Multe stari sufletesti reusim sa le mascam fata de cei din jur, insa atunci cand pierzi pe cineva drag, oricat te straduiesti...nu reusesti.
Astazi am mai pierdut pe cineva drag...
Cat inca era in viata, i-am spus ca n-o sa plang...dar se pare ca n-am resusit sa ma tin de cuvant.
Despartirile sunt dureroase, desi n-ar trebui sa fie atunci cand stim ca sunt doar despartiri de scurta durata.
Prietena mea draga a fost chemata de Domnul!
Domnul i-a scurtat suferinta si n-a ingaduit sa sufere mult timp.
II multumesc Domnului ca mi-a daruit in jurul meu astfel de prieteni.
Curajul ei m-a marcat profund. Desi stia ca omeneste sansele sunt slabe de a se vindeca de cancer, totusi stia ca Dumnezeu daca vrea, o poate vindeca. Dar n-a cerut acest lucru, ci intotdeauna a zis: ”Voia Domnului sa se faca”
N-am auzit-o cartind niciodata, n-am vazut-o suparata niciodata, zambetul a fost mereu pe buzele ei si cuvinte de incurajare a avut intotdeauna pentru mine, dar si pentru altii.
Aceasta era Marcela!!!
Eu am plecat... dar nu vă întristaţi căci mă aşteaptă-n ceruri Tatăl meu...
Mi-a pregătit o casă minunată si îmi va da cununa... Dumnezeu!
Voi vă păstraţi credinţa ne-ntinată si-atunci când timpul sigur va să vie
Şi drumul vostru-aici se va sfârşi, ne-om întâlni cu toţi în veşnicie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu