Versetul zilei

29 martie 2014

Romanii, cei mai silitori elevi!

Citeam, si mai pe toate site-urile crestine, am gasit indemnul de a ne ruga pentru fratii nostri din  UCRAINA, dar cred ca nu numai fratii au nevoie de rugaciune, ci intreaga tara si intreg pamantul.
Nu stim ce vremuri vor veni peste UCRAINA, nu stim daca va fi pace sau nu, insa stim ca tara intreaga are nevoie de Dumnezeu. Aderarea la Uniunea Europeana  si ajutorul FMI implica multe sacrificii din partea ucrainienilor. Ajutorul li se va oferi, insa in conditiile celor de la FMI, iar cerintele vor fi pe masura ajutorului. Masurile drastice care se vor impune pe plan economic va aduce multe nemultumiri in randul ucrainienilor, asa cum si noi, romanii am trecut si inca mai trecem si astazi, si din pacate nici in ziua de azi nu ne-am revenit, doar ne-am obisnuit.
 Am invatat sa nu mai  spunem nimic, nici ca facturile sunt mari, nici ca preturile cresc peste noapte si sunt enorme nu doar la lucrurile pe care le cumperi o data la an sau la jumatate de an, ci mancarea pe care esti nevoit sa o cumperi zinic. Am invatat sa acceptam ca suntem printre tarile care au pretul cel mai exorbitant la carburant, iar pentru asta am invatat sa mergem cand pe jos, cand pe bicicleta, pentru ca benzina ne secatuieste de puteri, am invatat ca pentru a innoi cate ceva prin garderoba noastra trebuie sa mergem la dulapul in care am pus naftalina si mai scoatem cate o bluza, cate o rochie si deh...."suntem  galanti", ca ne-am cumparat haina noua. Am invatat sa punem o haina in plus si-un fes pe cap daca este mai frig, pentru ca pretul gazului te face sa intepenesti cand vezi factura, si daca tot trebuie sa simt fiori de gheata, prefer sa-i simt din cauza frigului decat din cauza pretului. Am invatat multe si iar multe....
Pe vremea raposatului ne-am obisnuit sa stam la cozi imense pentru a apuca un kg de lapte si doua-trei portocale sa dam copiilor nostri, azi ne-am obisnuit sa privim la rafturile pline cu tot felul de bunatati, insa de data asta trebuie sa exersam in fata oglinzii, cum trebuie sa-i spun si ce cuvinte magice sa folosesc ca sa ma inteleaga cat mai bine copilul, ca nu am bani sa-i iau nimic, pentru ca atunci cand iau "imensul salar", dispar si se topesc precum fulgul de zapada cand il prinzi in mana.
Am invatat sa ne vedem copiii o data la cateva luni, am invatat sa ne vedem sotul sau sotia cat mai rar, eventual printr-o camera web care ne deformeaza imaginea, am invatat ca nu putem sa ne vedem  parintii cand vrem noi, poate doar cand sunt pe patul de suferinta, pentru ca nevoia ne trimite in alte tari sa castigam o paine in plus.
Am invatat multe in acesti ani de "libertate" si inca mai invatam in fiecare zi, invatam sa renuntam rand pe rand la cate ceva.
Da, poate multi care citesc spun,"eh, nu-i chiar asa". Poate ca nu pentru toti, excludem pe acei care invart milioanele pe zi, si iau spaga sute de mii de euro, asa cum era in urma cu doua-trei sapatamani, un domn, ma rog daca mai poate fi numit domn, "spaga-din care a incasat doar un mic avans de 200 000 de euro", nu la acest tip de oameni ma refer, ci la oamenii de rand care abia isi duc sufletul cu un salariu de mizerie si bietii pensionari care mor cu zile. Despre aceasta categorie vorbesc.
DA, UCRAINA are nevoie de rugaciune si are nevoie in primul rand sa invete sa devina un elev silitor, asa cum este fratele sau din Romania. UCRAINA are nevoie de Dumnezeu, asa cum si noi avem nevoie de El. Avem nevoie sa ne dea putere si intelepciune sa acceptam  toate acestea, pentru ca ele fac parte din planul Lui maret.
Traim zilele despre care vorbeau profetii, zilele despre care ne vorbea ap. Pavel, traim zilele din urma, si ceea ce trebuie sa invatam noi romanii si cred ca  toti, nu doar noi, sa invatam sa ne pocaim si sa ne punem viata in randuiala cu Dumnezeu si cu semenii nostri.
Ceea ce am invatat pana acum si ceea ce inca trebuie sa invatam referitor la lucrurile de pe pamant, vor trece. Fie ca am haina noua, fie ca nu, fie ca merg cu masina, fie ca merg cu bicicleta, fie ca mananc caviar sau manac un corn simplu, toate acestea nu ne vor ajuta cu absolut nimic in ziua cand ne vom infatisa inaintea Domnului.
  Indiferent ce vremuri vor veni in continuare stim insa un singur lucru,
 "DUMNEZEU NU II VA LASA PE AI SAI"
Este o fagaduinta pe care El ne-a facut-o si pe care o respecta. Insa ne-a mai lasat un cuvant inainte de a se ridica la cer,
"Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi"
Pamantul si tot ce este pe el, l-a creat Dumnezeu in sase zile...si este minunat tot ceea ce vedem, frumusetea din jurul nostru, dar ma intreb cat de minunat este acel loc ceresc pe care s-a dus sa mi-l pregateasca? Lucreaza si-L impodobeste de ani si ani, de-aceea sunt convinsa ca locul pregatit este extraordinar si in cuvinte nu poate fi decris. Nu ne ramane decat un singur lucru sa facem ca sa putem ajunge acolo.
Marcu 1:15
„S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”

Doamne binecuvinteaza Romania, Ucraina si Rusia, si toate tarile de pe intreg pamant. 
Avem nevoie de Tine si Te rugam sa nu ne parasesti.

Hrana ta zilnica!

29 MARTIE
Psalmul 39

Pentru a înfrâna voinţa proprie a unui credincios, Dumnezeu este uneori nevoit să recurgă la frâu şi la zăbală (Psalmul 32.9). Duhul impune tăcere firii noastre vechi, pentru a face să rodească şi să vorbească viaţa cea nouă (v. 1).
Când ni se face o nedreptate şi ne este poate cel mai greu să tăcem, să ne gândim la exemplul desăvârşit al Mielului care nu Şi-a deschis gura (v. 9; Psalmul 38.13; Isaia 53.7; I Petru 2.23).
„Tu mi-ai dat zile cât un lat de mână..." (v. 5): scurtă este existenţa noastră şi, cu toate acestea, ea este risipită atât de prosteşte, de către atâtea persoane, în febrila agitaţie de a acumula bunuri pământeşti! (v. 6; Eclesiastul 2.21-23). Să fim atenţi la cele patru certitudini („în adevăr...") exprimate în v. 5, 6 şi 11! Omul este „doar o suflare" (v. 5 şi 11) şi, în plus, „umblă ca o umbră..." (v. 6). 
De pe scena acestei lumi, când drama umană va ajunge la final, personajele şi decorul vor fi puse deoparte. „Chipul lumii acesteia trece" (1 Corinteni 7.31). Ceea ce este adevărat, sigur şi nepieritor aparţine doar domeniului ceresc, invizibil (1 Petru 1.4). Ințelegând că nu poate aştepta nimic de la o astfel de lume, credinciosul îşi pune întrebarea: „ce aştept eu, Doamne?" și își dă el însuşi răspunsul: „Aşteptarea (speranţa) mea este în Tine" (v. 7).

28 martie 2014

Marian Mocanu - Tu Ma Ridici

                        )

"AMIN, VINO DOAMNE ISUSE"

Undeva in partea de sus a tarii, in zona Moldovei, intr-o biserica evanghelica era un frate cu o familie numeroasa, cu o situatie foarte modesta , insa foarte credincios. Atat el cat si familia lui era nelipsit de la adunare, venea la fiecare serviciu divin, fie ploaie, fie vant cu cel putin jumatate de ora mai repede, el si intreaga familie, desi statea foarte departe de biserica.
Era plin de ravna si aducea lauda Domnului, intr-un mod aparte asa cum numai el stia. In biserica ocupa tot timpul locul pe prima banca si ardea in el focul Duhului Sfant in permanenta. Prin modul lui de inchinare si felul lui de a fi intotdeauna crea o atmosfera minunata in biserica.
Care era cel mai interesant lucru la el...? Dorea venirea Domnului extraordinar de mult, de-aceea si in adunare striga cu voce tare "Vino Doamne Isuse".
Anii treceau si fratele era consecvent in fiecare lucru. Vazand biserica ca este intr-o situarie precara, au pus mana de la mana si au inceput sa ii cumpare minimul necesar.Fiindca avea mai multi copii si camaruta unde statea era neincapatoare, fratii din biserica l-au ajutat sa isi construiasca o casa, ba au reusit sa ii cumpere chiar si o masinuta, micuta, second-hand.
Iata ca Domnul rasplateste credinciosia noastra si nu ne lasa niciodata!
Timpul trecea si fratele de-acum avand masina, nu mai era nevoie sa plece cu ceasuri intregi de acasa ca sa ajunga la adunare, de-acum era mult mai comod si pleca aproape de ora fixa. Acuma ajungea intotdeauna la fix. Numai ca uneori incepea sa lipseasca, si absenta lui din biserica, se facea simtita, pentru ca lipsea aceea atmosfera de har si acele cuvinte care mereu erau rostite de fratele: "Aleluia, Maranata, Domnul nostru vine, Amin, Vino Doamne Isuse". 
Uneori fratele intarzia si nu mai trecea pe prima banca la locul lui sa nu-i deranjeze pe ceilalti si se aseza pe ultima banca. Era clar ca ceva s-a intamplat.
Intr-o zi pastorul l-a intrebat:

-Frate...., ceva s-a intamplat cu dumneavoastra, lipsiti des de la biserica si-atunci cand veniti va asezati pe ultimul rand, nu mai aud acele cuvinte frumoase prin care a-ti incurajat biserica, nu mai spuneti, "Vino Doamne Isuse". As vrea sa stiu care-i motivul si cum va pot ajuta?

-Frate pastor, atatia ani am dorit sa vina Domnul sa ne ia la El, si n-a venit. Acum, cu ajutorul bisericii, am scapat si eu din saracie si simt ca traiesc si eu ca restul lumii.
"Cand eram sarac imi doream sa vina si n-a venit, acum ca o duc mai bine, sincer....nu mai vreau sa mai vina, asa vrea sa mai intarzie"

Bineinteles ca dupa aceea discutie si altele care au urmat, fratele s-a trezit din aceea stare si astazi Il slujeste cu aceeasi pasiune si doreste venirea Domnului mai mult ca oricand.

Cati oare dorim venirea Domnului?
Nu cumva cand suntem si noi fara bani in buzunar dorim sa vina Domnul sa scapam de toate, de facturi neachitate, de rate, de datorii, etc, Numai ca vine ziua de salar sau poate primim un ajutor de undeva si parca viata nu mai e in gri, parca s-a mai colorat, parca e mai roz, parca am vrea ca Domnul sa isi vada de-ale Lui si pe noi sa ne lase sa ne vedem de ale noastre???
Nu cumva cand suntem "bine", dorim ca  Domnul sa intarzie?
Nu cumva starea noastra  materiala si bogatiile pe care incercam sa le agonisim ne impiedica sa dorim  acest lucru? Cazul relatat nu este doar o poveste, el chiar a fost real si vedem cum bunastarea ne face sa slabim  credinta si dorinta noastra dupa Domnul.
Scriptura spune in 2 Petru,
"Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,  aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu..."
Grabesc eu, grabesti tu, venirea Domnului?
Imi doresc ca indiferent daca am sau nu am, dorinta sa-mi ramana aceeasi:
"AMIN, VINO DOAMNE ISUSE"

Hrana ta zilnica!

28 MARTIE
Psalmul 38

Îndemnurile din Psalmul 37 par să fi fost înţelese. Credinciosul nu mai cere înlăturarea celor răi, care, de altfel, i-a fost promisă lămurit. În loc să se mânie din cauza celor care fac răul, este pătruns de propriul său păcat (v. 3-5). În acelaşi timp realizează că se află în mâna lui Dumnezeu care îl disciplinează şi-1 pedepseşte (v. 1); şi pe El îl aşteaptă (v. 15). Nu-i treaba lui să le răspundă personal celor care îl persecută; cu atât mai puţin, să se răzbune. „Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul meu!" (v. 15).
Recunoaştem aici învăţăturile Noului Testament: „neîntorcând nimănui rău pentru rău..., nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor; ...Eu voi răsplăti, zice Domnul" (Romani 12.17,19). Singurul răspuns pe care suntem îndreptăţiţi să-1 dăm în faţa răului care ni se face este binele, şi aceasta spre deosebire de aceşti „vrăjmaşi" (v. 19) sau „adversari" care „răsplătesc cu rău pentru bine" (v. 20).
Şi tot aici ne este dezvăluit şi meschinul lor sentiment: gelozia.
 Dorinţa perversă de a elimina ceea ce, prin contrast („...pentru că eu urmăresc ce este bine"), subliniază propria lor răutate - iată îngrozitorul mobil care i-a condus pe oameni la a-L da la moarte pe Cel Sfânt şi Drept (Ioan 10.32; citiţi şi 1 Ioan 3.12)!

27 martie 2014

O zi minunata!

 Primavara ne arata ce poate face Dumnezeu dintr-o lume murdara si anosta.”  
Virgil A. Kraft
 Dumnezeu poate face sa rasara si in sufletul tau primavara!
O zi binecuvantata!

Ruga catre Tatal meu!

Domnul este Pastorul meu, iar eu nu voi duce lipsa de nimic!
DA, El imi este indeajuns azi, maine si in fiecare zi.
Ma trezeste in fiecare dimineata cu lumina zorilor si imi mangaie chipul cu razele soarelui.
Adierile vantului imi mangaie parul, iar mirosul florilor imi invioreaza sufletul.
Atunci cand se porneste furtuna, ma ia in brate si ma inveleste cu aripile Sale.
 Ma apuca de mana si ma tine strans alaturi de El.
 Imi aseaza picioarele sus pe stanca, pe stanca inalta la care eu nu pot ajunge. Ma pune la adapost de valurile inalte si ma protejeaza ca nu cumva sa-mi alunece picioarele si sa cad.
Inima Lui bate pentru mine!
Imi satura sufletul cu bunatati si pacea Lui imi umple casa.
Cuvantul Sau e hrana pentru mine, El imi potoleste foamea si setea sufletului meu.
Trupul meu obosit gaseste odihna in El. Fericirea mea o gasesc doar cu El si la umbra aripilor Sale imi gasesc linistea sufletului obosit si ingandurat.
Imi descarc de pe umeri povara si El fericit Isi intinde bratul si o apuca. Sunt eliberata in Isus!
Fiecare incercare care se abate asupra mea, Tatal meu imi da putere sa ies biruitoare.
Pune pe chipul meu stralucirea Sa, iar bunatatea Lui ma indeamna si ma invata sa-mi doresc sa fiu asemeni Lui.
In linistea noptii si-n stralucirea stelelor imi inalt rugaciunea si doresc Doamne, 
chipul meu sa arate asemeni chipului Tau. E o dorinta , insa Tu o poti transforma in realitate.
Te iubesc, Domnul meu!

Hrana ta zilnica!

27 MARTIE
Psalmul 37.23-40

„De Domnul sunt întăriţi paşii omului" (v. 23). Din firea noastră, suntem independenţi. A recunoaşte că avem nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas al vieţii noastre zilnice este un lucru evident, dar pe care nu-1 admitem întotdeauna. Să nu aşteptăm să avem de-a face cu multe căderi, pentru a fi convinşi de aceasta şi pentru a accepta ajutorul Domnului!
În acest psalm îl întâlnim pe cel drept (sau: cei drepţi). Este numele dat rămăşiţei credincioase dintre iudei; aceasta va stăpâni ţara (lucru menţionat de cinci ori: v. 9,11,22,29,34), după înlăturarea celor răi (înlăturare menţionată tot de cinci ori: v. 9,22,28,34,38).
Astăzi, copilul lui Dumnezeu are dreptul să poarte acelaşi titlu (Romani 5.19). Cum se poate face recunoscut cel drept? El „se îndură" şi „dă" (v. 21); gura lui „rosteşte înţelepciune"; limba lui vorbeşte dreptate"; „legea Dumnezeului său este iu inima lui" (v. 30,31). Dragoste, înţelepciune, adevăr, alipire” faţă de Cuvânt, toate aceste etape de drum se pot ele remarca în mersul nostru de zi cu zi? Pentru aceasta, să contăm pe tăria, pe ajutorul şi pe scăparea lui Dumnezeu (v. 39,40).
Abandonarea celui drept este un fapt ce poate fi considerat, în adevăr, de neconceput (v. 25; 2 Corinteni 4.9). Şi totuşi, aceasta a trebuit să îndure „Cel Intrutotuldrept" (Iov 34.17; Psalmul 22.1).

26 martie 2014

O Carte Cu 7 Peceti

                        

Hrana ta zilnica!

26 MARTIE
Psalmul 37.1-22

Psalmul 37 nu mai este, ca cea mai mare parte a psalmilor anteriori, o rugăciune a credinciosului cu privire la cei răi care-1 chinuie. Este, dimpotrivă, răspunsul care îi soseşte de sus.
Acest răspuns nu îi aduce încă eliberarea aşteptată, ci, mai degrabă, resursele şi învăţămintele necesare pentru a face faţă răului care-1 înconjoară. Şi de câte ori nu experimentăm aceasta! In loc să ne fie ridicată încercarea, ca răspuns la rugăciunea noastră, Domnul ne dă ceea ce ne trebuie pentru a o putea traversa. Potrivit promisiunii din Psalmul 32.8: „Te voi instrui şi te voi învăţa; ... te voi sfătui...", noi recunoaştem glasul Stăpânului iubitor. El însuşi a pus în practică învăţăturile pe care ni le dă aici. Şi, cunoscând sărmanele noastre inimi, ştie bine că vederea răului în preajma noastră poate produce în noi două sentimente chinuitoare: mânia şi gelozia (v. 1,7,8; Proverbe 24.1,19). De aici rezultă aceste îndemnuri pe care trebuie să le citim adesea: „nu te mânia" (repetat de trei ori), „încrede-te", „fă binele", „încredinţează Domnului calea ta", „rămâi liniştit"...; dar şi bogatele promisiuni care sunt legate de acestea: „El îţi va împlini cererile inimii tale...", „El va lucra". Ce bine ar fi dacă L-am lăsa să lucreze! In curând, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (comp. v. 10,17,20 cu Romani 16.20).

Sfat pentru a birui furtuna!

Chiar daca cerul este senin, pot aparea furtuni, asa pe neprevazute. Nu demult a fost o zi asemanatoare.
M-am trezit dimineata, soarele stralucea pe cer, se anunta o zi splendida, insa la scurt timp cerul s-a intunecat iar norii s-au inegrit pe cer.Vantul a inceput sa sufle cu putere si stropii mari brazdau cerul in lung si-n lat.
Zorii zilei nu prevesteau nimic din toate acestea, dar stiind ca  eram pregatita sa infrunt furtuna, nu mi-am facut nici un fel de grija, pentru ca in fiecare dimineata cand plec indiferent ca este soare, eu port umbrela, indiferent cat e cerul de frumos, la plecare inchid toate geamurile casei. Asa ca, am putut sta linistita, doar privind.
La fel si in viata spirituala, poate ca acum totul este bine si toate lucrurile par a fi pe fagasul normal, insa incercarile pot aparea cand te astepti mai putin.Daca nu esti pregatit, vei fi rapus si zdrobit. Chiar daca ne-am predat viata in Mana Domnului, El nu ne-a promis doar cer senin, doar flori pe cale, din contra ne-a si avertizat, "In Imparatia Mea veti ajunge prin multe necazuri", insa ne-a promis ca nu ne va lasa.
David spune in Psalmi 115:11
Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.
iar in Psalmi 119:114
Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
Este o fagaduinta a Lui pentru noi.

     Nu Il cunosti pe Domnul? Fii intelept, cauta sa-L cunosti pe El si fa din Dommul adapostul tau ca sa poti birui furtuna. El vrea sa iti fie scutul tau in vreme de nevoie.
Psalmi 18:2
Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!

25 martie 2014

Paul Washer-De ce avem nevoie de Isus?

                      

O ZI MINUNATA!

CRESTINII LUPTA NU PENTRU BIRUINTA, CI IN BIRUINTA!!!

Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
2 Corinteni 10:4-5

Cine nu este cu Mine, este impotriva Mea!

Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
Matei 6:24
Nu este o nautate pentru nimeni, daca spun ca nu exista mai mult de doua cai, la fel cum nu exista mai multi stapani, doar doi. 
Doua cai, doi stapani, doua imparatii, iar cale de mijloc nu este.
Versetul de mai sus ne spune foarte clar," nimeni nu poate sluji la doi stăpâni", si iata ca omul incearca cumva sa gaseasaca a treia cale, calea de mijloc. Cumva sa fie si cu Domnul, dar in acelasi timp sa-si satisfaca propriile vointe si dorinte.Numai ca dorintele omului si in om, pana la capat  poftele firii pamantesti cauta sa puna stapanire pe el. Sa ne amintim ce spunea Dumnezeu despre om, atunci cand l-a creat in Geneza 6, "Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău". Credeti cumva ca omul s-a schimbat cu ceva...? Credeti ca astazi omul si-a schimbat gandurile lui? 
Da, gandurile noastre sunt supuse Domnului, numai atunci cand cautam sa ramanem in voia Lui si ne lasam calauziti de Duhul Sfant, si cu toate acestea firea nu ne paraseste nici macar atunci ci cauta sa se razvrateasca, si in permanenta ducem o lupta cu ea, pentru a nu ne lasa biruiti.
Nu putem sluji la doi stapani! Nu putem wekeend-ul sa-l slujim pe Domnul, iar de luni pana vineri sa il lasam pe Domnul undeva bine pus intr-un colt al camerei, pana ne satisfacem firea, iar urmatorul wekeend  il scuturam de praf, si-l luam alaturi de noi.
DUMNEZEU ESTE DUMNEZEU, SI EL ESTE SFANT!
El nu sta la cheremul nostru, si nu percuteaza la comanda noastra. 
Ori suntem cu EL, ori suntem impotriva Lui. Ori facem voia Lui, ori facem voia diavolului.Nu putem iubi ceea ce uraste Dumnezeu,si sa mai avem si pretentia ca suntem Copiii Lui.
Rasplata nu se poate primi decat din mana stapanului caruia am slujit.
Lucrez la HCM Timisoara, de-aici imi iau salariul, si niciodata nu voi putea sa fiu platita de CFR Timisoara, spre exemplu, doar pentru ca in weekend folosesc si eu trenul. E un exemplu care mi-a venit in acest moment in minte, insa cred ca a-ti inteles ideea. Rasplatita voi fi acolo unde imi depun tot efortul.
E timpul sa ne facem fiecare o analiza si sa vedem daca nu cumva slujim si lui Dumnezeu si lui Mamona???
Dumnezeu doreste inchinare si slujire in fiecare zi, si luni, si marti, si miercuri,si...restul zilelor, si tot timpul, iar inchinarea si slujirea nu inseamna a merge la biserica duminica si a canta un solo sau a spune o rugaciune, ci este mult mai mult.
Una din porunci spune asa: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Să iubeşti .........cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău, inseamna inchinare, dedicare, iar "pe aproapele tău ca pe tine însuţi, inseamna slujire.

Doamne ajuta-ne pe fiecare sa constientizam ceea ce doresti de la noi, sa te slujim asa cum doresti, pentru ca atunci cand vei veni sa ne iei la Tine sa fim pregatiti pentru a primi rasplata chiar din mana TA!

Hrana ta zilnica!

25 MARTIE
Psalmul 36

Să comparăm sfârşitul v. 4 cu îndemnul din Romani 12.9: „Fie-vă groază de rău”. Nu numai că omul din lume este indiferent faţă de păcat (pentru că, dacă l-ar judeca, ar însemna să se condamne pe sine), dar se şi distrează cu el, făcându-1 tema preferată a literaturii şi a spectacolelor sale. În acelaşi timp, această insensibilitate faţă de rău îl aduce în starea de a se lăuda şi de a se „măguli în ochii lui", chiar în prezenţa celor mai strigătoare nelegiuiri (v. 2; Romani 3.18;  )Deuteronom 29.19.
Pentru că suntem obligaţi să trăim într-o asemenea atmosferă, conştiinţa noastră de creştini, cu timpul, riscă să se unească; dar ne va fi întotdeauna scârbă de păcat dacă ne amintim de cruce şi de preţul nespus care a trebuit să fie plătit acolo pentru înlăturarea lui.
Bunătatea lui Dumnezeu este în ceruri, în afara atingerilor intenţiilor celor răi (v. 5,7) şi, în acelaşi timp, se întinde ca o aripă ocrotitoare pentru a-i adăposti pe fiii oamenilor (Psalmul 17.8). Vai, ca şi locuitorii Ierusalimului din limpul Domnului, mulţi resping adăpostul astfel oferit (Matei 23.37)!
Izvorul vieţii şi lumina divină, privite împreună în v.9, ne readuc la Hristos, (Cuvântul) despre care este scris: In EI (Cuvântul) era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor" (loan 1.4).

24 martie 2014

VIATA=TIMP si TIMP=VIATA !

Nici nu mai stiu de cate zile nu am reusit sa asez ceva pe blog, nu ca nu as fi dorit, nu ca nu as fi avut ce, ci din criza de timp. 
Timpul...! Timpul care  trece atat de repede, timpul care este atat de pretios si pe care, din pacate nu il putem da inapoi niciodata si nici nu-l putem recupera in vreun fel. Nu putem recupera azi ceea ce am pierdut ieri. Nu-l putem da inapoi, iar daca nu il folosim  cu intelepciune si-l irosim in zadar....atunci putem spune ca traim fara rost. Timpul este atat de scurt si de pretios, incat nu ne putem permite sa-l risipim.
Bineinteles acum depinde prin ce prisma privim, insa eu am sa ma refer putin la "timp" din punct spiritual, pentru ca de fapt este ceea ce conteaza cel mai mult si ceea ce voi investi pentru Domnul cu aceasta voi ramane.
Oamenii investesc si folosesc timpul lor in diferite activitati. Toti avem timp, si nimeni nu are mai putin sau mai mult de 24 de ore pe zi, insa fiecare il foloseste diferit.Spre exemplu, unul care este inca in campul muncii si merge cate 8-9 ore la munca, este si normal ca nu poate avea acelasi timp ca si un pensionar, sau unul care lucreaza part-time cu acel  care lucreaza full-time, iar cu aceste ore pe care "musai" sa le petrecem la job, fie ca vrem sau nu, nu avem ce face, insa  vorbesc de restul timpului care ne ramane. Acesta conteaza cum il folosim.
Des auzim expresia "TIMPUL COSTA BANI", si pornind de la aceasta expresie, am sa transform timpul in bani. Ma intreb cum ar fi o zi din viata mea sau cum ar fi o zi din viata ta, daca in fiecare dimineata am primi un sms care sa ne confirme intrarea unei anumite sume de bani in cont.Avem la dispozitie intreaga zi sa cheltuim suma de bani pentru ca la sfarsitul zilei, indiferent daca au ramas bani sau nu, contul  intra din nou pe zero, iar lucrul acesta se va repeta zilnic. La fiecare sfarsit de an insa, sponsorul meu imi va cere socoteala cum am cheltuit bani, atentie..."nu imi cere banii inapoi, ci ma intreaba doar ce am facut cu ei". Asta ca sa vada daca merita investitia facuta sau daca mai continua sponsorizarea.
 Oare ce as face...? 
Nu stiu ce a-ti face dumneavoastra, insa stiu sigur ce as face eu, "as cheltui tot, pana la ultimul cent", si bineinteles as cauta sa folosesc banii cu intelepciune daca tot ii primesc gratis.Poate ca daca nu ar trebui sa explic ce am facut cu banii....atunci as cheltui pe tot ce imi vine in cap, insa pentru ca va trebui sa dau explicatii, as cauta sa fiu chibzuita, cu-atat mai mult ca sunt anuntata din timp ca va trebui sa fac acest lucru.
Cam, ceva aseamanator este si timpul. Dumnezeu ne daruieste in fiecare zi viata, care inseamna TIMP.
Si azi mi-a daruit o zi care are 24 de ore, iar daca nu am folosit bine aceste ore, maine este in zadar sa admit ca este doar "mea culpa", pentru ca orele de azi...s-au dus, si inapoi nu le pot recupera.Deci daca nu am folosit toate orele e doar problema mea, iar daca le-am folosit si le-am folosit "prost", si mai mult este doar vina mea.
Vorba mea, fapta mea, gandul meu, si pentru absolut totul va trebui sa dau socoteala.
In Matei cap 12 vers. 36 sta scris:
Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit, iar in Romani 14:12 scrie, "Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu".
 Imi amintesc de versurile unei cantari pe care am canta-o mai demult:
Fa-ți timp pentru El,
Fa-ți timp pentru Cer!
Din toate, aceasta-i mai presus,
Fa-ți timp sa iubești,
Fa-ți timp sa te jertfești,
Fa-ți timp astăzi, pentru Isus!
Astazi ne facem timp pentru orice, insa cati ne facem timp pentru altii?
Cati suntem dispusi sa lasam treaba noastra la o parte de dragul celor de langa noi?
Timpul trece fie ca vrem, fie ca nu vrem!
Nu intotdeauna stim sa apreciem acest dar pretios-VIATA,  pentru ca daca stam sa ne gandim bine, este  doar darul Domnului, si nu este meritul nostru cu nimic. Noua inca nu ne-a fost luat acest "dar", in schimb altora  le-a fost luat, dar sunt anumite persoane care stiu sa aprecieze timpul la adevarata lui valoare.
  Pentru a realiza valoarea UNUI AN, întreabă un student care şi-a picat examenele. 
Pentru a realiza valoarea UNEI SĂPTĂMÂNI, întreabă editorul unui ziar săptămânal. 
Pentru a realiza valoarea UNUI MINUT, întreabă o persoană care a pierdut trenul. 
Pentru a realiza valoarea UNEI SECUNDE, întreabă un şofer care tocmai a evitat un accident.
Pentru a realiza valoarea UNEI FRACŢIUNI DE SECUNDĂ, întreabă persoana care a câştigat medalia de argint la Olimpiade.
 
Putea-vom noi oare intelege, ce mult inseamna  sa dam din timpul nostru unei persoane care are nevoie de ajutor?
Poate ca noi nu intelegem cat valoreaza, insa pentru cel care beneficiaza, valoreaza enorm.
Seneca spunea, "Socoteste fiecare zi, o viata".
  Continuarea  versurilor de mai sus spune:
 
Fa-ti timp pentru acei ce-n Lume
Alearga din rău spre mai rău,
Nu obosi, ci spune, spune
De dragostea lui Dumnezeu!
Fa-ti timp si mergi fara cartire
La patul celor suferinzi,
Ca ei asteapta cu iubire
Măcar o mana sa le-ntinzi!

Fa-ti timp pentru copiii care
Rămas-au fără de părinti,
Sa dai o simpla sărutare,
Macar o mana sa le-ntinzi.
Cat încă ai suflare-n tine,
Lucrează, frate, cu folos,
Ca ce faci pentru El rămâne,
Fa-ți astăzi, timp pentru Hrïstos!
Doamne da-mi te rog timp, iar  timpul  pe care mi-l vei da, ajuta-ma sa-l folosesc cu folos!


Hrana ta zilnica!

24 MARTIE
Psalmul 35.17-28

Chiar dacă nu avem câtuşi de puţin de-a face cu răutatea oamenilor în felul credinciosului din acest psalm, să nu uităm că persecuţia a fost şi este încă partea celor mai mulţi dintre creştini. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru libertatea conştiinţei şi a strângerilor ca adunare care continuă să ne fie acordate în ţara noastră! Celebrarea Domnului (prin laudă şi mulţumire) în mijlocul poporului Său de răscumpăraţi este dorinţa dreaptă a celui credincios (v. 18). 
Apreciem noi acest privilegiu, cei care încă îl mai avem?
In Ioan 15.25, Domnul Isus (citând v. 19 din psalmul nostru) se referă la această ură fără temei căreia El i-a fost ţinta (obiect al urii). Fără temei...! Deşi a fost în felul acesta, ura lumii împotriva lui Hristos şi împotriva alor Săi nu trebuie să ne mire (1 Ioan 3.13), este cea pe care Satan o inspiră oamenilor împotriva Aceluia care 1-a învins pe el, sentimente mai îngrozitoare decât cele din v. 21, 25 şi 26?
 Puţine expresii sunt atât de izbutite pentru a da pe faţă, în toată grozăvia lor, hăţişurile răutăţii inimii omeneşti: bucuria perversă de a vedea suferind un nevinovat... care era Fiul lui Dumnezeu venit pentru salvarea oamenilor. „Ha, ha! Ochiul nostru a văzut" - strigă batjocoritorii (v. 21). „Orice ochi îl va vedea, şi cei care L-au străpuns", anunţă Apocalipsa 1.7. Şi nu pe cruce, ci în toată gloria Lui de Judecător!

23 martie 2014

Hrana ta zilnica!

23 MARTIE
Psalmul 35.1-16

Îngerul Domnului, Cel pe care L-am văzut în Psalmul 34  „îşi aşază tabăra în jurul acelora care se tem de El şi-i scapă" (Psalmul 34.7), este chemat în Psalmul 35 să-i alunge şi să-i urmărească pe vrăjmaşii celui drept (v. 5,6). «După un timp de răbdare şi de har, care a rămas fără niciun rezultat, rămăşiţa, în loc să se răzbune singură, se va bizui pe Dumnezeu pentru a obţine eliberarea»
Această eliberare a credincioşilor evrei va fi însoţită, negreşit, de judecarea celor răi. În ce-i priveşte pe creştini, ştim Că nu prin nimicirea celor răi se va împlini eliberarea lor, Ci prin însăşi răpirea lor, pentru a-L întâmpina pe Domnul. Credincioşii nu vor rămâne pentru totdeauna împreună cu necredincioşii. Când Domnul va veni pe nor, cei credincioşi vor fi luaţi de pe pământ, iar ceilalţi vor fi lăsaţi acolo pentru teribilul „ceas al încercării"... (Apocalipsa 3.10); în momentul arătării Sale în glorie însă va fi invers: credincioşii din acel timp vor fi lăsaţi pentru a împărăţi, iar cei răi vor fi înlăturaţi (Luca 17.34-36).
Ce nerecunoştinţa din partea omului firesc! David vorbeşte din experienţă, ca unul căruia i-a fost dat atât de des să sufere din partea acelora de lângă el (v. 12-15). Dar Hristos a cunoscut şi a resimţit această nerecunoştinţa într-un mod cu mult mai profund: „îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea" (v. 12; Psalmul 109.5).