10 OCTOMBRIE
Evrei 4.8-16
Până să intrăm în odihna divină, pentru noi, copiii lui Dumnezeu, este timpul oboselii legate de umblare, de slujire şi de luptă. Dar nu suntem lăsaţi fără resurse. Dintre trei pe care le menţionează acest capitol, cea dintâi este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi noi auzim vocea Lui... Acest Cuvânt veghează asupra stării noastre lăuntrice. Fiind viu, el ne aduce viaţa; fiind lucrător, îşi face lucrarea în noi (Efeseni 6.17 ni-1 prezintă, dimpotrivă, ca armă de atac). Fiind pătrunzător: să ne lăsăm cercetaţi de el!
Alături de păcat însă, pe care Cuvântul îl scoate în evidenţă şi îl condamnă, în noi se află slăbiciuni şi infirmităţi. Pentru acestea, Dumnezeu a prevăzut alte două resurse. El ne-a dat un Mare Preot Suveran, plin de înţelegere şi de simpatie. Ca Om pe pământ, Hristos a cunoscut toate formele de suferinţă omenească, pentru a putea, la momentul potrivit, să-Şi folosească toate formele dragostei Lui în favoarea răscumpăraţilor Lui cei slabi. în al doilea rând, El ne-a deschis acces la scaunul de har. Suntem invitaţi să ne apropiem prin rugăciune, cu atât mai multă libertate şi încredere, cu cât acolo îl mtâlnim pe preaiubitul Mântuitor.
Acolo, şi numai acolo, căutăm noi oare ajutorul? (Psalmul 60.11).
Fara cuvinte! Ce pot sa zic?
RăspundețiȘtergereIn viata trebuie sa ne pazim pasii si sa fim atenti la orice greseala pe care o facem.
Nu trebuie sa ravnim la ce are altul si nici sa ne dorim sa ajungem la un nivel la care altul s-a nascut acolo.
Dar orice ar fi omul este trecator si odata cu asta ii sunt iertate toate cate a gresit.
Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti,
Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.
(Psalmul 70.3,4)