Versetul zilei

16 noiembrie 2013

Ma cunosti...?

Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” 
 Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă pun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
Matei 25:37-40

Dupa cum bine stim fiecare rege isi rezerva o parte din timpul sau pentru a vizita pe cei din imparatia sa. De regula aceste vizite le face inopinat.
 El vine sa vada ce se mai intampla prin imparatia sa, dar in mod special vine sa vada ce mai fac slujitorii sai.
Asemenea face si Isus Hristos.
Hristos Marele Regele, vine de multe ori  sa vada ce fac cei din Imparatie SA.
Dar pentru ca aici nu-L putem vedea cu ochii nostri muritori, El isi dezbraca haina Sa stralucitoare de Rege si imbraca diferite haine. Imbraca haina unui sarac, imbraca haina unui bolnav, mai imbraca deseori si haina unui intristat.

Noi care spunem ca-L cunoastem pe Hristos, oare Il recunoastem chiar daca are pe El o haina ponosita? Il recunoastem pe Isus chiar daca este pe un pat de spital  sau poate intristat si apasat ?
MA CUNOSTI, intreaba ISUS?
Cum reactionam noi...?

Oh, Doamne de cate ori am trecut pe langa El si habar nu am avut ca El era Cel care avea o haina veche si murdara? El era Cel flamand, Cel intristat...El cersetorul de la coltul strazii?
EL era....si nici macar nu L-am cunoscut.....!!!

Hrana ta zilnica!

16 Noiembrie
Ezra 3.1-13

Psalmul 137 ni-i arată pe exilaţii lui Iuda lângă malurile râurilor Babilonului, incapabili să cânte, din cauza tristeţii. Dar acum este Psalmul 126 cel care vorbeşte: „Când a întors Domnul pe captivii Sionului... gura ne era plină de râs şi limba de strigăte de bucurie ... Domnul a făcut mari lucruri pentru noi: suntem bucuroşi (Ps. 126.1-3). Dar nu era aceasta şi o poruncă divină? (Isaia 48.20). Ei celebrează „sărbătoarea Corturilor", sărbătoarea bucuriei (în v.ll îi vedem de asemenea cântând). Prima lor grijă se îndreaptă spre altarul Domnului pe care îl aşază „pe temelia lui". Motivul lor este demn de remarcat: ,pentru că teama era peste ei din cauza popoarelor acelor ţări" (v. 3). Frica îi conduce nu la asigurarea propriei protecţii, ci la strângerea în jurul Domnului, El fiind acela care-i va apăra.
Apoi sunt puse fundaţiile noii case. Faptul acesta dă naştere unei ceremonii mişcătoare, în care îşi fac apariţia atât bucuria cât şi lacrimile (vezi Ieremia 33.10, 11). Ce contrast cu primul templu! Acelaşi contrast există şi între începuturile Bisericii, relatate în cartea Fapte, şi slaba mărturie colectivă pe care cei credincioşi o mai pot da în mijlocul ruinei actuale.

15 noiembrie 2013

Si in promisiuni si in cerinte, Isus este acelasi !

Mi-a placut tare mult un verset care s-a citit la adunare aseara.
Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!
Acest verset mi-a adus aminte de vremea copilariei mele. In aceea vreme aparusera tablourile  cu versete crestine  si tin minte ca mama cumparase un tablou pe care era scris chiar acest verset. Dar  pentru ca este un verset cu asa mare importanta se mai gaseste scris pe frontispiciul multor biserci.
Este suficient sa citim acest verset si el ne va aminti ca tot ceea ce a promis Dumnezeu ne va face, pentru ca El intotdeauna s-a tinut de cuvant.
Asa cum fiecare legamant pe care L-a incheiat cu cei din vechime L-a si infaptuit, tot asa si ceea ce a promis fata de noi este valabil si azi, pentru ca Acelasi Isus a fost si ieri, si este si astazi la fel.
In  cartea Isaia 41:10 sta scris:
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”
Daca luam doar  aceste cuvinte pe care le gasim in atatea versete nu te teme, căci Eu sunt cu tine, este suficient ca sa scapam de frica, de ingrijorare, de tot ceea ce ne apasa zilnic.
Isus este Acelasi, El nu s-a schimbat cu nimic!
Veneam spre birou, aveam in fata un soare excelent pentru o vreme de noiembrie. In fiecare dimineata, in drum spre birou o sun pe mama, este un obicei format de ani de zile, astazi insa am vorbit cu TATAL meu, cu DUMNEZEU.Nu puteam sa nu tresalt de bucurie cand vad zi de zi cata indurare are fata de noi, cata dragoste chiar daca nu meritam absolut nimic. Poate dumneavoastra meritati mai mult, eu insa recunosc ca nu merit nimic din toate acestea.Am multumit pentru soarele stralucitor care ma incalzeste si pe care-l pot admira in fiecare zi, pentru duhul de viata care mi l-a dat, pentru faptul ca sunt sanatoasa, sunt creata dupa chipul Sau, am maini, am ochi, am picioare, am familie, am sot, am copii, am servici, am mai mult decat imi trebuie, si toate astea doar datorita faptului ca ma iubeste.
Doamne, ce minunat este !
Indurarea si credinciosia LUI este aceeasi in fiecare dimineata, dragostea LUI nu s-a diminuat cu absolut nimic, puterea LUI a ramas la fel, pentru ca El este si astazi la fel ca ieri.
Dar trebuie sa stim un lucru, daca Dumnezeu este la fel si nu se schimba in promisiuni, nu se schimba nici in cerinte, pentru ca El este acelasi ieri, azi si in veci.
Noi avem o perceptie gresita despre Dumnezeu. Ne gandim ca si El se conformeaza vremurilor in care traim, asemeni noua. Ceea ce batranii nostri ne spuneau ca este pacat, noi astazi l-am cosmetizat.Intalnesc oameni care imi spun, "las nu mai fi asa, ca si Dumnezeu a mai evoluat, stie in ce secol traim...". 
Oare...?
Sa-si fi schimbat El oare cerintele? 
Mai jos am subliniat cateva cerinte ale lui Dumnezeu pe care  le-am gasit in Scriptura:
Leviticul 19:11
Să nu furaţi şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii.
Efeseni 5:3
Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
1 Ioan 2:15
Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
 Apocalipsa 22:15
Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
Proverbe 3:32
Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.
Isaia 13:11
Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei, şi pe cei răi, pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori.
Si cred ca daca mergem in Galateni 5 avem toate faptele care sunt urate inaintea lui Dumnezeu
Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Iar apostolul Petru in epistola sa din 1 Petru 1:15 incheie prin acest verset,
Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
Sa fi coborat oare stacheta sfinteniei?
Oare Dumnezeu  si-a schimbat cerintele? Credem noi oare ca face azi un compromis in aceste privinte, doar asa de dragul nostru...?
ESTE ACELASI IERI, AZI SI IN VECI!
Are aceleasi dorinte de la noi si in modul de slujire.
Iosua 24:14
Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului.
Cat priveste planul lui Dumnezeu  cu privire la viitor si la ceea ce a hotarat, El nu se va schimba cu nimic.Totul se va derula asa cum a promis. Isus va reveni!
Evrei 10:37
„Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.
Solomon spune in Eclesiastul 12:14
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
Iar in 2 Corinteni 5:10
Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
 
Oare credem noi ca Dumnezeu isi schimba hotararile? Nicidecum !
Asa cum isi tine promisiunile fata de noi, tot asa doreste ca si poruncile Sale sa fie pazite cu sfintenie, pentru ca ISUS ESTE ACELASI, IERI AZI SI IN VECI!

Hrana ta zilnica!

15 Noiembrie
Ezra 2.1, 2 şi 59-70

Drumul spre Ierusalim este deschis. Câţi sunt cei care vor profita de aceasta? Ceva mai puţin de cincizeci de mii de oameni din diferite pături sociale ale poporului. În plus, printre cei din această rămăşiţă slabă existau unii care nu puteau dovedi că aparţineau cu adevărat lui Israel. Chiar şi dintre preoţi fuseseră neglijenţi, ceea ce mai apoi îi va împiedica să-şi îndeplinească serviciul divin. Vai, mulţi creştini sunt ca aceşti israeliţi! Ei nu pot afirma cu siguranţă că sunt copii ai lui Dumnezeu. Dacă vreunul dintre cititorii noştri se găseşte într-o asemenea situaţie, atunci să apeleze la „înregistrarea sa genealogică" (v. 62). O va găsi în Biblia lui. Să se prindă cu fermitate de pasaje ca Ioan 1.12; 1 Ioan 5.1,13. Atât de multe suflete cu mari îndoieli (sau ezitări) au găsit, în aceste versete şi în altele, dovada incontestabilă că aparţin familiei lui Dumnezeu!
Dumnezeu îşi are ochii aţintiţi asupra acestei rămăşiţe fără putere. A numărat-o cu atenţie şi urmează să vegheze cu gingăşie asupra ei nu doar datorită îndurării Sale, ci şi pentru că are un plan măreţ cu privire la ea: descendenţilor acestor iudei reîntorşi în ţară le va fi prezentat, după paisprezece generaţii, Hristos, Mesia al lui Israel (Matei 1.17).

14 noiembrie 2013

Cele mai placute amintiri din arhiva bisericii Elim-Botez in raul Bega, Timisoara (09.08.1992)



            
Initial am deschis laptopul sa scriu un gand, dar intamplator am dat peste altceva si sincer nu am putut sa nu postez aici pe blog.
Pentru multi poate nu inseamna prea mult, pentru altii este o adevarata comoara.
Desi nu am facut parte in acei ani din biserica Elim, nu pot sa nu ma cuprinda fiori cand privesc aceasta inregistrare.
In 1988 se deschideau portile noii cladiri de pe strada Virgil Madgearu, era cu un an inaintea revolutiei.Daca stam si ne gandim era ceva aproape imposibil ca pe vremea vechiului sistem sa deschizi o Casa de Rugaciune si cu toate ca si-au planuit comunistii ca in aceasta cladire sa deschida un cinematograf, Dumnezeu nu a ingaduit. Anul acesta, peste cateva zile se vor sarbatori 25 de ani de la aceasta mare sarbatoare. Cu aceasta ocazie au fost scoase de la arhiva cateva inregistrari.
 Una dintre ele este cu botezul din 1992 de la raul Bega. Acest botez a fost oficiat de fratele CODREANU senior, fratele STEFAN CRISTE si fratele MOT DUMITRU.
Chiar daca unul nu mai este printre noi iar peste ceilalti doi au trecut ceva ani, cred ca este o adevarata placere sa putem urmari secvente de la acest eveniment unde au fost botezate cateva sute de suflete pe raul Bega.
Botezul a avut loc pe 09.08.1992
Va doresc vizionare placuta!
            

"Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea"

Psalmi 6:9
DA ! Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!
 Am intalnit persoane care de multe ori mi-au zis, " stii, ma rog pentru problema "cu tare" de  ceva vreme si...NIMIC", chiar eu am avut momente in care aveam impresia ca Dumnezeu nu ma aude...
Sa fie oare asa...?  Dumnezeu sa nu auda galsul nostru cand strigam ctre El?
David, psalmistul spunea: "Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!"
Si-atunci care ar fi motivul ca nu primim raspuns?
 Atunci cand venim inaintea lui Dumnezeu nu numai ca trebuie sa inaltam rugaciuni  dupa voia LUI,  trebuie  si sa fim in voia lui Dumnezeu, daca vrem sa fim ascultati si sa primim si raspuns. In 1 Ioan 3:22, avem urmatoarea promisiune:
Şi orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.
De ce... fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.
 Cred ca aici este secretul care sta la baza raspunsului lui Dumnezeu, pazirea poruncilor si ascultarea.
Sunt doua lucruri esentiale si vitale le-as putea numi, ca Dumnezeu sa ne dea raspuns.
Bineinteles ca sunt si alte conditii care stau la baza rugaciunilor noastre pentru a putea fi ascultate si a primi raspuns, insa citind acest verset scris de David m-a facut sa ma intreb, ce l-a determinat pe David sa afirme cu atat siguranta aceste cuvinte? Pentru ca el nu spune: "CRED CA Domnul îmi ascultă cererile şi CRED CA  Domnul îmi primeşte rugăciunea, ci el afirma cu toata convingerea, "Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!"
David dupa ce a pacatuit si-a plans mult pacatul, si-a cerut iertare si s-a smerit inaintea lui Dumnezeu, iar mai apoi a trait in neprihanire cautand sa faca voia lui Dumnezeu, de-aceea David avea aceasta convingere si siguranta ca Domnul ii asculta cererile lui.
Te rogi, insa cat de sigur esti ca Dumnezeu asculta cererile tale? Cat de sigur esti ca Domnul iti primeste rugaciunea?
Daca păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui cu siguranta ne vor fi ascultate pana si gandurile noastre.

Hrana ta zilnica!

14 Noiembrie
Ezra 1.1-11

Prin Ieremia, Domnul fixase mai dinainte ca durata captivităţii în Babilon să fie de şaptezeci de ani. Aceia care, asemenea lui Daniel, cercetau Scripturile, avuseseră posibilitatea să cunoască sfârşitul apropiat (Daniel 9.2). Cei şaptezeci de ani sunt număraţi de la primul an al lui Nebucadneţar, cel responsabil cu transportarea, până la primul an al lui Cirus, cel care îi va pune punct (Ieremia 25.1, 11). Cu circa două secole mai devreme, Domnul îl identificase deja, pe nume, pe acest ultim împărat (Isaia 44.28; 45.1). Fără nici o îndoială, Cirus avea cunoştinţă de această profeţie, deoarece era conştient că ea reprezenta un instrument ales de Dumnezeu ca să restabilească închinarea faţă de El.
In acelaşi timp, Domnul trezeşte duhul unui număr de iudei exilaţi, dintre aceia care-şi aminteau de Ierusalim cu lacrimi şi care făceau din el „cea dintâi dintre bucuriile lor" (vezi Psalmul 137.1, 5, 6). Prieteni creştini, şi noi ne aflăm într-un „ţinut străin". Tânjim noi după Cetatea cerească? Duhul nostru a fost el „trezit" ca să-L aşteptăm pe Domnul Isus? El este marele împărat, centrul profeţiilor, Cel Căruia Dumnezeu îi va da în curând toate împărăţiile pământului (v. 2), ca să-Şi restabilească lauda şi gloria.

13 noiembrie 2013

Un gand..!

1 Petru 3:12
Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.”
Atunci cand te cuprinde ingrijorarea zilei de maine, cand te cuprinde teama ca vei ramane fara servici, cand vei fi deznadajduit si ai impresia ca toti din jur te parasesc, cand toate parca merg anapoda, nu uita...nu ai de ce sa te ingrijorezi. Daca traiesti o viata neprihanita, ochii Domnului sunt indreptati catre tine si vede situatia in care te gasesti. Nu exista rugaciune la care Dumnezeu sa nu ia aminte si nu exista rugaciune care sa ramana fara raspuns. Exista insa o singura conditie, trebuie sa traim in neprihanire.
Inteleptul Solomon spune in Proverbe 11:19 "Adevărata neprihănire duce la viaţă...", iar in Proverbe 28:18 "Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea...."
Daca vrem mantuire si vrem viata vesnica trebuie sa cautam sa traim in neprihanire!

ISUS MARELE PREOT!

Evrei 4:14-16
Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Nu exista binecuvantarea mai mare decat sa stii ca esti liber de pacate!
Acest Mare Preot, adica ISUS HRISTOS, a luat asupra LUI toate pacatele mele, ale tale si a intregii omeniri. El a fost si Preotul si jertfa de ispasire. A luat asupra LUI toate pacatele si a platit cu sangele Lui pentru ca noi sa putem fi eliberati., dar slava Domnului ca El este VIU astazi si sta la dreapta Tatalui Sau ca Mare Preot si mijloceste si azi si mijloceste continuu pentru noi, pentru slabiciunile noastre.
Pentru toti aceia care au incalcat legea lui Dumnezeu si doresc reabilitarea si refacerea relatiei cu Tatal, El este Cel care mijloceste si face aceasta impacare.
A trait pe pamant si ca Unul care a fost isipitit are mila de slabiciunile noastre, "căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre...", El doreste sa ne ajute si sa ne de o nadejde vie. Apropiindu-ne de scaunul harului de fapt ne apropiem de ISUS, pentru ca El sta la dreapta Tatalui si din El curge in fiecare zi dragoste, indurare, iertare si de la El ne vine ajutorul potrivit la vreme de nevoie.
Astazi daca ai nevoie de ajutor, nu iti ramane de facut decat sa te apropi de tronul harului si din El iti vei primi toate binecuvantarile.

Hrana ta zilnica !

13 Noiembrie
2 Cronici 36.15-23

Deşi sunt cărţi ale harului, „Cronicile" sunt totuşi obligate să concluzioneze: „și n-a mai fost vindecare", pentru că atunci când harul este dispreţuit, nu mai rămâne decât „o înfricoşătoare aşteptare sigură a judecăţii" (Evrei 10.27). Expresia din v.15: „îi era milă de poporul Său", devine în v. 17: „Nu a avut milă..."
În acelaşi fel, Cel căruia „I se făcuse milă" de mulţimi a trebuit să pronunţe foarte curând o sentinţă irevocabilă împotriva cetăţilor din care ieşiseră mulţimile (Matei 9.36; 11.21, 23). În pofida acestui lucru, încă găsim aici harul divin. Cărţile Cronicilor, prin contrast cu cele ale împăraţilor, trec foarte repede peste această tristă perioadă finală. Iar aceste cărţi nu se termină cu deportarea însăşi, ci cu decretul lui Cir care avea să-i pună capăt şaptezeci de ani mai târziu! Harul insondabil al lui Dumnezeu are astfel întotdeauna ultimul cuvânt.
Putem vedea că aceste evenimente nu ni se relatează aşa cum ar face-o manualele noastre de istorie. Dumnezeu nu ne aduce la cunoştinţă fapte doar pentru a satisface interesul nostru intelectual sau pentru a ne mobila memoria. Intenţia Lui este să vorbească conştiinţelor noastre şi să ne atingă inimile. Şi-a atins El această ţintă pe când ţi S-a adresat ţie?

12 noiembrie 2013

Astazi...!

"Daca esti racit si iei medicamente scapi in 7 zile, iar daca nu iei tot 7 zile te tine", la concluzia asta am ajuns eu...asa ca pana la 7 zile, mai am doua si sper sa scap....

Veneam spre birou si in masina de dimineata era o statistica privind situatia credinciosilor la ora actuala. Potrivit acestei statistici care era prezentata la radio Vocea Evangheliei, doar in anul 2012 au fost ucisi 105.000 de crestini, adica un crestin la fiecare 5 min. isi pierde viata datorita faptului ca este crestin.
Infricosator sa auzim asa ceva, mai ales in secolul in care traim si totusi este adevarat.
Noi in Romania, poate si in alte tari, dar eu ma refer doar  la noi, tram vremuri extraordinare din punct de vedere spiritual. Suntem mai mult decat binecuvantati! Suntem fericiti sa avem Cuvantul Domnului la indemana oricand si oriunde, insa din pacate nu stim sa profitam destul, mi-o spun mie intai si fiecare sa se cerceteze pe sine insusi.
Recunosc ca nu citesc suficient de mult incat sa pot acumula asemeni furncilor si pentru acele vremuri in care nu voi mai avea ce citi. Uitati-va la furnici, cat tine vara muncesc si strang pentru iarna, iar iarna rezista din ceea ce au pus deoparte.
Noi oare vom rezista sa traim in credinta cand usa harului se va inchide? Vom rezista in incercari si prigoana? Vom fi in stare sa ne dam viata pentru ISUS?
Astazi, inca este usa harului deschisa pentru toti. Este deschisa pentru crestini, este deschisa si pentru cei care inca nu-L cunosc pe Isus, este deschisa pentru orsicine. 
In curand va veni o vreme in care aceasta usa se va inchide. Vom dori sa auzim Cuvantul Domnului si nu se va mai putea, vor fi multi care vor vrea sa-l cunoasca pe Acest ISUS pe care astazi Il resping, insa nu vor mai avea posibilitatea.
ISUS a spus in Evrei 4:7 .....„astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”



Hrana ta zilnica!

12 Noiembrie
2 Cronici 36.1-14

În ansamblul său, poporul lui Iuda nu urmase exemplul lui Iosia. Multe semne indică aceasta. Ascultarea de lege le fusese impusă. La momentul Paştelui, arătaseră mult mai puţină bucurie şi spontaneitate decât la Pastele lui Ezechia. A fost necesar ca împăratul şi conducătorii poporului să dea animalele pentru sacrificii (35.7-9). Acum, când credinciosul Iosia a fost scos din scenă, când cel drept a fost „luat (sau strâns, adunat) dinaintea răului" (Isaia 57.1), nimic nu-L mai reţine pe Domnul să împlinească judecata faţă de Iuda. Atunci evenimentele se petrec repede: Se succed patru suverani: Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin şi Zedechia; unul mai rău ca altul. Spiritul lor de revoltă le-a oferit întâi egiptenilor, apoi babilonienilor, ocazia să intervină în treburile micii împărăţii. Potrivnicul şi vrăjmaşul intră pe porţile Ierusalimului (PI. Ier. 4.12) şi, în trei rânduri, atât obiectele Templului cât şi persoanele suferă aceeaşi soartă, fiind înstrăinate, parţial, în Babilon. Versetul 14 şi următoarele scot în evidenţă faptul că mai-marii preoţilor şi poporul împart răspunderea împăraţilor lor în judecata care-i loveşte.

11 noiembrie 2013

O saptamana binecuvantata!

Împart umbrela mea cu alţii atunci când plouă, iar dacă nu am umbrelă, împart ploaia.

Hrana ta zilnica!

11 Noiembrie
2 Cronici 35.15-27

Pagina este pe punctul de a fi întoarsă. Domniile groaznice ale lui Manase şi Amon L-au determinat pe Domnul să ia o decizie irevocabilă cu privire la Iuda. Dar ce frumos este să vedem harul producând încă o dată, în această perioadă finală, o renaştere ca cea a lui Iosia!
Judecata lumii actuale este şi ea la uşă. Toate lucrurile ne-o arată. Totuşi, chiar în timpuri ca acestea, Duhului lui Dumnezeu îi face plăcere să facă treziri ici şi colo. Dorinţa Lui este să se facă o trezire întâi în inima fiecăruia dintre noi.
Iată cum acest Paşte readuce în minte zilele de altădată, mergând nu numai până la cele ale lui Solomon şi ale lui David, ci până la ale lui Samuel. Totul este în armonie; fiecare se află la locul lui; dragostea frăţească este la lucru. Această imagine străluceşte cu atât mai mult cu cât se află intercalată între domniile rele ale împăraţilor precedenţi şi decadenţa finală care va urma.
Sfârşitul lui Iosia nu este la înălţimea vieţii pe care a dus-o el. Ca şi Ezechia, se încurcă în relaţiile sale cu puterile politice ale timpului. În pofida unui avertisment care venea din partea lui Dumnezeu însuşi, i se opune lui Faraon şi îşi găseşte moartea într-o bătălie în care n-ar fi trebuit să se angajeze.

10 noiembrie 2013

Hrana ta zilnica!

10 Noiembrie
2 Cronici 35.1-14

Celebrarea Paştelui de către Iosia şi popor ocupă aici aproape întregul capitol, în timp ce 2 împăraţi nu i-a consacrat decât trei versete (23.21-23). Este rezultatul întoarcerii la Domnul, la care am asistat în capitolul anterior. Pastele era pentru Israel cea dintâi instituire divină (prin lege). Dumnezeu li-1 dăduse chiar înainte ca ei să fi părăsit Egiptul. El reprezenta memorialul marii eliberări a lui Israel. Un astfel de „memorial" au şi copiii lui Dumnezeu de astăzi (1 Corinteni 11.24-25). În jurul Mesei Domnului, în fiecare zi dintâi a săptămânii, cei răscumpăraţi îşi aduc aminte de marea lor mântuire şi de Cel care a împlinit-o. Ce caracterizează în acelaşi timp şi Pastele de atunci şi închinarea creştină de astăzi? În primul rând, prezenţa chivotului: Hristos (v. 3). Apoi, în mod necesar, sfinţenia: Chivotul fiind sfânt, trebuia ca leviţii să se sfinţească, ca să fie potriviţi acestei prezenţe, în sfârşit, motivul însuşi al sărbătorii era aducerea de jertfe. Ele ne reamintesc de jertfa pe care fiecare credincios este chemat să o ofere, nu numai duminica, ci fără încetare, lui Dumnezeu: „o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui" (Evrei 13.15).