Versetul zilei

8 martie 2014

Te iubesc!

Nu stiu daca o singura zi pe an este indeajuns sa pot exprima dragostea pe care o port celei care mi-a dat viata.Mi-as dori sa traim fiecare macar o data pe saptamana  "8 martie", sa putem spune mamelor noastre macar o data, "te iubesc". 
Spre bucuria mea, pentru mine 8 martie e in fiecare dimineata cand ii aud vocea calda la telefon. Stiu si sunt cat se poate de realista, ca va veni o zi in care voi dori sa o mai pot auzi, insa pana atunci, acum am harul de la Dumnezeu sa ii simt dragostea zi de zi, si sincer sunt uimita sa descopar in ea un izvor nesecat  in bunatate, in dragoste si in sacrificii.
Nimeni si nimic nu vor putea inlocui  vreodata, dragostea  mamei mele. Ea poate inlocui pe oricine din viata mea, insa nimeni nu o va putea inlocui pe ea.“O mama buna valoareaza cat 1000 de profesori.” spunea George Herbert. Mama mi-a fost si inca imi este, cel mai bun profesor al meu.Nu trece o zi in care sa nu ii aud vocea, si asta e o mare binecuvantare de la Domnul.
Oricat as incerca sa scriu in cuvinte nu voi reusi niciodata, pentru ca tot ceea ce am in inima mea pentru ea, nu poate fi scris in cuvinte si sentimentul de dragoste nu poate fi scris, si nici desenat.
Tot ceea ce pot sa fac este sa o iubesc si sa traiesc in asa fel incat cuvintele inteleptului Solomon sa poata fi rostite cu adevarat,
Proverbe 23:25
Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut.

“Mama este cel mai apropiat prieten pe care il avem atunci cand incercarile , grele si surprinzatoare, cad asupra noastra ; cand nenorocirile iau locul prosperitatii ; cand prietenii care s-au bucurat alaturi de noi, in momentele stralucirii noastre, ne parasesc in clipa in care problemele ne coplesesc, numai ea ramane langa noi si se straduieste prin bunatatea sfaturilor si invatamintelor ei sa risipeasca norii intunecati, facand ca pacea sa se reintoarca in inimile noastre.”
Washington Irving
Cele mai frumoase flori pentru voi, mamelor de pretutindeni!


Hrana ta zilnica!

8 MARTIE
Psalmul 22.1-21

Poate mai mult ca de oricare altă parte din Scriptură, de Psalmul 22 trebuie să ne apropiem cu „picioarele descălţate", deoarece el conţine tema cea mai profundă: sentimentele şi rugăciunile Domnului Hristos în ceasurile de la cruce. După ce a fost expus răutăţii oamenilor, suferind pentru dreptate, El cunoaşte în timpul celor trei ore de întuneric profund abandonarea de către Dumnezeul Său puternic.
 Complet singur, Omul desăvârşit traversează această încercare fără seamăn având numai sprijinul lăuntric al iubirii Sale fără egal. El nu încetează nicio clipă să Se încreadă în Cel care, pentru moment, nu-I putea răspunde. Îşi afirmă public slăbiciunea şi ruşinea (v. 1,2,6) şi nu manifestă nicio stare care să semene cu nerăbdarea, cu disperarea sau cu încercarea de a Se apăra.
La cruce, omul a dat la iveală măsura sa întreagă: a arătat până unde este capabil să meargă cu ura sa, cu violenţa sa, cu sfidarea sa, cu josnicia sa morală (v. 6-8,12,13,16-18). Dar, în acelaşi timp, şi Dumnezeu a dezvăluit măsura totală a ceea ce este El: a arătat până unde poate merge şi în dreptatea Sa perfectă împotriva păcatului, şi în dragostea Sa desăvârşită pentru păcătos. Crucea a proiectat totul la adevărata scară. 
Ah, fie ca această contemplare a Domnului Isus murind pentru noi să producă tot mai mult în sufletul nostru umilinţă şi recunoştinţă, respect şi adorare!

7 martie 2014

Nadajduieste in Domnul!

Psalmi 33:22
Doamne, fie îndurarea Ta peste noi după cum o nădăjduim noi de la Tine!  

In general oamenii cred doar ceea ce vad. 
Credinciosii, cred lucrurile care nu se vad si traiesc prin credinta cu o nadejde vie in suflet.
Bineinteles, cand spun acest cuvant "nadejde", cum este si normal ma gandesc la viitor. "Am nadejde ca maine va fi.....", sau "nadajduiesc ca voi  primi", si exemplele pot continua.
Nadejdea priveste viitorul si ea nu este doar o simpla dorinta a noastra, ea are la baza credinta. Crezand cu tarie  in promisiunile lui Dumnezeu, credinta si nadejdea merg mana in mana.
Aceasta este partea frumoasa a credinciosului, el are o nadejde. Este trist sa traim pe acest pamant, sa alergam din zori si pana in noapte si sa nu traim cu nici o speranta. Dar poate ca ti-ai pus speranta in ceva....dar in ce, caci toate lucrurile sunt pieritoare.In bani ? In avere ? Ti-ai pus speranta in om...? Biblia spune sa nu ne punem nadajdea in om.
Prorocul Isaia  spune in cap 2 cu 22
Nu vă mai încredeţi, dar, în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?, iar Ieremia este mult mai dur:
„Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!
Dumnezeu este Singurul care nu a dezamagit pe nimeni si promisiunile Lui nu sunt vorbe goale.
Psalmistul David reda asa frumos in Ps. 146
Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor. Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor. Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său!
Dar cine-I  Dumnezeul lui Iacov?
Continuarea Psalmului spune,
El a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ea.El ţine credincioşia în veci. El face dreptate celor asupriţi; dă pâine celor flămânzi: Domnul izbăveşte pe prinşii de război; Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi. Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijină pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi. Domnul împărăţeşte în veci; Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veac în veac!
Lăudaţi pe Domnul!
Cat este de minunat sa ne punem nadejdea in Acest Dumnezeu !!!
Romani 15:13
Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!
O zi binecuvantata!

Hrana ta zilnica!

7 MARTIE
Psalmul 21
În Psalmul 20 i-am putut observa pe credincioşi adresându-se direct împăratului lor. Acum ei îi vorbesc Domnului despre acest împărat (v. 1 -7). Ce subiect încântător pentru inima lui Dumnezeu! Să nu uităm că principalul act al închinării creştine este de a-L prezenta Tatălui pe Cel care îi este infinit de plăcut: pe Fiul Său Isus Hristos.
„Binecuvântările bunătăţii", care sunt acum ale Sale, prind întregul lor contur când sunt privite în contrast cu suferinţele şi insultele care au fost atunci partea Sa: astfel, coroanei de spini îi corespunde o coroană de aur curat; împărţirea veşmintelor Lui are drept corespondent înveşmăntarea Sa cu strălucire şi cu măreţie de către însuşi Dumnezeu (Psalmul 45.6-8); ruşi-nii crucii îi succedă gloria învierii (v. 4). Da, Cel care a fost făcut blestem pentru noi este rânduit ca binecuvântare pentru totdeauna. Şi Cel Căruia Dumnezeu, pentru o clipă, I-a întors spatele este din nou umplut de bucurie văzându-I faţa (v. 6). Am putea atunci să ne întrebăm de ce Duhul n-a inversat între ei Psalmul 21 şi 22. Nu a făcut aceasta cu siguranţă pentru că Dumnezeu L-a preîntâmpinat pe Fiul Său cu aceste binecuvântări pregătite dinainte pentru El (comp. cu Ioan 17.4,5). Şi, de asemeni, pentru că nu vrea să ne lase să abordăm subiectul abandonării Preaiubitului Său (Psalmul 22) fără să avem făcute cunoscut mai dinainte gloriile Sale (Psalmul 21).

6 martie 2014

Rugati-va pentru Ucraina si Rusia!

Psalmi 65:2
Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
Daca am stii ca nu suntem ascultati nu ne-am mai ruga, dar pentru ca stim ca El ne asculta, de-aceea noi ne rugam.
Astazi as vrea sa ne unim glasurile si sa ne rugam pentru cei din UCRAINA si RUSIA.
Indiferent cat de tensionate sunt lucrurile in Ucraina, ma rog ca Dumnezeu sa isi protejeze copiii Lui din aceste doua tari. Punem Numele LUI peste ei, peste familiile lor, peste toti credinciosii care-L cauta pe Domnul, iar Dumnezeu sa lase pacea Lui peste ei.
Fiti binecuvantati !

El va veni!

Marcu 13:35
Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa.
 
In fiecare seara cand imi pun capul pe perna, ma intreb de fiecare data, 
"oare nu cumva, la noapte vine Domnul?"
Iata ca a trecut si aceasta noapte si inca nu a venit, insa Domnul Isus a spus:
Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul ...
 El poate veni oricand, la orice ceas din zi sau din noapte.Nu stiu cand va veni, insa singurul lucru pe care-l stiu cu certitudine este ca EL VA VENI.
Va veni mai repede decat ne asteptam, va veni indiferent daca ne dorim sau nu, va veni  fara sa ceara permisiunea mea sau a ta, va veni pentru ca asa ne-a promis si El Isi tine promisiunile. 
Va veni si fiecare ochi Il va vedea, chiar si cei care L-au rastignit.
 Vegheati si rugati-va !
  Esti tu pregatit?

Dupa fapta si rasplata!

Nu sunt microbista, nu ma dau in vant dupa o echipa anume, insa nu pot sa nu fiu la curent cu ceea ce se intampla printre mai marii fotbalului romanesc.Nu pot sa zic ca ma bucur, pentru ca nici macar de nenorocirea vrajmasilor nu trebuie sa ne bucuram, cu-atat mai putin cu cat acesti oameni mie nu mi-au facut nimic rau. Insa n-as putea sa nu ma gandesc la ei cu mila, si ma rog ca in aceasta situatie, pentru ca tot au timp de-aici incolo, sa reflecteze mai mult la viata lor si sa isi puna cateva  intrebari.
 Simt mila dintr-o anumita privinta...
Cine si-ar fi inchipuit totusi ca pana in final, interminabilele procese si nenumaratele amanari se vor incheia totusi cu asemenea decizie, "condamnare cu executare" si nu unul...ci toti.
Acum nu stau eu sa analizez fraudele si evaziunile lor, insa nu pot sa nu imi amintesc modul in care au privit lumea de rand.Ei cu banii, noi cersetori, ei  undeva"SUS", noi jos..."pleava societatii". Noi...muritori de rand, ei crezand ca sunt "vesnici". Cam asa eram considerati...
Imi amintesc una din rabufnelile lui Giovani Becali  la proces in sala de judecata:
Doamna judecătoare, pe dumneavoastră v-a trimis Ceauşescu? Vă credeţi instanţa supremă? Mie nu-mi e frică. Să vă ferească Dumnezeu să ajungă familia mea să coducă ţara asta. Cu biciul o să o conducă!'', a strigat Giovani Becali în sala de judecată.

Nu am sa stau sa insir multimea declaratilor caraghioase si fara scrupule  facute de-a lungul timpului de multi dintre acesti oameni care au crezut ca ei au inventat lumea si au tiparit primul ban.
Este greu pentru ei acum, de la un mod de viata trait in lux si bogatie, de la rolls royce si caviar sa ajunga dupa gratii asemeni oamenilor de jos. Repet, nu ma bucur de suferinta prin care trec ei acum, insa fiecare din noi trebuie sa stim un lucru:
"daca aici pe pamant exista legi si ni se cere sa le respectam, oare Divinitatea  nu are legile si pedepsele Sale?"
Fiecare fapta  are si rasplata, fie ca e buna, fie ca e rea, tot asa si rasplata va fi in functie de faptele noastre.
Nu poti sa traiesti o viata calcand  pe cadavre doar ca sa iti atingi scopul. 
Nu poti sa inseli, sa minti, sa furi, sa   faci tot ceea ce iti trece prin minte fara sa tii cont de ranile pe care le provoci celor de langa tine, nu poti sa faci toate aceste lucruri si la final sa ai aceeasi soarta ca si acel are toata viata a trait sacrificandu-se pe el pentru altii, traind curat, fara minciuna, fara hotie, etc.
Daca pe pamant printre oameni, se face dreptate, chiar daca  mai tarziu....credem noi oare ca Dumnezeu care este Sfant, Sfant, Sfant nu va face dreptate El printre noi, creatia mainilor Sale?
Eu sunt convinsa ca DA!
Dumnezeu va judeca orice fapta pe care am facut-o, fie la intuneric, fie la lumina, fie ca a fost sau va fi descoperita  sau... poate ca nu va fi descoperita niciodata aici pe pamant, insa in evidentele lui Dumnezeu ea este contabilizata.
De-aceea sa nu ne inselam singuri  nimic nu va ramane ascuns.
Astazi, inca avem ocazia de a indrepta toate lucrurile cu care nu suntem in randuiala fata de semeni  si fata de Dumnezeu. Nu trebuie sa asteptam pedeapsa, pentru ca daca pedepsele pamantesti sunt dureroase desi sunt temporare, oare cum va fi pedeapsa lui Dumnezeu  care este vesnica.....?

Hrana ta zilnica!

6 MARTIE
Psalmul 20
Dumnezeu a dat lumii mai mult decât mărturii (cele amintite în Psalmul 19): El a dat un Martor viu, pe Isus Hristos. Psalmul 16 ni L-a arătat pe Omul desăvârşit găsindu-Şi întreaga desfătare în cei credincioşi, „sfinţii", „aleşii" de pe pământ. În Psalmul 20 îl vom vedea pe Domnul Hristos ca fiind centrul preocupărilor şi al afecţiunilor alor Săi. Celui care, pe cruce, era nevoit să strige: „Strig ziua, şi nu-Mi răspunzi" (Psalmul 22.2), ei îi spun: „Domnul să-Ţi răspundă...! Domnul să împlinească toate cererile Tale!" (v. 1,5). Apoi vine siguranţa credinţei: „îi va răspunde" (v. 6), căreia îi corespunde strigătul de eliberare din Psalmul 22.21: „Mi-ai răspuns..."
Numai după aceea, credincioşii mijlocesc pentru ei înşişi: „Să ne răspundă împăratul..." (v. 9). Ce bine ar fi să înţelegem şi noi mai profund ce au însemnat pentru Isus părăsirea Sa şi apoi eliberarea Sa, precum şi care sunt rezultatele glorioase ale acestora pentru noi!
„Aceştia se încred în care şi aceia în cai, dar noi ne încredem în Numele Domnului Dumnezeului nostru" (v. 7). Omul modern se mândreşte mai mult ca oricând cu mijloacele sale de transport puternice şi rapide, precum şi cu multe alte lucruri. Dar gloria creştinului este de a aparţine lui Hristos şi de a purta frumosul Său Nume (Iacov 2.7).

5 martie 2014

Hrana ta zilnica!

5 MARTIE
Psalmul 19

Dumnezeu S-a descoperit succesiv printr-o dublă mărturie: Prima este cea a CREAŢIEI Sale ( 1-6), al cărei limbaj tăcut, dar foarte convingător, face cunoscut până la marginile lumii puterea şi înţelepciunea Lui (Fapte 14.17). Acţiunea regulată şi binefăcătoare a soarelui, vărsând peste tot pământul lumina şi căldura sa, este dovada constantă a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de toate creaturile Sale (Psalmul 136.8; Matei 5.45).
A doua mărturie este cea a CUVÂNTULUI (v. 7-11). Dacă acesta era sfânt, drept, bun, spiritual, chiar şi atunci când cuprindea numai legea dată către Israel (Romani 7.12,14), cât de nepreţuit este el acum, când este complet! Acest Cuvânt minunat îl învaţă pe cel care slujeşte (v. 11) şi îi atinge conştiinţa.
CONŞTIINŢA constituie, am putea spune, cea de-a treia mărturie şi se află în interiorul fiecărui om; ea pune în lumină atât greşelile comise fără voie, ascunse (v. 12), cât şi păcatele comise cu voie (cu propria voinţă, rod al mândriei sau al orgoliului); distincţia între cu voie şi jără voie se poate observa în Numeri 15.27-30.
Şi la începutul epistolei către Romani putem vedea aceeaşi triplă mărturie, a creaţiei (Romani 1.20), a conştiinţei (Romani 2.15) şi a legii (Romani 2.17...), aşezată înaintea imului cu scopul de a scoate în evidenţă starea acestuia şi de a-l conduce la mântuire.

4 martie 2014

De la orfelinat...pe scena!

                        

Tot ce ai, e ziua de azi!

                       

Hrana ta zilnica!

4 MARTIE
Psalmul 18.30-50

Domnul Isus găseşte plăcere în a ni-L face cunoscut pe Dumnezeul Său, pe Cel a Cărui cale este desăvârşită şi al Cărui Cuvânt este încercat (v. 30; Proverbe 30.5). In prima parte a psalmului, El ne-a învăţat, dându-ne propriul Său exemplu, cum să II chemăm pe Dumnezeu în întristările noastre. Acum ne va învăţa cum să ne sprijinim pe Dumnezeu atât pentru umblare (v. 33,36), cât şi pentru luptă (v. 34,35,39).
Cunoaştem noi din experienţă ce înseamnă ca El să ne facă să stăm pe înălţimile noastre! (comp. cu Habacuc 3.19: să umblăm pe înălţimile noastre). De pe o culme înaltă ne bucurăm de o perspectivă largă şi cu bătaie lungă (vezi Isaia 33.17). Să o privim pe cea care ni se oferă la încheierea acestui psalm. Privirile ne sunt îndreptate spre viitor, asupra momentului când Dumnezeu va nimici pe vrăjmaşii Fiului Său. La orizont vedem mijind zorii împărăţiei Lui. Isus va fi rânduit Prinţ peste poporul Său, Israel, dar şi Conducător al naţiunilor. «Să-L contemplăm pe Măreţul împărat al împăraţilor domnind în putere peste întreg universul şi, prin prezenţa Lui, rupând orice lanţ» este invitaţia cuprinsă într-un imn creştin. Era necesar, pentru gloria lui Dumnezeu, ca naţiunile să-L laude; şi toate o vor face în timpul împărăţiei. Dar noi, cei care am fost scoşi din mijlocul naţiunilor, avem un privilegiu deosebit, acela de a cânta psalmi încă de acum, spre gloria Numelui Său (v. 49 citat în Romani 15.9).
 Să nu-L privăm de aceasta!

3 martie 2014

Fugi de poftele tineretii !

"Nelegiurile voastre pun un zid de despartire....",
 scrie prorocul Isaia in cap.59.
Din cate stim la construirea zidului se foloseste caramida.Pacatele noastre zilnice, mici sau mari, stiute sau nestiute, toate acestea sunt caramizi cu care ne construim propriul zid, zidul despartirii.
Din pacate  zi de zi, zidul multor crestini se inalta tot mai mult...si tot mai sus.
 Traim intr-o lume atat de destrabalata si-atat de infectata de pacat, in care cel rau si-a pus si continua sa isi pune amprenta tot mai mult.Strategia pe care o foloseste diavolul, care este extraordinar de dibaci, se pare ca functioneaza din plin, si ma ales printre crestini.
Niciodata nu o sa vina diavolul sa ne ispiteasca cu lucruri "mari" la inceput, el  vine si se strecoara cu lucruri aparent nevinovate, ne intinde cateva capcane in care, daca nu veghem cu greu mai putem iesi.
Ma gandesc la cateva lucruri minore cu care ar putea sa vina sa ne ispiteasca, lucruri care aparent nu par cine stie ce,  chiar din contra nu putem sa declaram ca sunt "pacate".
Fiecare ispita vine prin ceva si prin cineva, si dupa cum Dumnezeu se foloseste de oameni pentru a-si duce planul la indeplinire, tot asa si diavolul are oamenii lui pe care ii foloseste pentru a-i ispiti pe altii.
Ex.- vine 8 Martie, la munca  se pregateste un mic "bairam" pregatit special femeilor. Din colectivul de munca  fac parte si eu "crestina" fiind. Sunt invitata sa merg acolo.Prima reactie a mea este sa refuz invitatia, insa vine la mine colega cu care ma inteleg cel mai bine si imi spune:
"... draga mea, stiu ca esti pocaita, nu trebuie sa dansezi, sa bei sau sa fumezi, stim  ca tu nu faci asa ceva...insa un gratar si un suc poti servi linistita cu noi...nu cred ca e  un pacat....asa-i?
Si hai sa fim seriosi...oare ce pacat e....? Doar servesc ceva de-ale gurii, beau un suc si stau la povesti...
Numai ca noi, "eu" sau "tu"...locul nostru nu e acolo.
Poate ca par...invechita, insa imi vine in minte ceva. Cand plec dimineata de acasa, eu Il rog sa ma insoteasca pas cu pas, ba mai mult Ii spun
"Doamne daca Tu nu mergi cu mine, nu ma lasa sa plec singura".
Vin si va intreb, oare daca eu merg acolo...Dumnezeu ma va insoti...?
Nicidecum!
O iesire azi la un suc, maine se poate transforma in ceva mai mult, si ma voi trezi intr-o zi ca sunt prinsa intr-un anturaj rau si cu vicii, din care nu pot scapa. Cu toate acestea nimic din ceea ce fac ei, chiar nu mi se pare ca e ceva rau, e doar o "socializare", si daca aceea socializare e stropita si cu un pahar de vin sau o tigara mentolata....nu este nimic rau, doar nu dau in cap la nimeni.
Am dat un singur exemplu si m-am pus eu in acest exemplu, desi nu e cazul meu acum, insa dragii mei,
( ma adresez in special tinerilor), dar nu numai lor, pentru ca ispita vine la orice varsta, si in aceste capcane am cazut si eu odata si va spun aceste lucruri din propria experienta. La inceput si eu am crezut ca nu e nimic rau in a onora invitatia, insa aceasta e doar o strategie a celui rau,  mai tarziu ajungi sa nu mai astepti invitatiile, pentru ca te vei interesa tu singur cand se tin aceste "chermeze", pentru ca lumea este atragatoare, de-aceea Pavel ii spunea lui Timotei,
"Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată."
Lumea ofera placere, insa fiecare placere nu e decat o caramida pusa pe zidul despartirii tale de Dumnezeu.
 Oamenii  sunt zidarii, caramizile sunt  pacatele care construiesc zidul despartirii intre OM si DUMNEZEU.
Nu lasa ca pacatele tale sa puna un zid de despartire intre tine si Dumnezeu, pentru ca intr-o zi, zidul va fi atat de mare incat nu-l vei mai putea vedea pe Dumnezeu.

Tot in cartea prorocului Isaia sta scris un verset minunat, care  da incurajare oricarui zidar neintelept care pana acum  a zidit....si iarasi a zidit,
"Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele, ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat"

Asadar, fii intelept(a)  si nu te lasa ispitit de vrajmas!

Hrana ta zilnica!

3 MARTIE
Psalmul 18.1-29

Psalmul 18 (un psalm mesianic) cuprinde măreaţa profeţie cu privire la moartea, învierea, înălţarea, victoria finală şi domnia lui Mesia.
Primele trei versete enunţă tema - iar următoarele o vor expune pe larg - referitor la cum a fost ELIBERAT „Slujitorul Domnului" (nume al Domnului Isus despre care aflăm încă din titlul psalmului).
 Ca Unul care a experimentat El însuşi puterea lui Dumnezeu, Domnul Isus ne învaţă, din propria Lui experienţă, ce este Dumnezeu pentru cel care se încrede în El. „Nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, care credem", a fost demonstrată în învierea lui Hristos, în înălţarea Sa, în aşezarea Sa (în locul care îi este dat) deasupra tuturor vrăjmaşilor Săi (citiţi Efeseni 1.19-21).
Ceea ce a fost Dumnezeu pentru Domnul Isus în ceasul strâmtorării Sale (v. 6), al necazului Său (v. 18), este şi pentru noi; iar încercările prin care trecem constituie tot atâtea ocazii de a-L cunoaşte pe acest Dumnezeu într-un fel nou. Sunt obosit, istovit? El este tăria mea. Şovăie credinţa mea? El este Stânca mea. Se arată un pericol? El este cetățuia mea, turnul cel înalt unde găsesc un adăpost sigur (Psalmul 9.9). Sunt în luptă cu duşmanul? El este scutul care mă apără de loviturile lui.
Pentru Isus, ELIBERAREA Sa a fost o consecinţă a dreptăţii Sale (v. 19,24); pentru noi, ELIBERAREA noastră este asigurată în baza relaţiei pe care o avem cu El.

2 martie 2014

Ruga!

"Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi"
 2Cor.4:8
 Doamne, când sunt încolţit în toate chipurile, nu lăsa să fiu doborât; şi când sunt în grea cumpănă să nu fiu deznadajduit .
"....ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile"
2Cor.6:10 
Doamne, când sunt întristat, fă să fiu întotdeauna vesel; ca un sărac, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.

Fratii de la Toflea- evanghelizare Elim

Asa cum stiti, fiecare sfarsit de luna, timp de trei luni, ianuarie, februarie si martie, la Elim sunt seri de evanghelizare. Suntem la incheierea celei de-a doua luna si incepand de joi ne-am bucurat intr-una. Dumnezeu inca ne-a dat harul si binecuvantarea Sa sa ne putem bucura inca o data. 
Astazi, incepand cu ora 17 se incheie ultima seara de evanghelizare din luna februarie a bisericii Elim Timisoara.
De-aceea va invit ca incepand cu ora 17 sa luati parte alaturi de noi desafatandu-ne in Hristos, prin cantarea de inchinare a fratilor "leviti" de la Toflea, care au petrecut cu noi si sambata seara si azi de dimineata.
Serviciul va fi transmis live, incepand cu ora 17.30 pe site-ul bisericii http://www.elim.ro/,
iar cei care doriti sa veniti la sediul bisericii, inchinarea va incepe cu ora 17, unde timp de o ora vor canta fratii de la Toflea insotiti de Isaura Dinca.
Impruna va sluji si fratele pastor David Echalar originar din Bolivia, insa fratele actualmente slujeste in Italia. 
Domnul sa binecuvinteze intreaga Sa lucrare, iar voi fiti binecuvantati!

Hrana ta zilnica!

2 MARTIE
Psalmul 17

În Psalmul 16 am admirat încrederea Omului desăvârşit. In Psalmul 17 avem înaintea noastră dreptatea Lui.
Ca şi încrederea Lui, şi dreptatea Lui se află - şi aceasta în primul rând - înaintea lui Dumnezeu, care găseşte în ea o satisfacţie deplină. Oamenii nu pot vedea decât umblarea cuiva; dar Dumnezeu merge şi mai în profunzime şi ia în considerare motivele care dirijează această umblare. Psalmul 11.5 ne-a învăţat că „Domnul cercetează pe cel drept...". Şi iată rezultatul examinării atente a inimii Domnului Isus: „... Tu n-ai găsit nimic; gândul Meu nu este altfel decât cuvântul Meu" (v. 3; comp. cu loan 8.25). 
Ce model incomparabil! Să veghem asupra gândurilor noastre, astfel încât ele să fie întotdeauna în perfect acord cu cuvintele noastre; şi invers. Pe de altă parte, să învăţăm să cunoaştem şi să folosim Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum a făcut-o El: S-a folosit de Cuvânt pentru a Se apăra de omul violent, de Satan însuşi (v. 4; Matei 4.4,7,10).
Versetele 14 şi 15 accentuează contrastul dintre oamenii lumii acesteia, care „au partea lor în această viaţă", şi cel drept (Hristos, dar şi cel credincios), a cărui parte este cerească (Psalmul 16.5). Suferind acum în totul pentru dreptate, el se gândeşte la înviere şi la subiectul afecţiunilor sale: „mă voi sătura de chipul Tău" (v. 15; comp. cu Psalmul 16.11).