Versetul zilei

5 iulie 2014

Isus primit cu toata dragostea in Chile!

Vizionand acest video dintr-o Biserica Evanghelica din Chile nu am putut sa nu il pun si pe blog.
Este de-a dreptul uimitor!
Dumnezeu Isi primeste inchinarea cuvenita de pe tot pamantul, slava Lui!
Asa cum spunea si fr. Branzei, lepadat de lumea moderna, ISUS este primit in Chile cu toata dragostea.
Cred cu tarie ca astfel de inchinari iubeste Domnul!
       Dumnezeu sa binecuvinteze CHILE!       
                   
                  

Programul - turneului Speranta 2014!

Din nou suntem binecuvantati noi cei din Romania sa avem cateva momente binecuvantate cu grupul Speranta si frati slujitori care s-au pus in slujba Domnului. 
E un mare Har!
Ma rog ca Domnul sa-i binecuvinteze si sa le dea usa deschisa pentru vestirea Evangheliei.
Cu ajutorul celor de la Misiunea Speranta am preluat programul cu locatiile unde vor avea loc aceste evanghelizari.
Noi cei din zona de vest, ii putem intalni fie la Hateg in 13.07, fie la Bocsa in Caras-Severin in data de 14.07. Mesajul va fi transmis de fr. LUIGI MITOI in ambele locatii.
 Personal ma bucur enorm sa-l pot auzi, atat pe el cat si pe cei din grupul Speranta.
Posibil sa intervina modificari in program. De-aceea orice modificare, dar si mai multe detalii le puteti gasi pe site-ul http://www.speranta.ro/
Dumnezeu sa binecuvinteze ROMANIA!

ZIUA
DATA LOCALITATEA
ORA  LOCATIA  PREDICATOR
Duminică 6.07.2014
Lunca Ilvei, BN
19:00
Zona Centrala
Gheorghe Moiș
Marți
 8.07.2014  Giurgiu, GR
19:00
Teatrul „Tudor Vianu”
Luigi Miţoi
Miercuri
9.07.2014
Râmnicu Vâlcea, VL
19:00
Arenele Traian
Luigi Miţoi
Joi
10.07.2014 Satu Mare, SM
18:00 Stadionul „Olimpia”
Luigi Miţoi
Vineri
11.07.2014 Arcalia, BN
18:00
Terenul de sport
Luigi Miţoi
Sâmbătă
12.07.2014 Nușfalău, SJ
18:00 Stadion Luigi Miţoi
Duminică
13.07.2014 Hațeg, HD
17:00 Platoul Bisericii Penticostale „Betel”
Luigi Miţoi 
Luni
14.07.2014 Bocșa, CS
19:00 Stadion
Luigi Miţoi
Marți
15.07.2014 Spermezeu, BN
19:30 Terenul de fotbal
Gabriel Zăgrean
Miercuri
16.07.2014 Bogei, BH
18:00 Teren (pășune) Gabriel Zăgrean
Joi
17.07.2014 Baia Mare, MM
18:00 Piața Millennium Gabriel Zăgrean
Vineri
18.07.2014 Ulmeni, MM
18:00 Terenul de fotbal
Gabriel Zăgrean
Sâmbătă
19.07.2014 Târgu Lăpuș, MM
17:00 Stadion Gabriel Zăgrean
Duminică
20.07.2014 Gâlgău Almașului, SJ
18:00
Grădina Zmeilor
Gabriel Zăgrean
Luni
21.07.2014 Huedin, CJ 19:00
Parcul Tineretului
Luigi Mițoi
Miercuri
23.07.2014  Noua Suliţă,   Ucraina 18:00
Stadionul Central
-
Joi
24.07.2014  Hliboca, 
Ucraina
18:00
Stadionul Central
-
Vineri
25.07.2014 Cernăuţi,
Ucraina
18:00
Teatrul de Vara - Parc
-
Duminică
27.07.2014 Suceava, SV
18:00
Stadionul „Areni”
Gabriel Zăgrean
Duminică
17.08.2014 Feldru, BN
16:00
Baza Sportivă
-

Hrana ta zilnica!

5 IULIE
Matei 4.1-11

Îmbrăcat cu puterea Duhului Sfânt, Isus este gata să-Şi împlinească slujba; însă, ca orice slujitor al lui Dumnezeu, El trebuie mai întâi să fie pus la încercare. Astfel a avut El de-a face cu marele vrăjmaş. Pentru a-1 abate pe un om al lui Dumnezeu de la calea ascultării, Satan utilizează două tactici principale: sau îi prezintă lucruri înspăimântătoare (pentru Hristos, aceasta va fi în special lupta din Ghetsimani), sau îi aşază lângă drum lucruri de dorit ~ şi aceasta este ceea ce face diavolul aici.
Să remarcăm că, citând v. 11 şi 12 din Psalmul 91, Satan evită să adauge şi versetul următor, care face aluzie la propria sa zdrobire: „Vei păşi peste leu şi peste năpârcă, vei călca
în picioare leul tânăr şi şarpele". Năpârca este şarpele căruia Geneza 3.15 îi vestise că va avea capul zdrobit de Hristos, „sămânţa femeii". În felul acesta, în Eden, fără a-i lipsi nimic, cel dintâi Adam a suferit o triplă înfrângere: prin „pofta cărnii", „pofta ochilor" şi „trufia vieţii" (1 Ioan 2.16), în timp ce Omul desăvârşit a triumfat în pustiu asupra şarpelui celui vechi prin Cuvântul suveran al Dumnezeului Său (Psalmul 17.4). Iar „în ceea ce El însuşi a suferit, fiind ispitit, poate (acum) să-i ajute pe cei ispitiţi" (Evrei 2.18).

4 iulie 2014

Ce tragic, sa-I fii Fiu, si totusi sa te simti rob...

Cati dintre noi oare, nu cunoastem pilda fiului risipitor? 
„Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” 
Şi tatăl le-a împărţit averea.
Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.
  După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!  Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”
Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.
Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.
Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.”
El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.
Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;  iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.”
„Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.
Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.”
  Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult"


Tare mult ne asemanam si noi cu acest fiu rebel si dornic de libertate.
Desi in casa tatalui sau avea tot ce ii trebuie, acest fiu nu mai vroia sa ramana sub autoritatea lui, si in dorinta de a gusta din libertatea dupa care tanjea atat de mult, a plecat cerandu-si partea sa de avere, si a ales modul cum sa-si traiasca viata.
Daca cititi textul in intregime, veti remarca cateva lucruri interesante legate de viata acestor doi fii.
  •  Desi nu mai vroia sa stea in casa tatalui, totusi el doreste din bogatiile tatalui!
„Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” (v.2)
 Oare cati nu facem sau nu am facut ca acest fiu?
Nu mai vrem sa ramanem in Casa Tatalui, nu mai vrem sub autoritatea Lui, nu mai vrem sa facem nimic din ceea ce ne spune Cuvantul Sau, insa vrem binecuvantarile LUI sa ne insoteasca oriunde mergem!? 
 Fiul a vrut o viata libera, lipsita de griji si responsabilitati, insa in scurt timp averea sa, s-a terminat.
Cand ai bani, ai si prieteni, asa spune un proverb romanesc. Se pare ca si in cazul acestui fiu rebel a fost valabil acest cuvant.Cat a avut bani nu si-a amintit de cei de acasa, nu si-a amintit de fratele sau, de tatal sau, nu si-a amintit de nimeni, vroia doar libertate.
Scriptura spune:
„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”
  • Indiferent incotr-o a plecat, libertate nu a avut!
 
După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. (v.14
 Cautam si noi deseori libertate, unii poate si-au cautat-o in alta tara, poate alt oras, insa trebuie sa stim un lucru ca oriunde am pleca, oriunde am fi, fara Hristos, nu suntem liberi!
  • Fiul si-a adus aminte de tot ce avea in casa tatalui sau!
 
„Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! 
(v. 17)
 Drept este ca acest fiu a avut un moment de rebeliune in viata sa, insa faptul ca si-a amintit ce avea in casa tatalui sau, este un lucru de admirat. 
Multi am fost ca acest fiu, am plecat, am dorit si binecuvantarile Domnului, unii poate le-am si primit, altii nu.
Unii am luat atitudinea acestui fiu, (si eu ma regasesc in acest fiu rebel) de a ne aminti ce am lasat in casa Tatalui, insa trist este ca inca mai sunt unii care ratacesc si se hranesc cu roscovele diavolului.
Aminteste-ti ce ai lasat in Casa tatalui, si intoarce-te. 
Nicaieri nu poate fi mai bine decat acasa la TATA!
  • Cand un fiu risipitor se intoarce acasa, CERUL este in sarbatoare!
„Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească. (v.22-24)

Privesc acum spre celalat fiu. 
  • Desi este in casa tatalui, desi are tot ce ii trebuie, el nu este liber!
„Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;  iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.” (v.29-30)

Iata ca desi este fiu, el se vede rob,"eu îţi slujesc ca un rob".
Multi sunt si astazi in casa Tatalui, desi au fost infiati, ei inca sunt robi si nu cunosc libertatea. N-o cunosc pentru ca nu-L cunosc pe Hristos.
Ce trist este... sa fii in casa Tatalui, sa-I fii Fiu, si totusi sa te simti rob!
Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.(v.31)

Doamne ajuta-ne sa cunoastem Adevarul, ca sa putem deveni slobozi.
Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.
Ioan 8:36

Hrana ta zilnica!

4 IULIE
Matei 3.1-17

Ioan Botezătorul face slujba de a vesti apropiata venire a împăratului asemeni unui ambasador care precedă o persoană importantă. Numai că împăratul nu-Şi poate găsi loc în mijlocul unui popor indiferent cu privire la starea sa de păcat. Predicarea lui Ioan este, din acest motiv, o chemare la pocăinţă; cât despre fariseii şi saducheii care veneau să fie botezaţi după propria lor îndreptăţire, pe aceştia trebuia să-i anunţe judecata.
Se înţelege că Ioan a fost încurcat când Acela Căruia nu se considera vrednic să-I dezlege curelele încălţămintei vine, la rândul Său, să fie botezat de el. Versetul 15 ne ajută să auzim cel dintâi cuvânt rostit de Isus în această Evanghelie: „Lasă acum...". Pentru că omul nu a ştiut să facă decât rău, se cuvine de acum să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze prin Hristos şi să împlinească întreaga dreptate (vezi şi Romani 10.3). „Atunci L-a lăsat", se spune despre Ioan, deşi el era cel care boteza. Avem şi noi întotdeauna interesul să-L lăsăm pe Domnul să lucreze!
Domnul Isus iese imediat din apă, pentru că nu are nimic de mărturisit, iar cerul se deschide pentru a da o dublă mărturie: Duhul Sfânt coboară asupra Lui asemeni unui untdelemn al ungerii care-1 desemna odinioară pe împărat (comp. cu 1 Samuel 16.13) şi, în acelaşi timp, primeşte de la Tatăl Său un preţios cuvânt de iubire şi de aprobare.

3 iulie 2014

Marturie fost preot ortodox

                      

Renunta la "confortul amanarii"

Dupa ce ani de zile te trezesti la aceeasi ora pentru a merge la servici sau la scoala, organismul incepe sa se obisnuiasca si nu mai ai nevoie dimineata de ceasornic.Insa cu toate acestea, inca sunt multi care isi pun langa pat un ceasornic sau ca sa fim in "trend", punem alarma de la telefon. Sincera sa fiu, si eu folosesc telefonul cu toate ca ma trezesc inainte de a suna, cu cel putin 15 min, dar pentru siguranta il pun sa sune.
Dar nu asta este important, ceea ce vroiam sa spun este un mic amanunt pe care l-am sesizat la aceea alarma cand suna.Prima data, dupa ce suna, apare pe ecran o intrebare "doriti amanare?"
Societatea in care traim azi prin toate lucrurile din jur ne indeamna la un confort extraordinar. Dorim foarte multe lucruri, cu un efort cat mai mic posibil, dorim foarte multi bani, dar cu cat mai putina munca, insasi aceasta optiune de "amanare", este un confort.
Suna alarma sa te trezesti, dar tu poti sa amani trezirea dimineata cu 10 min, si iar 10, si inca 10 sau pui alarma sa te anunte ca trebuie sa te pregatesti pentru o  intalnire, insa ai optiunea sa amani si peste 10 min. sa te anunte iarasi.Exemplele pot continua la nesfarsit cu aceste optiuni de amanare, insa foarte multi uitam ca vocea Domnului nu este nici un ceasornic si nu este nici o alarma de telefon la care sa-i facem reprogramarea peste 10 min sau peste 10 zile, 10 luni, etc.
Dumnezeu ne vorbeste de atata timp si ne indeamna atat de duios,
"Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?"
Daca in viata de zi ne permitem sa facem amanari, desi uneori si aceste amanari au consecinte, deoarece printr-o amanare de 10 min. putem pierde un avion, pierdem un examen, pierdem chiar un job, cu atat mai mult o amanare pe plan spiritual ne poate face sa pierdem vesnicia.
Dumnezeu este bogat in indurare, bogat in bunatate, bogat in ingaduinta, insa vine o vreme cand toate acestea s-or sfarsi.
Suntem pregatiti noi oare sa dam socoteala pentru aceste amanari?
Astazi, spune Isus, dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
Ba mai mult de-atat ne spune, "Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea"
Suntem pregatiti sa dam socoteala inaintea LUI pentru calcarea poruncilor LUI?

Doamne ajuta-ne sa luam aminte la tot ceea ce ne vorbesti. 
Stim noi oare ca orice cuvant pe care il citim sau il auzim si ne indeamna la pocainta, este din partea LUI?
Da, oamenii scriu, vorbesc insa indemnati de Duhul lui Dumnezeu.Uneori privim la oameni si ne poticnim in ei, in ceea ce fac, in comportamentul lor poate, insa privirea noastra nu trebuie sa fie indreptata la oameni, ci la Isus. Dumnezeu se poate folosi de oameni pentru a-i mantui pe altii, insa se poate intampla sa ai surpriza cand, chiar acel om prin care ti-a vorbit Hristos sa nu il intalnesti in vesnicie.
De-aceea sa luam bine seama la vocea lui Dumnezeu. Astazi Dumnezeu vrea sa nu mai amanam nimic, sa renuntam la acest "confort" si sa trecem la fapte.
Doamne ajuta-ne!
 



Hrana ta zilnica!

3 IULIE
Matei 2.7-23

După o lungă călătorie, prefigurată de Psalmul 72.10, magii au fost conduşi de steaua care s-a oprit deasupra Pruncului. 
Ce subiect de mare încântare pentru ei („s-au bucurat cu bucurie foarte mare")! 
L-au întâlnit, I s-au închinat, I-au adus daruri şi „au plecat în ţara lor pe alt drum" (v. 11). Nu este aceasta istoria tuturor celor care vin la Mântuitorul?
Planurile ucigaşe ale lui Irod au fost dejucate; la fel şi cele ale lui Satan, care căuta să-L elimine chiar de la venirea Sa pe lume pe Cel care va deveni învingătorul său. Călătoria în Egipt, mijlocul poruncit de Dumnezeu pentru a-L sustrage pe Prunc de la acele planuri criminale, ilustrează şi harul Celui care a dorit să urmeze aceeaşi cale ca şi poporul Său odinioară.
Copilului divin I-au fost date deja două nume în capitolul precedent: Isus (Dumnezeu Mântuitorul - cap. 1.21), atât de scump inimii fiecărui credincios, şi Emanuel (Dumnezeu cu noi - cap. 1.23). Acum I se adaugă cel de Nazarinean" (v. 23). Împreună, cele trei nume au o triplă semnificaţie: din punct de vedere moral, Isus a fost separat şi consacrat pentru Dumnezeu, în acord cu Numeri 6; de asemeni, El a „ieşit din tulpina lui Isai" (tatăl lui David), ca o Odraslă, ca o Ramură purtând roade (Isaia 11.1); în al treilea rând, El va fi, timp de treizeci de ani, un cetăţean necunoscut (obscur) al dispreţuitului Nazaret (loan 1.47).

2 iulie 2014

Nu vreau...nici sarac, dar nici bogat!

Desi scriu in fiecare zi pe diverse acte si hartii data zilei in care ma gasesc, astazi  parca mai mult ca oricand m-am minunat cat de repede a trecut jumatate din anul care abia l-am inceput.
A trecut jumatate din 2014, si urmatoarele luni vor trece cred si  mai repede, insa in mintea mea sunt o multime de intrebari. Una dintre ele: ce investitii importante am facut in prima jumatate a anului?

Cautam sa citesc un cuvant de dimineata. Nu stiu de ce mi-a ramas ochii asupra celor doua capitole din cartea lui Solomon, Eclesiastul 4 si 5.
Citind aceste capitole la un moment dat, am avut senzatia ca unele versete din capitolele acestea se bat "cap in cap" cu multe versete din cartea Proverbe, avand in vedere ca sunt scrise de acelasi autor.
 Daca in cartea Proverbe, Solomon descurajeaza lenea si incurajeaza munca,
"Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte",
"Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir" 
"Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca"
"Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui"
...si multe alte versete care fac referire la omul lenes, iata ca in cartea Eclesiastul, cumva parca se contrazice(asa credem noi).
"Mai bine o mână plină de odihnă decât amândoi pumnii plini de trudă şi goană după vânt" 
 sau
"Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune"
In toata cartea Eclesiastul gasim aceasta constatare a lui Solomon,
 "Totul este goana dupa vant si desertaciune"
Poate venim si ne intrebam, si totusi cum e bine sa fiu, harnic sau lenes, si lenesul si harnicul au acelasi sfarsit... Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui cu care se trudeşte sub soare? Prov.2:22
 Este adevarat ca acelasi sfarsit il are aici pe pamant si harnicul, si lenesul, dar Solomon nu incurajeaza lenea si multimea versetelor in care ne vorbeste despre cei lenesi, ne arata ca lenea nu este o virtute, insa nici omul lacom nu este incurajat.
Solomon spune: "cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea", subliniez inca o data "multa"
 De-altfel Pavel le spunea tesalonicenilor, "Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”
A munci si a-ti castiga painea cinstit chiar Biblia ne invata, insa a pierde din vedere scopul pentru care am fost creati si a ne transforma in roboti dedicati doar muncii, intr-adevar este goana dupa vant si desertaciune. Cautand toata viata sa strangem comori cat mai multe si facandu-ne din aceasta un tel al vietii, pierdem esenta. În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.Prov 11:4
A fi bogat nu este rau, insa a omite sa cautam bogatiile sufletului, intr-adevar este foarte rau. Sa ne amintim pilda bogatului care i-a rodit tarina.
Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”
„Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;
şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”
Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”  
Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
Comorile stranse pentru cer sunt mult mai  valoroase decat comorile de pe pamant.
"...daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia" Mila si compasiune pentru cei din jur si vom avea comori stranse in cer.Orice investitie facuta aici pe pamant intr-o zi o vom pierde, insa investiile facute pentru cer sunt cele mai mari si cele mai intelepte investitii.Pe pamant le mananca moliile si rugina, insa cerul este un loc unde molia si rugina nu ajunge.Cerul este un loc desavarsit!
Cand citesc versetul din Eclesiastul 5: 12, "Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă", mi-amintesc de un proverb romanesc, " decat sa le port grija banilor, mai bine le duc dorul"
Si totusi cum este bine sa fiu?
Iata o rugaciune potrivita pentru fiecare crestin, si eu ma rog Domnului sa ia aminte la rugaciunea mea:
"...nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie. 
  Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” 
Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu"
Prov. 30:8-9


Hrana ta zilnica!

2 IULIE
Matei 1.18-25; 2.1-6

Isus a vrut să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându-se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc: în acord cu profeţiile, naşterea Moştenitorului la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului. Să remarcăm că în această evanghelie nu se vorbeşte nimic nici despre ieslea care I-a servit drept leagăn, nici despre ceva care să amintească de sărăcia Lui. Dimpotrivă, Dumnezeu a vegheat ca Fiul Lui să fie onorat de vizita nobiliară a magilor veniţi din Răsărit. Cât despre oficialităţile iudaice, niciuna nu este calificată din punct de vedere moral să vină să se prostearnă înaintea lui Mesia al lui Israel: nu au dorit venirea Sa.
 De altminteri, ne aflăm într-una dintre cele mai întunecate perioade din istoria acestui popor, când, încălcându-se prevederile din Deuteronom 17.15, la Ierusalim împărăţea un edomit - crudul Irod.
Cu excepţia unui mic număr de suflete evlavioase, pe care ni le va aminti Luca, nimeni în Israel nu-L aştepta pe Hristos.
 Şi astăzi, dintre toţi cei care pretind că sunt ai Lui, oare câţi aşteaptă într-adevăr întoarcerea Lui?

1 iulie 2014

Muzica evreiasca

                     Ierusalime ceresc tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată!
Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.
                         

Unii cu altii!

Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
Evrei 10:24-25 
De multe ori ori am gasit acest indemn altruist in Scriptura, vegheati unii asupra altora, purtati-va sarcina unii altora, rugati-va unii pentru altii, spalati-va picioarele unii altora, indemnati-va unii pe altii, marturisiti-va unii altora pacatele, dar mai presus de toate iubiti-va unii pe altii.
Nu stiu cati luam in serios astazi acest indemn. Traim intr-o lume mai mult decat egoista, fiecare doar pentru el si nimeni nu are timp sa se gandeasca la problemele celuilalt.Auzim foarte des..."si-asa am eu destule probleme, nu mai am nevoie si de ale altuia", ori Biblia ne invata cu totul altceva.Ne invata altruismul si nu egoismul.
Să veghem unii asupra altora... Am sa fac referire strict la un indemn pe care il gasim in versetul de mai sus.

In ultima vreme tot mai multi fratii de-ai nostri de credinta au parasit adunarea si tot mai multe biserici raman goale.Personal am intalnit recent o familie care nu mai frecventeaza adunarea, desi isi declara aceeasi credinta, acelasi Dumnezeu (cel putin asa declara).Motivele sunt cat se poate de diverse, puerile as indrazni sa spun, si sunt convinsa ca si dumneavoastra cunoasteti asemenea cazuri sau poate ati si intalnit chiar. Intrebarea este: "ce facem noi?".Care este atitudinea noastra cand intalnim acesti oameni? Cum reactionam noi? 
Intr-adevar, datoria noastra de frati este de a veghea unii asupra altora, insa nu ne sta in putinta in a-i si convinge, dealtfel  nu putem obliga pe nimeni sa faca ceea ce nu vrea, dar pe de alta parte stim ca ceea ce nu putem face noi, POATE DOMNUL.  
De-aceea cred ca indatorirea si ajutorul nostru, pe langa faptul ca trebuie sa incercam sa stam de vorba cu ei, mai presus de toate trebuie sa ne rugam pentru  ei. Rugaciunea de-altfel poate darama orice zid, poate trece orice bariera, iar mai mult decat atat stim ca Dumnezeu asculta rugaciunile celor neprihaniti.
Roaga-te Domnului sa-ti aminteasca un astfel de caz sau sa-ti descopere, iar mai apoi poarta-i in rugaciune. Biblia spune:
 Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate.
Doamne ajuta-ne! 

Luigi Mitoi Apocalipsa 56

                    

Hrana ta zilnica!

1 IULIE
Matei 1.1-17

Glasul profeţilor se stinsese de mai bine de patru sute de ani. Pentru Dumnezeu, sosise „împlinirea vremii" (Galateni 4.4): de acum va vorbi „în Fiul" (Evrei 1.1,2) şi va face cunoscut poporului Său, lumii, precum şi fiecăruia dintre noi, personal, vestea bună a Evangheliei. Aceasta, redată în puţine cuvinte, poate fi rezumată prin: a dat pe Fiul Său (sau: „dar de Fiu").
Dar cum pot spiritele noastre limitate să pătrundă în cunoaşterea unei asemenea Persoane...? Dumnezeu S-a îngrijit de aceasta, oferindu-ne patru Evanghelii, ca să putem privi gloria Fiului Său sub mai multe aspecte, tot aşa cum valoarea unui obiect (diamant) de mare preţ este pusă în evidenţă când acesta este privit sub străluciri şi unghiuri diferite.
Matei este evanghelia împărăţiei (sau a împăratului) şi, din acest motiv, aici este necesară o genealogie care să-L plaseze de la început pe Mesia în cadrul promisiunilor făcute lui Avraam şi, de asemeni, care să dovedească fără drept de apel titlul Său de moştenitor al tronului lui David (Galateni 3.16 şi Ioan 7.42). Din această lungă listă nu au fost şterse câteva nume de tristă amintire (Ahaz, Mânase, Amon...). Altele, precum Rahav, Rut sau soţia lui Urie, amintesc de harul divin care s-a manifestat faţă de cei care nu aveau niciun drept. Este acelaşi har care acum dă un Mântuitor lui Israel şi lumii întregi,... ceea ce înseamnă că şi vouă şi mie.

30 iunie 2014

Luigi Mitoi Apocalipsa 55

                        

Hrana ta zilnica!

30 IUNIE
Isaia 66.1-12

Ierusalimul va fi un subiect de bucurie pentru credincioşii poporului, după cum îndeamnă şi v. 10: „Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu el, toţi cei care-l iubiţi". Tot acestora li se adresează şi Psalmul 122.6: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei care te iubesc vor prospera". Ca răspuns la această rugăciune, pacea se aşterne peste cetate şi devine centrul de la care se răspândeşte către toate naţiunile cunoştinţa gloriei lui Dumnezeu.
Domnul este şi astăzi la fel de atent faţă de rugăciunile celor care iubesc Adunarea Lui (Psalmul 122.6; 2 Corinteni 11.28). Să cerem ca aceasta să rămână în pace şi să poată manifesta gloria Domnului Hristos aici, jos, pe pământ.
Chiar şi în mijlocul fericirii milenare trebuie să rămână o mărturie vizibilă a pedepsirii nelegiuiţilor, o privelişte cutremurătoare, ca aducere-aminte, cum a fost mormanul de pietre de pe mormântul lui Absalom (2 Samuel 18.17). Astfel se încheie această frumoasă carte a lui Isaia, cea mai întinsă dintre toate profeţiile, cea mai des citată în Noul Testament (de circa şaizeci de ori) şi cea care acordă cel mai mare spaţiu Domnului Isus în suferinţele şi gloriile Sale.
 

  • Cartea Ieremia a fost plasată după Evanghelia după Matei, începând cu 3 septembrie

29 iunie 2014

Hrana ta zilnica!

29 IUNIE
Isaia 65.13-25

Israeliţii credincioşi vor fi multă vreme confundaţi cu mulţimea care-1 va urma pe Antihrist, dar, la momentul potrivit, Dumnezeu îi va deosebi şi îi va răsplăti pe robii Săi. Atunci ei îşi vor uita suferinţele şi „vor cânta tare, în veselia inimii lor" (v. 14).
Şi noi, copiii lui Dumnezeu, cei pe care lumea în prezent nu-i cunoaşte, cum nu L-a cunoscut nici pe El, ne vom înfăţişa prin Domnul şi împreună cu El la glorioasa Lui venire (I Ioan 3.1,2). 
Va fi oare atunci bucuria noastră mai prejos...?
Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou. Nu este încă vorba de înlocuirea universului actual cu elemente noi, potrivit cu 2 Petru 3.13 şi cu Apocalipsa 21.1, însă, în timpul împărăţiei de o mie de ani, atât cerul, eliberat de prezenţa lui Satan, cât şi pământul, supus Domnului, vor fi într-o stare nouă. Creaţia va cunoaşte eliberarea (Romani 8.22); viaţa omenească se va lungi; vârsta de o sută de ani va fi o vârstă tânără, iar moartea nu va fi decât o pedeapsă excepţională (Proverbe 2.22; Psalmul 37.9). Chiar şi instinctele crude ale animalelor vor dispărea (v. 25), iar natura va cunoaşte atunci deplina Sa înflorire şi va corespunde planului iniţial al lui Dumnezeu cu privire la minunata Sa creaţie.