Versetul zilei

25 aprilie 2015

Am crezut destul, e vremea sa ne incredem!

Fiind pregatita de Duhul Domnului cu cateva sapatamani inainte, ca voi trece printr-o incercare, iata ca am trecut, dar biruinta a fost de partea Domnului si El a fost de partea noastra, slava Domnului. Suntem acasa si suntem foarte bine, totodata multumim celor care s-au rugat pentru noi, Domnul sa va rasplateasca.

De dimineata am citit Ps. 84 si minunat este Cuvantul Domnului care ne aduce mangaiere in orice situatie, ne intareste si ne calauzeste de fiecare data.
Vers.4 spune, "Ferice de cei ce locuiesc in Casa Ta, caci ei tot mai pot sa te laude".
Am avut iarasi bucuria sa ma bucur in Casa Domnului de doua zile pline de har, joi si vineri, iar mesajul care a fost vestit de fratele Virgil Neagu, mi-a inviorat sufletul. Noi inca ne mai putem bucura de acest har si dau slava Domnului ca indurarea Lui inca este indreptata spre noi, pentru ca multe zone trec prin mari incercari. Ma uitam adineauri la cateva imagini care au facut inconjorul lumii si nu mi-a fost greu sa inteleg ca sunt printre cei binecuvantati, iar daca ai ajuns sa citesti aceste randuri, inseamna ca si tu dragul meu esti la fel de binecuvantat.
Cutremurul din Nepal a facut sute de victime, poate chiar mii pentru ca bilantul nu s-a terminat.

Poate ca si acesti oameni vor sa se mai bucure in Casa Domnului, dar iata ca incercarea prin care trec, ii tine departe de un lacas de rugaciune dar ceva nu-i poate tine departe de Cel PreaInalt- INCREDEREA in Cel care are controlul intregii situatii prin care trec si al intregii lumi.
"Ferice cei ce-si pun taria in Tine in a caror inima locuieste increderea"
Multi oameni, multi crestini, daca le pui intrebarea: "crezi in Dumnezeu?", iti vor raspunde ca, "DA". Numai ca, credinta si increderea sunt total diferite.
 Multi cred, dar nu se incred!

Un mare alpinist a traversat Niagara pe o coarda. Stransi, sute de spectatori, cu inima facuta ghem priveau la cel care mergea pe coarda. Ajuns la capat, alpinistul intreba:
-Credeti ca pot traversa si inapoi?
Multimea striga:
-Oh, da!
Alpinstul a traversat cascada inapoi. Acum dati-mi o roaba.
-Credeti ca pot merge cu roaba pe coarda?
-Pai credem...cum sa nu, esti cel mai bun!
Bineinteles ajuns la capat, cere un sac plin de nisip, il pune in roaba si intreaba:
-Credeti ca pot traversa cu sacul in roaba?
-Oh, cum sa nu, esti cel mai bun, poti sa o faci!
Alpinistul traversase fara problema. Multimea il aplauda.
-Credeti ca mai pot face o data acest lucru?
Multimea izbucnise in aplauze.
-Credem, deoarece esti cel mai bun!
-OK, dau jos nisipul. Care din voi se urca in roaba?
..................
Tacere!
Niciunul nu avea curajul sa urce, desi toti au crezut in performantele lui, insa
NIMENI NU S-A INCREZUT IN EL!

Iata diferenta dintre a crede si a te increde!

Dragul meu sunt convinsa ca si tu crezi in Dumnezeu, crezi ca Isus Hristos este FIUL SAU, insa doar crezi sau te si increzi in EL?
A te increde inseamna a te pune la dispozitia Lui cu tot ce ai, cu tot ce esti, a te bizui numai si numai pe ajutorul Sau.
A te increde in El inseamna a nu-ti pune nadejdea in oameni, in prieteni, in banii tai, in cariera ta, in NIMIC, ci doar in EL.
Te increzi tu 100% in EL?
E timpul sa ne facem o cercetare fiecare in dreptul nostru si sa cerem Domnului sa ne ajute, sa ne dea putere sa ne incredem pe deplin in EL.
Am crezut destul, e vremea sa ne incredem !

Hrana ta zilnica!

25 APRILIE
Luca 1.18-38

În faţa acestei „veşti bune" (v. 19), inima Iui Zaharia rămâne neîncrezătoare. Cu toate acestea, nu conţinea ea răspunsul la rugăciunile lui? (v. 13). Ce trist este - cum ni se întâmplă şi nouă de multe ori - când nu mai aşteptăm de la Domnul ceea ce I-am cerut! Ca răspuns la acest „după ce (sau cum) voi cunoaşte ...?" (v. 18), mesagerul ceresc îşi revelează propriul său nume: Gabriel, care semnifică: Dumnezeu este puternic. într-adevăr, cuvântul său se va împlini în ciuda tristelor raţionamente cu care a fost întâmpinat. Zaharia avea să rămână mut până la naşterea copilului, în timp ce Elisabeta, soţia lui, obiect al harului divin, avea să se ascundă cu modestie, pentru a nu atrage atenţia.
Ingerul Gabriel primeşte apoi o misiune şi mai deosebită: cea de a o anunţa pe Maria, fecioară din Israel, că va fi mama Mântuitorului. Ce eveniment minunat, infinit în consecinţe!
Înţelegem tulburarea şi emoţia pe care le resimte tânăra fată. Insă Maria crede şi se supune în totul voii divine: „Iată roaba Domnului..." (v. 38).
Despre Ioan, îngerul spusese: „va fi mare înaintea Domnului (v. 15); însă despre Isus declară: „El va fi mare şi Se va chema Fiu al Celui Preaînalt... Fiu al lui Dumnezeu" (v. 32,35).

24 aprilie 2015

Hrana ta zilnica!

24 APRILIE
Luca 1.1-17

Evanghelia după Luca este aceea care, am putea spune, îl apropie cel mai mult pe Domnul Isus de noi, pentru că ea II prezintă în special în umanitatea Lui desăvârşită. Dumnezeu 1-a ales pe Luca, medicul preaiubit şi credinciosul însoţitor al lui Pavel până la sfârşit (Coloseni 4.14; 2 Timotei 4.11), pentru a ne face această descoperire. Ea se prezintă sub forma unei relatări destinate unui oarecare Teofil («cel iubit de Dumnezeu»).
Subiectul său 1-a făcut pe evanghelist să descrie cu o atenţie cu totul specială cum Isus a îmbrăcat umanitatea noastră şi Şi-a făcut intrarea în lume. Cu siguranţă, El ar fi putut să apară aici la vârstă adultă, dar a vrut să trăiască în întregime istoria noastră, de la naştere până la moarte, în totalitate pentru Dumnezeu.
Începutul istorisirii ni-1 înfăţişează pe Zaharia, un preot evlavios care-şi împlinea serviciul său în templu. În timp ce slujea în acel loc solemn, a văzut deodată cu spaimă că nu era singur. Un înger stătea lângă altarul tămâierii, purtând un mesaj divin: că le va fi dat un fiu (lui Zaharia şi Elisabetei). Pus deoparte pentru Dumnezeu încă de la naştere, el va fi un mare profet şi va pregăti pe Israel pentru venirea lui Mesia (comp. v. 17cu Maleahi 4.5,6).

23 aprilie 2015

Si ministrii au nevoie de Dumnezeu!

Hrana ta zilnica!

23 APRILIE
Ezechiel 48.20-35

Deseori această carte a lui Ezechiel a fost comparată cu cea a Apocalipsei. Şi una şi cealaltă încep cu o viziune glorioasă şi solemnă, continuă cu judecăţile care vor sosi şi se încheie cu imaginea împărăţiei fericite care va veni. Dar, în timp ce Ezechiel priveşte aceste evenimente din punctul de vedere pământesc, de pe poziţia lui Israel, Apocalipsa, din contră, prezintă, într-o manieră simbolică, în ultimele sale capitole, Biserica şi viitorul ei ceresc. Cetatea sfântă, descrisă şi măsurată în Apocalipsa 21, este un simbol al ei, ea fiind corespondentul ceresc al Ierusalimului pământesc din versetele 30-35 ale capitolului de faţă; ea are tot douăsprezece porţi, având numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel
(Apocalipsa 21.12; compară şi ceea ce este scris despre râu în cap. 47.1,12 cu Apocalipsa 22.1,2).
Numele frumos pe care îl va purta de atunci cetatea, „Domnul este acolo" (v. 35), ne aminteşte că Noul Ierusalim va fi locuinţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 21.3) şi că măreţul gând al lui Dumnezeu în Hristos este să fie în final „totul în toţi" (1 Corinteni 15.28).
 Fie ca El să-Şi aibă locuinţa încă de acum în inimile noastre!

Cărţile de la Daniel la Maleahi sunt tratate în ultimul volum.

22 aprilie 2015

Chiar si patul de spital iti ofera experiente din care poti invata!

Sunt pe un pat de spital si privesc in jur.....ma uit si nu vad altceva decat durere, suferinta si iarasi durere.
Poate ca e bine sa ne mai trimita Domnul si-n acele locuri din cand in cand, poate asa ne amintim si de cei care sufera. 
Dis de dimineata ma trezeste mezinul si imi spune ca nu merge la scoala, acuzand dureri de burta. Cum  "stiu ce am la casa" avand o experienta de acest gen cu un an in urma, am crezut ca se repeta istoria. 
Am crezut ca are vreun test la scoala sau o fi facut vreo nazbatie ieri si evita sa dea ochii cu diriginta. Suparata foc si hotarata, ii comunic ca va merge  chiar si cu dureri. Au urmat cateva minute bune in care ii analizam starea, apoi a urmat un mic interogatoriu si totusi vad ca pruncul isi sustine punctul lui. Imi spune ca nu a facut nimic si nici test nu are, asa ca il iau de mana, il urc in masina si ii comunic ca mergem la urgenta, dar...daca medicul imi spune ca nu are nimic, si mai aflu ca are si vreo lucrare la scoala.... CHEL scrie pe capul lui (parul fiind comoara lui).Numai ca ajungem acolo si aflu un diagnostic, cel putin bizar, avand in vedere varsta pe care o are, "suspect pietre la rinichi". In fine, ne-am internat si  incepem toate investigatiile. Noi ne rugam sa nu fie decat o suspiciune dar  analizele ne vor confirma sau ne vor infirma  prezumtivul diagnostic.
Asa ca am timp de meditatie acum....
Sunt sute de copiii, dignostice care mai de care mai socante, tinand cont ca nu sunt decat niste copilasi. Am vazut salon special cu copii depresivi, copii cu diferite tumori la cap, infectii despre care nici nu am auzit, pur si simplu te ingrozesti. Ma uit in jurul meu...vad parinti disperati cum isi strang copiii in brate, vad  in special mame cu lacrimi in ochi, pentru ca cine ar putea mai bine sa inteleaga decat MAMA....? Dar vad si parinti iresponsabili, injurandu-si bietele odrasle, ii arunca cat colo pe pat nervoase, isi iau tigarile din sertar si pleaca  sa-si calmeze nervii. 
Copiii raman suspinand...Doamne cata durere...!!!
Uneori privesti si parca-ti vine sa spui ca nu-i drept. Femei care isi doresc copii, Dumnezeu nu le-a daruit, dar ma uit la aceste mame, de fapt nici macar nu le pot numi femei, daramite mame....lor le-a fost dat harul sa tina in pantec un copilas.
 De ce....oare?
Sunt mii si mii de femei care isi traiesc viata departe de copiii lor si cand spun departe nu ma gandesc doar la acele femei care s-au dus sa-si castige painea departe de tara, dar sunt si femei care stau departe de copii, traindu-si viata, savurand tot ce se poate savura din cupa pacatului, si copiii tanjesc dupa mama lor. Indiferent cu cine stau, indiferent cine le inlocuieste, MAMA nu  poate fi inlocuita cu nimeni, asta doar in ideea ca MAMA-ESTE MAMA, si nu doar o femeie care s-a distrat, a adus pe lume un biet copil, si mai departe...Dumnezeu sa-l creasca mare.
Durere si iar durere...
Imi privesc copilul si multumesc Domnului si pentru acesta experienta prin care trec. Ii multumesc pentru copilasul meu care simte dragostea mamei.
Isi pleaca capul pe pieptul meu, ma priveste si ma strange, mai  tare...pe semne ca si lui ii prinde bine experienta aceasta. Se bucura ca sunt langa el...si-mi poate zice "mami meu".

Doamne, noi putem trece prin aceste saloane, dar numai Tu ii poti vindeca. Atinge-te si de acesti copii si fa ca dragostea ta sa le fie indeajuns.

Vremea gâdilării urechilor

Ma intreb, cati pastori se incumeta sa invite acest frate sa predice  in bisericile pe care le pastoresc?
Sau...cati pastori urmeaza exemplul acestui frate de a spune adevarul din Scriptura si nu ...."povesti"?
Sa nu uitam ca Domnul are oamenii Lui pe care ii va folosi cu putere, dar noi trebuie sa ne rugam pentru ei.
Doamne da-le putere si ocroteste-i de cel rau!

Hrana ta zilnica!

22 APRILIE
Ezechiel 47.13-23; 48.1-7

Sunt trasate hotarele lui Israel şi, în acest perimetru, fiecare seminţie îşi primeşte moştenirea: o fâşie dreaptă ce se întinde de la Mediterana până dincolo de Iordan (până la Eufrat, conform promisiunilor divine în sfârşit împlinite: Exod 23.31; Iosua 1.4). Comparând această împărţire a ţării cu frontierele sinuoase trasate de Iosua şi de trimişii lui (vezi Iosua 18), vedem cât de simplu este totul când Dumnezeu este Cel care stabileşte. Fiecare teritoriu fiind repartizat cu regularitate, nu vor fi nici gelozii, nici contestaţii (citiţi Iosua 17.14). Iar pentru a preîntâmpina contestaţiile, însuşi Domnul stabileşte că lui losif îi vor reveni două părţi (v. 13, împlinire a profeţiei din Geneza 48.5). Ruben, Gad şi o jumătate din seminţia lui Manase, care odinioară şi-au ales moştenirea despărţiţi de celelalte seminţii, vor locui acum în mijlocul fraţilor lor, în hotarele stabilite de Domnul pentru ei (cap. 48.4,6,27). Nici Iuda nu va mai fi despărţit de celelalte zece seminţii. Unele seminţii vor locui în nord, altele în sud, de o parte şi de alta a „darului (sfânt) ridicat", împlinindu-se de acum Psalmul 133.1: „Iată ce plăcut şi ce bine este să locuiască fraţii uniţi împreună!".

21 aprilie 2015

Caile lui Dumnezeu sunt sfinte!

"Dumnezeule caile Tale sunt sfinte"
(Ps 77:13)

Putem spune si noi aceste cuvinte sau nu?
Oare cand le vei putea rosti din toata inima?

Numai atunci cand vezi si intelegi scopul lui Dumnezeu in schimbarile si incercarile prin care treci. Toate acestea sunt...trepte spirituale...cai spre sfintenie!
De cate ori nu am citit acest verset, insa e una sa citesti "cu inima" si alta sa citesti ca "un bun crestin"...Biblia.

Dumnezeu nu are nevoie de "buni crestini", El are nevoie de "copii cu care sa aiba o relatie vie"?
Zi de zi suntem asaltati de atacurile celui rau. Viclenia lui este fara de margini si nu are nici un fel de scupule in a veni sa ne ispiteasca pe noi, cu atat mai mult cu cat a avut indrazneala sa mearga la Domnul Isus si sa-L ispiteasca.
Dar oare atacurile lui, incercarile, testele, etc, ce inseamna pentru noi crestinii?
Atat ....nu am fost invins la cel anterior....nu am iesit din joc...merg inainte!!!
Intr-adevar 'caile Tale sunt sfinte' si Tu nu ne lasi sa iesim din joc..
"Doamne, Dumnezeul ostirilor, ridica-ne iarasi!
Fa sa straluceasca Fata Ta si vom fi scapati!(Ps:80:19).

Hrana ta zilnica!

21 APRILIE
Ezechiel 46: 12-24; 47:1-12

In acest templu viitor, profetul s-a mai oprit asupra încă unui detaliu minunat: de sub prag, ca şi din însuşi tronul lui Dumnezeu, ţâşneşte un izvor proaspăt, puternic şi nesecat. El curge şi se lărgeşte (deşi nu primeşte afluenţi), iar Ezechiel, urmând cursul râului împreună cu însoţitorul lui ceresc, este invitat să-1 traverseze la fiecare o mie de coţi. In curând el a ajuns la ape prin care nu mai putea trece cu piciorul: „erau ape de înotat".
Ce imagine preţioasă a acestui fluviu al harului care ţâşneşte pentru noi din Locul Sfânt! Ca şi profetul, pe măsură ce înaintăm în cariera noastră de creştini, învăţăm să apreciem profunzimea lui, până când ajungem să realizăm că acest har este de nemăsurat (2 Petru 3.18).
Acest fluviu deosebit va curge spre Răsărit, dând viaţă şi făcând să rodească zona cea mai pustie, în prezent, de pe glob, cea a Mării Moarte (v. 8; comp. cu Ioel 3.18 şi cu Zaharia 14.8). Această mare va fi din nou vindecată şi plină de peşti; În pustiu vor ţâşni izvoare (Isaia 41.18); nimic nu va mai aminti de blestemul Sodomei. Astfel, harul divin şi dătător de viaţă produce roade pentru Dumnezeu oriunde se răspândeşte, aşa cum ar trebui să lucreze şi în inimile noastre (loan 7.38).

20 aprilie 2015

Hrana ta zilnica!

20 APRILIE
Ezechiel 45.18-25; 46.1-11
Capitolul 45 se încheie cu instrucţiunile privind Paştele, prima dintre cele trei mari sărbători anuale (Deuteronom 16). De atunci încolo, fiecare israelit va putea înţelege semnificaţia lui preţioasă şi va putea medita la Mielul lui Dumnezeu, al Cărui sânge 1-a pus la adăpost de judecată.
Cea de-a doua sărbătoare, Cincizecimea, nu este amintită aici şi înţelegem motivul: ea priveşte Biserica, a cărei parte este cerească şi de aceea nu este cuprinsă în tabloul împărăţiei pământeşti.
In schimb, cea de-a treia solemnitate este amintită, în versetul 25, şi este numită pur şi simplu „sărbătoare". Este vorba de Sărbătoarea Corturilor, dar despre aceasta nu se spun multe lucruri, pentru că ea prefigurează mileniul, care urmează să vină.
In capitolul 46 sunt stabilite ceremoniile pentru zilele de sabat şi de lună nouă şi, de asemenea, îndatoririle căpeteniei legate de acestea.
Se poate să ne surprindă importanţa care se acordă acestei viziuni profetice şi acurateţea detaliilor ei. Dar, o spunem repetând, după ce a fost astfel dezonorat în Israel, este drept ca Dumnezeu să aştepte cu satisfacţie această închinare viitoare, prin care va fi, în sfârşit, glorificat pe pământ. Şi El vrea ca noi să ne bucurăm împreună cu El ca unii care deja îi aducem laudă ca fiind poporul Său ceresc.

19 aprilie 2015

Hrana ta zilnica!

19 APRILIE
Ezechiel 45.1-17
„Darul ridicat'' din versetul 1 este acea porţiune de teritoriu care va fi rezervată Domnului la împărţirea ţării. Aici vor locui preoţii (v. 4). Sunt apoi delimitate domeniile leviţilor, ale cetăţii şi ale căpeteniei, pentru că Dumnezeu veghează ca în Israel să nu mai fie asuprire şi nedreptate (comp. v. 9 cu cap. 46.18).
Acelaşi nume de „dar ridicat” se aplică şi pentru ofrandele pe care israeliţii le vor aduce Domnului, proporţional cu venitul ogoarelor şi al turmelor lor (comp. cu Levitic 27.30). Fiind creştini sub har, noi nu suntem constrânşi să dăm o cotă parte din ce avem, dar oare să ne facă aceasta să fim mai puţin zeloşi în a dărui pentru slujba Domnului?
Feluritele jertfe rânduite în Levitic se regăsesc în versetele 15-17. Arderea-de-tot ne aminteşte că Hristos S-a adus ca Jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă" ((Efeseni 5.2). Darul de mâncare vorbeşte despre viaţa Lui de suferinţă şi de dăruire. Din jertfa de mulţumire noi ne putem hrăni cu Hristos, Cel care ne asigură toate binecuvântările şi în Numele Căruia ne închinăm. De asemenea, jertfa pentru păcat prezintă Victima sfântă trimisă de Dumnezeu pentru a face ispăşire pentru păcatele noastre (1 loan 2.2; 4.10).