oamenii cautam impliniri materiale si pamantesti, dar uitam ca acestea nu pot fi implinite daca nu sunt binecuvantate de Domnul.

O sotie buna...este un dar de la Domnul, spune Solomon in  Prov.19:14, iar in Psalmul 127:1, David spune: "Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc"
Urmeaza un nou an, poate faci aceleasi planuri in inima ta dragul meu cititor.
Vreau sa iti amintesc un singur lucru: fara Dumnezeu nu vei avea nici izbanda si nici  binecuvantare. 
"Binecuvantarea Domnului imbogateste..." Proverbe 10:22
Care este planul tau pentru 2013?
Il ai pe Dumnezeu inclus in planurile tale?
Dumnezeu asteapta un raspuns.....nu amana ...

Hrana ta zilnica !

31 Decembrie Iosua 24.16-33
La îndemnul lui Iosua, potrivit cu exemplul pe care el îl dă în mod personal, Israel răspunde printr-o promptă declaraţie de credinţă. Se angajează să slujească DOMNULUI. Dar numai bunele intenţii nu sunt suficiente. Şi v. 16 arată orbirea lor, pentru că dumnezeii străini sunt încă acolo (v. 23), de vreme ce Iosua este obligat să le spună până într-atât că în felul acesta se găsesc: „nu veţi putea sluji DOMNULUI" (v. 19). „Nici un rob nu poate sluji la doi stăpâni', confirmă Domnul (Luca 16.13).
Bunele intenţii ale lui Israel vor rezista cât timp vor fi conducători evlavioşi: losua, Eleazar, Fineas, ... (compară cu 2 Cronici 24.2).
Este ocazia să ne întrebăm încă o dată: Suntem noi alipiţi de Hristos Domnul printr-o credinţă vie şi personală? Sau ne mulţumim cu atât, la a urma chemarea şi exemplul celor care ne-au învăţat?
In acest caz, ce vom face când ei ne vor părăsi?
Iosua îşi încheie alergarea. Conducător credincios, el a umblat în deşert umblarea credinţei. A luptat apoi lupta credinţei. Am recunoscut în el câteva trăsături ale marelui Conducător, ale învingătorului lumii, ale Căpeteniei şi Desăvârşitorului credinţei.
Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne înveţe, în umblare ca şi în luptă, să privim ţintă la Isus (Evrei 12.2).

30 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

30 Decembrie Iosua 24.6-15
Dacă ne-am recunoscut printre aceşti mizerabili întâlniţi „dincolo de râu", slujind idolilor acestei lumi, acum recitim şi admirăm ce a făcut pentru ai Săi Dumnezeul „care este bogat în îndurare" (Efeseni 2.4...). Pentru că vom sonda profunzimile harului lui Dumnezeu numai în măsura în care vom înţelege la ce punct aveam nevoie de el.
Mesajul de rămas bun al lui losua faţă de popor ne face să ne gândim la cel al lui Pavel către bătrânii din adunarea din Efes (Fapte 20.17 ...). Apostolul credincios aminteşte şi el de harul şi de puterea lui Dumnezeu care dau o moştenire tuturor sfinţilor (Fapte 20. 32). El subliniază responsabilitatea ce decurge din aceasta şi îndeamnă să ia seama, să vegheze ... (Fapte 20.28, 31). Şi poate invoca propriul său exemplu: el 1-a servit pe Domnul (v. 19) şi n-a avut altă dorinţă decât să sfârşească lucrarea primită de la El (v. 24).
Aceasta este şi concluzia lui losua. Slujba sa pare încheiată.
Cu toate acestea, el declară dintr-o neclintită decizie a inimii: „eu şi casa mea vom sluji Domnului". Iosua vorbeşte în numele familiei sale.
Oare acest „eu şi casa mea vom sluji" nu răspunde într-o manieră cu totul naturală la „vei fi mântuit tu şi casa ta" din Fapte 16.31? Credinciosul şi cei din casa lui sunt mântuiţi pentru a sluji.