Versetul zilei

6 iulie 2013

Evanghelist arestat pentru curajul de a spune ca homosexualitatea este pacat!


Tony Miano, un şerif pensionat din Los Angeles, California, a fost arestat în Londra, Anglia, la începutul acestei săptămâni pentru că a predicat despre abţinerea de la imoralitatea sexuală, atât heterosexuală, cât şi homosexuală, în centrul Wimbledon (Christian Post).


Concediu virtual-Pestera Ursilor,jud.Bihor

Desi mi-as fi dorit astazi sa fiu realmente in concediu....iata ca nu sunt, dar am pornit macar virtual sa mai vada locurile frumoase din tara noastra.
Nu am plecat departe de orasul meu, dar am ajuns in Bihor, la PESTERA URSILOR.
Pestera a fost descoperita la 17 septembrie 1975 accidental,cand in urma unei dinamitari in cariera de marmura de la Chiscau, s-a format o spartura, prin care a intrat pentru prima data om in pestera.


Este o zona frumoasa....am fost de multe ori, iar daca aveti copii v-o recomand ca destinatie pentru un weekend. Apropo..pentru consumatorii de peste, se poate manca un pastrav...excelent ;)
Mai multe detalii :AICI

WEEKEND MINUNAT!

Ajutorul nostru vine doar de la Domnul !


 Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?
 Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita.
 Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.
 Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
 Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.
Psalmii 121
Indiferent cat de  mult sau cat de putin te increzi in Dumnezeu, in necazuri si in probleme, in incercari si stramtorare.....singurul lucru pe care il faci, ridici ochii spre cer, plin de  neputinta..
Am  avut ocazia sa am alaturi de mine cativa ani, un coleg care si-a declarat crezul lui  fara nici un fel de mustrari de constiinta, "crezul lui ateu".
Au trecut ani de discutii si dispute pe tema aceasta intre mine si el, si fara nici un argument....continua sa creada la fel.A venit peste familia lui un necaz la un moment dat, si  cu toate ca nu credea in "NIMIC", iata ca in acele zile de incercare....si-a ridicat capul in sus.
Ma intreb oare spre ce si-a inaltat privirea si rugaciunea lui?
Oare muntii i-au putut da o mana de ajutor?
NU !
Ajutorul nostru vine doar de la Domnul !
Cand  ajungem in necaz, NIMENI si NIMIC nu ne poate oferi ajutorul.
 Poti sa ai prieteni "sus pusi", poti sa faci parte dintr-o familie cu renume, poti sa milioane si milioane in conturi, nimic din toate acestea nu te vor putea ajuta cu absolut nimic.Ai falsa impresie sa crezi ca, daca ai ajuns la spital si l-ai cunoscut pe directorul de acolo.....vindecarea  ta a fost posibila.....
Nicidecum ! Daca Domnul nu s-ar fi atins de tine.....puteai sa  cunosti....toata echipa medicala.
Ajutorul vine doar de la DOMNUL !
El este Singurul in stare sa ne satisfaca toate nevoile, atat pe plan material, dar si pe plan spiritual.De-aceea eu mi-am pus toata increderea in El, si te sfatuiesc sa faci acelasi lucru, daca pana azi nu ai facut.
Vei vedea ce minunat este sa te increzi in EL, sa stii ca in orice vreme de nevoie El iti este alaturi si este gata sa iti dea ajutorul.
Fii binecuvantat !

Hrana ta zilnica !

6 Iulie
2 Impăraţi 2.15-25
„Fiii" profeţilor erau în realitate ucenicii lor, trăind împreună, învăţaţi de Cuvânt şi folosiţi de Domnul în serviciul Său. Cei din Ierihon, asemenea lui Toma mai târziu, nu pot să creadă misteriosul eveniment care tocmai avusese loc.
Elisei, la Ierihon, îl reprezintă pe Hristos venit prin har în această lume, o lume purtând sigiliul morţii şi al sterilităţii. Viaţa îi poate fi adusă numai prin puterea purificatoare a harului (sarea), conţinută şi manifestată în omul cel nou (vasul nou). Fiecare credincios este de asemenea chemat să fie în aceeaşi lume „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 2.21).
Infricoşătoarea scenă care urmează ne aminteşte de judecăţile pregătite pentru batjocoritori (Prov. 19.29). Băieţaşii din Betel L-au insultat pe Domnul însuşi. „Suie-te, chelule" era o sfidare la adresa lui Elisei, pentru a fi răpit la cer ca Ilie. 
Apostolul Petru ne spune că în zilele din urmă vor veni batjocoritori umblând după poftele lor şi zicând: „Unde este promisiunea venirii Lui?" (2 Pet.3.3, 4).
Apoi vin ursoaicele. Ursul este asociat în Biblie cu leul: Satan. Cât de solemn este acest lucru! Dacă copiii dispreţuiesc Cuvântul, Dumnezeu va putea permite ca ei să ajungă prada lumii şi a prinţului ei, de altfel, o soartă mai rea decât moartea, pentru că în joc se află mântuirea sufletului lor.

5 iulie 2013

"FIECARE BINECUVANTARE ESTE INSOTITA DE O RESPONSABILITATE"

"FIECARE BINECUVANTARE ESTE INSOTITA DE O RESPONSABILITATE"
 
Cand am auzit cu ceva timp in urma acest lucru.....am stat umpic si am privit in urma....si am vazut ca avea dreptate cel care a zis acest lucru.
Pot sa zic ca in ultima vreme am primit un sir interminabil de binecuvantari din partea Domnului. Rugaciuni ascultate, promisiuni implinite si in fiecare zi m-a surprins Dumnezeu prin modul Lui maret de a lucra in viata mea, da si  in viata familiei mele. Mi-a raspuns de fiecare data la rugaciuni si la cererile mele, nu atunci cand am vrut eu, ci cand a crezut EL ca este bine, si intr-adevar El a stiut mai bine ce face!
Insa vreau sa va spun un lucru....fiecare binecuvantare a fost insotita de o responsabilitate din partea mea. Nu ca eu as fi ales acest lucru, dar de fiecare data Dumnezeu dupa ce m-a binecuvantat, a venit in foarte scurt timp si o cerinta a implicarii mele in anumite domenii sau anumite lucruri.A venit randul ca si eu sa ma implic si a fost minunat!
De-aceea retineti:
"FIECARE BINECUVANTARE ESTE INSOTITA DE O RESPONSABILITATE"
Atunci cand ti se cere ceva sa faci.....aminteste-ti ca si tu la randu-ti ai fost binecuvantat !

Ce fel de soldat esti?

"Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa..."
Efeseni 6:11-18/a

Nu sunt barbat...nu am facut armata, dar ma gandesc ca este ceva logic ca, atunci cand esti inrolat intr-o armata si esti dus pe campul de lupta sa fi si dotat cu tot armamentul si tot ce tine de aceasta lupta. Cred ca asa trebuie sa arate un soldat pregatit de lupta...

Ca si crestini am  ales de buna voie sa intram in armata lui Dumnezeu, ca atare suntem implicati  intr-un razboi spiritual permanent. Nu cred ca exista  crestin care sa nu poata confirma acest lucru, numai daca nu cumva  purtam  doar numele de crestin, atunci da....nu mai avem nici un razboi de dus, pentru ca fiind biruiti am iesit din aceasta competitie.
Vestea proasta este ca acest razboi pe care il avem de dus, nu este pe o anumita perioada...nu este doar pana la o anumita varsta, el este un razboi pe toata durata vietii noastre pe pamant.Diavolul nu are o norma de realizat, implinind un anumit numar de victime si nici nu incearca sa doboare o anumita categorie, doar tineri, doar femei, doar pana la o anumita varsta  sau anumite criterii, el incearca pe toti crestinii si in numar cat mai mare.
"...să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului"
Spre deosebire de noi care dormim 6-7 sau chiar 8 ore pe noapte, eu cred ca diavolul nu are acest program de odihna.El si noaptea sta, urseste planuri si uneltiri impotriva noastra, poate chiar in acest moment cand scriu aceste  cuvinte....face un plan  asupra mea, insa trebuie sa stim ca biruinta este a Domnului, atunci cand luam tot echipamentul lui Hristos cu noi.
Fara a fi echipati in Hristos, suntem zdrobiti, pentru ca el este puternic si sa nu-l subestimam. Este mai puternic decat noi, insa nu este mai puternic decat ISUS, care a biruit moartea si pacatul. Slava LUI !
"... luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare"
Dar care este ziua cea rea?
Ziua cea rea este in fiecare zi, pentru ca in fiecare zi suntem ispititi, incercati si incoltiti din toate partile.Ziua cea rea este atunci cand ne lasam biruiti de cel rau si cand ne lasam biruiti de poftele noastre firesti, cand ne lasam atrasi in diferite curse pe care ni le intinde cel rau, atunci este ziua cea rea.
Chiar daca suntem intorsi la Hristos de ani de zile....lupta cu pacatul exista, nu o putem nega si nu o putem birui singuri, decat prin puterea Duhului Sfant. Prin Duhul Sfant suntem mai mult decat biruitori. Cea mai puternica arma impotriva diavolului este "rugaciunea si Cuvantul lui Dumnezeu", de-aceea in aceste domenii diavolul va cauta sa ne tina cat mai departe, va pune diferite piedici sa nu citim si sa nu ne rugam.Nu vi s-a intamplat niciodata atunci cand v-ati pus sa cititi din Biblie sau sa va rugati, sa sune telefonul, sa sune cineva la usa sau sa vina in mintea dumneavoastra diferite ganduri......?
Ei...mie mi s-a intamplat deseori, si  de-aceea am invatat un lucru....atunci cand am o discutie cu TATAL, deconectez totul, pentru ca El este cel mai important.
Viata de crestin in sine...este asemanatoare unui munte...
In permanenta urcam, si urcam pana ajungem la destinatie.Dar exista un secret..."cu cat urci mai mult, cu atat conditia fizica creste", "cu cat te adancesti in Hristos si in Cuvantul Lui, cu cat mergi pe cale dupa regulile lui Dumnezeu, cu atat  mai mult vezi o crestere progresiva in toata aceasta relatie"
Daca simti ca in  viata ta de crestin  nu se intampla nimic, nu ai parte de lupte,  simti ca a devenit monotona, toate iti merg bine....ia seama ca drumul pe care mergi, nu este drumul cel bun.
Trebuie sa stim un lucru, un crestin adevarat  are parte de multe lupte. Niciodata diavolul nu  va ocoli si nu va inceta sa urseasca planuri impotriva dusmanilor lui, impotriva Copiilor lui Dumnezeu. El este cel mai mare dusman al nostru si noi suntem cei mai mari dusmani ai Lui, pentru ca suntem Fii si Fiice de Rege.
Suntem intr-un razboi permanent, impotriva a tot ceea ce este rau si trebuie declarat pe fata acest lucru indiferent de consecinte, insa trebuie sa stim ca acest razboi nu-l putem duce si nu putem lupta cu armele noastre, ci cu armele lui Dumnezeu.
 
2 Corinteni 1:3-5
"Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos"
Dumnezeu sa ne ajute sa fim biruitori in aceasta lupta.

Va doresc o zi binecuvantata tuturor !
 

Hrana ta zilnica !

5 Iulie
2 Impăraţi 2.1-14
În timp ce înălţarea la cer a lui Enoh este rezumată în Scriptură în numai două versete (Geneza 5.24; Evrei 11.5), Dumnezeu ne permite (atât nouă, cât şi lui Elisei) să o urmărim în detaliu pe cea a lui Ilie. Acest eveniment glorios ne reaminteşte de altele două: unul trecut, celălalt încă viitor. Scena trecută este ridicarea Domnului la cer. Asemenea lui Ilie, Isus a parcurs drumul poporului Său Israel, ale cărui etape le avem înfăţişate aici: Ghilgal, Betel, Ierihon şi, în final, Iordanul. După cum Elisei a refuzat să se despartă de Ilie, tot aşa ucenicii au fost ataşaţi de Domnul Isus. „La cine să ne ducem?", I-a spus Petru (Ioan 6.68; de citit şi Ioan 11.16). De asemenea, ei vor fi şi martorii ridicării Sale la cer (Fapte 1.9). Apoi, conform promisiunii pe care le-o făcuse, Duhul Sfânt coboară peste ei cu putere, fapt ce ne vorbeşte de duhul lui Ilie venind să se odihnească peste Elisei după înălţarea stăpânului său la cer.
Acest capitol ne poartă gândul şi spre o scenă viitoare: Răpirea tuturor celor răscumpăraţi „în nori, ... pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh" (1 Tesaloniceni 4.17). 
Asemenea lui Ilie, suntem în călătorie, fiindu-ne cunoscut ce se va întâmpla cu noi. Este aceasta o speranţă care ne bucură inima?

4 iulie 2013

Eu simt ca vine Domnul !

AMIN !
VINO DOAMNE ISUSE!
                    

TRUDA SI GOANA DUPA VANT!

Daca cititi alaturi de mine cartea lui Solomon, Eclesiastul, in cap. 4 pe care l-am citit azi, vom vedea ca inca din anul 935 inainte de Hristos, an in care Solomon a scris aceasta carte, exista asuprire in lume, la fel cum si astazi exista. Vers. 1 spune:
M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi, şi nu este nimeni să-i mângâie! 
Un popor asuprit si fara mangaiere !  Puteau fi mangaiati doar daca Il chemau pe Dumnezeu si daca ne uitam in Vechiul Testament vedem ca Dumnezeu i-a mangaiat atunci cand ei si-au ridicat glasul si L-au chemat.
In ciuda batjocurilor, in ciuda asupririlor prin care adeseori poporul lui Dumnezeu trebuie sa treaca, noi avem astazi un Mangaietor! Cand Isus s-a inaltat la cer, a promis ca ne va trimite un Mangaietor, Duhul Sfant. 
Dumnezeul nostru este Dumnezeul oricarei mangaieri !
Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia.
  Nebunul îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă însăşi carnea lui.
Si atunci cum e bine....poate ne intrebam?
Cred ca o viata moderata din toate punctele de vedere suntem indemnati sa avem. Munca e buna, dar echilibrata.
Chiar azi discutam cu colegii despre un colaborator de al nostru, si auzeam exact ceea ce citeam eu de dimineata in Eclesiastul.
Nu are copii, si totusi amandoi( sot, sotie), muncesc de dimineata de la 7 sunt in firma si pleaca seara la 22, si ma intrebam pentru ce....atata truda?
Iata ca Solomon avea dreptate !!!
Dumnezeu sa ne dea intelepciune si chibzuinta  in toate lucrurile!

Nu uita....fiecare rasarit!

Fiecare rasarit de soare imi  aduce un zambet pe buze!
Fiecare rasarit imi aminteste de dragostea lui Dumnezeu!
Fiecare rasarit de soare imi da ocazia sa imi indrept pasii pe carare!
Fiecare rasarit imi da sansa sa fac mai multe fapte bune!
Fiecare rasarit de soare imi aduce bucuria de a trai!
Fiecare rasarit ma invata sa iubesc mai mult!
Fiecare rasarit e un dar de la Dumnezeu si asta ma face sa ma gandesc iarasi, 
ce pretuiata sunt in ochii LUI!
Fiecare rasarit imi da ocazia sa Ii pot multumi iarasi!
Dragul meu, nu uita ca acelasi soare rasare si peste tine. 
Aminteste-ti si tu, ca ai primit acelasi dar de la Dumnezeu.Nu uita sa Ii multumesti, nu uita sa te bucuri, nu uita sa iubesti, nu uita sa fii mai bun.....
Nu uita....DUMNEZEU TE IUBESTE ! 

Hrana ta zilnica!

4 Iulie
2 Impăraţi 1.11-18
În îndărătnicia lui, Ahazia a trimis o a doua căpetenie peste cincizeci ca să-1 aducă pe Ilie. Somaţia lui este mai obraznică: „Grăbeşte-te să cobori!" Ea primeşte acelaşi răspuns cutremurător.
La Carmel, focul n-a căzut din cer asupra celor care asistau, ci asupra jertfei - imagine a judecăţii divine căzând asupra lui Hristos, în vederea aducerii inimii poporului Său înapoi la Dumnezeu. Dar acum, pe acest alt munte, focul trebuie să coboare ca judecată asupra oamenilor răzvrătiţi.
Isus, Jertfa sfântă, a rămas singur să cunoască intensitatea mâniei divine. La sfârşitul harului, cei care nu vor fi crezut vor trebui ei înşişi să se supună acestei judecăţi neschimbabile, şi aceasta pentru eternitate
 (Romani 1.18).
Această zi a judecăţii n-a sosit încă. Din acest motiv, când ucenicii Iacov şi Ioan, referindu-se la această scenă, îi propun Domnului să coboare foc din cer peste un sat al samaritenilor, El trebuie să îi mustre aspru (Luca 9.54,55).
Căpetenia peste a treia ceată de cincizeci este probabil unul dintre cei şapte mii despre care Domnul îi vorbise profetului. El vorbeşte cu respect, cu umilinţă şi cu afecţiune pentru soldaţii săi.
 Ilie va merge cu el la împărat, dar numai pentru a-şi repeta cuvânt cu cuvânt mesajul iniţial, care se va împlini curând prin moartea lui Ahazia.

3 iulie 2013

Eu simt că vine Domnul !

Nu pot sa nu postez aceste frumoase versuri pe care un frate drag in Domnul le-a trimis ca raspuns la postarea de mai jos..."Se intampla ceva".
Domnul sa ne ajute sa ne pastram haina  curata pana la capat si sa avem parte de rapirea minunata pe care Domnul ne-a pregatit-o.
 
Eu simt că vine Domnul
Curând că să ne ia
Şi mult aici în lume
Noi fraţi nu vom mai sta
Nimic nu ne mai lege
De lutul blestemat
Eu simt că vine Domnul
Popor răscumpărat.

Spre seară, la noapte
Sau mâine-n zori de zi
Se-aude strigarea:
"Veniţi ai mei copii!"
Eu simt că vine Domnul
Voi oare nu simţiţi
Căci vine răpirea
O fraţii mei iubiţi ?

Eu simt că vine Domnul
Şi-s bucuros mereu
Mă duc curând acasă
În cer la Tatăl meu.
Nimic nu am în lume
Decât ai mei iubiţi
Şi vreau ISUS de Tine
Să fim cu toţi răpiţi.

Nu mai goniţi prin vale
Să căutaţi comori
Vă spun: "căutaţi pe Domnul
Ce stă mai sus de nori."
Eu simt că vine Domnul
Şi vreau să îmi păstrez
Curată a mea haină
Cu El să mă întâlnesc.

Toate isi au vremea lor...!

Una din promisiunile pe care le-am facut impreuna cu sotul, atunci cand am ales sa ducem o viata impreuna cat mai aproape de Domnul, a fost citirea Scripturii cu regularitate.Ne-am propus  citirea zilnica a Bibliei, in fiecare dimineata la ora 6.30, inainte de a ne conecta la treburile pamantesti pe care vrem nu vrem...trebuie sa le acceptam. Ajungand acum la Noul Testament, ne-am propus sa citim si cate un capitol fie din Proverbe sau Eclesiastul, in fiecare zi, si cand se termina luna, continuam cu citirea, insa reluam Proverbe sau Eclesiastul, pentru ca sunt niste carti minunate si avem ce invata. Citind azi Eclesiastul 3, am sa subliniez cateva ganduri.
Viata in sine, are si bune si rele, si bucurii si necazuri, momente in care esti fericit, dar si momente in care versi lacrimi, insa pentru toate aceste...exista o vreme si un timp potrivit. Fiecare lucru se intampla la vremea hotarata de Domnul, pentru ca nimic nu se intampla fara stirea LUI, dar fiecare moment, la vremea potrivita EL il face sa aibe un farmec aparte.
Dumnezeu are un plan de implinit cu fiecare dintre noi, insa pentru A-si putea indeplini planul Sau, noi trebuie sa stam la dispozitia Sa. Viata noastra trebuie sa o punem in mainile Sale ca El sa poata lucra.
Viata insasi este un dar de la Dumnezeu pentru noi si atunci cand cineva  alege sa isi bata joc de acest dar pe care l-a primit, ar trebui sa se gandeasca de doua ori.
Cred ca viata  nu are doar necazuri si tristete, ea are bucurii si binecuvantari, insa de toate acestea avem parte doar daca suntem intr-o relatie buna cu Insasi Datatorul acestei vieti.
ISUS este calea, adevarul si VIATA, spune Scriptura!

Bucura-te de viata, fii fericit, dar traieste-o alaturi de Domnul !

Tema postului pentru iulie- biruinta!

Dupa ce luna trecuta tema postului a fost, VEGHEREA, luna aceasta avem un nou indemn pentru tema postului, BIRUINTA !
Daca vrei sa te alaturi si tu, poti sa o faci si Dumnezeu sa aduca biruinta in viata fiecaruia, care isi doreste acest lucru.

Se intampla ceva.....!

Astazi de dimineata am deschis tv inainte de a pleca la birou, dupa ....luni si luni...in care nu l-am pornit deloc.De fapt am facut astazi acest lucru...asteptand  sa-si incheie masina de spalat programul, sa pot pune rufele la uscat inainte de a pleca la servici. Cred ca va amintiti, cu ceva timp in urma va spuneam ca nu imi ajunge timpul, dar incerc sa le fac pe toate, numai ca le fac asa in modul meu, la ore poate "umpic" ciudate pentru altii, si asta pentru ca nu  vreau ca timpul hotarat pentru Dumnezeu sa fie afectat de treburile "pamantesti".  
Trecand peste astea...ma reintorc la ceea ce de fapt vroiam sa va spun. Am deschis tv, si era un mic reportaj in legatura cu situatia tinerilor si nu numai a lor, ci situatia actuala in Franta, a locurilor de munca si a situatiei economice din aceasta tara, printre care se spunea ca multi tineri cu capacitati extraordinare sunt nevoiti sa paraseasca tara, pentru ca inventiile lor sunt foarte bune, insa in Franta, nimeni nu  investeste nimic in proiectul lor. Franta, spunea directorul de la un centru de afaceri francez, si de altfel nu numai Franta, este in picaj total.
Nu stiu ce se intampla in Franta, nu sunt acolo, insa vad ce se intampla in  intreaga lume.
Dupa acest reportaj, a venit binecunoscutul "Busu", Florin Busuioc, cu stiri despre vreme. Insa imediat dupa  acest reportaj, inainte de a prezenta vremea, mi-a atras atentia ceea ce spunea el.

"Nu sunt un tip pesimist, insa nu pot sa fiu altfel cand vad ceea ce se intampla la nivel mondial. Este clar ca omenirea se indreapta spre "CEVA", nu stiu insa ce este "ACEL CEVA", dar se va intampla curand, ceva!
Nicaieri nu este bine, omenirea nu poate continua in acest ritm. Nu stiu daca lumea observa acest lucru...insa  ne indreptam cu pasi repezi spre"final".
Cred ca "mai marii lumi" ar trebui sa intervina si sa faca ceva imediat"

.....dupa care a inceput rubrica meteo, si programul masinii mele de spalat....s-a oprit.
Am plecat sa pun rufele la uscat, am ajuns la birou...insa mi-a ramas in minte aceea concluzie.
Intreaga omenire asteapta ceva....multi habar nu au ce..."crestinii adevarati" insa stiu.
Partea dureroasa este ca multi din cei care se numesc crestini, nu vor sa vada acest adevar.Sunt atat de preocupati de cele pamantesti si de cele trecatoare....ca nu mai au timp sa se gandeasca la cele spirituale.Stramtorare tot mai mare, cutremure de pamant, razboaie, lipsuri mari, crestinii se leapada de credinta in numar tot mai mare lasandu-se amagiti de Satan, biserici reci in care a ramas doar spectacolul, dar Duhul Sfant este absent....si lista ar putea continua.
Nu mai este timp pentru citirea Scripturii, sa se vada ca in intreaga lume, nu se face altceva decat se implineste cuvant cu cuvant  BIBLIA.
Se intampla ceva......!
Eu astept  acel ceva, "IL ASTEPT PE DOMNUL", tu ce astepti?

Hrana ta zilnica !

3 Iulie
2 Impăraţi 1.1-10
De la începutul acestei cărţi îl vedem pe mizerabilul Ahazia făcând încă un pas mai departe în idolatrie, îmbolnăvindu-se, trimite soli la Baal-Zebub (domnul muştelor sau al murdăriei), ca să-1 întrebe. Fapt cu atât mai sinistru cu cât, în spatele acestui idol, se află Satan care se face adorat - el, pe care iudeii îl vor numi Beelzebul, căpetenia demonilor (Matei 12.24)!
Atunci, din partea Domnului, sfârşitul lui Ahazia este hotărât şi Ilie are misiunea să i-1 anunţe, precum altădată tatălui acestuia. Dar, în timp ce Ahab manifestase o oarecare smerenie, Ahazia, din contră, nu se preocupă decât să-1 prindă pe profet, chiar prin violenţă, dacă este nevoie. Ne ducem astfel cu gândul la faptele criminale ale unui alt împărat, răutăciosul Irod, împotriva lui Ioan Botezătorul (pe care Cuvântul îl aseamănă frecvent cu Ilie - comparaţi hainele lor în v. 8 şi Marcu 1.6). Această revoltă deschisă împotriva Domnului aduce imediat o pedeapsă solemnă.
Astfel Ahazia îl întrece pe tatăl său în răutate. El avusese înainte doar exemplul trist al părinţilor săi, Ahab şi Izabela. Dar ce să spunem atunci despre tinerii şi tinerele crescuţi de părinţi evlavioşi şi care, în pofida unui asemenea privilegiu, s-au dus după idolii lumii?

2 iulie 2013

Concediu virtual- Baile Felix!

Toate sunt o desertaciune scriam cateva randuri mai jos, dar nu cred ca este rau sa ma gandesc la mult asteptatul concediu pe care inca il visez.

Statiunea Baile Felix este situata in partea de nord-vest a Romaniei, in judetul Bihor, la o distanta de circa 9 KM de Oradea si la 22 KM de punctul de trecere a frontierei Bors. Asezat in campia Crisurilor la o altitudine de 150 m, statiunea are un climat continental moderat de ses, cu ierni blande si veri temperate cu influenta mediteraniana, ideala pentru turismul balnear. 

La dispozitia turistilor intreg anul, statiunea balneoclimaterica Baile Felix ofera conditii de relaxare, vacanta, odihna si recuperare. 
 Lacul cu nuferi este splendoarea ce incanta  Baile Felix.

Sunt numeroase Pensiuni in Baile Felix, care dispune de o bogata baza de tratament, bai termale, stranduri (Apollo).
 Nu ne ramane decat sa asteptam concediu.....

Gusta fericirea !

Astazi din nou am continuat sa citesc cap.2 din Eclesiastul, dupa ce ieri am citit cap.1.
Desi nu are 31 de cap. ca si cartea Proverbelor, am hotarat sa recitesc  cate un capitol pe zi si sa incerc sa o inteleg mai bine.
Sincer va recomand sa faceti acelasi lucru.Eu am gasit astazi cateva versete care mi-au atras atentia.
Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea !
Solomon, descrie in versetele urmatoarele toata experienta lui pe care a acumulat-o, gustand tot ceea ce ofera fericirea. A muncit mult, si-a facut case mari cu robi si roabe, pamant  cat iti cuprindea privirea, numai ca....nimic din toate astea nu i-au adus fericirea, ba din contra a ajuns la concluzia ca:
"TOTUL ESTE O DESERTACIUNE SI GOANA DUPA VANT"
La fel moare si saracul si bogatul. Si-acum uitati-va astazi  in jurul nostru...atatia oameni muncesc, strang, construiesc si aduna cu ambele maini, altii.... traiesc de azi pe maine si asta nu din cauza ca nu ar avea de munca, aici ma refer doar la cazurile unde nu se vrea a munci. Cu alte cuvinte, ma refer la oamenii lenesi, fara un servici in care sa se trezeasca dimineata, nu responsabilitati, nu program, etc. 
Inteleptul Solomon  ne arata ca totul este fara valoare si fara sens, fara satisfactii si bucurii, atata timp cat  prin munca noastra nu Ii suntem dedicati lui Dumnezeu.Din contra, mi-a tras atentia un verset din cap. 2:
"Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea. Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăpân pe toată munca mea pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune sub soare. 
Şi aceasta este o deşertăciune"
 Cu alte cuvinte muncesti ca un rob toata viata, si vine un lenes dupa tine( sau dupa mine,trag nadejde sa nu fie asa), si se bucura de tot ce am realizat. Si ce folos...?
"Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui cu care se trudeşte sub soare?"
Si totusi...toate aceste lucruri in care suntem implicati, viata in sine de zi cu zi, iti poate aduce satisfactii, insa este o singura conditie:
 DOAR ALATURI DE DUMNEZEU.
Solomon incheie cap.2 cu o intrebare la care ar trebuie sa ne raspundem fiecare:
Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El?
si iata ca in urmatorul verset face o precizare:
"Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu!"
Dumnezeu intotdeauna are grija de oamenii care Ii sunt placuti LUI !

Hrana ta zilnica !

2 Iulie
1 Impăraţi 22.41-53

Domnia lui Iosafat este reluată în detaliu în Cartea 2 Cronici. Ne vom opri totuşi aici asupra unui fapt foarte instructiv. Iosafat pregătise o flotă care să meargă la Ofir după aur. Dar mâna lui Dumnezeu îl opreşte; vasele îi sunt sfărâmate. Se va încăpăţâna el?
 Dimpotrivă, se va supune! Împăratul lui Israel este gata să-i ofere ajutorul navigatorilor săi, dar de data aceasta ştie să-i răspundă „nu"!
Oare n-am avut toţi experienţa unor planuri mari pe care le-am făcut şi care au fost reduse la nimic în urma unei singure lovituri, prin împrejurări neaşteptate? La fel a fost şi cu Iov, care a strigat: „Planurile mele s-au năruit, - gândurile dragi ale inimii mele" (Iov 17.11). Ca să facă să ne eşueze asemenea planuri, Dumnezeu Se foloseşte de diferite mijloace: vreme rea, boală, lipsă de bani, insucces la examen ...! Şi acestea sunt întotdeauna dureroase. Dar, în loc să ne tulburăm sau să insistăm, ar fi bine să aflăm mai întâi dacă planurile noastre au avut într-adevăr aprobarea Domnului.
Un duh zdrobit are mai multă valoare în ochii Lui decât corăbii sfărâmate.
Ultimul paragraf ne duce înapoi la curtea împărătească a lui Israel. Acolo îl vedem pe noul împărat, Ahazia, slujind lui Baal şi prosternându-se în faţa lui. Aceasta este trista notă finală a cărţii 1 Impăraţi.

1 iulie 2013

Viata fara Dumnezeu...totul o desertaciune !

Citeam azi de dimineata un cuvant, si am stat si m-am gandit...cat de intelept a fost Solomon, pentru ca din vers. 1 si vers.16 al cap. 1, reiese ca el este autorul acestei carti:
 "Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului., iar in vers.16 spune,
„Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă,
Dar indiferent de autor , cartea aceasta ne arata ca viata fara  Dumnezeu este o desertaciune.

Totul este deşertăciune!
 Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

....si totusi, Dumnezeu a ingaduit sa  trecem prin toata truda aceasta de zi cu zi. Ma gandesc ca ne sta in  fata o noua saptamana, pentru unii poate fi o saptamana mai usoara in care sa isi castige painea, insa  pentru altii poate fi o paine castigata cu truda si sudoare.Si toate astea...pentru ce?
Pare o activitate mecanica...care se repeta zi de zi, lipsita de sens si adeseori neinteleasa de noi.
Totul este deşertăciune!
Soarele,vantul, raurile, toate lucrurile par sa fie angrenate in aceasi miscare zi de zi, o miscare care pare fara de sfarsit. Noi suntem implicati in acelasi  joc. Totul este asemeni acelor de ceasornic, se invart....se invart...si parca nicaieri nu este nici inceputul si nici capatul.
Numai ca, pana si ceasornicul intr-o zi se opreste din lipsa de baterie. La fel si noi, intr-o zi ne vom opri din goana noastra, si realizam....ca totul a fost goana dupa vant.
Fericire, pace si liniste  in toate aceste lucruri nu vom gasi, DECAT IN DUMNEZEU !
Fara Dumnezeu pana si cea mai mica activitate a noastra, este o desertaciune, pentru ca nimic din toate astea nu imi ofera siguranta vietii. Oricat de multi bani as avea, oricat de puternica as fi, fara El sunt un nimic, un  fir de praf luat de vant.
Doar EL si in EL vom gasi bucuria deplina.

Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
 Ce este strâmb nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
 Căci unde este multă înţelepciune este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.

Petrece-ti saptamana  alaturi de DOMNUL, si vei vedea ca alergarea ta capata un sens!

Hrana ta zilnica !

1 Iulie
1 Impăraţi 22.19-40

Cei patru sute de profeţi au anunţat într-un singur glas ceea ce dorea împăratul. Ce riscă ei? 
Dacă Ahab câştigă războiul, prezicerea lor se va confirma. Iar dacă nu se va mai întoarce, nici nu le va mai putea face vreun reproş. Alături de aceşti profeţi mincinoşi, un singur profet al Domnului, credinciosul Mica, face cunoscut adevărul cu curaj şi trebuie să sufere pentru el. 
Asemeni capitolului 18, şi acesta ne pune în gardă cu privire la un pericol: cel de a judeca dacă un lucru este bun sau rău după numărul celor care-1 practică. Oamenii de astăzi, asemenea lui Ahab, „îşi vor strânge o mulţime de învăţători după poftele lor" (2 Timotei 4.3). 
Nu le place să audă vorbindu-se în special despre o judecată eternă, de aceea găsesc, pentru liniştea lor, învăţători care le promit că, în final, totul va fi bine. Dar, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu îi va face de ruşine pe toţi mincinoşii. Cuvântul Lui este adevărul (Ioan 17.17).
Pe Iosafat, lipsa curajului aproape că-1 costă viaţa. L-a urmat pe Ahab, de teama să nu-1 supere.
 Dar acesta din urmă, cu laşitate, a căutat să deturneze atenţia adversarilor şi a eforturilor lor înspre Iosafat. Însă şiretlicul său nu L-a înşelat pe Domnul, care avea ochii îndreptaţi asupra unuia dintre împăraţi pentru a-1 scăpa, iar asupra celuilalt, pentru a-Şi împlini judecata necruţătoare (vezi Psalmul 7.12-13).

30 iunie 2013

Hrana ta zilnica !

30 Iunie
1 Impăraţi 22.1-18

Ben-Hadad nu şi-a ţinut cuvântul (20.34). A păstrat Ramotul din Galaad. Ahab îşi propune să-1 ia înapoi şi îşi împărtăşeşte gândul său unui ilustru vizitator: Iosafat, împăratul lui Iuda. Şi care ar putea fi primul gând referitor la această vizită? Nu este oare îmbucurător să vedem stabilindu-se o prietenie între suveranii acestor două împărăţii aflate în conflict de atâta timp? Este un pas spre unificare, astăzi la modă în lumea creştină. În realitate, în ochii lui Dumnezeu ea semnifică necredincioşie din partea lui Iosafat. El era împărat la Ierusalim, unde se găsea templul Domnului. Ahab, dimpotrivă, era un idolatru. Şi „ce înţelegere", întreabă apostolul, „are templul lui Dumnezeu cu idolii?" (2 Cor. 6.16). 
Cum putea împăratul lui Iuda să se uite atâta pe sine, încât să spună: „Eu sunt ca tine ..."?
Priviţi în ce angrenaj se lasă prins sărmanul Iosafat! Stingherit, îi face câteva remarci timide lui Ahab, dar nu are energia necesară să se opună planurilor acestuia. I-ar fi fost necesar pentru aceasta mai mult curaj decât pentru a merge la război împotriva sirienilor. 
Cu siguranţă, şi fiecare dintre noi cunoaşte din experienţă că cea mai dificilă acţiune, implicând cel mai mult curaj, este adesea un simplu refuz, un refuz de asociere cu răul (Ps. 1.1).