Versetul zilei

17 ianuarie 2015

Optimisti si pesimisti!

De foarte multe ori m-am confruntat cu oameni care refuza sa creada ca intr-o zi Dumnezeu va pedepsi omenirea. 
Tinand cont de  atributele lui Dumnezeu " bunatatea, dragostea si mila LUI", oamenii "optimisti" refuza  sa creada ca  "pedeapsa va fi vesnica, intr-un loc vesnic" si spera ca  Dumnezeu nu va condamna pe nimeni. Numai ca printre atributele lui Dumnezeu nu se gaseste doar acestea pe care deseori  cautam sa le invocam in momentele acelea cand ne "impiedecam pe cale", (asta ca sa nu zic, momentele cand "pacatuim". Mizam pe faptul ca " Domnu-i bun si ne iubeste asa cum suntem". Deseori uitam ca Domnul nu este doar dragoste, bunatate si mila, El este sfant, drept si credincios promisiunilor Sale.
Sfintenia este podoaba casei Sale, El este drept în toate căile Lui si milostiv în toate faptele Lui. El iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.
Un avertisment pe care il avem in Scriptura si pe care Dumnezeu il da acestor oameni "optimisti" se gaseste in evanghelia lui Marcu 16:16, "Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit".
Insa  tot in Scriptura gasim si o incurajare pentru o alta categorie de oameni, opusul celor optimisti, adica pesimistii. 
Acesti oameni sunt ingrijorati dupa ce se intorc la Hristos, ca nu vor putea sa-si duca pana la capat marturia credintei lor. Intotdeauna se vad slabi si neputinciosi, si intr-o oarecare masura este adevarat acest lucru, "fara Hristos, suntem slabi si neputinciosi".
 Dar vreau sa spun ca atunci cand in mintea noastra se strecoara un asemenea gand, sa ne amintim  ceea ce le spunea  Pavel sfintilor din  Filipi:
"Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos."

Cine nu crede va fi osandit, dar si daca am crezut si L-am acceptat, Dumnezeu ne va da taria si credinta sa ducem pana la capat ceea ce am inceput, si asta nu o putem face noi, ci doar EL!

Hrana ta zilnica!

17 IANUARIE
Psalmul 56

Ca şi Psalmul 34, şi acesta corespunde momentului de tristă experienţă a lui David la Gat
 (1 Samuel 21.11-15).
Versetele 5 şi 6 Îl evocă pe Domnul în relaţiile Sale cu cei care se strângeau ca să-L pândească pentru a-L lua apoi prin surprindere şi a-I răstălmăci cuvintele (Matei 22.34,41; Luca 11.53; 20.20). La răutatea lor, Domnul Isus răspundea priu încrederea Sa în Tatăl Său. Să facem şi noi după exemplul Domnului nostru! Pentru a se încrede însă cineva în Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L cunoască. 
Un copil mic nu acceptă în general să meargă de mână cu un străin. Dar avem Cuvântul şi el ni-L descoperă pe Cel în palma Căruia ne putem încrede! Iată de ce, în două rânduri, cel credincios strigă: „In Dumnezeu voi lăuda Cuvântul Său; În Dumnezeu mă încred" (în v. 4 şi în v. 10,11). Cei răi pândesc paşii credinciosului (v. 6), dar Dumnezeu numără toţi aceşti paşi; ştim că El ne cunoaşte până şi numărul firelor de păr de pe cap (Matei 10.30). Iar aici vedem cum El Se preocupă de orice lacrimă a copiilor Săi, chiar şi de cele mai tainice. Astfel deci, dacă în plecările şi în sosirile mele („în rătăcirile mele" - v. 8) va trebui să întâlnesc o cursă întinsă de vrăjmaş, am asigurării ca Cel care mi-a salvat sufletul de la moarte veşnică îmi va păzi şi picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 94.18; 116.8; ).

16 ianuarie 2015

Hrana ta zilnica!

16 IANUARIE
Psalmul 55.12-23

Cel despre care vorbeşte David în versetele 12-14 era probabil Ahitofel ghilonitul, căruia cartea 2 Samuel îi rezervă trei capitole (15, 16 şi 17), în care ne relatează trădarea şi sinuciderea sa. 
In sens profetic însă, aceste cuvinte se referă la nefericitul Iuda. Există oare vreo expresie cu o mai mare putere de sugestie a legăturilor de afecţiune decât cea din versetul 13, care îl numeşte „sfătuitorul meu şi prietenul meu"? Iată o dovadă că cele mai mari semne de dragoste şi de încredere nu pot câştiga inima omului firesc, în care se dă război împotriva lui Dumnezeu (v. 21; comp. cu Marcu 14.45). Să ne gândim apoi la sentimentele Domnului în timpul călătoriei Sale pe pământ. El nu Se putea bizui pe nimeni, nu Se putea încrede în nimic (loan 2.24). Dar, în faţa unei asemenea desfăşurări a răului, psalmistul ne invită: „Aruncă asupra Domnului povara ta..." (v. 22). Pentru că o povară îl încurcă pe om în alergare, iată de ce în Evrei 12.1 se face din nou auzit îndemnul: „dând la o parte orice greutate, ... să alergăm cu răbdare". Aceasta nu înseamnă că vom fi imediat cruţaţi de încercare, ci doar că încercarea încetează a ne mai fi o povară din momentul în care am aruncat-o asupra lui Dumnezeu, lăsându-I Lui grija să Se ocupe de ceea ce ne nelinişteşte.

15 ianuarie 2015

Hrana ta zilnica!

15 IANUARIE
Psalmul 55.1-11
Apăsat de cei răi care-1 urmăresc cu patimă („cu mânie"), cuprins de nelinişte şi de „spaime de moarte" (v. 3,4), credinciosul nu răspunde el însuşi la „glasul vrăjmaşului", ci se îndreaptă către Dumnezeu. Aceasta este ceea ce avem şi noi de făcut întotdeauna, în loc să ripostăm la cuvinte veninoase,... dar nu pentru a cere răzbunare, aşa cum a făcut David în aceste versete. Sub aspect profetic, psalmii ne poartă dincolo de timpul prezent al harului, în zilele când împărăţia nu va putea fi instaurată decât prin judecarea celor nelegiuiţi. Răutatea lumii încă nu a atins astăzi intensitatea pe care o va cunoaşte în această perioadă cumplită. Ea este încă domolită, frânată, prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ (2 Tesaloniceni 2.6,7). Totuşi, în acest timp, ea se manifestă deja sub formele descrise aici: violenţă şi certuri (v. 9), nelegiuire şi răutate (v. 10), stricăciune, asuprire şi înşelăciune (v. 11). Cel răscumpărat nu se poate simţi în elementul lui într-o asemenea lume. Ca şi rămășița credincioasă, el suspină după locul liniştit de odihnă fVi 6)i după Casa Tatălui, care este deopotrivă speranţa lui şi tema cântării lui:
Curând vă spun adio, lucruri moarte,
Îmi voi lua zborul de la voi departe,
Spre veşnicul sălaş de sus,
Spre Hristos Isus!

14 ianuarie 2015

Da, am incredere 100%, pentru ca este pocait!

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Matei 5:13
Cu ceva vreme in urma mi s-a intamplat un lucru. Gateam si fiindca eram in zi de jertfa nu puteam sa gust mancarea.M-am straduit sa pun sare si toate celelalte condimente "dupa ochi", insa din paacte nu mi-a prea  iesit. Am facut o mancare mai mult pentru "oameni bolnavi", dar este bine ca sare se poate adauga. Atunci mi-a venit in minte versetul din Matei care spune, "VOI sunteti sarea pamantului". Intr-adevar sarea nu este de nici un folos daca nu mai are caracteristicile sale. 
Tot in versetele urmatoare Domnul Isus spune, "VOI sunteti lumina lumii".
Sare si lumina!
Aseara  povestea cineva  despre un prieten de-al lui care si-a achizitionat  o masina, bineinteles la mana a doua. Intrebat fiind acel prieten, "cati km are", acesta a dat raspunsul, are "X"km. Bineinteles ca a urmat intrebarea, "si esti convins ca sunt km reali?". Raspunsul acelui domn a fost asa:
"sunt convins 100% ca sunt km reali, pentru ca de la cine am cumparat-o, este pocait"
Frumos raspuns si frumoasa marturie!
Tot aseara, discutand cu o alta persoana, imi povestea o discutie care a avut loc la o inmormntarea unei crestine, si care a facut-o sa-si plece capul. Cum se intampla la priveghi, mai ales la sate, vin cei din sat, vin rude, cunostinte din toate partile iar acolo se poarta tot felul de discutii. Printre multele discutii si intrebari, cineva a spus ca indiferent de religie toti avem acelasi Dumnezeu, insa nu inteleg de ce unii pocaitii vor sa faca pe sfintii mai mult. Eu, spunea acel domn, cunosc si chiar am prieteni pocaiti, care sunt asa de treaba si ma inteleg foarte bine cu ei. Ei niciodata nu refuza sa bea un pahar, fumeaza si nu cred ca facand acest lucru savarsesc un pacat.
Si-aici este vorba tot de o marturie a unui alt crestin.

Nu este o noutate ca sant si " altfel de pocaiti".
Noi purtam Numele Domnului. In Ieremia 15:16 este scris:
Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor!
Fiecare crestin prin comportamentul sau, prin vorbirea sa, in umblarea sa este o marturie pentru cei din jur. Insa asa de trist este ca uneori nu ne dam seama ca tot ceea ce facem poate aduce onoare sau poate aduce ocara Numelui Sau.
Fiecare ne cunoastem viata, defectele si calitatile pe care le avem.
Cunoastem umblarea, ne cunoastem faptele din ascuns, cunoastem totul, dar mai presus de noi este Unul care ne cunoaste si gandurile ascunse.
Vorbele noastre-l pot impresiona pe cel de langa noi, insa mai presus de vorbe il va impresiona MARTURIA NOASTRA.
De multe ori credem ca "micile noastre scapari sau greseli", nu sunt luate in seama.
Ne inselam amarnic. Nimeni nu este atat de monitorizat in ceea ce face ca si un crestin, si va spun din propria mea experienta de la locul de munca. De fiecare data, in anumite situatii cand s-a impus un alt comportament pentru un crestin, ochii au fost pe mine sa vada ce voi face. Stiti, "lumea" stie foarte bine cum ar trebui sa fie un crestin adevarat, cunosc fiecare detaliu, stiu ce este  si ce nu este ingaduit la un crestin, doar ca ne lasa sa vada ce pozitie luam, si in acele momente niciodata nu vom fi criticati, din contra vom fi batuti pe spinare ca suntem " baieti de gasca", insa ceea ce facem ramane marturie pentru ei.
Ce fel de marturie esti tu pentru cei din jurul tau?
Ce fel de marturie sunt eu pentru cei din jur?
Poate esti un intreprinzator si ai un numar de angajati, ce spun angajatii despre tine?
Oamenii au incredere 100% ca esti un om cinstit si corect, pentru ca esti pocait?
....sau marturia ta face de rusine Numele lui Isus Hristos?
Cred ca este o provocare la care trebuie sa cautam sa ne raspundem fiecare. 
Daca  am adus onoare, Dumnezeu sa ne binecuvinteze, daca am adus ocara, Dumnezeu sa ne ierte si sa ne ajute sa devenim marturii vii.
 
 


 
 

O calatorie fericita


Eu nu sunt "Charlie", eu sunt crestin!

Am tot evitat aceste zile sa scriu pe blog despre acest subiect sau sa intru in vreo polemica cu cineva pe aceasta tema, "je suis charlie...sau nu " ?
In urma cu vreo doua ore am primit un mesaj prin care ni se cerea sa venim in rugaciune si sa mijlocim inaintea lui Dumnezeu pentru un mare oras  din Irak, unde sute de crestini, printre care femei si copii sunt in mare pericol. Grupul islamic radical a intrat in acest oras unde sunt foarte multi crestini, iar acestia sunt la un pas de a fi decapitati din cauza credintei lor.
Nu este pentru prima oara cand crestinii din acest oras au fost atacati si omorati, dar nu numai in acest oras, ci in tari ca Nigeria, Siria, Africa, Iran, Irak, etc.
Aici au murit oameni intr-adevar nevinovati, oameni care nu au luat in desert numele nimanui, oameni care nu au adus blasfemie nimanui, oameni care nu au facut o caricatura nimanui, si totusi...au fost ucisi in cele mai barbare moduri.
  Cu toate acestea n-am vazut un miting de solidaritate pentru ei, n-am auzit sa se se adune "mai mari lideri ai lumii" si sa se solidarizeze. In Franta au fost doar trei zile de teroare, crestinii sunt decapitati, torturati si persecutati  de ani de zile si nimeni nu li s-a alaturat sa spuna, "je suis  un chrétien", nimeni nu si-a pus  nici o pancarta in care sa spun, "EU SUNT CRESTIN"
Nu am nimic cu nimeni, fiecare raspunde in fata lui Dumnezeu pentru ce face, pentru ce spune, pentru ce deseneaza, insa am ceva pe suflet -Numele lui Dumnezeu nu este aparat nici macar de cei care ar trebui sa il apere.
 Dumnezeu nu are nevoie sa fie aparat de nimeni,  insa acest lucru nu scuza nepasarea noastra sau prea putina noastra implicare si sustinere in rugaciune pentru cei care dau totul pentru HRISTOS.
Astazi o lume intreaga s-a virusat cu acest slogan, oriunde deschizi sa citesti prima data dai de acest slogan, "je suis charlie", de parca a ajuns un fel de salut pentru intreg pamantul, si asta doar pentru trei zile de teroare, trei zile in care cativa insi au ingenunchiat o natiune, cativa insi care au trecut la extrema punand mana pe arma, desi nu aveau nici un drept de a-si face singuri dreptatea.
In cartea Amos am dat asta seara de un verset tare interesant:
"....Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?"
Ceea ce s-a intamplat oare nu stia Domnul? 
Ma intreb... nu ar trebui sa ne alaturam si noi miilor de martiri care isi dau viata pentru Hristos, spunand
DA, SI EU SUNT CRESTIN!
 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră.
  Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
  Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

 Apoc.6:9-11
Iata ce fac acesti crestini martiri, implinesc numarul.
..................

Eu nu sunt "Charlie", eu sunt crestin!

Hrana ta zilnica!

14 IANUARIE
Psalmul 54

După Doeg edomitul, zifiţii au fost aceia care, tot mişeleşte, au urzit un complot împotriva lui David. Ei l-au informat pe Saul despre acţiunile şi gesturile rivalului său, ajutându-1 să-i dea de urmă. Avem această istorisire relatată în 1 Samuel 23.19 ..., însă un detaliu semnificativ nu este menţionat acolo. Este această rugăciune încrezătoare, pe care împăratul respins a înălţat-o către Dumnezeul său în ceasul primejdiei.
In acelaşi fel, în viaţa creştinului, în împrejurările de fiecare zi, trebuie „urzită" în taină o ţesătură de rugăciuni înspre Dumnezeu. Este ceea ce găsim, de pildă, pe tot parcursul cărţii Neemia (Neemia 1.11; 2.4; 4.4; 5.19; 6.14...). Lumea, care nu-L pune pe Dumnezeu înaintea ei (v. 3), şi care nu poate înţelege nimic din puterea rugăciunii, va atribui unor întâmplări favorabile, unui «hazard de succes» felul în care scapă cel credincios din primejdiile care-1 ameninţă (un exemplu concludent îl avem în 1 Samuel 23.26, unde putem vedea cum Saul îl caută pe David întotdeauna pe latura muntelui pe care acesta nu se mai află). Cel răscumpărat cunoaşte însă numele Celui care îl scapă din toate necazurile şi preamăreşte acest nume (v. 1,6,7). 
Dumnezeu este ajutorul său şi, mai mult decât atât, în tot timpul încercării, El susţine sufletul care ar putea fi descurajat (v. 4).

13 ianuarie 2015

Alegerea ta influenteaza destinul tau!

Mi-am propus sa incep acest an cu citirea Noului Testament, insa nu stiu de ce, am ajuns sa incep tot cu cartea Geneza.
Adevarul este ca de fiecare data cand citim descoperim tot mai multe, si cred ca inca sunt multe lucruri nedescoperite.
Citind in Biblie despre  primii oameni, Adam si Eva imi vine in minte aceeasi intrebare pe care mi-am pus-o de fiecare data: "de ce au stricat tot ceea ce Dumnezeu a facut atat de minunat?"
Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare...(v.9)
Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.(v.10)
Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.(v.15)
 Acesti oameni sfinti pe care Dumnezeu i-a creat dupa chipul Sau erau fara de pacat, erau o deplina armonie intre ei si Dumnezeu, dar sfintenia lor a fost doar pentru putina vreme, pana ce au vrut mai mult decat le-a oferit Dumnezeu.Tragedia este ca nu doar ei au fost afectati de insasi neascultarea lor, ci intrega omenire din care facem parte si eu, si tu. 
Conform Scripturii cunoastem care au fost cele mai dureroase cuvinte pe care le-a rostit Dumnezeu chiar impotriva creatiei Sale, pentru care se bucurase atat de mult cand i-a facut.

Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci  iarba de pe câmp.
În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
Revin insa la versetul 9 din cap. 2, versetul care ne vorbeste in mod special despre cei doi pomi:
".... pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului"
Inca de la inceput Dumnezeu ne vorbeste despre existenta unui pom  care ofera viata. In cartea Apocalipsa, gasim  pomul care ofera viata, este vorba despre viata vesnica.
„Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”
(Apoc. 2: 7)
Deci accesul la acest pom este pentru toti. Toti cei care vor birui!
 Tot in gradina Eden Dumnezeu mai vorbeste despre un pom, pomul cunostintei binelui si raului.
La acest pom Adam si Eva aveau interzis.
„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”
Era testul credintei lor. 
Cred ca Dumnezeu ar fi gasit o mie si una de modalitati pentru a-i opri sa se atinga de acest pom, insa iata ca inca de la inceput Dumnezeu a lasat aceasta libera alegere omului.
Adam si Eva au avut ocazia sa faca alta alegere, puteau sa aleaga calea ascultarii, puteau sa alega sa-L creada pe Dumnezeu, insa n-au facut si asta i-a costat foarte scump.
Suntem urmasi ai acestor oameni si suportam si noi aceleasi consecinte, tot datorita pacatului.
Intr-una din zile cel mic imi spunea...."mami, nu este corect sa suportam noi pedeapsa din cauza lui Adam", numai ca noi suportam pedeapsa din cauza pacatelor noastre. 
Cine ar putea spune ca este fara de pacat?
Insa noi avem harul sa fim scosi de sub osanda cu ajutorul jertfei Fiului Sau, Isus Hristos, slava Lui.
Avem insa aceeasi libera alegere ca si primii oameni, alegerea de a-L asculta si a-L crede pe Dumnezeu.
Dragul meu cititor:
-crezi tu ca sangele lui Isus Hristos, iti poate spala si-ti poate ierta toate pacatele tale? 
-crezi tu ca, prin credinta in Isus Hristos ai viata vesnica?
E doar o alegere, insa alegerea ta iti va hotari destinul tau pentru vesnicie!


 
 

Hrana ta zilnica!

13 IANUARIE
Psalmul 53

Cu excepţia versetului 5 şi a substituirii numelui de Iahve, Psalmul 53 reproduce aproape textual conţinutul Psalmului 14 (în Psalmul 14 era folosit numele propriu, Iahve, în timp ce acum, în Psalmul 53, este folosit numele comun, Elohim, pentru aceeaşi Persoană a lui Dumnezeu).
Primele trei versete sunt citate în Romani 3.10-12, demonstrând falimentul general al întregii rase umane, fapt pe care nimeni nu 1-a putut infirma vreodată.,,Nu este niciunul care să facă binele" (v. 1); „niciunul măcar", adaugă versetul 3. Totuşi, noi ştim că a fost un Om, Acela care a venit din cer, sfântă excepţie între fiii oamenilor, pe care Dumnezeu L-a putut privi din ceruri (v. 2, comp. cu Matei 3.16,17).
„Nu este Dumnezeu!", pretinde nebunul în inima sa, deşi conştiinţa îi spune tocmai contrariul şi deşi el se mişcă prin voinţa lui Dumnezeu, trăieşte din binefacerile Sale şi respiră prin suflarea Sa (Fapte 17.28). Şi, pentru că Dumnezeu îl încurcă, el caută să se amăgească cu ideea că nu există Dumnezeu, punând în locul Său ştiinţa şi şubredele ei ipoteze. Iar când este silit să admită că există o cauză a tuturor lucrurilor care-1 depăşesc, necredinciosul vorbeşte vag despre Natura sau despre Providenţa, evitând să rostească numele care-1 face să tremure... deoarece Dumnezeu este Lumină. Şi El îi va face de ruşine pe toţi „lucrătorii nelegiuirii".

12 ianuarie 2015

Nu vrei sa ai mainile cele mai lungi?

Un mare invatat a pus intrebarea urmatoare: "care oameni sau care popoare au mainile cele mai lungi?"
Bineinteles raspunsurile au fost multe. Unii spuneau ca negrii ar avea mainile cele mai lungi, altii au spus ca popoarele din rasarit ar fi cu mainile cele mai lungi, altii au spus ca "hotii de buzunare" sunt cu mainile cele mai lungi, insa a venit si un raspuns diferit fata de celelalte.
"Mainile cele mai lungi le au cei care se roaga  si ridica mainile spre cer in fiecare zi catre Dumnezeu"


 Dragul meu, nu ai vrea sa faci parte si tu din aceata categorie a oamenilor cu maini lungi? Maini care stau ridicate spre cer pentru problemele din inima ta, pentru cauzele din familia ta, din biserica ta ?
Oh Doamne, daca ar fi sa stam cu mainile spre cer la cate probleme avem fiecare, intr-adevar mainile noastre ar fi cele mai lungi!

Un nou botez, o alta sansa!


Hrana ta zilnica!

12 IANUARIE
Psalmul 52

Până la sfârşitul acestei a doua cărţi a psalmilor, adică până la Psalmul 72 inclusiv, vom întâlni mai mulţi psalmi scrişi de David, dintre care unii, ca şi Psalmul 51, compuşi în împrejurări deosebite. 
1 Samuel 22.9 ... ne istoriseşte, de pilda, despre Doeg edomitul, cel care i-a dat de ştire lui Saul cu privire la trecerea lui David pe la preotul Ahimelec, precum şi despre masacrul care a urmat. Acest Doeg este o imagine a lui Antihrist, personaj profetic care va fi o întrupare a răului şi care chiar îşi va face un titlu de glorie din aceasta (v. 1). Ce deosebire între versetul 7 din Psalmul 45, adresat Domnului Isus, şi versetele 1-3 din psalmul nostru, în care este interpelat acest „om puternic" (v. 1)! 
Dar ce mângâietor este pentru cei credincioşi să ştie că profeţia din versetul 5 se va împlini (în Apocalipsa 19.20)!
Confruntându-se cu această putere a răului, psalmistul îşi găseşte refugiul în Dumnezeu (v. 8) şi în acelaşi timp îi aduce laudă (v. 9). Duhul Sfânt ştie însă să Se folosească chiar de cele mai grele încercări pentru a da tonul laudei în inima celor răscumpăraţi. Cât despre cel necredincios, el nu are niciodată pace, iar lucrurile precare pe care el se bizuie nu merită nicidecum încrederea pe care şi-o pune în ele (v. 7). Nu, acest om puternic nu-L ia pe Dumnezeu ca putere a sa, ci se întăreşte în lăcomia lui (v. 7). 
Dar bogăţiile sale au putrezit..., aurul lui şi argintul lui sunt ruginite, aşa cum declară Iacov (cap. 5.2,3).

11 ianuarie 2015

O PREDICA PENTRU VREMURI GRELE!


Baruch Adonai El Shaddai


 

Toate invataturile sunt si pentru tine!

Nu stiu alta carte mai buna decat BIBLIA care sa cuprinda atatea invataturi date oamenilor si nu orice fel de invataturi, ci invataturi bune.
Nu stiu vreodata sa fii trecut printr-o situatie si sa nu fi gasit un cuvant de incurajare in Scriptura, asta bineinteles daca am cautat in ea, pentru ca multi trec prin diverse situatii dar nu gasesc rezolvare la problemele pe care le au. O multime de oamenii trec prin diferite situatii la care nu gasesc raspuns, nu gasesc rezolvare, situatii de stres, depresie si multe alte stari sufletesti care nu le fac bine nici macar din punct de vedere al sanatatii, dar spiritual sa nu mai vorbim, totusi ei continua sa stea departe de aceasta carte.
Iata ce spune Domnul:
Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Ps.32:8)
Eu, te voi invata....!
Iata asadar, ca toate sfaturile pe care Dumnezeu ni le-a lasat in Cuvantul Sau sunt la indemana noastra, la indemana mea, a ta, ale oricui este gata sa-l asculte. 
Indiferent care este situatia prin care treci azi dragul meu, Dumnezeu este pregatit si este gata sa te invete ce sa faci, sa-ti arate incotr-o s-o apuci, este gata sa te calauzeasca in toate, vrea sa te sfatuiasca, vrea sa te invete, dar toate acestea le va face in masura in care esti dispus sa asculti.
Dumnezeu vorbeste si azi, sfatuieste si azi, esti tu dispus sa-l asculti?
Ai nevoie de calauzire? Si David a trecut pe acest drum si atunci cand i-a fost cel mai greu si-a inaltat sufletul catre Domnul(Ps.25). El a cerut Domnului sa-i arate calea Lui, ori atunci cand cerem ajutorul lui Dumnezeu,  EL nu va intarzia sa ni-l dea.
 
Iata ce spune David:
Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
si tot el vine si spune:
Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.  
 Oricare ar fi problema ta, apropie-te de  Scriptura si acolo vei gasi raspuns la toate framantarile tale.
Dumnezeu sa te calauzeasca in toate lucrurile!
 



Doresti binecuvantarea sau nu?

Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele.
Proverebe 23:26 
Da-mi inima ta - asta inseamna dedicare si consacrare totala pentru Hristos. Astazi ne luptam cu aceste actiuni de  consacrare totala si daca ne uitam mai bine in jurul nostru, dar nu numai, ci chiar in viata noastra, vedem o dedicare si o consacrare cu "jumatati de masura". Dumnezeu promite binecuvantari celor care  raspund la chemarea „Vino după Mine.” (Matei 9:9).
Daca am cerceta mai profund acest lucru si am  raspunde chemarii, am stii ca acest moment al alegerii noastre este foarte important, pentru ca in functie de alegerea noastra Dumnezeu revarsa aceste binecuvantari, dar tot in functie de alegerile noastre le putem "rata".
De-altfel, care dintre noi  nu  doreste sa beneficieze de aceste binecuvantari? 
Sau...cati suntem dispusi sa pierdem  binecuvantarile divine....?
Cred ca toti le asteptam si le dorim in viata noastra, insa trebuie sa stim un lucru:
binecuvantarile vin, insa  in anumite  conditii, "da-mi inima ta" 
Dragul meu, in ce masura ai raspuns acestei chemari?
Te-ai dedicat Domnului in intregime sau ii dai doar "jumatati din inima ta" ?
 Iacov in ep. sa ne spune:
Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. (Iacov 4:5-6)
Dumnezeu nu accepta jumatati de masura, ne vrea cu gelozie pentru El.
 Nu putem sa-I slujim doar duminica si in rest slujim celuilalt stapan. Nu pot curge din aceeasi inima doua izvoare de apa.
 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! (v.8)
Avem nevoi de un moment al alegerii in viata noastra.
Doresti binecuvantarea sau nu?
EU...DA!!!
Daca si tu doresti binecuvantarea Lui, raspunde chemarii divine
 "Fiule, da-mi inima ta" !

Hrana ta zilnica!

11 IANUARIE
Psalmul 51

Psalmul 51 a fost scris de David în împrejurări deosebit de umilitoare (2 Samuel 12). Găsim aici dezvăluite sentimentele pe care le stârneşte în suflet o convingere reală a păcatului şi totodată drumul pe care-1 trasează Duhul Sfânt pentru refacerea comuniunii. Să urmărim dureroasele sale etape: mărturisirea păcatului comis (v. 3); conştientizarea faptului că Dumnezeu a fost Cel lezat, nu numai cutare sau cutare persoană (v. 4); păstrarea vie a adevărului că firea noastră este rea (v. 5); gândul îndreptat spre ce aşteaptă Dumnezeu, ca „adevărul să fie în omul dinăuntru" (să nu uităm niciodată versetul 6!); dorinţa de a avea o conştiinţă curată şi dreaptă (v. 10); în sfârşit, nevoia de a reveni la sfinţenia practică (v. 11), la bucuria şi la slujirea devotată (v. 8 şi 12). Odată restaurat, credinciosul va fi pregătit să le spună şi altora despre harul prin care el a fost iertat (v. 13; comp. cu Luca 22.32).
Toată această lucrare nu implică nici aducerea vreunei jertfe (v. 16), nici vreun act de «penitenţă». Un duh zdrobit, o inimă smerită cu adevărat - iată ce poate primi Dumnezeu prin eficacitatea lucrării Domnului Isus (v. 16 şi 17)!
Prieteni, dacă şi pe noi ne ia prin surprindere căderea în vreun păcat, să recitim acest psalm în prezenţa lui Dumnezeu, dar nu ca o mărturisire făcută de David, ci ca fiind propria noastră rugăciune.