Viata este impletita din mai multe funii. Invatam si incercam sa facem fata tuturor problemelor de care avem parte. De fapt este si unul din motivele pentru care am unele intarzieri pe blog in ce privesc postarile.
Dupa ce in ultima luna am avut parte de cateva pierderi dragi, ele nu s-au oprit aici, ele continua, insa tot la fel continua si lucruri frumoase.
Am stat si m-am gandit mult ieri... uneori trebuie sa trecem dintr-o extrema in alta. Ieri dupa ce la ora 14 am fost invitati la o cununie civila la primarie, la ora 15 a trebuit sa mergem la biserica unde era o alta nunta. Numai ca nu s-a terminat bine nunta, am venit acasa si am lasat deoparte hainele bucuriei imbracand haine de doliu, fiind nevoita sa particip la un priveghi intr-o casa de jale. Astazi ma rugam pentru familia indoliata si ma gandeam la modul cum e impletita viata, cu bucurie dar si cu suferinta. In momentele in care asistam in fata unui unui trup fara viata, realizam cat suntem de muritori.
Unii se bucura de viata, altii isi sfarsesc viata...!
Maine ma gandeam ca merg la inmormantare si continuam mai departe viata. Insa astazi din nou moartea a lovit. Un alt prieten drag familiei mele, l-a chemat Domnul acasa.
48 de ani....
48 de ani....
O familie minunata, oameni credinciosi, dar greu incercati inca din tinerete, dar cu toate acestea au ramas credinciosi Domnului.
Dupa ce a fost dus la spital de urgenta azi noapte, astazi in zori dupa ce un stol de pasarele s-a asezat pe pervazul geamului din salonul lui, Adi a ascultat ciripitul lor minunat. Era cel mai frumos ciripit de pasarele, chiar el asemanadu-le cu un cor de ingeri. Insa dupa ce a ascultat concertul acestor pasari minunate, si-a asezat capul pe bratul sotiei si a plecat linistit ACASA.
Chiar si moartea are frumusetea ei atunci cand esti Copil de Dumnezeu!
La revedere-n cer Adi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu