Versetul zilei

25 octombrie 2014

Secretul fericirii!

Sunt doar cateva imagini de la conferinta tinerilor din aceasta seara  de la Elim.
A fost minunat sa vezi mii de tineri care il cauta pe Dumnezeu si vin sa I se inchine, ba mai mult interesati de acest subiect atat de actual,
" SECRETUL FERICIRII"
Seara a inceput cu un moment  de inchinare in care au cantat Alin si Emima Timofte alaturi de tineri bisericii, dupa care pastorul Nelu Brie a avut un mesaj de actualitate, special pentru tineri.
Stim si nu este ceva nou, ca toti tinerii isi doresc sa fie fericiti, si-atunci cu aceasta dorinta pleaca in cautarea fericirii, numai ca fericirea nu sta in lucrurile valoroase, nu sta in bani, nu sta in BMW, nu sta in cariera, fericirea tine atat de mult de relatia ta ca tanar, cu parintii tai.
Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă, 
„ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”
Mesajul a fost atat de complex si Duhul Sfant a dat raspuns la o multime de framantari din viata lor.Sunt convinsa ca multor tineri Dumnezeu le-a vorbit in mod special si fie ca invataturile auzite sa nu fie trecute doar intr-un jurnal al amintirilor ci aceste povete sa le fie perna de capatai.

Toamna se numara bobocii!

sursa foto-http://imaginidesktop.blogspot.ro/

Nu stiu cat de mult realizam ca si viata noastra este formata tot din  anotimpuri?!
Daca anotimpurile naturii revin an de an, viata noastra aici pe pamant nu este asa. Fiecare din noi am trecut din etapa in etapa, din anotimp in alt anotimp. 
Intrebarea este - in ce anotimp al vietii te situezi?
Copil fiind esti in primavara vietii tale, iar daca esti un tanar proaspat casatorit te gasesti in cel mai frumos anotimp - vara. Anii insa nu stau pe loc si poate ca multi dintre noi ne vedem copiii mari, ne vedem nepotii crescand frumos si asemeni copacilor din imagine, frunzele vietii noastre incep sa prinda o culoare ruginie. Este frumos si acest anotimp, insa trebuie sa stim ca aceste frunze ruginii incep sa cada rand, pe rand, iar mai apoi vine frigul, vine gerul, vine viscolul care aduce mantia zapezii acoperindu-ne anii vietii.
Nu stiu daca este momentul sa fim melancolici sau nu, insa trebuie sa fim realisti cu noi insine. Mai mult de atat stiu ca Copiii lui Dumnezeu nu sunt speriati de nici un anotimp, cu-atat mai mult de anotimpul iernii.
Noi nu suntem creati doar pentru viata aceasta scurta si trecatoare, noi am fost creati sa avem o viata vesnica alaturi de Hristos, insa ca sa mostenim aceasta vesnicie, trebuie sa calcam pe urmele pasilor Sai.
Trebuie sa pazim poruncile Lui, trebuie sa credem in fagaduintele Sale si numai asa vom avea parte de promisiunea vietii vesnice.
Nu stiu in ce anotimp al vietii te gasesti dragul meu cititor, insa trebuie sa stii un lucru: 
"oamenilor le este randuit sa moara o singura data"
Poti muri fie ca esti in cel mai timpuriu anotimp, poti muri in cel frumos anotimp, poti muri si daca nu ti-au ingalbenit toate frunzele sau ti-au cazut frunzele pe jos, poti muri oricand, pentru ca nu noi suntem stapani pe viata noastra. Si imparatii si robi sunt datori cu o moarte, dar nici imparatul si nici robul nu cunoaste ziua mortii.
Insa trebuie sa te intrebi: " faci tu tot cat iti sta in putinta, sa implinesti si sa pazesti poruncile lui Dumnezeu"?
 Gresim toti in multe feluri, si multe din pacate le facem poate fara sa ne dam seama, insa stradaniile noastre Dumnezeu le vede si mai mult cunoaste inima noastra. Nu trebuie sa ne uitam la cel de langa noi, fiecaruia i se cere atat cat i s-a dat. Celui caruia Dumnezeu i-a dat mult, ii cere mult, cui i s-a dat putin i se cere putin. 
Nu stiu cat ti-a dat Dumnezeu tie, nici intelepciune, nici bogatie, nici cati talanti ai primit, insa stiu un singur lucru, si eu si tu vom da socoteala pentru fiecare investitie pe care Dumnezeu a facut-o in noi.
Talantii pe care i-am primit, i-am ingropat sau la randul nostru i-am pus in negot?
Este un proverb "toamna se numara bobocii".
Daca tot suntem in acest anotimp cred ca este bine sa ne facem o analiza a vietii noastre, a faptelor noastre, a tot ceea ce facem si cum traim, insa inaintea de a ne face aceasta analiza trebuie sa ne cercetam in lumina Cuvantului Sau. 
Numai asa vom putea sa vedem starea noastra reala.

Noi suntem soferii propriului nostru destin!

De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.
Evrei 2:1
Nu exista versete in Scriptura  care sa nu fie demne de luat  in seama, dar iata ca in vremurile in care traim astazi, trebuie sa luam aminte mai mult ca oricand la Cuvantul lui Dumnezeu.Citeam acest verset din Evrei care se refera la noi, cei care am cunoscut mantuirea si nasterea din nou. Este atat de important sa ramanem la cele ce am primit si sa umblam sub calauzirea Duhului Sfant.Iata ca din nou ajung la acest cuvant, "veghere".
Atunci cand veghezi asupra cararii tale, asupra faptelor tale, asupra a tot ceea ce faci, este imposibil sa aluneci de pe cale. Este asemanator cu mersul pe o sosea. Fiind si eu participant la trafic stiu ce inseamna sa fiu atenta la  traseu sau nu. Daca plec intr-o calatorie si sunt atenta la toate indicatoarele de pe traseu, este imposibil sa ma abat de la drum sau sa platesc amenda, ori daca nu sunt atenta la indicatoare, daca nu sunt atenta cu ce viteza am dreptul sa merg pe acel drum, am toate sansele sa ma ratacesc sau sa platesc bani frumosi pentru neatentia si nevegherea mea.
Imi amintesc de o experienta pe care am avut-o la scurt timp dupa ce sotul meu a murit.Pana atunci la  orice drum lung, el era soferul si eu pasagerul, si ca orice pasager nu esti atat de atent la semne sau la traseu. Dar fiindca nu aveam de ales trebuia sa imi iau rolul de sofer in serios, asa ca la scurt timp am facut un drum mai lung, pana la nasii din Baia Mare(nefiind intoarsa la Domnul, copilul are nasi si mentionez acest lucru, pentru ca la crestini cuvantul "nasi" nu exista, desi iata ca si in acest domeniu s-au cam incalcat invataturile primite). Bineinteles ca spre Baia Mare am fost foarte atenta, dar la intoarcere capatasem curaj si am fost poate umpic cam sigura pe mine.Avand niste nasi extraordinari de grijulii si pot spune ca sunt niste oameni extraordinari cum rar mi-a fost dat sa intalnesc, pe tot traseul m-au sunat sa vada daca suntem in regula, in masina fiind eu si micutul  de 6 anisori, care la vremea aceea era pasagerul meu, undeva la intrare in Sacuieni ne-au sunat sa vada pe unde suntem. Bineinteles ca fiind atenta la convorbire, povestindu-i de cel mic, am ajuns intr-un mic sens si fara sa fiu atenta, am luat-o pe prima iesire la dreapta si m-am tot dus, si vreau sa va spun ca atat de mult m-am dus, incat m-am trezit ca ma apropi de granita cu Ungaria. E amuzanta poate experienta mea, dar in urma acestei experiente am invatat un lucru, "la orice calatorie, trebuie sa fiu atenta la traseu si la indicatoarele de pe acest traseu". V-am povestit aceasta experienta nu pentru altceva ci doar cu scopul de a va arata cat de mult este necesar sa veghem, pentru ca neglijenta mea din traseu este asemanatoare cu neglijenta  si indiferenta noastra  in viata spirituala.
Noi am pornit intr-o calatorie cu o destinatie precisa, si fiecare suntem soferul propriului nostru destin. Noi nu suntem pasageri intr-o caruta, nici intr-o masina, ci de noi depinde daca ajungem sau nu la destinatie, insa daca nu privim la indicatoare si daca nu suntem vegheatori asupra Cuvantului si invataturilor lasate de Hristos, avem toate sansele sa ne ratacim si sa nu ajungem la destinatie sau fi-vom ca fecioarele neintelepte, ajungem cand usa s-a inchis.
....trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit!
Astazi multi neglijeaza Cuvantul lui Dumnezeu si din acesta cauza cuvintele Domnului Isus se implinesc:
"Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu"
Apar tot felul de invataturi si tot felul de invatatori, insa daca cunoastem invataturile Domnului Isus este cu neputinta sa ne lasam atrasi de aceste curente. Noi avem Scriptura ca si calauza pe drumul nostru si in Ps. 119 cuvantul spune: "Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea".
Stim ca o candela are lumina, ori Cuvantul  Sau este o candela care ne lumineaza cararea. Dar cum e luminata cararea noastra daca noi nu cunoastem Cuvantul?
Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.
Ori ca eu sa ma indrept trebuie sa cunosc Cuvantul!
 Nimeni nu-L poate inlocui pe Dumnezeu si nimeni nu poate sa ne calauzeasca asa bine cum o face El. Psalmul 48 incheie asa frumos:
Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci;
 El va fi călăuza noastră până la moarte. 

"Doamne nu ne lasa sa ne abatem nici la stanga, nici la dreapta si mai mult nu lasa ca privirea noastra sa se dezlipeasca de Tine. Tine-ne ochii atintiti spre Tine, iar daca cumva ne-am pierdut sau ne-am abatut de la traseul Tau, arata-ne, cerceteaza-ne si du-ne pe calea vesniciei" 

Hrana ta zilnica!

25 OCTOMBRIE
Ieremia 40.11-16; 41.1-10

Odată cu distrugerea Ierusalimului şi cu capturarea celui din urmă împărat, Nebucadneţar a anihilat orice posibilitate de revoltă în ţara lui Iuda. A lăsat totuşi acolo un număr de locuitori dintre cei mai săraci, pentru a nu rămâne ţara pustie, punându-1 ca şef peste aceştia pe Ghedalia, un guvernator agreat de toţi. În tot acest timp vedem cum Domnul veghează în har asupra celor cruţaţi de deportare, făcându-i să aibă recolte bogate (v. 12; comp. cu Proverbe 30.25).
Regretabil însă, această perioadă favorabilă nu este de durată. Dumnezeu, Cel care cunoaşte inimile, permite accesul altor evenimente tragice, menite să le descopere starea inimii.
 Sub înfăţişarea împăratului fiilor lui Amon (v. 14), apare pe scenă vechiul vrăjmaş al lui Israel, pe care poate îl credeam zdrobit. El există însă întotdeauna şi nu-şi schimbă pornirile rele; dimpotrivă, şi le manifestă ori de câte ori slăbiciunea poporului îi dă ocazia. Este vorba de Satan, marele nostru vrăjmaş, şi acesta este felul său de a acţiona: niciodată nu depune armele, ci întotdeauna caută să profite de tot ceea ce ne slăbeşte rezistenţa: oboseală, comoditate, lipsă de vigilenţă... Cu ajutorul lui Baalis, Ismael, fără-ndoială invidios pe Ghedalia pentru autoritatea lui, organizează un complot şi îi ucide mişeleşte pe Ghedalia şi pe evreii aflaţi cu el la Miţpa.

24 octombrie 2014

Hrana ta zilnica!

24 OCTOMBRIE
Ieremia 40.1-10

Ce s-a întâmplat oare cu Ieremia în vâltoarea tuturor acestor evenimente? 
Rămas în curtea gărzii „până în ziua când a fost luat Ierusalimul" (cap. 38.28), el a fost apoi pus în lanţuri împreună cu toţi ceilalţi captivi şi, până la Rama, a făcut parte, alături de ei, din sinistrul cortegiu al deportaţilor conduşi în exil. Între timp, Nebuzaradan, şeful gărzilor, cel care răspundea de prizonieri, a primit de la însuşi împăratul Babilonului instrucţiuni binevoitoare în legătură cu Ieremia. Nu numai că nu trebuia să i se facă niciun rău, ci profetului i se dă chiar libertatea de a-şi hotărî singur soarta. Este invitat să aleagă între a merge în Babilon, unde se găseau „smochinele cele bune" din cap. 24, acei exilaţi cu privire la care Domnul promisese că îi va proteja şi că îi va face să prospere, şi a rămâne cu săracii ţării, cei lăsaţi în Iudeea. În ciuda libertăţii care i se acordă, profetul se abţine să facă o alegere de unul singur (v. 5), dându-ne astfel o nouă lecţie despre dependenţă. El nu şi-a pus problema binelui său personal, ci dorinţa lui era să se găsească în locul în care Dumnezeu voia să îl aşeze ca să îi slujească. În lipsa îndrumărilor de sus, el îl lasă pe şeful gărzilor să hotărască pentru el, recunoscând voia Domnului în sfatul dat de acesta: iată un exemplu de luat în seamă ori de câte ori nu ne este clar încotro să mergem (comp. cu Geneza 13.9).

23 octombrie 2014

Spectacol!


Cu ceva timp in urma am vazut un anunt in ziarul local, " un tanar va traversa strada, dar la inaltime", cu alte cuvinte...in aer.
Era vorba de strada Marasesti, mai precis traversarea din cladirea hotelului Timisoara-in cladirea Operei Romane din Timisoara. Mi-am propus sa ajung sa vad, insa ...cu siguranta am uitat si cred ca am avut ceva mai important de facut.
Astazi am dat de filmare. Nu pot decat sa spun...bine ca nu m-am dus, pentru ca mi-au transpirat mainile doar uitandu-ma la o inregistrare, dar sa fi fost de fata....
Cred ca baietii astia au andrenalina la maxim...
 
 Flaviu Cernescu si Ciprian George Lungu merg pe sarma la Timisoara

Conferinta, simpozion, toate spre slava Domnului!

 Daca sambata, 25.10.2014 ne putem bucura alaturi de pastorul Nelu Brie sustinand o conferinta pentru tineri in mod special, dar nu numai,
iata ca urmatoarea sambata, in 1 Noiembrie tot in Biserica Penticostala Elim Timisoara  se va organiza  un Simpozion "Cantarile Harului".
Se vor canta cantari din repertoriul cu acelasi nume, ale compozitorului Nicolae Moldoveanu.
Simpozionul va incepe sambata dimineata 11:00-13:30, va urma o pauza deoarece de la ora 14 va avea loc cununia a doi tineri din biserica, apoi simpozionul va continua de la ora 16:00-19:00
Vor canta spre lauda lui Dumnezeu mai multe formatii:    
Corul Pro Deum
Orchestra Glasul Iubirii
Daniela Moldoveanu
Cristina Moldoveanu-Lazar
Nelu Mot
Crina & Ovidiu Ciucurita
Tania & Marin Pintilie
Emima Stan
Corul Bisericii Elim
Desiderio Quintet
Corul Barbatesc Betania Sibiu
Marilena Chirca
Corul Bisericii Emanuel
Titi Demian
Doina & Gheorghe Catana
Grup Coral Biserica Baptista Nr.2
Corul Copiilor Elim
Ghită Nicoară

Mai multe gasiti pe http://www.elim.ro/, site care va transmite live aceste evenimente

Starea de pacat a omenirii!

Aceleasi lucruri au savarsit si cei din Sodoma si Gomora, iar sfarsitul lor a fost tragic.
De ce oare lumea de azi crede ca va avea alt destin?
Mizeaza pe faptul ca Dumnezeu este un Dumnezeu al indurarii si al milei?
Da, avem un Dumnezeu indurator si milos cu cei care isi recunosc pacatele si se caiesc. 
El ii iarta, uita toate pacatelor lor si le arunca in marea uitarii, insa toate acestea le face DOAR CU ACEI CARE  recunosc, se caiesc si parasesc acele pacate.

Interesant este ca,
- in vreme ce 805 milioane de oameni sunt subnutriti in intreaga lume, iar la fiecare minut mor cel putin sase copii de foame, mai marii guvernelor din intreaga lume se lupta sa promoveze si sa legifereze legi contrare Voii lui Dumnezeu.
Interesant este ca,
-in vreme ce aproximativ 14 milioane sunt diagnosticate anual cu cancer iar numarul este in continua crestere, iar mortalitatea prin cancer este de 16% la nivel global,
iata ca  exista o mare preocupare ca minoritatile sexuale sa fie acceptate, ba mai mult se impune oficierea religioasa a casatoriilor de acelasi sex.

Cuvantul lui Dumnezeu in Romani 1 descrie starea de pacat a omenirii si spune raspicat :
 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
 
Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;  tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.   
Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.



Somati sa aduca predicile la control!

Primăria din Houston, Texas, a emis în luna mai o ordonanță pentru protejarea drepturilor homosexualilor, care s-a lovit de o puternică opoziție din partea bisericii. Mai bine de 400 de pastori au început o campanie de strângere de semnături pentru o Petiție împotriva ordonanței și au făcut plângere la tribunal pentru suspendarea acesteia.

În apărarea sa, Primăria a solicitat în instanță ca cinci dintre pastori să prezinte în instanță, printre alte documente, și predicile ținute în bisericile lor. 
 Mai exact, citațiile vorbesc despre „toate discursurile, prezentările, predicile legate de HERO (numele ordonanței - n.r.), Petiție, primarul Annise Parker, homosexualitate sau identitate de gen, pregătite de, susținute de, corectate de sau aprobate de dvs. sau aflate în posesia dvs.”
Annise si sotul ei !!!! 
Annise Parker, o lesbiană declarată, este primul primar al unui mare oraș din Statele Unite care și-a recunoscut public orientarea homosexuală, potrivit Religion News Service.

Citeste mai multe pe:http://www.evz.ro/

Hrana ta zilnica!

23 OCTOMBRIE
Ieremia 39.1-18

Asistăm la tragica cucerire a Ierusalimului. Zedechia şi războinicii lui fug „pe calea grădinii" (v. 4). Prea târziu! Sunt prinşi, puşi în lanţuri şi duşi înaintea împăratului Babilonului. Cu unsprezece ani în urmă, însuşi Nebucadneţar îl pusese pe Zedechia pe tronul lui Iuda, făcându-1 să depună un jurământ de credinţă, jurând pe Dumnezeu (2 Cronici 36.13; Ezechiel 17.18-20). Cerând sprijin Egiptului (37.7), Zedechia se revoltă şi îşi calcă cuvântul, arătând astfel vrăjmaşilor lui Israel cât de puţin conta pentru el numele Domnului, Nume căruia Nebucadneţar, dimpotrivă, îi dăduse importanţă - de aici şi cruda pedeapsă abătută asupra împăratului laş şi care şi-a călcat jurământul.
Versetele 15-18 cuprind un cuvânt adresat personal lui Ebed-Melec. Dumnezeu îi cunoştea temerile (v. 17) - aşa cum cunoaşte şi toate neliniştile noastre - şi nu le condamnă. Însă, în timp ce temerile lui Zedechia l-au determinat să se sprijine pe oameni pentru a scăpa de alţi oameni, spaima îndurată de Ebed-Melec 1-a aruncat în braţele Domnului. „Te-ai încrezut în Mine" îi spune Domnul. 
Ce frumoasă mărturie care îi deschide acestui rob străin accesul la promisiunile harului din cap. 17.7,8 (comp. cu Psalmul 37.3,39,40 şi cu Rut 2.12)!

22 octombrie 2014

Mă bucur de cuvântul Tău ca cel ce găseşte o mare pradă!

 Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”
Marcu 13:37 
Spun si eu acelasi lucru ca si ap. Marcu: veghere!
Cred ca inainte de toate cererile pe care le aducem inaintea lui Dumnezeu este foarte important sa cerem un DUH DE VEGHERE. Ne uitam in jurul nostru si vedem cat de mult am coborat  noi crestinii stacheta. Lucruri care odata au fost considerate pacat, treptat am ajuns sa le acceptam, ba chiar sa le si facem considerand ca...nu este chiar asa de mare pacat, poate chiar deloc.
Minciuna, imoralitatea, hotia, barfa, invidia, lacomia, infidelitatea sunt doar cateva pacate care amprenteaza viata "credinciosilor" de azi.Toate acestea nu si-au fi pus amprenta daca aveam un duh de veghere.
Din cauza nevegherii prima data diavolul ataca mintea cu tot felul de ganduri, tot felul de dorinte, de pofte, iar de la gand toate acestea pornesc spre inima. Odata instalate in inima noastra nu mai este decat un pas pana la fapte, pana la vorba si-apoi pana la infaptuirea pacatului. Daca nu veghem si nu ne umplem inima cu Cuvantul Domnului, atunci are grija diavolul sa strecoare in inima noastra primele ganduri rele. Insist atat de mult pe studierea Scripturii, pentru ca doar cunoscand Cuvantul nu ne ratacim. David spune:
Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea, dar pentru ca citesc Cuvantul, imi vad starea in care sunt si numai asa ma pot cerceta.
Citind psalmul 119 azi de dimineata, efectiv  am gasit o placere deosebita  si desfatare in acest psalm.
Incepe asa  frumos psalmistul:
Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! 
 Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!...
 
Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.   Sunt si pentru noi desfatare cuvintele Domnului asa cum sunt pentru psalmist?
Mă desfăt în orânduirile Tale şi nu uit cuvântul Tău. 
Este un psalm deosebit si va recomand sa il cititi, chiar daca l-ati citit de atatea ori, pentru ca citind si adancindu-ne in Cuvantul Sau vom ajunge sa spunem si noi ca psalmistul:
Mă bucur de cuvântul Tău ca cel ce găseşte o mare pradă.
 
 
 

Hrana ta zilnica!

22 OCTOMBRIE
Ieremia 38.14-28

Sărmanul Zedechia!
 Chinuit de griji şi de nesiguranţă, îl cheamă din nou în secret pe Ieremia. Acesta îl îndeamnă să meargă „de bunăvoie" la căpeteniile caldeenilor şi să se pre-dea. De asemenea, îl previne cu privire la ceea ce avea să i se întâmple dacă nu s-ar fi supus: era în primejdie să i se afunde picioarele „în noroi" (v. 22). Cu siguranţă, profetul spunea acestea gândindu-se şi la recenta lui experienţă, dar ce mare diferenţă era între cei doi! Deşi cunoştea bine care era voia lui Dumnezeu, Zedechia nu avea puterea s-o împlinească, pentru că era stăpânit de teama de oameni: teama de caldeeni, teama de căpetenii (v. 5 şi v. 25), teama de evreii deja strămutaţi (v. 19; vezi Proverbe 29.25).
 Numai adevărata teamă, cea faţă de Dumnezeu, părea să lipsească din gândurile sale. 
In adevăr, ce mare contrast se aşterne între teama lui Zedechia şi siguranţa pe care credinţa i-o dădea lui Ieremia! 
Întrevederea lor ne poartă cu gândul înspre scena din Fapte 26, în care îl vedem pe întemniţatul Pavel înfăţişându-se înaintea împăratului Agripa şi vorbindu-i „cu îndrăzneală" (v. 26), încheind cu cuvintele: „Să dea Dumnezeu ... în orice fel, să deveniţi aşa cum sunt eu, în afară de aceste lanţuri" (v. 29). Să ni se dea şi nouă harul de a fi ca Pavel şi ca Ieremia, întotdeauna plini de curaj înaintea oamenilor, pentru că Domnul este cu noi (Evrei 13.6)!

21 octombrie 2014

Marturiseste-ti pacatul si vei fi iertat!

 Orice pacat este invins daca este adus la lumina.
Marturisirea pacatelor este ogorul in care creste iertarea lui Dumnezeu.
 El da iertare si celui mai mare pacatos, insa fiecare trebuie sa-si recunosca pacatul si sa-l paraseasca.
Pana nu si-a marturisit David pacatul, nu a avut liniste si pace.
 Psalmi 32:5
Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” 
Simtea apasarea mainii lui Dumnezeu asupra sa, simtea ca se usuca pe picioare, simtea ca se usuca toata vlaga din el, atunci a luat hotararea sa-si marturiseasca vina si Domnul l-a primit si l-a iertat.
 Dumnezeu este un Dumnezeu milos, asa stim si asa spun multi, chiar si cei care nu-L cunosc cu adevarat, insa mila si indurarea Lui este aratata noua doar atunci cand marturisim si cerem iertare pentru faradelegile noastre. Nu exista om fara de pacat, doar Unul este Sfant, si Acela este Fiul Sau ISUS HRISTOS. Putem fi morali, putem fi buni la suflet, putem face acte de caritate si de milostenie in fiecare zi, insa sfinti si desavarsiti, nu suntem. Fiecare pacatuim inaintea lui Dumnezeu, prin vorba, prin gand, prin fapte, pacatuim cu voia sau fara voia noastra, pacatuim cu buna stiinta sau din nestiinta, insa oricum am fi, avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu.
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire.
Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.
 De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui. Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!
Ps.32




VREDNIC ESTE MIELUL!


Ebola, inundatii, grindina, calamitati, cutremure si mari dezastre!


Daca doresti sa afli secretul fericirii, hai si tu cu noi!

Un nou mesaj, o noua cercetare, un nou motiv de a ne ruga la Domnul pentru aceasta intalnire, si fie ca biruinta sa fie doar a LUI.
Chiar daca nu esti la prima tinerete, ai toate motivele sa afli
 SECRETUL FERICIRII, asa ca...hai si tu!

O zi binecuvantata!

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
 S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.
Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul? 
 Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit. 
 Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…, dar scăparea lui este Domnul. 
 O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… 
Când va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, şi Israel se va bucura.
Ps.14 

Hrana ta zilnica!

21 OCTOMBRIE
Ieremia 38.1-13

Căpeteniile, exasperate, se ridică împotriva lui Ieremia, acuzându-l că a ţinut discursuri exagerate, menite să slăbească rezistenţa morală a poporului, şi obţin de la împărat aprobarea de care au nevoie pentru a-1 arunca într-o groapă unde îşi propuseseră să-1 lase să moară.
 Ce cumplită este mizeria omului lui Dumnezeu în această fântână murdară şi mocirloasă! 
El însă II cheamă pe Domnul şi primeşte acest răspuns preţios: Nu te teme" (citiţi Plângeri 3.52-57). Scăparea este pregătită. Dumnezeu Se îngrijise de instrumentul pentru aceasta: cineva care nu făcea parte din popor, un slujitor negru de la palat, pe nume Ebed-Melec (el ne face să ne gândim la tânărul de care S-a folosit Dumnezeu pentru a-1 salva pe Pavel: Fapte 23.16). Cum Zedechia era influenţabil şi spre bine şi spre rău, el se lasă înduplecat, iar acum asistăm la operaţiunea dificilă de a-1 scoate pe Ieremia din groapa cea întunecoasă, faptă care scoate în evidenţă devotamentul lui Ebed-Melec.
Acuzat pe nedrept, bătut şi aruncat în groapă, Ieremia este în special aici o imagine a Domnului Isus. Sfârşitul v. 6 ne poartă cu gândul la Psalmul 69.2: „Mă afund în noroi adânc şi nu este loc de pus piciorul..." - imagine a suferinţelor şi a morţii Domnului Hristos", în timp ce v. 13 poate fi asemănat cu începutul Psalmul 40, privind învierea Lui: „M-a scos din groapa pieirii, din noroiul mocirlei...".

20 octombrie 2014

Ospat nu din cauza mesei, ci din cauza inimii tale multumitoare!


 Ne aflam intr-o perioada a anului in care majoritatea serbeaza ziua roadelor sau ziua multumirii, fie in biserici, fie o sarbatoare a orasului.
Nu stiu de ce trebuie sarbatorita o zi anume, deoarece multumire si recunostinta trebuie  sa Ii aratam in fiecare zi lui Dumnezeu, nu doar intr-o zi anume, dar cred ca pe tema aceasta se poate vorbi mult.
Multumirea! 
Vorbim de o sarbatoare pentru care se face atata fast, insa nu stiu cati avem aceasta sarbatoare in suflet, cati sarbatorim  cu adevarat dintr-o inima curata? Intr-o lume atat de nemultumita, organizam totusi ziua multumirii. Oare multumirea aratata lui Dumnezeu doar in cele 2-3 ore in care este organizat acest eveniment, este indeajuns?
Organizam o zi a multumirii, dar oare chiar suntem multumiti?
Zilnic aducem tot felul de comentarii si epitete la adresa alesilor din fruntea tarii, cartim despre situatia economica a tarii in care ne aflam, cartim de salariul pe care il avem, suntem nemultumiti de masina cu care circulam, nu ne mai ajunge spatiul in care locuim, cartim la durerea de spate sau de stomac pe care o avem, suntem nemultumiti ca vecinul are... si noi nu, suntem nemultumiti de comportamentul copiilor, al sotiei, poate al sotului, al soacrei, al norei, s.a.m.d., insa cu toate acestea sarbatorim ziua multumirii si ne prefacem ca suntem multumiti.
 Oare nu suntem farisei uneori?
Nu vorbesc in dreptul nimanui, imi vorbesc in primul rand mie. Nu judec pe nimeni, insa ma judec si ma cercetez eu insumi, iar daca fiecare am privi in interiorul nostru si ne-am face o cercetare a ultimei luni, poate chiar saptamani, am gasi cel putin 2-3 nemultumiri in inima noastra, daca nu chiar mai multe.
Pavel spune:
"Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos". Facem acest lucru?
Multumim Domnului si-atunci cand  durerea din trup ne apasa uneori? Multumim si-atunci cand masina da semne de oboseala, o duci la service iar cei de-acolo iti spun o suma ca nu mai sti sa gasesti nici macar iesirea? Multumim noi oare cand vine seful si ne-anunta ca suntem pe lista disponibilizatiilor...? Multumim noi oare si cand ne taie seful cateva sute din salar? Multumim noi oare si-atunci cand vecinul isi ridica o casa impunatoare langa noi?
Exemplele ar putea continua, insa cu cat le-as scrie mai mult, cu-atat mai mult am realiza ca sarbatoarea multumirii a devenit doar o rutina si nu este o virtute a noastra.
Sunt momente in care viata noastra o ia razna, cand parca toate corabiile se ineaca, cand nu merge bine nici un lucru, si totusi suntem indemnati de  Scriptura sa fim multumitori.
De ce sa fim multumitori?
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.(1 Tes.5:18) 
Iata de ce trebuie sa fim multumitori in toate, pentru ca este voia lui Dumnezeu!
 Cred ca, multumirea din inima noastra este semnul recunostintei fata de bunatatea lui Dumnezeu.
Faptul ca avem cele de trebuinta si intotdeauna, mai mult decat cele necesare este o binecuvantare a lui Dumnezeu si pentru asta trebuie sa fim multumitori.
Deseori ma surprind eu singura( pe mine) avand o privire incruntata. Ma intreb, daca s-ar uita cineva in acel moment la mine, expresia fetei mele arata multumire? Cu siguranta, NU!
Nu putem vorbi de recunostinta si de multumire avand  o fata posomorata. Incotro te uiti si iti intorci privirea vezi oameni care, mai de care tristi, incruntati si suparati, ori expresia fetei arata ca nu ne incredem pe deplin in Dumnezeu.
La urma urmei a fi multumitor nu este un dar de la Domnul ci este o alegere a mea personala.
Aleg sa ma incred in EL, si sa-I fiu multumitor in toate. De ce? Pentru ca stiu ca toate lucrurile lucreaza spre binele meu, si mai mult de-atat stiu ca aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la viata mea, fie ca sunt in belsug, fie ca sunt in saracie.
Dar pot oare sa accept acest lucru?  Da!
Chiar daca este greu, este un lucru pe care trebuie sa il invat sa-l fac, iar in acest sens trebuie ca fiecare din noi sa ne autodisciplinam.
Cand vom reusi sa facem acest lucru, atunci rezultatul  si efectul multumirii va fi vazut de cei din jurul nostru.
Multumirea nu este o stare a sufletului care trebuie declarata, ci este o stare a sufletului manifestata. Cand sunt multumitor, sunt bucuros, si asta se poate vedea pe chipul meu, se poate vedea prin tot ceea ce fac. Si...mai este un mod prin care putem recunoaste un om multumitor, "cantecul".
Un om care este multumitor, acela Il lauda pe Domnul neincetat. 
"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui: faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte! 
Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”
 
"....dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat"
Ospat, nu din cauza mesei, ci ospat din cauza inimii mele multumitoare!





Hrana ta zilnica!

20 OCTOMBRIE
Ieremia 37.1-21

Capitolul 37 ne readuce în vremea lui Zedechia. Mai bine intenţionat, dar cu mult mai slab decât predecesorul său, acest împărat rămâne la fel de surd la toate cuvintele Domnului. Aceasta însă nu îl împiedică (ca în cap. 21) să-1 consulte pe Ieremia şi să ceară mijlocirea lui. Prea adesea suntem înclinaţi mai degrabă să aducem cereri Domnului, în loc să ascultăm ceea ce El doreşte să ne spună, dar, dacă dorim ca El să răspundă la rugăciunile noastre, pentru aceasta trebuie să începem prin a-L asculta
 (loan 15.7).
Pentru moment, evenimentele păreau să infirme cele vestite de profet. In loc să ia Ierusalimul, caldeenii, ameninţaţi de armata egipteană, ridică asediul şi pleacă. Cetatea părea salvată, dar Domnul îi aminteşte lui Ieremia că aceasta era doar o situaţie provizorie. 
Profetul doreşte să profite de situaţie pentru a părăsi cetatea condamnată, dar este recunoscut şi adus înaintea căpeteniilor sub acuzaţie de trădare. Pe vremea lui Ioiachim, căpeteniile păreau mai bine intenţionate decât împăratul (cap. 36.19); sub Zedechia a fost însă invers: în timp ce căpeteniile l-au bătut şi l-au întemniţat pe Ieremia, împăratul se îngrijeşte să aibă o întâlnire secretă cu el şi apoi îi uşurează condiţiile captivităţii sale.

19 octombrie 2014

Bucurie, atat in cer cat si pe pamant!

Indiferent de vremurile pe care le traim, iata ca Dumnezeu lucreaza si astazi si mantuieste, iarta si elibereaza suflete.
Astazi, alaturi de noi s-a bucurat cerul intreg pentru ca 68 de suflete au incheiat legamant cu Domnul, din care 4 persoane au fost botezati acasa, din motive de sanatate.
Ca o concluzie la ceea ce am vazut azi, pot spune ca botezul de astazi a fost o reintregire a multor familii. Acolo unde au fost mantuiti doar copiii, astazi Domnul a adus si parintii pe acelasi drum, acolo unde au fost parintii pe cale, azi au venit si copiii. Au fost botezati frati  si surori de corp impreuna si Dumnezeu a schimbat multe vietii. Nu pot decat sa-I multumesc Domnului si mai mult de atat, ma rog ca El sa-i tina sub protectia Sa si sa le dea biruinta in toate luptele pe care le vor avea de dus de acum incolo. 


Hrana ta zilnica!

19 OCTOMBRIE
Ieremia 36.16-32

L-am lăsat pe Baruc şezând în mijlocul căpeteniilor lui Iuda, citindu-le cuvintele Domnului. Înspăimântaţi, aceşti oameni „s-au uitat unul la altul" (v. 16). Problema le părea prea gravă, încât să nu-i vorbească despre ea împăratului. Acesta, ţinut la curent, porunceşte să i se citească şi lui acel sul înspăimântător. 
Remarcăm că nu ni se face cunoscut conţinutul sulului nici în timpul scrierii lui, nici cu ocazia celor trei citiri ale sale, dar putem să ne gândim că din el făcea parte cap. 25 al acestei cărţi (comp. v. 1 şi 29 din cap. 36 cu v. 1 şi 9 din cap. 25).
După ce ascultase un timp, cu mânie crescândă, împăratul pune mâna pe sul, îl taie şi îl aruncă în foc. Aşa înţelegea el, în nebunia lui, să scape de judecată, dar, odată cu sulul, el nu a putut distruge nici măcar un singur cuvânt din cele scrise în el, pentru că, la porunca Domnului, un altul urmează să-1 înlocuiască pe acesta, în care sunt adăugate încă „multe cuvinte asemenea lor" (v. 32). 
Împăratul şi-a atras însă asupra capului său, prin aceasta, o pedeapsă suplimentară
 (v. 30,31; Proverbe 13.13).
Şi cât de multe persoane nu dispreţuiesc astăzi Cuvântul lui Dumnezeu, fără să mai fie necesar să imite gestul peste măsură de îndrăzneţ al lui Ioiachim...! (Psalmul 50.17; 1 Ioan 4.6).