Citisem intr-una din lectiunile zilnice, despre un baietel care a luat initiativa la salvarea satului in care locuia. De fapt actiunea sa nu a fost ceva extraordinar, insa initiativa sa marunta a salvat vieti.
Intr-o zi se plimba pe marginea unui dig care trecea pe langa satul unde locuia el.La un moment dat a zarit o mica gaura pe unde apa isi facea loc sa curga. Cu mintea lui de copil s-a gandit ca daca o va lasa asa, presiunea apei din fiecare zi o va face mai mare, si mai mare, iar satul sau natal ar putea fi inundat. Fara sa stea pe ganduri mult, a strans pietre mai mici si mai mari si incerca cumva sa dreaga aceea spartura din dig, impiedicand sa curga apa. Apoi a mers in sat si anuntase paznicii, acestia au luat masurile necesare de interventie, iar digul fusese reparat.
Baiatul nu facuse mare lucru, insa a incercat atat cat a stiut el, apoi a cerut ajutorul celor mai mari, iar atitudinea aceasta a salvat satul de inundatii.
Cred ca vremea in care traim este asemanatoare, cu aceasta istorioara. Zilnic vedem atata mizerie in jurul nostru, atata imoralitate, atata rautate, atatea lucruri care se petrec denigrandu-L pe Cel care a creat Universul intreg, insa foarte rar se intampla sa luam atitudine.
Ieri in timp ce gateam la bucatarie, baietelul meu se juca la masa in bucatarie si facea tot felul de origami din hartie. Stand de vorba cu el, imi povestea unele lucruri de la scoala, bineinteles si bune si rele.Printre altele imi spunea ca un coleg de al sau va avea un fratior, insa imi sunea el, "mami....dar colegul meu e doar cu mama lui, nu are tata?".
Dupa toata aceasta discutie l-am intrebat: "ok...si tu ce ai spus...?".
Stii ce i-am spus...."asta e curvie, pe fata"!
Pe moment, am fost mirata de atitudinea lui, dar in acelasi timp am fost mandra.Mandra ca asa cat e de mic(11 ani), incerca sa apere principiile biblice.
L-am intrebat, cum a reactionat colegul sau la ceea ce i-a spus...?
Pai, nu ma intreseaza, eu i-am spus ca asta face mama lui daca nu e casatorita, asa spune Biblia!!!
Uneori intalnim si noi diferite situatii cand cei din jurul nostru se tavalesc in mizeria si noroiul pacatului, insa ne gandim ca nu are rost sa luam atitudine, ei sunt majoritari, iar noi ..."singuri".
In Ezechel imi amintesc de un verset care spune asa:
Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel
nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei
dreptăţi!Caut printre ei un om care să
înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să
n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!
Ne-am gandit oare ca, astazi Dumnezeu cauta un om acolo unde suntem asezati, in mijlocul acestui neam ticalos, un om care sa ia atitudine, un om care sa spuna lucrurilor pe nume, un om care sa spuna ca pacatul este pacat si nu sa-l cosmetize in vreun fel?
Ne-am gandit ca si astazi Dumnezeu cauta un om care sa apere principiile LUI?
Traim intr-o lume imorala si pacatul a ajuns pana la cer, vedem in jurul nostru cum oamenii injura pe Cel care i-a creat si Il blestema, am luat noi vreodata atitudine spunandu-le ca nu este bine ce fac, le-am spus vreodata ca faptele lor ii vor duce in iad?
....sau poate ne-a fost teama ca ei sunt cinci sau zece, iar noi unul singur?
Dumnezeu cauta si azi un om care sa-I apere Numele, care sa-I apere principiile, un om care sa mijloceasca pentru poporul acesta pacatos.
Daca ramanem in umbra de frica, de rusine, atitudinea noastra nu va fi placuta lui Dumnezeu.
Ce cautam noi oare, sa fim placuti oamenilor sau lui Dumnezeu?
Cu siguranta luand atitudine nu vom fi in gratiile oamenilor, insa vom fi placuti inaintea lui Dumnezeu!
Da, poate ca nu vom reusi sa schimbam lumea, insa atitudinea mea, atitudinea ta va salva multe vieti !
Doamne ajuta-ne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu