Versetul zilei

11 mai 2013

Hrana ta zilnica!

11 Mai
2 Samuel 5.13-39
Avem aici „cartea de aur" a însoţitorilor împăratului, în trecut, ei au luptat şi au suferit împreună cu el. Acum împărătesc de asemenea împreună cu el (2Timotei 2.12). Ce pagină glorioasă, în care fiecare nume, fiecare faptă vitejească sunt consemnate cu credincioşie! În acelaşi fel, nimic nu va fi uitat din tot ce Domnul ne va fi îngăduit să facem pentru El. Nu a promis El: „oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din micuţii aceştia, ... adevărat vă spun, nicidecum nu-şi va pierde răsplata" (Matei 10.42)? Să ne gândim la expediţia celor trei viteji la fântâna de la Poarta Betleemului; ei şi-au riscat viaţa pentru puţină apă proaspătă! Dar ultima dorinţă a căpeteniei pe care o iubeau merita în ochii lor un asemenea sacrificiu. ,Aceste lucruri le-au făcut cei trei viteji" (v.17). Suntem noi gata, din dragoste pentru un Stăpân cu mult mai mare, să facem fapte care să ilustreze devotamentul nostru?
Domnul evaluează exact dificultăţile pentru orice se face în numele Lui: uciderea a doi lei este în sine o faptă de vitejie puţin obişnuită, pe care zăpada a făcut-o şi mai dificilă pentru curajosul Benaia. Ei bine, un astfel de timp, nefavorabil, este reţinut în mod special! Vine apoi lista numelor acestor eroi. Toţi sunt aici, preţioşi inimii împăratului, iar fidelul Urie se află printre ei (v.39). 
In schimb, în pofida întregii sale activităţi, numele lui Ioab nu este inclus, în timp ce, al celui care-i purta armele, este găsit (v.37)!

10 mai 2013

Dragoste si pasiune !

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5:8 
Ce mare dragoste a trebuit sa aibe Dumnezeu fata de noi, incat sa isi dea Unicul FIU?
Sa iubesti pe cineva fara sa aibe vreun merit, sa iubesti neconditionat, sa iubesti chiar daca stii ca s-ar putea sa nu ti se raspunda la fel, sa iubesti.....pur si simplu! Dragostea aceasta este manifestata doar de Dumnezeu, si este o dragoste agape.O dragoste care a fost gata sa sacrifice si sa jertfeasca totul...pana si pe Fiul Sau!
Omul, desi este creatura mainilor Sale, nu poate sa dovedeasca o asemenea dragoste.Atunci cand Dumnezeu ne-a cerut sa ne intoarcem la dragostea dintai....stia de ce ne cere...
Dragostea dintai este un amestec din doua componente importante: dragoste si pasiune.
Dar in primul rand sa vedem cateva diferente dintre dragoste si pasiune, pentru ca nu sunt una si aceeasi.E nevoie de amandoua, insa nu sunt identice.
Dragostea este o stare de traire pe lunga durata, pe cand pasiunea este o stare existenta si trecatoare.
In momentele de cumpana in care trebuie sa iei decizii pe loc, pasiunea  te face sa te gandesti doar la tine, la confortul tau, la interesul tau, pe cand dragostea pune binele celuilat mai presus de toate.
Pasiunea, cand da celui de langa el ceva, incearca  mai intai sa negocieze, pe cand dragostea nu pretinde si nu negociaza nimic
Atunci cand ai dragoste esti mai calculat, pe cand in pasiune , se spune ca trebuie sa ai un gram de nebunie.Ori Dumnezeu ne cere acest lucru..."nebuni pentru Hris.tos", iar dragostea dintai are aceste doua ingredinente
Dragostea dintai este ceea ce cauta Dumnezeu la noi, numai ca diavolul incearca sa fure unul din aceste ingrediente, si cel mai adesea fura pasiunea pentru Hristos.Vedem de multe ori crestini care, desi sunt implicati in slujire, totusi vedem ca slujirea lor este ineficienta, si ne intrebam de ce?
Raspunsul este unul singur: a disparut pasiunea pentru Hristos.
Pasiunea pentru Hristos este adesea inlocuita cu popularitatea si atunci cand este inlocuita cu popularitatea, pierzi adevarul lui Hristos.
Facem evanghelizari, chemam prieteni sa vina la biserica, dar este important ce vad acei oameni cand vin in acel loc.Il vad pe Hristos sau vad doar niste oameni? Simt cercetarea  Duhului Sfant sau vad doar un simplu spectacol produs de niste oameni profesionisti?
Indiferent cat de "profi" esti, indiferent cate diplome ai, fara Hristos totul este in zadar. In primul rand pentru ca ceea ce facem nu este pentru oameni, ci pentru Dumnezeu, si inainte de a deschide noi, gura, Dumnezeu deja cunoaste totul.De-aceea este important ca dragostea noastra sa fie impletita cu pasiune pentru Cel care ne-a creat.
 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi


Hrana ta zilnica!

10 Mai
2 Samuel 4.1-12
Viaţa lui David se apropie de sfârşit. Biblia îi reţine cele din urmă cuvinte ale sale pline de inspiraţie. „Psalmistul plăcut al lui Israel" evocă trecutul: el ştie că nu şi-a condus casa aşa cum ar fi trebuit! Dar se odihneşte deplin în harul lui Dumnezeu. Acesta a pregătit pentru Israel şi pentru lume un viitor glorios sub guvernarea Domnului Hristos, împăratul dreptăţii şi al păcii. Va fi ca lumina dimineţii izbucnind după noaptea sumbră, măturând întunericul care domneşte acum în lume. Sub această guvernare, oamenii se vor teme şi-L vor sluji pe Dumnezeu, aducând fructe ca cele crescând pe un teren fertil şi bine udat.
Fără a aştepta sfârşitul vieţii, este necesar din când în când să ne determinăm poziţia pe „hartă", asemeni unui marinar pe vaporul său. Trecutul: este trista mea istorie, dar în acelaşi timp şi emoţionanta istorie a harului Domnului faţă de mine. Prezentul este marcat de două datorii primordiale: să-L ascult pe Domnul şi numai în El să mă încred. Cât despre viitorul
credincioşilor, îl ştim, este gloria. Domnul Hristos va împărtăşi gloria Lui cu ei, după cum I-a promis Tatălui Său (Ioan 17.22).

"Toate bisericile trebuie DISTRUSE"...o declaratie uluitoare!

O stire care cel putin m-a socat.Citind un articol pe unul din site-ul tv Antena iata ce scrie:

Războiul dintre religii pare să ajungă pe un teren extrem de periculos, iar declaraţia Marelui Muftiu al Arabiei Saudite a generat controverse în întreaga lume creştină.
Acesta ar fi declarat, potrivit publicaţiei creştine în limba arabă Linga.org, că toate "bisericile ar trebui dstruse". Informaţia şi declaraţiile Marelui Muftiu Abdul Aziz Al-Asheikh au fost preluate de toate publicaţiile creştine din Occident.
Christian Post comentează această declaraţie şi consideră că Muftiul ar fi făcut cerut distrugerea bisericilor din Arabia Saudită pentru a se întări în acest fel politica de intoleranţă faţă de orice altă religie în afară de Islam.
Ulterior, Muftiul ar fi revenit asupra declaraţiei şi a declarat că "nu trebuie construite biserici în Kuweit".

articol preluat de pe:http://www.antena3.ro

9 mai 2013

Rastignit pentru tine !

In urma cu cateva zile, am primit un link foarte frumos.Am ascultat-o...am citit-o....de cateva ori....
Nu pot sa nu o postez...nu pot sa las asemenea versuri sa nu fie citite si de dumneavoastra.
....Mai treci odata pe la crucea sfanta,
Sa te-noiesti, sa te aeszi pe stanca 
Sa nu mai cazi de-acolo niciodata
sa fii un Fiu de Rege si-Imparat

Hrana ta zilnica!

9 Mai
2 Samuel 22.33-51
Am văzut în această cântare de eliberare partea care-1 priveşte pe David şi în acelaşi timp pe cel credincios; apoi partea care-L priveşte pe Hristos, Căruia David îi este un palid simbol. Ne rămâne să luăm în considerare partea lui Dumnezeu. „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită", aşa începe v.31. Domnul Isus doreşte ca noi să-L cunoaştem pe Autorul eliberării Sale (recitiţi v. 17,18 şi Ps. 40.2). Să luăm în considerare întâiul Său mesaj trimis ucenicilor prin Maria, imediat după învierea Sa (comparaţi cu Ps. 22.22 şi cu Ioan 20.17). Este ca şi cum le-ar fi spus: «Tatăl care Mă iubeşte, Dumnezeul cel puternic, care M-a eliberat, a devenit Tatăl vostru, Dumnezeul vostru. El de asemenea vă iubeşte şi, prin aceeaşi măreaţă putere a Lui, vă eliberează, cum M-a eliberat pe Mine de sub puterea lui Satan şi a morţii. Tot ceea ce înseamnă Numele Tatălui pentru Mine va însemna de acum înainte şi pentru voi».
Versetul 33 şi cele următoare ne arată că Dumnezeu este la fel de puternic pentru a-i susţine în mersul şi în luptele lor pe cei care se încred în El. În felul acesta L-a condus pe Isus Unul, a cărui încredere în Tatăl a fost totală.
Ultima parte a cântării deschide viitorul. Ea ne arată ce va face Dumnezeu în final pentru a-i distruge definitiv pe vrăjmaşii Domnului Hristos pe pământ, ca să aşeze naţiunile sub domnia Lui şi, în sfârşit, să-L stabilească împărat peste întregul univers.

8 mai 2013

Esti insetat? Vino la izvor !


„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie !
Ioan 7:37-38
Fie ca este arsita sau nu, organismul nostru are nevoie de apa, si-atunci cand ti-e sete, cauti cu disperare un izvor de apa. Daca nu gasesti izvorul...dar in schimb, intalnesti pe cineva in drumul tau si vezi ca are apa...te lasi de rusine, te lasi de tot si il rogi sa iti dea apa.Asa-i...? Oh, Doamne si ce buna e...!
Dar ce facem atunci cand sufletul inseteaza?
Omul are doua parti, trup si suflet. Trupul il potolim cu apa de la izvor, insa sufletul....sufletul cum il potolim?
In Geneza 2:10 scrie: "un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe"
Numele celui dintâi este Pison
Numele râului al doilea este Ghihon;
 Numele celui de al treilea este Hidechel
 Al patrulea râu este Eufratul.
 Asadar, in Apocalipsa 2:7 avem semnificatia spirituala a  Pomului  Vietii  asezat in mijlocul Gradinii Eden,
Bisericii din Efes, Duhul ii spune: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”
Pomul vietii este Hristos, iar cand vorbim de apa vietii ne gandim automat la Duhul Sfant.Simbolul  Duhului Sfant  din Isaia 44, este apa.
Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri, pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea, peste odraslele tale, şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă
Pomul si apa, doua elemente care merg mana in mana.
 Gradina.....Imparatia lui Dumnezeu, Edenul Ceresc !
 Diferenta dintre cele doua gradini, in Edenul de altadata, pacatul si moartea erau prezente, in schimb in Edenul Ceresc acestea au  fost biruite."El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Apocalipsa  21:4
Chiar in Eden era un rau ! Rolul acestui rau era de a uda toata gradina, ca sa poata aduce roada.
In Apocalipsa 22:17 sta scris: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!
Orisicine vine la Hristos beneficiaza de apa vietii care curge prin toate cele patru brate.
Udati fiind de primul brat, vom beneficia de libertate, libertate in Hristos, HRISTOSUL care ne-a eliberat de pacate.Prin bratul al doilea vom avea plinatate in Hristos. Vom beneficia de lucrarea de ispasire pe care a facut Isus  la Golgotha.Fiind udati de cel de-al treilea brat vom  avea putere prin Isus Hristos. Prin El nu vom beneficia doar de mantuire, nu vom trai doar in sfintenie, ci vom trai prin puterea lui Dumnezeu, pentru ca Imparatia Lui este putere.
Cel de-al patrulea rau ne va face sa rodim din plin.Fiind udati de Raul Vietii vom da roade la vremea potrivita. Roada Duhului care este  dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.

Oare cati mai inseteaza dupa Hristos? Cati mai cauta izvoarele de apa vie?
Domnul  Isus vrea sa ne dea sa bem din apa vietii,  ca mai apoi sa curga rauri de apa vie.

Daca simti in sufletul tau sete, vino la apa vietii !

O zi binecuvantata!

„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!


Hrana ta zilnica!

8 Mai
2 Samuel 3.20-32
Eliberările pe care Domnul ni le dă (începând cu mântuirea noastră) nu depind de meritele noastre, ci numai de harul Său. Pe de altă parte, în ce-L priveşte pe Fiul Său, s-a găsit în El o asemenea desăvârşire, încât Dumnezeu nu putea să nu-L scape. Intre toţi oamenii, Hristos este Acel Unul care, dacă se poate spune aşa, Şi-a meritat învierea. Celor care-L priveau pe Isus
pe cruce li se părea că abandonarea Lui acolo era un semn al dezaprobării din partea lui Dumnezeu. Batjocoritorii „dădeau din cap": „să-L salveze, pentru că îşi găseşte plăcerea în El!" (Psalmul 22.8) sau „să-L salveze, ... dacă-L vrea" (Matei 27. 43). Dumnezeu a îndepărtat această sfidare, înviindu-L pe Isus din morţi. Şi Fiul, care cunoaşte inima Tatălui, răspunde de cealaltă parte a morţii: „El M-a salvat, pentru că Şi-a găsit plăcerea în Mine" (v. 20).
Urmează motivele minunate pe care Isus I le-a oferit lui Dumnezeu ca să-Şi găsească plăcerea în El: justeţea şi puritatea acţiunilor Sale (v.21,25), credincioşia Sa (v.22), ascultarea Sa (v. 23), sfinţenia Sa (v. 24), îndurarea Sa (v.26), dependenţa Sa (v. 29, 30), încrederea Sa (v. 31); pe scurt, perfecţiunea Sa (v. 24). 
In adevăr, privirea Tatălui se putea odihni cu o satisfacţie totală asupra „Omului perfect" (v: 26).

7 mai 2013

Poze botez Elim Timisoara !

Spuneam cu ceva timp in urma, cateva cuvinte despre botezul care a avut loc in biserica noastra, de fapt nu e a noastra.....e a DOMNULUI !
Astazi am sa pun cateva poze de la acest eveniment si ma rog ca Domnul sa ii tina in Harul Sau !

Miel si oua rosii?

Cat traim pe acest pamant orice am face si oricat am face...nu vom ajunge la desavarsire.
Indiferent cat de mult ne straduim, sunt momente in care firea ne biruie, si o spun in dreptul meu, dar fiecare se poate cerceta sa vada daca e valabil si la el acest lucru.
As vrea sa va povestesc una din experientele mele petrecute cu cateva zile in urma.Pare o poveste poate neinsemnata pentru unii, dar pentru mine care traiesc zi experiente cu Domnul si la fiecare pas astept raspunsul si traiesc prin calauzirea Duhului....nu este doar o poveste. Cu toate acestea, iata ca sunt momente in care ...firea pamanteasca ma biruie.
Dar...dau slava Domnului ca indiferent prin ce ma trece, nu ma lasa sa persist, ci imediat ma avertizeaza si-I multumesc ca imi da si intelepciunea sa inteleg lucrurile.
 Timpul meu este foarte programat si fiecare clipa trebuie sa o chivernisesc foarte bine, asta ca sa indeplinesc si rolul Martei, dar  si cel al  Mariei.
Facand parte dintr-o biserica in care exista zi de zi activitate, de cele mai multe ori rolul Martei il indeplinesc dupa ora 21, pentru ca nu vreau sa las deoparte pe cel al Mariei.
Uneori, multi ma intreaba....pai, chiar trebuie sa mergi la fiecare slujba, chiar trebuie sa mergi la fiecare repetitie....? Nu iti este greu?
Ba da...uneori imi este foarte greu, dar Dumnezeu face ca totul sa imi fie usor si-I dau slava ca mi-a daruit un sot care ma ajuta cu tot ce poate si ma sustine din toate punctele de vedere si imi este alaturi.
Asa a fost si saptamana care a trecut.Fiind o saptamana aglomerata din toate punctele de vedere, seri de rugaciune si partasie de la adunare.... treburile gospodaresti....ca deh....vine pastele....
Iata ca desi am incercat sa nu uit de toate acestea, si am incercat sa le fac pe toate cat mai bine, totusi a fost un moment in care poate oboseala, poate firea, poate soapta diavolului....nu stiu ce a fost dar  M-A  BIRUIT.
Toata saptamana a fost un program incarcat si aproape in fiecare seara au fost intalniri la adunare, fie ca era ora de rugaciune, serviciu divin sau repetitie.Asa a fost si in ziua de vinieri. Dupa cum stiti vineri a fost ziua in care Domnul Isus si-a dat viata pe cruce, A FOST VINEREA NEAGRA, cum se mai spune in popor.Fiind o zi atat de importanta pentru toti crestinii, ne-am adunat impreuna  sa traim aceste momente. Cum ziua de joi, a fost joia mare si am vrut ca si noi sa traim acel moment in care  Domnul Isus a stat cu ucenicii pentru ultima oara la cina, s-a tinut adunare si am fost si eu.Numai ca si treburile Martei trebuiesc indeplinite, asa ca...mi-am facut o lista cu meniul de pasti....si pe langa meniul ales, in care am hotarat FARA OUA ROSII

am ales si specific pastelui..MIELUL.
Zis si facut, am vorbit cu un coleg care locuieste la tara sa imi aduca un miel.
Cum programul meu depindea acum de el....iata ca ziua de vineri dimineata, (noi fiind liberi la firma) a trebuit sa renunt la momentele de partasie de la adunare si sa stau sa astept bietul MIELUT.
Numai ca sarmanul animal....s-a lasat asteptat atat de mult incat am pierdut intalnirea de la adunare.Acum fie vorba intre noi....nu ca nu as fi putut face cumva sa ajung...mai ales ca inainte de a ajunge mielutul la destinatar(adica la mine), a mai facut o halta la un alt coleg de al meu, deoarece si el a cumparat un miel, si atunci s-a intalnit el, cu colegul nostru "macelar" ca sa ia "animalutele sacrificate".
Initial am zis ca merg la adunare....numai ca ...m-am gandit eu in mintea mea"desteapta"....las ca am fost joi...o sa merg si vineri seara...sunt nelipsita de fiecare data ....ce ar fi sa lipsesc si eu o zi?
Numai ca Domnul nu a fost de aceeasi parere ca si mine, si s-a gandit sa imi dea o lectie.
M-a lasat sa il gatesc, m-a lasat sa simt mirosul  ciorbitei de miel  cu tarhon si al fripturii fragede, numai ca nu m-a lasat sa ma si bucur.

Duminica, dupa o asteptare in care mi s-au" lungit urechile", ca sa folosesc o vorba populara, cand sa incalzesc ciorbita.....surpriza...ciorba mea facuta din "faimosul miel", pentru care am lasat bucuria din casa Domnului...s-a acrit.
Cred ca a-ti inteles acra, nu ca as fi scapat otet sau sare de lamaie prea multa....oh, nuuuu...ci s-a acrit de nu am mai putut sa o mananc.
Cum....sa patesc asa ceva....doar nu este prima oara cand gatesc? 
Si totusi...ce s-a intamplat?
M-am necajit bineinteles...pentru ca m-am trezit sambata de dimineata sa fac ca totul sa fie gata...
si....munca mea in zadar?
DA... in zadar pentru ca am ales lucrurile trecatoare, lucrurile de nimic...mai presus decat Dumnezeu.
Nu ca ar fi vinovat bietul mielusel, ci modul cum mi-am ales eu prioritatile.
Iata ca am primit o lectie, o lectie dureroasa poate, daca stau sa privesc din punct de vedere pamantesc, dara atat de benefica din punct de vedere spiritual.
Nu am mancat ciorbita, dar am invatat o lectie buna, pe care o voi retine toata viata:
VOI FACE DIN DOMNUL PRIORITATEA VIETII MELE !

...si apropo...totusi nu ne-a lasat Domnul flamanzi....ne-a lasat friptura...
si m-am intrebat de ce....cred ca, pentru faptul ca am ales pentru prima data sa nu fac ce face lumea...
AM ALES SA SARBATORESC PASTELE...FARA OUA ROSII.

FITI BINECUVANTATI !

Trecut-a invierea...

Trecut-a si aceasta sarbatoare
Cu fast, cu bautura si mancare.
Si-acum un an... la fel a fost asa,
Caci pentru tine aceasta este INVIEREA.

Tu ai un trup si un suflet ti-a fost dat,
Dar nu sa-l tarai prin mocirla de pacat.
Opreste-te si priveste la Golgota sus
Caci... si pentru tine a murit ISUS!

De 2ooo de ani te-asteapta, El,
Si tu dispretuiesti sangele de Miel…
Caci Pastele ce atatia ani ai sarbatorit
Inseamna salvarea ta, de care ai fugit.

Ah!, cand zorile atunci se-arata,
Cand lumea intreaga nu se-asteapta,
Asa va fi rapirea celor sfinti, ai Lui,
Iar tu vei ramane jos, al nimanui.

Cu inima ta de piatra, de lume legata,
Intoarce-ti astazi fata spre Creator
Si pocaieste-te, caci poate-i ultima data
Cand te mai asteapta al tau MANTUITOR!
                                                                    Amin!

Hrana ta zilnica !

7 Mai
2 Samuel 22.1-19

Ultimii vrăjmaşi ai împăratului au fost nimiciţi. Asemenea lui Israel după trecerea Mării Roşii (la care se referă v. 16), a Deborei şi a lui Barac după victoria lor, precum şi a Anei după ce i s-a răspuns la rugăciune, David poate celebra acum scăparea pe care i-a dat-o Domnul. În cântare, el îi mulţumeşte Mântuitorului său (v. 3). Oare ne exprimăm şi noi mulţumirea în cântări? În strângerile împreună sau în cercul familiei, fără îndoială! Dar de ce n-am face-o şi când suntem singuri?
Cântarea aceasta repetă o mare parte a Psalmului 18. Şi, ca toţi psalmii, merge mult dincolo de experienţele celui care a compus-o. Ce sunt, de fapt, suferinţele lui David, în comparaţie cu cele ale Domnului? Ce sunt violenţa şi răutatea lui Saul, în comparaţie cu ura lui Satan, „omul tare"? Satan a încercat să-L facă pe Isus să Se teamă prin perspectiva mâniei lui Dumnezeu (care avea să-L facă pe El păcat în locul nostru), apoi să-L prindă în „laţurile morţii" (v. 6). Dar, în Ghetsimani, Domnul Hristos a fost ascultat „datorită temerii Sale evlavioase" (Evrei 5.7). Cu certitudine, Dumnezeu nu-L putea cruţa pe Fiul Său de încercarea crucii, nici „să facă să treacă de la El paharul". Cu toate acestea însă, Dumnezeu I-a răspuns, scăpându-L de „vrăjmaşul cel puternic", diavolul (v. 18), şi scoţându-L (prin înviere) din acele „ape mari" (v. 17), din teribilele „valuri ale morţit (v. 15).

6 mai 2013

Marsul invierii 2013

Si cum tot ce este frumos trece repede, iata-ne ajunsi la sfarsitul acestor sarbatori. Spun sfarsitul...deoarece zilele in care ne-am bucurat s-au dus, insa DOMNUL ISUS CEL INVIAT, va ramane vesnic viu in inimile acelor care traiesc in curatie si sfintenie zi de zi, nu doar de Pasti, nu doar de Craciun, nu doar de Rusalii sau doar duminica. Un crestin in viata caruia moartea si invierea si-au pus amprenta, un crestin pentru care toate aceste lucruri sunt reale nu doar povesti, ISUS TRAIESTE SI ESTE VIU ZI DE ZI IN VIATA LUI, si asta se vede dupa viata pe care o traieste.
Dar trecand peste acestea, astazi ne-am putut bucura pe deplin. Ne-am putut bucura de momentele deosebite pe care le-a ingaduit Dumnezeu sa le avem impreuna cu mii de credinciosi in parcul rozelor.
Marsul invierii este la a XXII editie, a adunat mii de credinciosi din toate confesiunile, si are ca scop proclamarea Invierii lui Hristos.
 Pe langa faptul ca vremea a fost splendida, nici prea frig, nici prea cald, nici soare mult, nici nori mari, a fost totul bine, asa cum numai Dumnezeu poate sa faca, pentru ca doar El a facut toate lucrurile bune, ne-am putut bucura ascultand marturia fratelui chinez Yun.
 Slujirea prin lauda si inchinare a fost facuta de formatiile bisericii Elim, corul mare, corul copiilor, 
 fanfara si orchestra.
 Prin toate acestea am vrut ca Domnul sa fie inaltat, El sa fie proclamat in fata tuturor si-I multumim Domnului pentru toate acestea.

Hrana ta zilnica !

6 Mai
2 Samuel 3.12-22

Încă o dată David cinsteşte memoria lui Saul şi a descendenţilor lui. Se ocupă personal de înmormântarea lor.
Apoi Dumnezeu ne descrie o altă pagină glorioasă. Patru vrăjmaşi formidabili, fii ai uriaşului, apar pe scenă. Ei sunt doborâţi unul după altul de însoţitorii lui David. Acesta le dăduse exemplul personal oamenilor săi, fiind cel dintâi care triumfase asupra autenticului Goliat, cel mai mare şi mai periculos dintre toţi adversarii. El le-a arătat ce poate încrederea în Dumnezeu. Marea luptă de la cruce nu se va repeta niciodată. Satan este învins. Dar, dacă suntem ucenici ai lui Hristos, şi noi vom avea de trecut prin bătălii. Spre deosebire de David în acest episod, Domnul nostru este mereu cu noi şi nu oboseşte niciodată. El ne va da victoria, deoarece pentru numele şi pentru gloria Lui luptăm - adesea numai prin rugăciunea simplă şi perseverentă a credinţei. Iar acei vrăjmaşi, a căror înfăţişare este adesea atât de înfricoşătoare şi de monstruoasă, vor fugi ca o umbră dinaintea Numelui atotputernic al lui Isus, cu care ne prezentăm. 
Cunoaştem noi din experienţă puterea invincibilă a Numelui Isus?

5 mai 2013

Vesti bune.

Cu ceva vreme in urma ma tot intrebam eu si multi altii pe langa mine....oare este blogul virusat? Sincer nu stiam ce se intampla...mai ales ca nu ma prea pricep la chestii de genul acesta.Stiu doar ca, daca deschideam cu browserul  google chrome imi bloca automat pagina aratandu-mi alerta de malware. 
Vreau sa va dau de veste ca de cateva zile aceasta problema s-a remediat, fara ca eu sa fac nimic.
Acum se poate intra cu orice browser.
Va multumesc pentru intelegere.
Fiti binecuvantati !

Ce inseamna moartea si invierea ?

Initial am deschis calculatorul sa scriu cateva ganduri despre invierea Domnului Isus, numai ca intrand pe blog am avut cateva mesaje in casuta ( comentarii spre aprobare), si sincer unul din aceste mesaje am vrut sa il cititi si dumneavoastra. Ma bucur ca, desi eu nu am apucat sa scriu mai mult, deoarece nu mi-a permis timpul, totusi aceste cuvinte au venit la vremea potrivita, de-aceea  am hotarat, si cred ca nu este cu suparare pentru persoana care l-a scris, sa il public pe blog ca sa poata fi citit mai usor.Mesajul este cat se poate de clar, de-aceea in randurile care urmeaza am sa il postez, dar nu inainte de a-i multumi persoanei care l-a scris si Domnul sa il binecuvinteze.


Da, este o mare bucurie pentru cei mantuiti atat moartea cat si invierea Domnului Isus Hristos. In moartea Domnului Isus se ascund cele mai mari taine ale lui Dumnezeu cu privire la mantuirea noastra. Planul de salvare al lui Dumnezeu era ascuns in moartea Domnului Isus Hristos. Aici sta biruinta noastra, aici e modelul omului cel nou dupa ingroparea omului cel vechi, aici e ruperea pecetilor si stergerea zapisului ce sta impotriva noastra, aici e pretul rascumpararii noastre, aici e al doilea Adam care ne-a reabilitat la viata. Aici e inlaturarea vrajmasiei dintre Dumnezeu si om. Aici s-a implinit prima profetie a lui Dumnezeu cu privire la sarpe: "Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Aici s-a zdrobit capul si calcaiul...Aici Silo obtine toiagul de carmuire de care va asculta toate popoarele, aici s-a deschis drumul catre Tatal ceresc si catre Pomul Vietii. Aici Lumina Lumii(din intunericul pacatului ) a lasat sa se vada calea si poarta spre Imparatia Cerurilor. Aici s-a desfintat preotia trecant de la om la Fiul lui Dumnezeu ca Mare Preot, aici e dovada si implinirea tuturor jertfelor vechiului testament. Aici e dragostea adevarata. Aici e sfarsitul Legii, aici e inceputul Legii Duhului de viata in Hristos Isus. Aici incepe noul testament pentru care profetii din vechime au facut o tinta a cercetarilor si cautarii lor staruitoare, să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. Aici e actul, certificatul de Mantuitor obtinut, aici s-a dezlegat boldul mortii facand posibila stramutarea sufletelor credinciosilor lui Dumnezeu din locuinta mortilor in locurile ceresti , numite "sanul lui Avraam si sub altar". Aici s-a schimbat blestemul cu binecuvantare si s-a luat cheile mortii si ale locuintei mortilor. Aici Mielul junghiat si-a castigat un nume nou vrednic de lauda si de inchinare, unde toata puterea i-a fost data in maini. De aici se intra in Noul Canaan si se asteapta aducerea noului har. Si cred ca nu am enumerat toate adevarurile care se ascund in moartea si invierea Domnului Isus Hristos.
Nu stiu daca macar in zilele acestea veti auzii o predica care sa adanceasca (nu doar de suprafata) macar unul din aceste adevaruri. Apostolul Pavel a inteles mai bine ca noi toti laolalta aceste adevaruri din care a facut o tinta a s-a personala zicand printre altele: "Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;..." Despre aceste tinta cu 4 cunoasteri, cu 4 directii, nu se vorbeste astazi de la amvoanele bisericilor, decat in treacat si atunci de suprafata, la modul general. Ori Pavel nu era multumit cu superficialitatea de care suntem noi multumiti astazi. Fiindca el a inteles ca de aceste tinte este legata mantuirea sa, scrie un verset mai jos hotarat si categoric facandu-ne sa intelegem si noi rostul acestei tinte si cautari spunand cu gravitate: ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
Iata ca mantuirea sau ajungerea la invierea din morti pentru mantuire nu se atinge chiar atat de usor, asa cum cred si predica unii. In special la evanghelizari se foloseste psihologia ridicarii mainii sus atunci cand se pune intrebarea: cine din sala aceasta vrea sa fie mantuit, cine vrea de astazi sa-si predea viata Domnului Isus, cine...? La urma evanghelistul declara entuziasmat (de cate maini vede ridicate si pe fondul unei melodii atragatoare in surdina ca) Domnul v-a scris numele voastre in cartea vietii, numele celor care ati ridicat mana, a celor care v-ati aratat dorinta prin ridicarea unei maini de al sluji pe El de azi inainte.
Cu parere de rau aceste practici psihologice Domnul Isus si apostolii nu le-au folosit, nu sunt biblice si nu contin adevar. Aceasta este o bucurie de cele mai multe ori falsa. Nu stiu cati vor ramanea pana la botez din cei cu mana ridicata, dar chiar daca raman, raman niste crestini firesti in majoritatea cazurilor. Mai tarziu acesti crestini vor crea diverse probleme fiindca nasterea lor spirituala a fost una pshihologica si nu una cu durere, cu strapungerea inimii. Apostolul Pavel a accepat tepusul si nu fugea de durerea greutatilor care o aducea propovaduirea Evangheliei, starnind pretutindeni impotriviri. Astazi se merge cu propovaduirea evangheliei pe baza unui slogan: Dumnezeu e dragoste! Nu cumva sa trezesti constiinta fratilor, surorilor, sa le arati pacatul, falsul, sau starea caldicica a Laodicei in care zac. Nu cumva in urma ta, a mesajului tau, pastorul acelei biserici sa se simta prost caci invataura lui nu coincide cu a ta si astfel ii faci tulburare, adunarea va reactiona dur la mesajul tau si cu siguranta a doua oara nu mai esti invitat acolo. Pentru aceasta cei mai multi vor cauta sa vorbeasca generalitati, o predica omiletica, intelectuala, cu povesti si intamplari, cu punctul 1,2,3, avand un titlu pe care ascultatorii in urma auditului vor ramane doar cu el in memorie, eventual si cu vre-o intamplare. Vreau sa va spun dragi crestini care cititi acest mesaj ca aceasta forma de evanghelizare nu Duhul Sfant o are ca metoda, ci intelectul omului. In urma careia nu se varsa o lacrima, nu se striga un Aleluia! Si cu siguranta nu strapunge o inima impietrita care sa zica: vai de mine, ce sa fac sa fiu mantuit?
M-am abatut putin de la subiectul mortii si invierii Domnului Isus Hristos, facand lucrul acesta ca o paranteza, ca sa deosebin "stanga de dreapta", intrebuintand mintea noastra, judecand lucrurile acestea ca sa putem creste spiritual si sa nu mai fim copii la minte luati si dusi de orice val de invatatura. Apostolul Pavel aborda alt gen de evanghelizare. Acest gen nu-l gasim printre noi(decat foarte rar), fiindca ne-am dat invatatori dupa poftele noastre si pe acestia ii promovam. Urechile noastre vor sa auda lucruri placute nu invatatura sanatoasa a scripturilor. Si multi sunt cei care nici nu o cunosc.
Apostolul Pavel cum spuneam mai sus pentru a ajunge la invierea din morti si-a pregatit in modul cel mai serios pentru aceasta, atingerea tintei cu 4 directii. Nu stiu ce tinte aveti voi, dar cu siguranta printre multi crestini de astazi aceasta tinta a apostolului Pavel nu se gaseste pe lista prioritatilor.
Al cunoaste pe Domnul nu inseamna a cunoaste istoria lui. Istoria lui si paganii o cunosc. A fi botezat, a avea sau a face chiar o slujba in biserica, a avea chiar si daruri, intr-o zi s-ar putea chiar Domnul sa-ti spuna asa cum anticipa El in Matei cap.7 incepand cu v.21. , Iar in final sa zica: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Asa ca mai bine sa departam faradelegea acum pentr-ca la final de drum sa fim gasiti buni! Deci al cunoaste pe Domnul inseamna mult mai mult. Nu poti sa zici despre cineva ca il cunosti daca stai in preajma lui foarte putin si atunci cand o faci foarte rar. Cand vi la Dumnezeu doar la pasti sau la „craciun”, sau chiar poti veni dumineca de dumineca la biserica dar daca nu te-ai intalnit personal cu El, daca nu are loc in viata ta un moment de cotitura si o schimbare totala atunci pot sa-ti spun raspicat ca nu-lL cunosti pe Domnul. Daca nu cunosti ce a facut El pentru tine (in adancime) atunci nu poti sa faci pentru El decat ceva de suprafata. Insa tu nu cunosti miezul si deci n-ai ajuns la dulceata. Pavel apostolul, cu toate cunostintele si experientele avute cu Domnul a considerat ca inca nu-L cunoaste bine pe Domnul si ca atare si-a propus aceasta tinta dandu-si seama bine de necesitatea invierii din morti.
Bucurati-va! Acesta a fost primul cuvant rostit de Domnul Isus dupa inviere. (Matei 28:9) Despre ce fel de bucurie era vorba si cine are dreptul acesta sa se bucure? Cui l-a adresat Domnul? Lumii intregi sau doar apropiatilor Lui?
Toata lumea crestina sarbatoreste intr-un fel sau altul invierea Domnului. Toti se bucura intr-un fel: se transmit mesaje, cantari, urari, cadouri, etc. Diavolul e prezent si el in toate manifestarile crestine impletind nelegiuirea cu sarbatoarea. Multi dintre ai nostri sunt muscati cu aceasta si as da doar un exemplu aici sa dau: ouale "rosii". Dar tristetea te cuprinde cand s-a obisnuit crestinul cu sarbatoarea. Pentru multi dintre ai nostri Pastele este o data pe an. Iertati-ma ca va spun: acesti crestini nu sunt crestini, chiar daca se numesc pocaiti. Bucuria de care spunea Domnul nu inseamna doar atat. Cine poate sa se bucure de El? Eu cred ca aceia care il cunosc pe Domnul cu adevarat. Care sunt nascuti din El. Care cunosc ce inseamna suferintele Domnului, care sunt in partasie cu ele, care au murit cu adevarat fata de pacat, care poarta chipul si asemanarea Lui, care ard de dor dupa El si sunt plini de Duh. Acestia nu au alte bucurii mai mari ca bucuria invierii lui Isus. Pavel spre a atinge bucuria aceasta, bucuria desavarsirii s-a uitat bine la urmele Mantuitorului Isus. A inteles drumul acesta, l-a ales ca drum al lui si ne-a lasat si noua adresa aceasta aratand spre tinta lui, ca sa devina si tinta noastra. Si cred el, Pavel, a ajuns la tinta dorita.
Sa-ti aduci aminte doar odata pe an de Domnul si Mantuitorul tau sarbatorind-uL odata cu lumea, aceasta iti pune un mare semn de intrebare! Oare a vrut Mantuitorul ca bucuria aceasta sa fie odata la o data pe an?
Eu cred ca oricine cunoaste tainele ce se ascund in moartea si invierea Domnului Isus cautand ca apostolul Pavel sa se identifice cu ele, acela e un om deosibit pentru tot restul vietii. Acela nu mai poate sarbatorii doar odata pe an pastele, ci acela sarbatoreste in fiecare zi Pastele. In fiecare zi isi aduce aminte de fiecare adevar ascuns in moartea Domnului. In fiecare zi el traieste bucuria aceasta. Aceasta ii aduce in fiecare zi o cunoastere tot mai adanca si o inoire tot mai mult pe zi ce trece. Pentru el pastele a actual zi de zi nu odata pe an. Pastele inseamna VIATA lui.
  Pastele in vechime insemna iesirea din robia egipteana. Pastele din noul testament inseamna scoaterea noastra din felul desert de vietuire. Cum s-au bucurat evreii din vechime care au iesit de sub robie? Iti poti imagina? Cu mult mai mult bucuria aceasta ar trebuii sa se vada la crestinii zilelor noastre si aceasta in fiecare zi. Aceasta a vrut Domnul Isus sa zica femeilor care au venit la mormant lui dis de dimineata spunandu-le: Bucurati-va! Bucuria aceasta nu e pentru toata lumea. Egiptenii nu s-au bucurat de bucuria evreilor. Au incercat unii sa se bucure impreuna cu evreii si au plecat impreuna cu ei. Acestia faceau parte din alte popoare pagane. Insa acestei adunaturi de oameni (cum o numeste scriptura) le-a venit pofta pe drum si au ajuns o cursa pentru Israel care l-au atatat la ispita ajungand impreuna cu tot poporul sa-L ispiteasca pe Dumnezeu, cartind impotriva Lui. Ei au plecat din Egipt, dar egiptul nu a iesit din ei. Asa se intelege ca multe apucaturi si imprumuturi au invatat evreii de la ei, lucru care i-a costat scump.
Credeti ca istoria nu se repeta? Oare cate apucaturi si imprumuturi din lumea aceasta nu se gasesc la noi, la copiii Domnului? La cate sarbatori nu dam mana cu lumea? Ce deosebire mai este intre noi si lume? Bucuria acestor soi de oameni (chiar crestini) este de scurta durata. Ei traiesc pentru sarbatoare. In cinstea unei date, a unei zile(fie si de nastere), bucuria lor tine cat tine sarbatoarea. Insa la cei ce au iesit si din Egipt si egiptul din ei acestia nu se mai uita inapoi la ce au lasat caci vederea lor e clara, limpede, privind spre tinta, spre rasplatire, spre Canaanul ceresc. Oamenii acestia sunt diferiti, asa cum i-a vazut Balaam in vedenia lui; un popor care locuieste deoparte si nu face parte dintre neamuri. Aceasta dragi crestini este imaginea Bisericii lui Hristos , a celor neprihaniti. Intreaba-te de esti printre ei? Sau te pogori din cand in cand la sarbatorile lui Moab si ei parte la jertfele lor sau aduci in casa ta lucrurile date spre nimicire? Si una si alta intr-o zi iti vor aduce nenorocirea casei tale daca nu te pocaiesti. Bucuria aceasta acuma e de durata scurta, insa Bucuria pe care ar vrea Domnul sa o porti tine de aici si vesnicia toata. Dar daca nu ai cautat-o aici ea n-are cum sa te insoteasca dincolo. Daca aici ai afisat-o doar la sarbatori atunci la marea sarbatoare tu nu ai strans nimic pentru ea . Putini au intrat in Canaanul pamantesc, doar doi oameni. Putini vor intra si in Canaanul ceresc. Acei ce au pastrat bucuria doar pentru El si nu si-au risipit-o pentru poftele lumii. Din ziua in care a iesit din lume, din ziua in care a inteles moartea Domnului Isus si pana in ziua invierii sale, pentru un astfel de om PASTELE ramane PASTE in fiecare zi. Aducerea aminte o data pe an este prea putin lucru pentru ei, fiindca s-ar prea putea in intervalul acesta de timp sa intervina uitarea si sa se ingreuieze inima cu mancare, bautura sau cu ingrijorarile vietii acesteia, ducand la diminuarea bucuriei. De aceea mai buna este ferirea de orice ti se pare rau decat cochetarea cu pacatul. Acestei categorii de oameni Mantuitorul Isus a zis: bucurati-va! Fiindca ei inteleg moartea si invierea Domnului Isus. Nu veti gasii niciunde in N.Testament o porunca data de Isus cu privire la sarbatorile Sale (nici nasterea Sa, nici botezul Lui, nici chiar invierea, sau pogorarea Duhului Sfant) la care Domnul sa zica sa fie pomenite, sarbatorite. Nu zic ca acestea nu trebuie amintite ci ele sunt rau sarbatorite de lume si chiar de majoritatea dintre noi atunci cand sarbatorim ca lumea, cu imprumuturi din ale lumii aduse in casele si adunarile noastre. In cazul acesta profetul Isaia striga mesajul lui Dumnezeu valabil si pentru noi cei de astazi: ...nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Insa Domnul Isus a dorit mult un lucru sa fie tinut, adica sarbatorit, care avea legatura cu El si anume: moartea Sa. „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Desigur era vorba despre cina Domnului Isus, iar apostolul Pavel care a inteles dorinta Mantuitorului a relatat-o si corintenilor spunand:"Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El." (1Corinteni 11:26)
Iata ca accentul sarbatorii cade pe moartea Domnului. Exact acele adevaruri pe care am incercat la inceput sa vi le enumar, ce-i drept nu pe toate. Cu acest om Dumnezeu se impaca si intra intr-un legamant nou. Pentru acest om legamantul este in fiecare zi, pentru ca sa ramana nou pana la venirea Domnului Isus.
Numai un astfel de om care este interesat de adevarurile lui Dumnezeu, care le cauta, le traieste, le are ca tinta, acela traieste o bucurie dupa voia lui Dumnezeu si in partasie cu El. Ceilalti sarbatoresc in felul lumii. Pentru ei este o sarbatoare crestina, istorica si comerciala, unde iau si ei parte la ea ca de..asa-i datina.

O alta necunoscuta de multi dintre noi, legata de ziua Invierii este adresarea salutului de pasti: HRISTOS A INVIAT! Raspunsul vine: ADEVARAT CA A INVIAT!
Daca intrebi de ce se saluta asa crestinii si de ce se raspunde asa vei observa ca dau din umeri si iti vor zice: asa se saluta de pasti!
Cred ca e suficient sa-ti dai seama de credinta unora in viata lor. Pentru cei mai multi credinta e istorie, e teorie, e religie sau educatie, care e preluata din mers si dusa apoi mai departe si predata altora care vin dupa ei. In fond ea este goala si lipsita de putere. N-are suport biblic si e tare deformata. Unde credeti ca ajung acesti oameni cu ea? Cat de sus pot zbura cu ea? Duce ea in locul unde se intra fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta? Ce pret si ce valoare are aceasta credinta si cat e de diferita de cea a sfintilor? Ori in casa tatalui ceresc fiind multe locasuri credeti ca fiecare intra cu credinta lui ? Biblia declara ca este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.
Ar trebui sa ne intereseze lucrul acesta fiindca biblia ne vorbeste ca sunt multe credinte si multe incredintari care arata si ce desinatie a avut fiecare.
Salutul crestin de pasti: Hristos a inviat!, este un salut acum care si-a pierdut relevanta, fata de cum a fost el conceput la inceput.
Istoria ne spune ca ostasii care pazeau mormantul Domnului, dupa cele intamplate la mormant, cand s-a facut un cutremur mare si un inger a dat piatra la o parte, au fugit in urma la preotii cei mai de seama si au dat de veste ce s-a intamplat. Se spune ca acesti strajeri ingroziti au fugit pe strazile orasului Ierusalim si strigau: Hristos a inviat! Trecatorii care ii auzerau ii intrebau: adevarat a inviat? La care ei, strajerii, le raspundeau: da, adevarat a inviat!
Deci salutul crestin de astazi (Hristos a inviat!)era atunci un dialog pe fuga intre trecatori si strajeri sub forma de intrebare si raspuns cu exclamatie. Se spune mai departe despre crestini ca aveau obiceiul cand se intalneau cu alti crestini care nu se cunosteau mai dinainte sa se intrebe unul pe celalalt daca Hristos a inviat in inima lui. Cel intrebat raspundea: da a inviat!, adica a inviat si in viata lui de crestin. Cu adevarat a inviat? (din nou era intrebat) Da, cu adevarat a inviat!, i se raspundea din nou. Asa era deschisa discutia dintre cei doi crestini, ceea ce facea ca ambii crestini sa cunoasca fiecare starea celuilat daca era sau nu nascut din nou. Prin aceasta intrebare si raspuns era confirmat daca este sau nu un crestin practicant, unul care traia adevarul sau doar unul care dorea sa cunoasca pe Domnul Isus.
  Astazi nu se mai verifica starea fiecaruia asa cum se facea la inceput ci azi s-a ajuns doar la un salut care toata lumea il foloseste in mod gratuit.
Inchei mesajul meu cu gandul la moartea Domnului Isus si cu dorinta ca aceasta sa fie inteleasa de cei ce vor citii. Nu poti fi un crestin adevarat daca n-ai murit fata de pacat, de lume, din punct de vedere al poftelor. Nu poti intelege viata sfanta si nici sa o traiesti ca atare, dar nici sa o propovaduiesti curata, daca n-ai inteles mai intai moartea spirituala si daca mai intai n-ai trecut tu prin aceasta inviere. Nu poti fi si nici nu prinde sa spui la altii despre omul cel nou cand nasterea ta spirituala e deformata sau poate esti mort inainte de a te naste (spiritual vorbind). Frumusetea spirituala nu sta in ceea ce faci ci in ceea ce esti. Cel ce face ceva bun prin tine nu esti tu ci Domnul. A fi in El inseamna viata dar mai inainte tu trebuie sa mori. Ori moartea aceasta sa nu fie doar o teorie ci o aplicatie zi de zi. Un om mort pe drept, fizic, nu mai simte nimic pentru toate poftele lumii, dar nici nu reactioneaza cand este lovit, intepat sau vorbit de rau. Poti sa-l lauzi, poti sa-l jigneste el sta mut. Din punct de vedere spiritual la fel trebuie reactionat la stimulii lumii. Pentru aceasta trebuie sa stim ce trebuie sa moara in noi, ce trebuie adus la viata (lucruri care sunt pe moarte) si ce trebuie urmarit, atins si intretinut, ca nu cumva la urma sa lipseasca ceva si astfel sa ramanem afara...
Modelul mortii, vietii si trairii ne este aratat la toti, prin Domnul Isus Hristos. Ap. Petru ne spune: "Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.(2Petri 1:3,4) De aici incolo Dumnezeu asteapata silintele noastre. Si stim ca silitorii pun mana pe imparatie. Toti dorim Har, insa nu toti il intelegem la fel. El este adus de Isus dar trebuie si contributia noastra la el. Nu totul e gratuit. Petru spunea ca harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Ori inmultirea aceasta nu se face fara efort. Cand nu au mai fost vase nu a mai curs untdelemn(2imparati 4:6). Fie ca moartea Domnului Isus sa fie pentru noi toti un subiect de cercetare si cunoastere, fiindca de aceasta atarna vesnicia noastra. Ap. Pavel a mers pe drumul acesta inaintea noastra si ne-a lasat un indemn si pentru noi spunand:” Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.”
La viata ajungi prin moarte asa ca urmele vieti isi au urmele prin moarte. Dorim (spunea autorul cartii Evrei) însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde, încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.(1Petru 2:21)
Amin.

Hristos a inviat !

Sfintele sarbatori si Praznicul Invierii Domnului Isus, sa va aduca pace, bucurie, sanatate si multa binecuvantare. Avem o  bucurie imensa  sa stim ca prin jertfa de la Golgotha am capatat iertare de pacate  si prin harul nemeritat, am primit indurare  inaintea lui Dumnezeu.
Sarbatoarea Invierii este cel mai minunat moment si este un prilej de bucurie pentru toti crestinii.
Isus a invins moartea pentru totdeauna.
 A inviat si este viu in veci!
Bucurati-va in DOMNUL !

 

Hrana ta zilnica !

5 Mai
2 Samuel 21.1-11

La sfârşitul cap. 19 am văzut luând naştere o confruntare între Iuda şi seminţiile lui Israel. Şeba, un nou vrăjmaş, a profitat de aceasta pentru a antrena poporul la revoltă (cap. 20). Este felul în care procedează Satan în cele mai multe dintre disputele noastre, bucurându-se de dezacordurile care survin între copiii lui Dumnezeu.
Odată ce Şeba este mort, ordinea este restabilită. Structura împărăţiei din cap. 8.15-18 se reface (20.23-26), cu diferenţa că fiii lui David nu mai sunt oficialităţi principale. 
După problema cu Absalom putem înţelege motivul.
Lectura noastră ne mai pune înainte încă un episod trist. Saul călcase pactul pe care Israel îl jurase gabaoniţilor mai înainte (Iosua 9.15). La mult timp după aceea, crima lui este reamintită, cerându-se răzbunarea potrivit cu Numeri 35.19. Să fim siguri că timpul nu şterge vina păcatelor comise; Dumnezeu le are mereu înainte. Dar, pentru credincios, sângele lui Hristos a făcut să dispară toate păcatele în întregime. Atârnat pe lemn (Fapte 5.30; 10.39), purtând blestemul, Domnul Isus ne-a curăţit de păcatele noastre - El, „Cel drept, pentru cei nedrepţi" (1 Petru 3.18). A Lui să fie recunoştinţa şi adorarea noastră, de acum şi pentru eternitate!