Versetul zilei

2 august 2014

Hrana ta zilnica!

2 AUGUST
Matei 16.1-12

Încă o dată fariseii cer un semn (cap. 12.38...); încă o dată Isus le aminteşte de semnul lui Iona: moartea Sa pe care urma să o împlinească. Creştinii de azi, care sunt în ajunul revenirii Lui, nu mai trebuie să aştepte semne înainte de venirea Sa. Credinţa lor se odihneşte pe promisiunea Sa şi nu pe dovezi vizibile, pentru că altfel nu ar mai fi credinţă. Totuşi, câte indicii avem că aici, jos, se apropie sfârşitul istoriei Bisericii! 
Mândria omului creşte mai mult ca oricând; lumea creştinată manifestă caracteristicile din 2 Timotei 3.1-5.
 În plus, sunt şi semne exterioare: poporul evreu se întoarce în ţara lui, naţiunile Europei încearcă să se unească în cadrul vechiului imperiu roman... Să deschidem ochii şi să ni-i ridicăm spre cer: Isus revine.
Domnul îi lasă pe aceşti necredincioşi şi pleacă (v. 4). Acum însă chiar ucenicii Lui îl întristează, atât prin lipsa lor de încredere, cât şi prin faptul că nu-şi mai aduc aminte, după cum în cap. 15.16,17 Îl mâhniseră prin lipsa lor de pricepere. 
Nu suntem şi noi uneori ca ei? 
Să reţinem îndemnul pe care Dumnezeu ni-1 dă prin chiar gura lui Petru, de a arunca asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El însuşi Se îngrijeşte de noi (1 Petru 5.7).

1 august 2014

Tainele vremurilor!

Trebuie sa recunosc ca sunt captivata de studiul profetiilor. Citesc cu mare placere orice analiza care se bazeaza pe Cuvantul lui Dumnezeu. Astazi  dupa ce am scris ceea ce Domnul mi-a vorbit din cartea Hagai, am intrat pe blogul fr. Branzei. Aici veti gasi o analiza de exceptie in ceea ce priveste destinul  urmasilor lui Isaac si Ismael. Multi privesc la evenimentele care se intampla in poporul Israel si lumea musulmana nestiind insa ca toate acestea fac parte din planul lui Dumnezeu. Toate acestea sunt scrise in Scriptura, insa ca sa le intelegem este nevoie de multa lumina din partea lui Dumnezeu si eu ma rog sa imi daruiasca atat mie, cat si celor interesati si preocupati de acestea.
Trebuie sa stim in ce vreme traim, trebuie sa stim care este ceasul dupa care ne orientam si unde se gasesc acele acestui ceasornic.
In Matei 24 este scris:
De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Cine este acest smochinul? POPORUL ISRAEL!  
Dar nu ma pun eu sa fac analize, sunt oameni carora Dumnezeu le-a dat acest dar de a intelege  tainele Lui si-I multumesc pentru ei.

ISMAEL, oh ISMAEL!
Ismael s-a născut ca să aline durerile unei femei sterpe, dar sfârșește prin a sfâșia inimile a milioane de mame. Viața acestui personaj biblic este un paradox care oscilează între alegere, predestinare, blestem și binecuvântare.
...............................
Ismael este „copilul problemă al istoriei“. Vom privi spre el din câteva puncte de vedere diferite.
 Ismael este …
  1. O problemă născută din nerăbdarea lui Avraam și Sara.
  2. O problemă permanentizată de Dumnezeu
  3. O problemă pentru toți oamenii lumii
  4. O problemă pentru el însuși
  5. O problemă care va fi rezolvată frumos de Dumnezeu.


 continuarea pe :http://barzilaiendan.wordpress.com/2014/07/31/ismael-oh-ismael/

„Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre.V-am lovit cu.... cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine.

Citeam de dimineata cartea prorocului Hagai. Desi este o carte scurta formata doar din doua capitole, este o carte foarte interesanta. Dumnezeu il foloseste pentru o perioada scurta de timp pe Hagai pentru a vorbi poporului, deoarece dupa el a venit Zaharia. 
De patru ori Duhul lui Dumnezeu vorbeste prin Hagai, atat cuvant de mustrare cat si incurajare.
In primul capitol, intalnim de doua ori acest indemn, (vers.5 si 7)
 „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!"
Cati dintre noi mai luam seama la caile noastre pe care mergem zi de zi?
Nu ne vorbeste azi Hagai in persoana, insa si astazi Duhul Domnului ne vorbeste prin diferite metode, insasi Cuvantul lui Dumnezeu il avem ca dreptar al invataturilor sanatoase.
 V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune, şi cu grindină; am lovit tot lucrul mâinilor voastre.
 Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul,
 vers.17 din cap.2
Ma uit la ceea ce se intampla in jur. Au fost atatea interviuri luate si am auzit atatea comentarii, si atatea pareri in ceea ce priveste situatia actuala, si aici ma refer la inundatiile care sunt acum in tara. Invinuirile si acuzele sunt aruncate dintr-o "gradina" in alta. Unii acuza guvernul, altul  primarul, unul prefectul, altul ministru si tapii ispasitori pot fi multi, insa n-am auzit pe nimeni spunand:
DA, recunoastem ca mania lui Dumnezeu s-a abatut asupra noastra pentru ca suntem pacatosi...!
 V-am lovit cu......si cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine.
De cate ori oare nu am fost loviti de Dumnezeu? Citeam ieri un reportaj, in care se spunea ca anul acesta, localitatea respectiva,(fiind vorba de o laciltate din tara noastra) de trei ori au fost loviti de inundatii. Din martie si pana in iulie...de trei ori! Tot ceea ce omul a facut, Domnul a luat.
Si cu toate acestea oamenii nu cauta ajutorul la Domnul... Nu vreau sa judec pe nimeni, insa bazata pe cuvintele din Scriptura, vad ca oamenii in loc sa se smereasca inaintea lui Dumnezeu si sa vina cu pocainta si cu cainta, mai bine prefera sa alearga la tot felul de oseminte, la "babe", la carti de ghicit si alte lucruri idolatre.
Uitati-va ce spune in vers.6:
"Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!”
Oare nu asa se intampla si in ziua de azi...? 
Oare nu am devenit robi ai acestui pamant vremelnic si tot ce avem timp, bani, etc, investim si....intr-o clipita ne trezim "goi" si toata munca "goana dupa vant"?
De ce...?
Pentru ca nu este o munca binecuvantata de DOMNUL! 
Asa cum mesajul pe care l-a adus prorocul Hagai, indemna poporul la o intoarcere cu fata spre Dumnezeu si o stabilire clara a prioritatilor, tot asa si noi suntem indemnati la o intoarcere(reintoarcere) cu toata inima spre Dumnezeu. Trebuie sa recunoastem ca si in privinta aceasta, Cuvantul Domnului ne vorbeste si noua azi.
"Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui",
(vers.9, cap.1),
Poate ca nu este daramata Casa Domnului, insa in ceea ce priveste lucrurile si lucrarile spirituale, trebuie sa recunoastem ca ale noastre sunt  prioritatea nr.1.
  Daca am fi sinceri cu noi insine, am recunoaste ca, daca ar fi sa ni se ceara sa investim timp pentru o lucrarea a Domnului, am sta umpic si ne-am face socotelile. Am scoate agenda si am privi cand avem o "fereastra" libera, si abia atunci am da raspunsul daca putem onora sau nu. Oare nu este asa...?
Daca suntem sinceri cu noi insine, am vedea ca de multe ori am fost in aceasta ipostaza si eu recunosc acest lucru, iar daca nu as recunoaste, L-as minti pe Dumnezeu.
Sincer, imi doresc ca Domnul sa trezeasca si in noi duhul, asa cum a trezit in Zorababel, in Iosua si in ramasita poporului Sau.Sa ne facem o ordine in viata si sa ne stabilim prioritatile. Este vremea cand suntem chemati de Domnul sa ne unim fortele, atat in rugaciune, cat si in aruncarea samantei Evangheliei. Stim ca Domnul a fagaduit ca va fi cu noi si va da binecuvantarea celor care isi pun nadejdea in Domnul.
Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! 
Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor.
 Hagai 2:4
De ce...? Pentru ca EL rămâne credincios legământului pe care l-a făcut cu noi!
 Ce cuvant de incurajare!
„Voi clătina cerurile şi pământul; voi răsturna scaunul de domnie al împărăţiilor, voi nimici puterea împărăţiilor neamurilor, voi răsturna şi carele de război, şi pe cei ce se suie în ele; caii şi călăreţii lor vor fi trântiţi la pământ, şi unul va pieri ucis de sabia altuia. 
  În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, pe tine, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, robul Meu – zice Domnul – te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales, zice Domnul oştirilor.”
 
In ziua aceea, iti spune Domnul si tie, si mie:
 " te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales!”

Hrana ta zilnica!

1 AUGUST
Matei 15.21-39

Isus face o vizită în părţile Tirului şi ale Sidonului. Aceste cetăţi păgâne, după cum spusese El, erau mai puţin vinovate decât cele din Galileea, în care făcuse cele mai multe dintre minunile Sale (cap. 11.21,22); ele nu aveau parte de niciuna din binecuvântările „Fiului lui David" (v. 22) şi erau străine de legămintele promisiunii (Efeseni 2.12). Acesta era şi cazul nostru, al oamenilor dintre naţiuni. Printr-un cuvânt neobişnuit gurii Sale, Domnul începe să sublinieze acest fapt în faţa sărmanei cananite care-L ruga pentru fiica ei. Şi această femeie îşi recunoaşte întreaga nevrednicie. Când ne însuşim poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, harul poate străluci cu toată intensitatea. In adevăr, dacă ar fi vorba de Cel mai mic drept sau de cel mai mic merit al omului, atunci nu ar mai fi har, ci lucru datorat (Romani 4.4). Pentru a preţui din ce în ce mai mult măreţia acestui har faţă de noi, nu trebuie să uităm niciodată nimicnicia şi nevrednicia noastră înaintea lui Dumnezeu.
După acestea, Domnul Se întoarce din nou spre poporul Său. Potrivit Psalmului 132.15, El îi binecuvântează din belșug hrana şi îi satură cu pâine pe săracii acestui popor. Şi în această a doua minune, ca şi în cea dinainte, El acţionează cu inima mişcată de milă pentru mulţimi (v. 32; cap. 14.14).

31 iulie 2014

Nu contest nimic....dar eu, prefer totusi biserica !

 De cateva saptamani, chiar luni, de fapt aproape toata "vara"(desi numai vara nu a fost) ploua mai tot timpul, doua, trei zile soare, si iarasi ploua si tot asa o tine  de ceva vreme.
 Nu stiu la cati dintre noi ii place ploaia...? E placut sa te plimbi poate in zilele toride prin stropii de ploaie reci, insa sa stai afara in mijlocul tornadelor si  a potopului care este de ceva vreme...nu stiu la cati ne-ar face placere. Mie nu...cu siguranta. Asa ca indiferent cat de cald este in casa, indiferent ca mai gatesc ceva care provoaca mirosuri si care persista cateva ore bune(cu toate ca hota  incearca sa le elimine), tot mai bine este in casa.
La fel este si in biserica....
Cineva imi spunea ca nu mai merge la biserica pentru ca si aici a vazut mai mult sau mai putini "crestini" care doar isi poarta numele. Ba ca "X" vine imbracat asa, ba ca "Y" face asa  si exemplele pot fi multe si nu are rost sa le enumar aici, nu ar ajuta spiritual, pe nimeni.
Este drept si nu contest ceea ce imi spunea persoana in cauza, insa intre "biserica" si "strada", PREFER BISERICA !
Nu contest ca si in biserica nu vezi ici-colo, fete(femei) care isi imagineaza ca pasesc pe podium etalandu-si  tinutele, nu contest ca si in biserica nu vezi fete(femei) care timp de doua ore nu fac altceva, decat se chinuiesc sa-si lungeasca sau sa-si largeasca materialul din fusta cu care au venit imbracate, nu contest ca n-ai sa vezi si in biserica, femei care isi imagineaza ca sunt pe banca in parc la un "pahar de vorba", nu contest ca n-ai sa vezi si in biserica fete(femei) care se straduiesc sa-si ridice cumva decolteul prea adanc, scotand in evidenta o manichiura viu colorata, fie ea frantuzeasca cu french sau fara franch, cu model sau  fara model, cu pietre sau fara pietre, insa cu toate acestea, intre ceea ce-mi ofera strada si biserica... 
EU, PREFER BISERICA!  
Nu am sa contrazic pe nimeni ca, venind la biserica n-ai sa vezi tineri cu capul tuns jumatate da-jumatate ba, n-am sa contrazic pe nimeni ca uneori privesti fara sa vrei si te intrebi, nu cumva au gresit magaziunul cand si-au cumparat pantalonii cu care au venit imbracati, deorece sunt foarte mulati, nu contest ca nu ai sa vezi si in biserica baieti care zici ca, tocmai au iesit din salonul de cosmetica unde au avut programare la pensat, nu contest nimic din toate acestea, insa intre ceea ce  este afara si ceea ce este in biserica...
EU, PREFER BISERICA!
Cand Dumnezeu i-a spus lui Noe sa-si faca o corabie, sa-si ia familia si dobitoace din fiecare cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca si sa se salveze, Noe nu a stat pe ganduri, ci a facut tot ce-i poruncise Domnul.(Geneza 6:22)
Am stat si m-am intrebat...oare timpul pe care l-a petrecut Noe in corabia nu a avut de suportat nimic? Nu a suportat si el tot felul de mirosuri? Luand cate doua din fiecare dobitoc, din fiecare pasare, din fiecare taratoare, ma intreb oare nu cumva s-a transformat corabia lui Noe in grajd?
Credeti ca lui Noe i-au placut toate acestea...? Eu am convingerea ca nu, insa stiind ce este afara, stiind ca era potop, stiind ca in mijlocul apei nu are nici o sansa de salvare, Noe a preferat mai bine mirosul de grajd decat sa moara inecat.

Dragul meu, si in biserica vei vedea lucruri care poate te vor dezamagi, insa intre ceea ce ofera lumea afara si ceea ce ofera Dumnezeu, alege biserica !
La urma, urmei  Scriptura ne-a si instiintat in privinta aceasta. Amintiti-va pilda cu graul si neghina. Amandoua le gasim pe acelasi camp, insa Isus ne-a spus:
 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”
Nu lasa ca florile de neghina viu colorate sa te impresioneze, si nu te uita la firul firav de grau care uneori este aplecat pana la pamant sub rafalele de vant. Neghina indiferent cat este de frumoasa, vine vremea seceratului si nefiind folositoare este aruncata, pe cand firul firav de grau care a fost aplecat si culcat la pamant, se ridica de jos semet, vine seceratorul, il secera si bobul lui hraneste milioane si milioane de suflete.
Nu te preocupa de neghina, e multa si se inmulteste tot mai mult. Lasa-l pe Dumnezeu sa se ocupe de ea, tu doar ai grija, ca dupa fiecare rafala de vant sa ai puterea sa te ridici semet de la pamant, pentru ca timpul este aproape de secerat si vine SECERATORUL!

Ceea ce suntem, determina ceea ce facem!

Deseori, intalnesc oameni in jurul meu care imi pun tot felul de intrebari atunci cand afla ca sunt crestina.
"Voi, aveti voie sa faceti....? Aveti voie sa mergeti...?  Sau, ai voie sa te uiti..? Ai voie sa...etc, ai voie sa...etc..?"
DA! Am voie absolut orice! Bineinteles raman uimiti de raspunsul meu. 
Cum...? Ai voie..? Pai si atunci, de ce nu mergi, de ce nu faci, de ce...si intrebarile continua.
Le deschid Scriptura si le citesc:
 "Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc"

Am un gand pentru aceasta seara si chiar ma urmareste de ceva timp:
Nu ceea ce facem determina ceea ce suntem, ci ceea ce suntem, determina ceea ce facem!
Comportamentul unui crestin este intotdeauna vizibil de cei din jur. 

Eu nu ma comport cinstit ca sa dovedesc ca sunt crestina, eu ma comport cinstit pentru ca SUNT CRESTINA!
Eu nu fur, nu mint pentru a dovedi ca sunt crestina, eu nu fur si nu mint pentru ca sunt crestina, si exemplele pot continua.
Faptele noastre bune nu ne vor ajuta sa dovedim ca suntem crestini, in schimb faptul ca suntem crestini va determina sa facem doar fapte bune.
Ceea ce suntem, determina ceea ce facem!

Hrana ta zilnica!

31 IULIE
Matei 15.1-20

Zelul religios al fariseilor se mărginea la respectarea cu stricteţe a unor forme exterioare şi a unor tradiţii. Sub această mască evlavioasă (care pe oameni îi poate induce în eroare, nu însă şi pe Dumnezeu), fariseii se lăsau conduşi de toate tendinţele inimii lor fireşti. Au ajuns să se sustragă, din zgârcenie, până şi de la cele mai elementare datorii, precum aceea de a se îngriji de nevoile părinţilor lor (v. 5; comp. cu Proverbe 28.24). Întrebarea Domnului din v. 3 răspunde punct cu punct celei puse de farisei în v. 2.
Prin tradiţiile lor, aceştia desfiinţau poruncile lui Dumnezeu. Atunci Isus, Cel pentru care aceste porunci erau o desfătare, îi pune pe aceşti ipocriţi în faţa propriilor lor scripturi. Apoi, spre folosul ucenicilor care fuseseră şi ei încurcaţi de cuvintele Lui, Domnul dezvăluie răutatea inimii omeneşti şi falimentul ei total: mâinile pot fi spălate cu grijă, în timp ce inima rămâne murdară. Recunoaştem cât de real este acest inventar înspăimântător al conţinutului inimii omului, al propriilor noastre inimi (v. 19,20), chiar când îl mascăm cu o înfăţişare respectabilă.

30 iulie 2014

Unii cred...dar tu? Tu ce crezi?

Tot pamantul e ravasit! 
Natura intreaga s-a dezlantuit si catastrofele se muta parca din loc in loc, din tara in tara, din oras in oras.Mai lunile trecute vecinii nostri din  Serbia si Ungaria treceau prin grave inundatii. Iata ca acum Romania trece prin momente de incercare, si in mod special partea de sud a Olteniei fiind sub ape.
 La noi sunt inundatii puternice,
 alte zone sunt lovite de cutremure, in Ucraina pacea a fost luata, in Fasia Gaza si Israel conflictul ia amploare iar tragedia si suferintele din Siria continua fara ragaz,
sursa foto:http://www.lonews.ro/stiri/
copiii nevinovati  sunt victimele armelor si a razboiului care nu mai ia sfarsit.De-altfel mai toate tarile  musulmane sunt in mijlocul conflictului.
sursa foto:http://www.realitatea.net/
Din pacate mor oameni nevinovati si nu doar din aceste tari, ci si oameni ale caror tari nu sunt implicate direct. Saptamana trecuta citeam o statistica a anului 2014, ca fiind un an cu cele mai mari catastrofe aviatice. In doar patru catastrofe aviatice au murit peste 700 de oameni, si asta doar in 5 luni, iar 500 dintre ei, doar in luna iulie.

Foto: (C) Maxim Zmeyev / REUTERS 
Ba mai mult, daca ma uit la fratii mei in credinta care trec prin prigoana, constat ca sunt extraordinar de  binecuvantata. La noi Evanghelia este propavaduita pe stadioane, sali de sport, biserici, chiar si pe strada...

...in timp ce alti mor martirizati pentru Isus. 
Stim de altfel ca, Coreea de nord este tara cu cea mai mare prigoana asupra crestinilor, dar nu numai in Coreea este prigoana, ci si in alte tari. Undeva la inceputul acestui an citeam ceea ce declara o calugarita siriana, cu ocazia zilei "drepturilor omului" la Viena:
"sangele crestinilor din Siria ucisi pentru credinta lor este vandut  cu 100 000 de dolari in Arabia Saudita".
Calugarita Hatune Dogan, declara ca fanaticii musulmani dadeau si 100 000 de dolari pe o sticluta mica de sange care provenea de la un crestin.
Cata cruzime!!!


sursa foto: http://www.doxologia.ro/lumea-crestina/corea-de-nord-tara
Nu stiu cati dintre noi putem privi aceasta imagine fara sa fim miscati si fara sa fim sensibilizati?
Cu toate acestea, in ciuda prigoanei si suferintei prin care trec, ei raman neclintiti in credinta lor, in schimb noi, cu tot ceea ce vedem zi de zi, cu toate catastrofele care se abat asupra omenirii, cu toate astea....
ramanem in continuare traind o credinta superficiala sub impulsul unei religiozitati.
Cei care traiesc calauziti de Duhul Sfant si nu putini sunt, traiesc experiente minunate si traiesc intr-o dimensiune supranaturala, insa acestia sunt priviti de cei "religiosi" cu multe .."semne de intrebare..."
Vazand toate aceste lucruri, Biblia ne spune:
"Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?"

Ce fel de om esti tu..?
M-ai crezi in fagaduinta Domnului? M-ai traiesti cu speranta unui cer nou si a unui pamant nou in care va locui neprihanirea?
S-a spus demult ca Domnul va reveni si atat de mult ne-am obisnuit cu aceste cuvinte, incat pentru multi acestea nu mai au prea mare valoare si prea multa credibilitate.
In 2 Petru  cap. 3 scrie:
"Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ, iar Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii"
 Iata ca Petru antipase ca in zilele din urma vor fi si oameni care vor pune la indoiala fagaduintele Domnului,"cum cred unii..."
Dar poate ca uneori ne intrebam si spunem..."de ce totusi intazie Domnul?"
De ce atata suferinta? De ce ingaduie ca, Copiii Sai sa treaca prin astfel de incercari,  prin prigoana, prin tot felul de incercari?
Intreg pamantul este contaminat de pacat. Pe intreg pamantul, chiar sub vederea Aceluia care sta in cer pe scaunul de domnie si priveste spre noi oamenii, se fac atatea fapte urate de ti-e greu si sa le spui, dar sa le infaptuiesti. Si totusi....care este motivul pentru care Dumnezeu inca ne mai ingaduie, inca ne mai tolereaza?
Da, trecem prin tot felul de incercari, privesti cu ochii cum munca ta de o viata dispare intr-o clipita inghitita de puhoaie de apa, insa noi inca suntem in viata...
De ce...?
 Cu un singur motiv face acest lucru, pentru un singur motiv are o indelunga rabdare, doreste ca niciunul din noi, nici unul din copiii nostri sa nu cumva  sa piara, ci  toti sa venim la pocainta!

Intelegi tu dragul meu acest lucru...?
Isus doreste sa te salveze!
Nu sunt povesti, e o fagaduinta clara, iar eu cred Cuvantul LUI.
Evanghelia dupa Marcu incheie cap. 13, astfel:
Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”

Hrana ta zilnica!

30 IULIE
Matei 14.22-36

Această scenă a corăbiei în mijlocul furtunii zugrăveşte poziţia actuală a răscumpăraţilor Domnului. În timp ce El este în ceruri, aparent absent, dar rugându-Se şi mijlocind pentru ei, aceştia au de traversat într-un mod supărător marea agitată a acestei lumi. 
Este noaptea morală: vrăjmaşul stârneşte împotrivirea oamenilor, acţionând precum vântul şi valurile care fac zadarnice eforturile celor care vâslesc. Dar nu vine Isus în întâmpinarea alor Săi? Vocea Lui cunoscută îi îmbărbătează pe sărmanii ucenici: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" (v.27). 
Şi credinţa, sprijinindu-se pe cuvântul Său (vino!), îl poartă pe Petru în întâmpinarea Celui care-1 iubeşte. Dintr-o dată însă această credinţă dispare şi Petru se afundă. Ce se întâmplase? Petru şi-a luat privirile de la învăţătorul Său şi a privit la înălţimea valurilor şi la furia vântului, ca şi cum ar fi fost mai uşor de mers pe o apă liniştită decât pe o mare agitată! Dar a strigat la Domnul şi El i-a venit imediat în ajutor.
Apoi Isus este primit în ţinutul Ghenezaretului, unde înainte nu făcuse multe minuni, din cauza necredinţei oamenilor (13.58). Aceasta este o imagine a momentului când poporul Lui, cel care L-a respins, îl va recunoaşte şi ÎI va onora, fiind eliberat prin El.

29 iulie 2014

Uneori suntem prea egoisti!

O istorioara, ne vorbeste despre un om care dorea sa afle cum este atat in rai, dar si in iad. 
Pentru aceasta L-a rugat pe Dumnezeu sa ii dea un vis si sa ii arate.
In visul lui, se facea ca statea inaintea lui Dumnezeu, intrebandu-L:
- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul, si cum e Iadul.
Dumnezeu l-a condus pe om si i-a aratat doua incaperi.
A deschis una dintre usi, iar omul a privit inauntru.
In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda.
Pe masa se afla un vas mare cu diverse bunatati, care miroseau foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.
Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati.
Tineau in mana tacamuri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel puteau ajunge la vas pentru a se infrupta din bunatatile de pe masa. Insa, din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.
Omul  s-a infiorat la vederea suferintei lor.
Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"
Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa : arata la fel ca si prima.
Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare, plin de bunatati de-ti lasa gura apa.
Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de tacamuri, dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.
Omul mirat a spus: "nu inteleg"..!?
"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate" 
"Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi".

Deseori ne aflam si noi in situatia aceasta. 
Din prea mult egoism s-ar putea sa fim, chiar noi cei mai afectati.

Vreau concediu....

Inca de dimineata am deschis blogul sa intru sa scriu un gand, insa din pacate nu am apucat sa scriu absolut nimic. E perioada concediilor(la noi), nu si la clienti. Unul din sefi este in concediu, unul este absent, iar sarcinile lor mi le-au pus in "carca" (ca si cum... nu aveam destule), asa ca nici macar nu am apucat sa "respir". Sper sa rezist doua saptamani pana se vor inapoia.
  Oricum vin ei...si plec eu, insa daca iau in calcul dupa cum ma simt azi...doua saptamani o sa dorm continuu.



Hrana ta zilnica!

29 IULIE
Matei 14.1-21

Capitolul 11 ni 1-a prezentat pe Ioan Botezătorul în închisoare. 
Aici aflăm că fusese aruncat acolo de către Irod (fiul celui din cap. 2).
 Pentru ce motiv? 
Pentru că Ioan îndrăznise să-1 mustre că o luase pe soţia fratelui său. Acum martorul credincios plăteşte cu viaţa adevărul pe care a avut curajul să-1 spună direct regelui. Moartea sa în timpul serbărilor şi a distracţiilor de la curtea regală este plata cerută de cel rău în schimbul plăcerii (comp. cu Iacov 5.5,6). Poate că lui Irod i-a părut rău o clipă, dar el nutrea de mult dorinţa tainică de a-1 omorî pe Ioan (v. 5), pentru că ura faţă de adevăr şi ura faţă de cei care îl rostesc merg întotdeauna împreună (Galateni 4.16). Din punct de vedere omenesc, sfârşitul lui Ioan este tragic şi oribil; în ochii lui Dumnezeu însă este sfârşitul triumfător al „alergării sale" (Fapte 13.25).
Printre rânduri citim ceea ce a însemnat pentru Isus vestea morţii precursorului Său.
 Nu era acesta anunţul respingerii şi al răstignirii Sale?
 Pare că tristeţea L-a făcut să simtă nevoia de a rămâne singur (v. 13), dar mulţimile veniseră deja după El, iar inima Sa, gândindu-Se numai la alţii, a fost cuprinsă de milă şi El a făcut pentru ei minunea celei dintâi înmulţiri a pâinilor.

28 iulie 2014

Hrana ta zilnica!

28 IULIE
Matei 13.44-58

Scurtele parabole ale comorii şi ale mărgăritarului subliniază două adevăruri minunate: preţul nespus de mare cu care Domnul Hristos estimează Adunarea Sa şi pe care 1-a plătit pentru a o dobândi: El a vândut tot ce avea, Şi-a dat chiar viaţa, iar în al doilea rând, ilustrează bucuria pe care o găseşte în ea.
În v. 47, năvodul evangheliei este aruncat în marea popoarelor. Domnul le spusese ucenicilor Săi că îi va face pescari de oameni. Acum iată-i pe slujitori la lucru. Nu toţi peştii însă sunt dintre cei buni, ... după cum nu toţi creştinii cu numele sunt şi credincioşi autentici. Cuvântul este cel care ne permite să-i deosebim: Peştele bun se recunoaşte după solzi şi după înotătoare (Levitic 11.9-11), iar adevăratul creştin, după armura sa morală, după capacitatea de a rezista la infiltrarea şi la antrenarea în curentul acestei lumi.
În afară de comoara pe care Domnul a găsit-o în ai Săi (v. 44), v. 52 ne arată ce are ucenicul în Cuvântul Său. Este el pentru fiecare dintre noi „vistieria" din care ştim să scoatem „lucruri noi şi lucruri vechi"?
Într-un mod lamentabil, acest capitol se încheie, ca şi cel precedent, cu necredinţa mulţimilor: acestea nu vedeau în Isus decât pe „fiul tâmplarului", motiv pentru care harul Său nu se poate exercita asupra lor.

27 iulie 2014

Hrana ta zilnica!

27 IULIE
Matei 13.31-43

În cele şase „parabole ale împărăţiei" care urmează după cea a semănătorului, Domnul prezintă rezultatul semănăturilor Sale în această lume.
Parabola bobului de muştar devenit un copac mare descrie forma exterioară pe care a luat-o împărăţia cerurilor după respingerea împăratului, în timp ce a aluatului pus în făină pune accentul pe lucrarea tainică care alterează caracterul ei. Este vremea Bisericii responsabile. 
După un început foarte timid (câţiva ucenici), creştinismul a cunoscut marea dezvoltare, cea pe care o cunoaştem noi. Succesul şi răspândirea lui în lume nu dovedesc însă câtuşi de puţin binecuvântarea şi aprobarea lui Dumnezeu şi nici vorbă să o pună la adăpost de atacurile lui Satan: chiar de la început, ea a fost invadată de rău (păsările - conform v. 4 şi 19 - şi aluatul).
Amestecul care caracterizează creştinătatea de nume este ilustrat şi într-un alt mod: prin parabola neghinei din ogor, pe care Domnul o explică aici. Ş
tim că numele de creştin este purtat astăzi de toţi cei care sunt botezaţi, fie că sunt, fie că nu sunt copii autentici ai lui Dumnezeu. Domnul mai suportă această stare de lucruri până în ziua secerişului (Apocalipsa 14.15,16). El va arăta atunci, prin trierea finală a unora faţă de alţii, ce reprezenta fiecare dintre ei.