Versetul zilei

7 mai 2013

Miel si oua rosii?

Cat traim pe acest pamant orice am face si oricat am face...nu vom ajunge la desavarsire.
Indiferent cat de mult ne straduim, sunt momente in care firea ne biruie, si o spun in dreptul meu, dar fiecare se poate cerceta sa vada daca e valabil si la el acest lucru.
As vrea sa va povestesc una din experientele mele petrecute cu cateva zile in urma.Pare o poveste poate neinsemnata pentru unii, dar pentru mine care traiesc zi experiente cu Domnul si la fiecare pas astept raspunsul si traiesc prin calauzirea Duhului....nu este doar o poveste. Cu toate acestea, iata ca sunt momente in care ...firea pamanteasca ma biruie.
Dar...dau slava Domnului ca indiferent prin ce ma trece, nu ma lasa sa persist, ci imediat ma avertizeaza si-I multumesc ca imi da si intelepciunea sa inteleg lucrurile.
 Timpul meu este foarte programat si fiecare clipa trebuie sa o chivernisesc foarte bine, asta ca sa indeplinesc si rolul Martei, dar  si cel al  Mariei.
Facand parte dintr-o biserica in care exista zi de zi activitate, de cele mai multe ori rolul Martei il indeplinesc dupa ora 21, pentru ca nu vreau sa las deoparte pe cel al Mariei.
Uneori, multi ma intreaba....pai, chiar trebuie sa mergi la fiecare slujba, chiar trebuie sa mergi la fiecare repetitie....? Nu iti este greu?
Ba da...uneori imi este foarte greu, dar Dumnezeu face ca totul sa imi fie usor si-I dau slava ca mi-a daruit un sot care ma ajuta cu tot ce poate si ma sustine din toate punctele de vedere si imi este alaturi.
Asa a fost si saptamana care a trecut.Fiind o saptamana aglomerata din toate punctele de vedere, seri de rugaciune si partasie de la adunare.... treburile gospodaresti....ca deh....vine pastele....
Iata ca desi am incercat sa nu uit de toate acestea, si am incercat sa le fac pe toate cat mai bine, totusi a fost un moment in care poate oboseala, poate firea, poate soapta diavolului....nu stiu ce a fost dar  M-A  BIRUIT.
Toata saptamana a fost un program incarcat si aproape in fiecare seara au fost intalniri la adunare, fie ca era ora de rugaciune, serviciu divin sau repetitie.Asa a fost si in ziua de vinieri. Dupa cum stiti vineri a fost ziua in care Domnul Isus si-a dat viata pe cruce, A FOST VINEREA NEAGRA, cum se mai spune in popor.Fiind o zi atat de importanta pentru toti crestinii, ne-am adunat impreuna  sa traim aceste momente. Cum ziua de joi, a fost joia mare si am vrut ca si noi sa traim acel moment in care  Domnul Isus a stat cu ucenicii pentru ultima oara la cina, s-a tinut adunare si am fost si eu.Numai ca si treburile Martei trebuiesc indeplinite, asa ca...mi-am facut o lista cu meniul de pasti....si pe langa meniul ales, in care am hotarat FARA OUA ROSII

am ales si specific pastelui..MIELUL.
Zis si facut, am vorbit cu un coleg care locuieste la tara sa imi aduca un miel.
Cum programul meu depindea acum de el....iata ca ziua de vineri dimineata, (noi fiind liberi la firma) a trebuit sa renunt la momentele de partasie de la adunare si sa stau sa astept bietul MIELUT.
Numai ca sarmanul animal....s-a lasat asteptat atat de mult incat am pierdut intalnirea de la adunare.Acum fie vorba intre noi....nu ca nu as fi putut face cumva sa ajung...mai ales ca inainte de a ajunge mielutul la destinatar(adica la mine), a mai facut o halta la un alt coleg de al meu, deoarece si el a cumparat un miel, si atunci s-a intalnit el, cu colegul nostru "macelar" ca sa ia "animalutele sacrificate".
Initial am zis ca merg la adunare....numai ca ...m-am gandit eu in mintea mea"desteapta"....las ca am fost joi...o sa merg si vineri seara...sunt nelipsita de fiecare data ....ce ar fi sa lipsesc si eu o zi?
Numai ca Domnul nu a fost de aceeasi parere ca si mine, si s-a gandit sa imi dea o lectie.
M-a lasat sa il gatesc, m-a lasat sa simt mirosul  ciorbitei de miel  cu tarhon si al fripturii fragede, numai ca nu m-a lasat sa ma si bucur.

Duminica, dupa o asteptare in care mi s-au" lungit urechile", ca sa folosesc o vorba populara, cand sa incalzesc ciorbita.....surpriza...ciorba mea facuta din "faimosul miel", pentru care am lasat bucuria din casa Domnului...s-a acrit.
Cred ca a-ti inteles acra, nu ca as fi scapat otet sau sare de lamaie prea multa....oh, nuuuu...ci s-a acrit de nu am mai putut sa o mananc.
Cum....sa patesc asa ceva....doar nu este prima oara cand gatesc? 
Si totusi...ce s-a intamplat?
M-am necajit bineinteles...pentru ca m-am trezit sambata de dimineata sa fac ca totul sa fie gata...
si....munca mea in zadar?
DA... in zadar pentru ca am ales lucrurile trecatoare, lucrurile de nimic...mai presus decat Dumnezeu.
Nu ca ar fi vinovat bietul mielusel, ci modul cum mi-am ales eu prioritatile.
Iata ca am primit o lectie, o lectie dureroasa poate, daca stau sa privesc din punct de vedere pamantesc, dara atat de benefica din punct de vedere spiritual.
Nu am mancat ciorbita, dar am invatat o lectie buna, pe care o voi retine toata viata:
VOI FACE DIN DOMNUL PRIORITATEA VIETII MELE !

...si apropo...totusi nu ne-a lasat Domnul flamanzi....ne-a lasat friptura...
si m-am intrebat de ce....cred ca, pentru faptul ca am ales pentru prima data sa nu fac ce face lumea...
AM ALES SA SARBATORESC PASTELE...FARA OUA ROSII.

FITI BINECUVANTATI !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu