Versetul zilei

8 iulie 2014

Construim sau demolam?

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.
Matei 5:13 
Dupa ce rosteste Isus cuvantarea de pe munte in care le spune ucenilor ce anume ii vor face fericiti, vine imediat si spune , "voi sunteti sarea pamantului si lumina lumii".
Pornind de la aceste calitati pe care trebuie sa le aibe un crestin autentic, bland, milostiv, inima curata, impaciuitor, insetat dupa neprihanire, iata ca vine Isus cu o alta calitate care trebuie sa ne caracterizeze pe fiecare, sa fim sare.  
Nu stiu cum este sa mananci mancare fara sare. Nu am fost la un regim asa sever niciodata si nu stiu cum este. Imi amintesc doar ca, in ziua in care sotul a facut acel accident vascular si am mers la spital, mancarea pe care  a primit-o acolo era de un regim extraordinar de sever.Am gustat din curiozitate pentru ca am vrut sa vad  ce are, de nu o poate manca. Concluzia mea: oribila sau groaznica, nu avea nici un gust.... 
Macar de puneau cateva bobite... Cred ca, daca fiecare din noi am incerca sa mancam o mancare fara sare, am realiza ce importanta are sarea.
Voi sunteţi sarea pământului !
Isus nu lasa acest indemn optional, daca vrem sau daca putem. Nu spune..."stiti dragii mei, ar fi bine sa fiti sare si lumina pentru cei din jurul vostru". 
NU! El spune "VOI SUNTETI"! 
Cum altfel am putea sa fim, decat, ca ceva deosebit? 
"Sare" care da gust si "lumina" in intuneric! 
 Sarea da un gust bun iar lumina aprinsa in intuneric este ceva extrordinar.
Lumina pe scara blocului unde locuiesc, lumina in biroul care imi petrec mai mult din jumatate de viata, lumina in lumea intunecata si orbita de pacat!
Oare daca lumina noastra este vie, credeti ca cei din jur nu ar avea sansa sa-si descopere starea lor pacatoasa?
Fratele Valentin Popovici a scris o poezie deosebita:
Zece creștini "mititei" se-mpărțeau în două,
Unul nu ținea cu ei, și-au rămas doar nouă!

Nouă creștini s-au gândit că e timpul copt
Să-ngrijească de săraci, și-au rămas doar opt.

Opt creștini au observat anumite fapte,
S-au pornit pe criticat, și-au rămas doar șapte.

Șapte creștini erau "buni", însă unul trase
Niște halbe la măsea, și-au rămas doar șase.

Șase credincioși "de rang", nu de la opinci,
Unul a fost ofensat, și-au rămas doar cinci.

Cinci creștini "evlavioși" se distrau la teatru,
Unul nu s-a mai întors, și-au rămas doar patru.

Patru sfinți filozofau zilnic între ei,
Unul a vorbit prea mult, și-au rămas doar tre
i.

Trei creștini se tot gândeau care-i mai de soi,
Să-l aleagă predicator, și-au rămas doar doi.

Doi creștini...iar cel mai mic cam iubea tutunul,
A plecat nepocăit, și-a rămas doar unul.


...Un creștin, doar un creștin..., unul ca și noi,
A vorbit despre Isus, și-atunci au fost doi.

Doi creștini când s-au rugat, Domnul le-a dat rouă,
Harul lui a fost bogat, și-au ajuns la nouă.

Nouă creștini s-au unit pentru mărturie,
Și-au crescut, s-au înmulțit, și-s acum o mie...

Înțelege, frate, azi, că nu-ți spun povești,
Că din soiul acestora poate și tu ești.

Ori ești martor, martor viu, și iubești lucrarea,
Ori ești cu echipa rea..., cea cu demolarea!
 

Ce fel de lumina suntem noi? 
In ce echipa lucram? 
Construim sau demolam?
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu