Versetul zilei

21 septembrie 2013

Mediul din casa are influenta asupra copilului!

Dupa cum bine stiti, a inceput scoala si in urma cu trei zile deja  am fost chemati  la sedinta cu parintii de inceput de an.Pe langa toate temele discutate, mi-am amintit acum de un sfat pe care l-a dat diriginta clasei la final, noua ca parintii:
"Aveti grija va rog la vocabularul din casa. Tot ceea ce aude, copilul preia mai departe..."
Si este foarte adevarat!
Atunci mi-a venit in minte mesajul pe care nu de mult l-am auzit.
Efectul pe care il are asupra unui copil si mediul in care creste!
Copilul imita cel mai bine tot ceea ce facem, tot ceea ce vorbim. Mediul si anturajul in care traieste zi de zi se rasfrange asupra lui si in functie de ceea ce preia din casa, aceasta se reflecta in comportamentul copilului.
Biblia pe paginile ei, ne prezinta atat exemple pozitive, cat si negative.Noi avem de invatat si din cele pozitive, dar si din cele negative.Din cele pozitive, sa le urmam exemplul, iar din cele negative sa nu repetam aceleasi greseli. Nu de mult am auzit un mesaj despre tanarul Absalom.
Absalom este unul din cei nouasprezece copii ai lui David nascuti la Hebron, fiul Maachei.A fost unul dintre rebelii fii ai lui David. Si cum altfel ar putea fi ..?
Desi a fost unul cei iubiti de Domnul, David a fost un om cu multe calitati dar si cu multe pacate care i-au adus mari consecinte in viata lui.
Copilaria si adolescenta lui Absalom a fost influentata de viata tatalui sau David, care la un moment dat a uitat poruncile lui Dumnezeu si s-a comportat dupa standardele lumii. Cele opt neveste mentionate in Biblie si tiitoarele pe care le-a avut David, a fost unul din pacatele pe care el le-a savarsit.Stim intreaga istorie a lui David si cunoastem si imoralitatea in care a trait cu Bat-Seba. Pe langa aceasta, stim si cum a pus la cale moartea sotului ei, Urie. Datorita acestor preocupari, David nu a fost in stare si nu a mai avut puterea necesara sa isi disciplineze nici macar proprii sai copii, pentru ca atunci cand traiesti in pacat iti pierzi respectul fata de cei din jurul tau, dar si fata de tine insuti.Amnon fiul lui David savarseste incest cu propria lui sora pe care o iubeste, iar David desi a aflat  nu a luat nici o masura in aceasta privinta. Fiindca Absalom isi iubeste sora si sufera pentru ceea ce s-a intamplat, o ia la el acasa dupa ce a necinstit-o Amnon, numai ca in toata aceasta perioada acumuleaza multa ura si o dorinta de razbunare.
 Absalom si-a pierdut respectul fata de tatal sau, pentru ca vazuse in el multe pacate si toate acestea au avut o influenta negativa asupra lui. Toate acestea, Absalom le-a acumulat in inima lui de-a lungul anilor si acestea i-au distrus viata mai tarziu.
Iata mediul in care a crescut Absalom...
Isi ucide fratele, iar pe tatal sau David se razbuna. Numai ca Absalom are si un sfarsit la fel de rusinos, asemenea faptelor sale.

Ce fel de mediu avem in casa pentru copiii nostri?
Injuraturi, violenta, etc...?
Sunt familii chiar crestine unde mediul din casa lasa de dorit si copiii preiau aceste stari negative asupra lor.
Inca o  data suntem datori sa ne punem intrebarea:
"ce vad copiii nostri in noi ?"

Hrana ta zilnica !

21 Septembrie
I Cronici 29.21-30
Iată o grandioasă zi de sărbătoare şi un semn de hotar în istoria poporului Israel! Sunt aduse sacrificii; poporul mănâncă, bea şi se bucură în prezenţa lui Dumnezeu. Apoi, pentru a doua oară, Solomon este proclamat împărat şi uns pentru Domnul. El se aşază „pe scaunul de domnie al Domnului". Maiestatea şi dominaţia conferite fiului lui David prefigurează acea perioadă de o mie de ani, în care Hristos va domni pentru Dumnezeu peste întreg pământul.
Moartea lui David „la o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţii şi de glorie" (v. 28) încheie acum această primă carte a Cronicilor, căreia ne-ar plăcea să-i conferim ca titlu cuvintele de la Isaia 55.3: „Harurile întărite lui David". Felul în care le citează Pavel în Fapte 13.34 arată că acestea se referă în special la învierea pe care acest om al credinţei o aşteaptă de atunci împreună cu mulţimea sfinţilor adormiţi. Dar n-a fost el întreaga viaţă un subiect al harurilor întărite de Dumnezeu însuşi?
Si noi ne bucurăm, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor, de harurile întărite în Hristos: „Pentru că noi toţi (nu numai David) am primit din plinătatea Lui, şi har peste har" (Ioan 1.16).

20 septembrie 2013

Slujba de priveghi a Silviei Tarniceriu

Cei care doriti sa urmariti serviciile de priveghi ale sorei Silvia Tarniceriu o puteti face accesand urmatorul link: http://www.bethelfellowship.com/news/silvia-tarniceriu, care transmite live.

Slujba de inmormantare va fi transmisa duminica la ora 20 ora Romaniei tot AICI
Totodata multumesc fr. Daniel Branzei care de fiecare data si mai ales in ultima perioada ne-a tinut la curent cu  starea Silviei cat a fost in viata, dar si acum cu detaliile care cuprind  ultimele momente legate de Silvia.





Se non avessi Te

Incepand sa cante aceasta melodie pe youtube, mi-am amintit ca a fost prima cantare pe care am auzit-o
in Biserica Penticostala din Padova. Nu am inteles toate  cuvintele, insa Duhul lui Dumnezeu a fost prezent.

Hrana ta zilnica !

20 Septembrie
1Cronici 29.10-20
După ce s-a adresat poporului, David se întoarce spre Domnul. Se laudă oare cu tot ce au dăruit, el şi căpeteniile? Din contră! El îi dă glorie Dumnezeului căruia îi aparţin toate lucrurile şi se pleacă înaintea Lui. Aceste două sentimente merg totdeauna împreună.
„Din mâna Ta primim ce îţi aducem", declară împăratul. Domnul ne încredinţează bunuri pentru a ne acorda bucuria de a-I oferi Lui ceva. El însuşi n-are nevoie de nimic (Psalmul 50.10-12). Dar ceea ce-I este adus de bunăvoie, cu bucurie, are preţ înaintea Lui. A da prin constrângere sau dintr-un spirit legalist nu cere nici dragoste, nici credinţă. Este felul în care fariseii îşi plăteau zeciuielile (Matei 23.23). În contrast cu ei, macedonenii despre care vorbeşte Pavel au acţionat „de bunăvoie", prisosind „spre bogăţia dărniciei lor" (2 Corinteni 8.1-3).
Nu este măreaţă lauda lui David (v. 10-13)? Merită efortul de a o citi cu voce tare, în timp ce gândurile ni se îndreaptă spre Cel căruia ne adresăm: „A Ta ... mărirea, puterea şi gloria şi splendoarea şi măreţia, pentru că tot ce este în ceruri şi pe pământ este al Tău; a Ta ... este împărăţia şi Tu eşti înălţat drept Cap peste toate ..." Expresia «peste toate» ne poate ajuta să înţelegem că este Cap «peste toate inimile» celor care-I aparţin.

19 septembrie 2013

O noua declaratie socanta care vine din partea unui "slujitor"

Romani 1:27
".....tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor"
Rasfoind stirile una mi-a atras atentia, ba mai mult m-a uluit vazand ce atitudine are un "slujitor"
Daca undeva in luna iulie, urmatoare declaratie data: "homosexualii nu trebuie judecati sau marginalizati", a socat pe multi, astazi o noua declaratie ne lasa cu gura cascata.
Biserica are dreptul de a-si exprima opiniile, dar nu are dreptul de a "interveni spiritual"in viata homosexualilor si a lesbienelor, declara Papa Francisc.
Cred cu tarie ca o asemenea declaratie  este in necorcondanta cu ceea ce spune Scriptura vis-a-vis de acest pacat
Intr-un interviu amplu, publicat joi, Papa a spus ca femeile ar trebui sa joace un rol cheie in deciziile bisericii si i-a criticat pe cei care i-au recomandat sa fie mai vocal in lupta impotriva avortului  si a casatoriilor gay.
Mai multe pe  http://www.realitatea.net/ 

Inca o rugaciune !

Undeva prin luna iulie eram invitati sa ne rugam pentru sora Silvia. Spuneau cei care erau aproape de ea ca boala recidivase si Silvia chiar avea nevoie de rugaciunile noastre.
Astazi Silvia nu mai este printre noi!
Domnul a considerat ca  si-a incheiat lucrarea aici pe pamant si e momentul sa mearga acasa.
Astazi din nou ne rugam Domnului si Ii multumim pentru ca nu am mai lasat-o pe sora Silvia sa mai sufere aici in trupul sau bolnav. Cu siguranta despartirea este grea de cei dragi, insa crestini au o speranta vie, aceea ca despartirea este doar temporara.
La revedere sora draga!

Silvia Tarniceriu a ajuns A-C-A-S-A !

Iata ca ziua care nu ne-am dorit, desi eram convinsi ca va veni....a venit.
SILVIA TARNICERIU A PLECAT ACASA !

Astăzi, Joi 19 Septembrie 2013, ora 6 a.m. (ora din Ohio, USA), Silvia Tărniceriu a plecat acasă la Domnul și la Mirele ei. Bucurie mare în cer, mare tristețe pe pământ.
Celelalte sunt … amintiri cu sfinți.
,,Aseară, a ajuns în Ohio și Tudorel Sfatcu, care a copilărit împreună cu Silvia la Iași. Elena s-a dus să încerce s-o scoale și să-i spună cine-a venit. Spre surpriza ei, Silvia a deschis ochii mari și i s-a luminat fața cu un zâmbet larg de fericire.

Hrana ta zilnica !

19 Septembrie
1Cronici 28.1-9
David şi-a consacrat toată puterea (v. 2) ca să pregătească un palat pentru Domnul.
Să ne întrebăm acum, când citim aceste rânduri, dacă nu cumva „palatul inimii noastre" este închinat omului (în general eului nostru), în loc să fie închinat Domnului (v. 1).
„Dragostea" împăratului pentru această casă 1-a determinat să dăruiască pentru ea mari bogăţii care-i aparţineau lui personal (v. 3). Cu cât mai mare este dragostea lui Isus! Evanghelia ne vorbeşte despre negustorul care a vândut tot ce avea ca să cumpere un mărgăritar de mare preţ (Matei 13.45, 46). Interpretarea acestei parabole ni se oferă în Efeseni 5.25: „Şi Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine însuşi pentru ea" (vezi şi 2 Corinteni 8.9). Faptul acesta numai Domnul Isus a putut să-1 facă. Dar, în ce priveşte lucrarea dragostei, El ne spune ca şi ucenicilor Lui: „v-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi" (Ioan 13.15).
Exemplul lui David a adus roade. Toţi oamenii care l-au auzit oferă acum, la rândul lor, de bunăvoie, aur, argint şi pietre preţioase, pentru construirea casei lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 3.12). Ce mare bucurie pentru David ... şi pentru Domnul când inimile noastre se află în acord cu a Lui!

18 septembrie 2013

Doar 5 minute...!

IMEDIAT...acesta este cuvantul care il  spune Robert (baiatul cel mic) atunci cand il trezesc dimineata sau atunci  cand il chem sa vina la masa. Niciodata nu spune...NU, ci de fiecare data raspunde...IMEDIAT, insa dupa acel  imediat, mai trec vreo 5 minute.
In cazul de fata, ACUM, aceste 5 minute poate nu ii sunt fatale, insa in alta conjunctura cele 5 minute pot fi.
Daca ar depinde de un anumit mijloc de transport, de tramvai sau de autobuz cele 5 minute conteaza enorm si consecintele sunt pe masura, intarzie la scoala, face absente, nota scazuta la un anumit nr de absente...si in cazuri extreme, exmatricularea.

In viata 5 minute conteaza enorm! Uneori ne gandim...ce sunt 5 minute? O nimica toata! 
Insa daca nu suntem gata atunci cand trebuie, in zadar suntem gata dupa 5 minute.
Este un proverb:
"Omul potrivit la momentul potrivit!"
Multe din realizarilor oamenilor celebri  sau chiar ale noastre s-au datorat nu pentru faptul ca am fi noi destepti foc sau ei genii, ci pentru faptul ca  am actionat, si au actionat la timpul si la locul potrivit.

Bilblia ne spune:
Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”
Evrei 4:7
Poate spui si tu la fel..."IMEDIAT", dar dupa acel imediat mai trec 5 minute...
Nu uita, chiar 5 minute uneori te pot distruge sau te pot salva!
Doar 5 minute care te pot face sa pierzi sau sa castigi vesnicia!
Doar 5 minute...!

De ce suferim...?

Apocalipsa 21:4
"El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Mergeam azi dimineata spre birou si slava Domnului ca in fiecare dimineata pe masina Domnul are cate un cuvant pentru toti cei care vor sa asculte, si-aici ma refer la radio Vocea Evangheliei. Ma bucur tare mult ca a ingaduit Dumnezeu a transmite 24 din 24 de ore. Poate multora le este indiferent daca acest radio transmite sau nu, insa e o mare binecuvantare sa putem avea Cuvantul lui Dumnezeu la indemana, chiar si atunci cand conduci masina, chiar si atunci cand gatesti in bucatarie sau faci o alta treaba prin casa.Eu Ii multumesc Domnului pentru acest lucru si ma rog ca Domnul sa-i binecuvinteze pe toti acei care se ostenesc si sa le dea si resursele necesare pentru a putea raspandi Evanghelia.
Tema de dimineata la radio a fost "SUFERINTA".
Cred ca este o tema de mare actualitate  in ziua de azi, in contextul in care in jurul nostru este atat  de multa suferinta si necaz.
Nu cred ca exista om care sa nu aiba ceva pe suflet, poate ca este o apasare cat de mica, dar tot este ceva. Dar cred ca  traversam niste vremuri tare grele si atat suferinta sufleteasca, cat si suferintele trupesti ne  macina in fiecare zi.Citeam adineauri un email pe care l-am primit si care aducea noutati in privinta sorei Silvia Tarniceriu.Cred ca stim cu toti prin ce trece sora Silvia, si cu fiecare clipa ce trece, ea se apropie de marea sarbatoare, se-apropie sa treaca pe malul celalat. Citind acest email si de fapt, fiecare veste care a adus-o fr. Gicu Cotlet prin intermediul fr. Branzei Daniel despre suferinta prin care trece, am realizat ca foarte putini suntem in stare sa facem fata acestui moment.


Fac o paranteza la ceea ce scriam, si in acest moment am primit un email de la..???...nici nu stiu cine este, persoana fizica sau altceva, habar nu am…insa sincer m-a uimit, cand in coltul drept jos la computer in timp ce scriam, cei care folositi computerul stiti ceea ce vreau sa spun…mi-a aparut ca imi intra un email in casuta de mesaje si subiectul era identic cu ceea ce eu scriam eu:
Apocalipsa 21:4
"El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Iata ca Dumnezeu stie si gandurile noastre….!

Curajul cu care infrunta Silvia Tarniceriu aceasta clipa si zambetul si bucuria de pe fata ei, imi da curaj si mie, si cred ca toti ar trebui sa fim incurajati de ea.

Nimanui nu-i place sa treaca prin suferinta, si totusi este atat de benefica daca intelegem scopul pentru care ne-a fost data. Suferinta ne apropie mai mult de Dumnezeu si uneori ne este data si  preventiv in viata noastra, insa nu la toata lumea are acelasi efect, pentru ca nu toti inteleg acest lucru.
 Soarele incalzeste pe pamant  si lutul si ceara, insa  reactie  lor nu este la fel. Lutul la soare se intareste, pe cand ceara se topeste.
La fel este si suferinta in viata oamenilor.Pe unii ii fac sa devina dependenti de ajutorul lui Dumnezeu, insa multi devin sloi de gheata si din contra, Il urasc pe Dumnezeu din cauza situatiei prin care trec.
Daca astazi nu treci prin suferinta, multumeste-I lui Dumnezeu, insa daca suferinta face parte din viata ta, cauta sa  intelegi scopul pentru care ti-a fost data.Si mai este un lucru care ne face sa trecem mai usor...
Sa nu uitam ca aceasta suferinta aici pe pamant este trecatoare si intr-o zi se va sfarsi.
"El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Este o promisiune pe care Dumnezeu ne-o face si noi trebuie sa Il credem.
Ziua aceasta se apropie si suferinta nu va mai fi, insa pentru a vedea aceasta promisiune infaptuita fata de noi, trebuie sa traim viata in asa fel incat sa ajungem in Acel loc in care nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.
Doamne ajuta-ne!

Hrana ta zilnica !

18 Septembrie
1Cronici 28.11-21
Acum, în mod solemn, David îi predă fiului său, Solomon, tot ceea ce a pregătit pentru casa lui Dumnezeu. Să ne gândim la acea sublimă declaraţie din Evanghelie: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui" (Ioan 3.35).
Începând cu planul templului şi până la cel mai mic pocal, totul devine subiect al instrucţiunilor precise şi în detaliu. Priceperea cu privire la acestea îi fusese dată lui David în scris, prin mâna Domnului peste el (v. 19). Ca să-şi comunice gândurile Sale, Dumnezeu S-a folosit de scriitori inspiraţi. Cele şaizeci şi şase de cărţi ale Bibliei au fost scrise de patruzeci de autori foarte diferiţi, într-o perioadă de aproximativ o mie şase sute de ani. Dar unul şi acelaşi Duh a dictat toate paginile Cărţii Sfinte.
 Să nu uităm niciodată când le citim că Dumnezeu este Acela care ne vorbeşte prin ele.
Capitolul se încheie cu încă un cuvânt al tatălui pentru fiul său. Solomon a primit tot ce îi era necesar.
 Acum este vremea ca el să acţioneze contând pe ajutorul Domnului. Şi noi am primit mult; vine timpul când este necesar să acţionăm în acord cu ceea ce Domnul aşteaptă de la fiecare dintre noi! Într-o zi va trebui să dăm socoteală de tot ceea ce - din timiditate sau din lenevie -am neglijat să împlinim.

17 septembrie 2013

Binecuvantarea copiilor in noul an scolar !

Desi as fi vrut sa intru si scriu macar cateva cuvinte aici pe blog...iata ca nu am reusit prea mult. Incepand toti copiii scoala, odata cu ei am inceput si eu clasa a 5-a, alaturi de mezinul meu cel mic  si sa nu va spun cat de greu ne acomodam....
Asa ca, trebuie sa muncim putin si sa reusim sa ne integram in  ciclul doi.
Incepand noul an scolar, duminica am petrecut momente deosebite alaturi de copiii bisericii.
Ca in fiecare an  inainte de inceperea scolii, copiii bisericii primesc binecuvantarea pentru noul an scolar. A fost minunat sa ii vezi venind rand pe rand in fata, incepand de la copiii de cresa, pana la studentii care sunt in ultimul an. 
Biserica alaturi de fratii pastori si prezbiteri au facut rugaciuni, si fiecare copil a avut parte in mod deosebit de acest lucru. Au inceput cu copiii de cresa, iar mai apoi au terminat cu copiii de la facultate.
Sute de copii au primit binecuvantarea. 
Alaturi de copii si studenti, profesorii au fost si ei prezenti, atat cei care predau la grupele de copii cat si cei care predau in scolile din oras.
Nu pot decat sa ma rog si eu ca Dumnezeu sa le dea intelepciune in noul an scolar atat lor cat si profesorilor lor, si acolo unde sunt...
SA FIE LUMINA PENTRU CEI DIN JURUL LOR.

Dumnezeu sa binecuvinteze copiii  de pretutindeni!

Hrana ta zilnica !

17 Septembrie
1Cronici 28.1-10
Anterior, în cap. 22.17, David mai adunase odată căpeteniile poporului. Acum adaugă la ele pe toţi cei care au vreo poziţie sau vreo responsabilitate în Israel. Fără îndoială, toţi bărbaţii ale căror nume apar în capitolele 23-27 se găsesc acolo ca să-1 asculte pe domnul lor. 
Nici unul n-ar fi vrut să scape această mare întâlnire.
Domnul, de asemenea, ne invită la adunări unde doreşte să ne dea instrucţiuni. Nu suntem oare vinovaţi dacă absentăm din motive deşarte (Evrei 10.25)?
Împăratul le comunică gândurile lui cele mai intime şi mai de preţ tuturor acestor oameni strânşi în jurul său. Îi îndeamnă să cerceteze şi să împlinească toate poruncile Domnului. Stă de vorbă cu ei despre casa glorioasă care trebuie construită. Şi, în mod particular, le vorbeşte despre fiul său, în care şi prin care va fi realizat întregul său proiect.
 Acestea sunt subiecte care corespund acelor teme cu care Duhul Sfânt ne preocupă în adunările de zidire!
Apoi David se adresează lui Solomon. Să fim foarte atenţi la aceste cuvinte ale unui tată către fiul său! 
Ele ni se adresează în egală măsură şi nouă: „Fiul meu, cunoaşte pe Dumnezeul părintelui tău şi slujeşte-I cu întreagă inimă şi cu suflet binevoitor ... Dacă-L vei căuta, El va fi găsit de tine" (v. 9).

16 septembrie 2013

Hrana ta zilnica !

16 Septembrie
1 Cronici 27.1 şi 27.22-34
Capitolul 27 ne învaţă că, odată cu supraveghetorii, sunt necesari şi soldaţii. Ca să ne păstrăm avuţiile, va fi poate necesar să luptăm şi trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta.
Versetele 25-31 arată că existau şi alte avuţii, mai puţin nobile decât cele din locul sfânt, dar care trebuia să fie păzite cu tot atâta grijă, pentru că erau bunuri care făceau parte din „averea împăratului" (v.31). Să evaluăm cu atenţie tot ceea ce Domnul ne-a încredinţat. Asemeni acelui stăpân care, plecând, a încredinţat talanţi servitorilor lui, Domnul a pregătit fiecăruia dintre noi un anumit număr de bunuri sau de aptitudini pentru a le pune în folosul Său (Matei 25.14 ...).
Subiectul particular al acestui fragment este munca la câmp. Fie ca aceia dintre cititorii noştri care locuiesc la ţară să nu subestimeze partea pe care Domnul le-a dat-o lor. Ceea ce le este încredinţat poartă numele tot de avuţii sau de „talanţi". Nu este vorba de a le compara cu ceea ce au primit alţii, ci de a le administra cu credincioşie. 
Deci, în locul în care am fost aşezaţi, să acţionăm în aşa fel încât, într-o zi, Stăpânul să ni Se poată adresa cu aceste cuvinte de har: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria Domnului tău!"

15 septembrie 2013

Ce e viata?

Inca de dimineata in zori telefonul si-a facut treaba lui, mi-a adus multe urari din diferite colturi.
 M-am bucurat...
M-am bucurat ca rudele si prietenii nu m-au uitat...m-am bucurat ca a ingaduit Dumnezeu sa mai trec un an in pribegia mea pe pamant...
Dar din nou ma intreb, ce este viata? 
Ieri un frate de 54 de ani din biserica, si-a sfarsit alergarea....
Astazi la momentul de  anunturi in biserica, am primit vestea ca mama unei fete care slujeste in cor, si-a terminat si ea alergarea....Cinci copii ii vor conduce trupul inspre tarana pamantului.
La spitalul de copii, o sora a adus pe lume un copilas....eu am mai trecut pragul unui an, peste o ora...merg sa conduc  trupul neinsufletit spre mormant...
Ce e viata?
Oare sti-vom ce ne aduc zorile...?


Te-ai intrebat, ce este viata?

Astazi, cand  mai adaug inca un an...m-am gandit... la multe.
Cu fiecare an, ma apropii mai mult  de Domnul meu.Anii trec, viata se duce, iar pe noi crestinii acest lucru nu trebuie sa ne sperie deloc.De fapt, fiecare an scurs aici pe pamant, ne apropie de casa.
Vroiam sa scriu...altceva, dar ochii mi-au ramas asupra unei poezii care mi-a placut tare mult.

Tanar sau batran, sarac sau bogat,
Fericit sau nefericit, implinit sau neimplinit
Se naste intrebarea: Ce este viata?
 
Stau si gandesc, ma trezesc tarziu,
Aud in ureche un susur de cascade.
E glasul ce se-aude din timpuri stravechi:

Oare ce este viata?
 
Alergam si privim, iubim si uram,
Muncim si chiulim, stam si gandim,
Ne luptam si murim.
 Ce este viata?
 
Mama, copiii, tata, prieteni, rude, dusmani,
Revolutii, razboaie, sange si ploaie,
Noroi si soare...totu-i o boare
Ce trece incet...

Ce este viata?
 
Ne luptam sa traim si soarta-si lasa
Amprenta greoaie.
Am vrut sa fiu fericit si-am privit,
Dar privirea-mi se ratacise.
Ce este viata?


Ma uit pe un drum ce trece greoi printre ani,
Mi se pare departe si totusi e aproape
E ieri, ba nu, parca-i azi.
Ce este viata?

Nu, nu poate sa fie, simt pe propria-mi suflare
O farama din mare.
E o mana ce bate la usa-mi din mine:
Oare e nemurire?

Stau si gandesc si inima-mi bate puternic.
Ma simt vinovat, din ploaia de ani
Am cautat doar vant.

Ce este viata?

  Nemurirea-mi vorbeste,
Da, trebuie sa fie!
Bani si glorie, imparatie, prostie, neant
Totu-i desert, cand stai si te-opresti...

Dar, ce este viata?

Sunt jos in colb in moloz si-n scursori,
Si toate-s de-a valma in mintea-mi cu ceata,
Dar, uite, o raza de viata!

Incep sa-nteleg...
Viata nu-i de la noi.
Viata-i de-acolo, din nemurire!
 Viata-i Isus!
Da! L-am gasit, si-s mantuit.

Stai si gandeste, nu-i o poveste
Sunt gandurile tale, si-au aripi sa zboare...
Te rog intelege, El ESTE VIATA


Hrana ta zilnica !

15 Septembrie
1 Cronici 26.20-32
Dintre leviţi, unii aveau în grijă vistieriile casei Domnului şi vistieriile lucrurilor dedicate. Unul dintre ei, Şebuel, „supraveghetor peste vistierii", era descendent al lui Moise. Suntem oare siguri că şi nouă ni s-au încredinţat multe comori? Cea mai mare dintre ele nu este alta decât Cuvântul lui Dumnezeu. Bogăţiile lui sunt inepuizabile. Care este importanţa pe care o acordăm Bibliei noastre? O socotim a fi cu adevărat o comoară?
„Lucrul bun încredinţat ţie, păstrează-l îi recomandă Pavel tânărului Timotei (2 Timotei 1.14). Iar în prima sa epistolă, după ce a pus în antiteză bogăţiile deşerte din veacul de acum cu comoara strânsă ca o temelie pentru viitor, apostolul îl îndeamnă pe tânărul ucenic: „Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat!..." (1 Timotei 6.19-20). Fiecare dintre noi să citească din nou acest v. 20, punându-şi numele său în locul celui al lui Timotei.
Alţi leviţi sunt numiţi în v. 29-32. Ei erau supraveghetori, judecători, administratori. Puşi acolo pentru a face „toate treburile lui Dumnezeu" (v. 30, 32; vezi şi 2 Cronici 19.11), ei ne
fac să ne gândim la Cel care, încă din copilărie, S-a aflat întâi şi mai presus de orice „în cele ale Tatălui" Său (Luca 2.49).