Frumusetea unitatii in Hristos sesizata chiar de cei din lume!

In ultima vreme am citit si au fost postate sute de articole, filmari video, comentarii si multe alte postari legate de drama familiei Bodnariu. Dupa protestele de sapatamana trecuta organizate in mai multe locatii din tara si din Europa, la un moment dat, pe un site era un articol si o filmare de la aceste proteste. Bineinteles si comentariile au fost tot atat de multe ca si postarile, unele pro, dar erau si unele contra. La un moment dat, un comentariu  mi-a atras  atentia.
 Un domn spunea  si-l citez:

”Nu sunt de acord cu ceea ce au facut cei de la Barnevernet, dar nu sunt de acord nici ca parintii sa-si bata copiii. Nu stiu daca acesta a fost motivul real pentru care le-au fost luati copiii sau pentru ca sunt pocaiti, pentru ca asa am auzit ca sunt penticostali. Nu sunt un FAN al pocaitilor, dar stiti ce m-a pus pe ganduri de cateva zile incoace....UNITATEA lor.
 Am vazut cat sunt de uniti ca sa-i sustina pe acesti oameni de aceeasi credinta cu ei. 
Si este asa frumos...” inchei citatul 

Am stat si m-am gandit mult...care este lucrarea pe care Dumnezeu o va face prin aceasta incercare care a venit peste fam. Bodnariu si nu numai, ci peste tot trupul lui Hristos. Pentru ca daca un madular este bolnav, tot trupul sufera, asa spune Biblia.

Nici acum nu stiu care va fi lucrarea care va fi facuta, dar stiu ca si aceasta ”UNITATE” despre care vorbea acel domn si aratata de toti crestinii in aceste doua luni, indiferent de confesiune, face din planul lui Dumnezeu. 

Era si timpul sa fie daramata orice bariera. 

Si daca a mai ramas una, fie ea cat de mica...Dumnezeu s-o inlature.

Dragi crestini, noi nu slujim unui Dumnezeu penticostal, baptist, ortodox, crestin dupa Evanghelie s-au alta confesiune, noi slujim Aceluiasi Dumnezeu, asa ca  rupeti barierele care va mai tin separati.

Lasati sa vada intreaga lume, ca suntem UNA in Trupul lui Hristos.

Si inca o dovada a unitatii, priviti acest video din Suceava.

Furtunoasa experienta din spatele imnului ” Este pace in sufletul meu!”

Anul 1873.

După <Marele Incendiu> din Chicago și moartea singurului fiu al familiei sale, proeminentul avocat Horatio Spafford a hotărât să plece împreună cu familia în Europa, pentru a se putea detașa fizic și emoțional după tumultoasa experiență prin care cu toții au trecut.

Însă, chiar înainte de îmbarcarea spre Anglia, Horatio Spafford a fost solicitat să își amâne plecarea pentru o întâlnire importantă de afaceri. Nedorind să schimbe programul soției și fetelor sale, el a decis să-și îmbarce familia pe nava „Ville De Havre”, cu gândul reîntâlnirii lor în Europa, peste câteva zile.

Cu toate acestea, nimeni nu știa prin ce urmau să treacă.
Pe 22 noiembrie, în apropierea costelor Newfoundland, nava în care se afla Anna Spafford și cele patru fiice ale familei, a fost lovită accidental de o altă navă din cauza furtunii și a întunericului. Șocul impactului a fost atât de puternic încât „Ville De Havre” s-a scufundat în doar 12 minute.

Cele patru fetițe Spafford (Tanetta de 2 ani, Bessie de 7 ani, Maggie de 9 ani și Annie de 11 ani) au fost luate de ape și s-au înecat alături de alte 222 de persoane. Trupul slăbit al Annei a fost găsit plutind în derivă pe o bucată de lemn. Anna Spafford a fost salvată și adusă în Țara Galilor nouă zile mai târziu.

De îndată ce și-a revenit, Anna i-a trimis lui Horatio următoarea telegramă:

Salvata singura. Ce sa fac?

Horatio s-a îmbarcat imediat pe o navă pentru a-și căuta soția. Pe drumul său spre Țara Galilor, la cererea sa, căpitanul navei l-a notificat pe Horatio că tocmai treceau prin locul tragediei, unde copiii săi și-au pierdut viața. În acel moment, Horatio a luat un stilou și a așternut imnul nemuritor „It is well with my soul„ (Este pace în sufletul meu).

Traducerea în limba română a imnului „It is well with my soul”:

– Când val de durere mă poartă spre cer / Și nu știu în cine să sper / Isus îmi șoptește că-n El pot să sper,/ Este pace în sufletul meu.
– Deși încercari încă multe-or veni / Și-n beznă mă trage cel rău, / Eu știu că voi fi cu Isus într-o zi! / Este pace în sufletul meu!
– Privesc către cer și aștept ziua Ta, / Să fiu printre îngeri și eu; / Cu cei înviați fericit voi cânta:/ Este pace în sufletul meu!
… Ca un râu liniștea / Mi-a cuprins inima, / Este pace în sufletul meu! 

Acest imn a adus liniște sufletească multor generații de bărbați și femei care au trecut prin momente grele.

Horatio nu s-a mai întors la vechea lui viață. Împreună cu Anna a decis să-l slujească pe Dumnezeu în orașul Ierusalim:

„Ierusalimul este locul unde Domnul meu a trăit, a suferit și a biruit și vreau să învăț cum să trăiesc, să sufăr și să înving„ (Horatio Spafford)

Pe când Israel nu era încă recunoscut oficial, soții Spafford au creat în Ierusalim Colonia americană unde au îngrijit bolnavii și săracii din Orașul cel Sfânt. De asemenea, au înființat orfelinatul „Spafford Children’s Center” prin care se asigurau servicii medicale și suport afectiv pentru numeroșii orfani din zonă. Acest orfelinat își continuă activitatea și acum, îngrijind în fiecare an peste 3000 de orfani.

Sa ne rugam ca aceasta pace sa fie si in inima familiei Bodnariu!

Hrana ta zilnica!

16 IANUARIE

Psalmul 105.23-45

Puterea Domnului se desfăşoară pe tot parcursul cărţii Exod. Găsim acolo întâi minunile Sale în judecata asupra egiptenilor (v. 27-36), iar apoi minunile Sale în har în favoarea lui Israel (v. 37-41). Urgiile cumplite care lovesc Egiptul n-au avut numai scopul de a-1 înspăimânta şi de a-1 pedepsi pe Faraon. 

Domnul dorea în primul rând să Se descopere poporului Său prin semne şi prin minuni

 (v. 27; Exod 14.31).

„El a vorbit" ... şi lucrul a sosit (v. 31, 34). Ca în zilele creaţiei, Lui I-a fost suficient un cuvânt pentru a pune în mişcare nenumăraţi agenţi mărunţi ai mâniei Sale: muşte veninoase (tăuni), ţânţari, lăcuste, omizi (comp. cu Evrei 11.3...). Şi câtă umilinţă pentru om să fie învins ... de insecte!

Israel părăseşte Egiptul după Paşti, schimbând mizeria în mari bogăţii (v. 37). A gemut sub asuprire; Dumnezeu îl face sa iasă cu bucurie şi în cântec de triumf (v. 43). Cel care a muncit din greu acum va poseda „munca popoarelor" (v. 44; I Deuteronom 6.10,11). Şi toată această lucrare răscumpărătoare a fost urmarea angajamentului pe care Dumnezeu Şi-1 luase faţă de Avraam (v. 42; Geneza 15.13,14). Nimic nu-L poate împiedica pe Dumnezeul cel credincios să-Şi împlinească „Cuvântul Lui cel sfânt (v. 42; Luca 1.72,73).

O rugaciune de seara!

O zi minunata!

Intr-o lume pe care aproape ca nu o mai intelegem nimeni, imi doresc ca fiecare dintre noi sa gasim pace, bucurie si liniste, iar fiecare incercare prin care am trecut biruitori sa fie un motiv in plus pentru a lupta mai departe, pentru ca intreaga viata aici pe pamant este o lupta continua!

Rasplata vom primi-o la finalul cursei!

sursa foto: http://www.resursecrestine.ro/

Hrana ta zilnica!

Dupa un tratament la medic(computerul, nu eu) astazi am sa postez "HRANA ZILNICA" pentru data de 14 si 15 ianuarie

14 IANUARIE

Psalmul 104.19-35

Noi suntem înclinaţi să acordăm mare importanţă muncii omului (v. 23), însă cât de neînsemnată este ea pe lângă lucrările lui Dumnezeu, mărturii fără număr ale înţelepciunii Sale (v. 24)! Şi de El întâi, nu de munca omului, depinde orice creatură pentru a trăi (v. 27,28; Matei 7.11). Să nu atribuim câştigul nostru eforturilor depuse de noi, ci harului Său!

Da, „pământul este plin de bogăţiile Lui" (v. 24); să ştim să le remarcăm şi să ne oprim atenţia asupra lor! Totuşi, omul poate admira creaţia şi se poate bucura de ea fără a-L cunoaşte pe Cel care a facut-o. Câţi artişti şi filosofi n-au confundat Adevărul cu natura pe care păcatul şi-a lăsat pretutindeni amprenta sa murdară!
A contempla natura nu-1 instruieşte pe păcătos cu privire la ce este Dumnezeu în sfinţenie, în dreptate şi în har, după cum, pentru a-1 cunoaşte de aproape pe un arhitect, nu este de ajuns să-i vizitezi imobilele construite (şi câţi locatari făra jenă poate le-au devastat!); trebuie să-1 fi vizitat pe el, să fi fost informat cu privire la caracterul său, la familia sa, la obiceiurile sale... Să nu uităm însă că nu noi II descoperim pe Dumnezeu, ci că El însuşi este Cel care Se revelează: Nu simţurilor noastre, pentru că El este Duh (loan 4.24), ci sufletului nostru), nu numai în natură, ci în Cuvântul Său (Psalmul 19)!


15 IANUARIE
Psalmul 105.1-22

Versetele 1-15 din acest psalm fac parte (împreună cu Psalmul 96) din cel numit „întâiul, înmânat de împăratul David lui Asa după întoarcerea chivotului (l Cronici 16.8-22).
Privit de aproape, are o singură diferenţă, însă care cântăreşte mult Versetul 15 din 1 Cronici 16 îndemna: „aduceţi-vă aminte " de legământul Său, în timp ce versetul 8 din psalmul nostru spune: „El Şi-a adus aminte..." Chiar dacă poporul a falimentat şi a uitat legământul Dumnezeului său, El Şi-a adus aminte de promisiunile Sale către Avraam, Isaac şi Iacov (2 Timotei 2.13). Acestea erau tot ce posedau aceşti oameni ai credinţei. In ochii contemporanilor lor, ei nu contau câtuşi de puţin: „erau foarte puţini şi străini în ţară" (v. 12), aşa cum sunt astăzi creştinii. Dumnezeu însă veghea asupra lor, aşa cum veghează acum asupra noastră (v. 14, 15; de exemplu, Geneza 31.24).
Apoi El trimite „un om" care, simbolic, împlineşte planurile Sale: Iosif, imagine preţioasă a Domnului Isus. Rob întâi, întemniţat apoi, el a fost eliberat de „stăpânitorul popoarelor", care 1-a făcut domn şi cârmuitor peste toate avuţiile sale (v. 17-21). Hristos, mort şi apoi înviat prin puterea lui Dumnezeu, va fi pus Domn al întregului pământ şi în El se vor împlini toate promisiunile lui Dumnezeu (Fapte 2.36).

Hrana ta zilnica!

13 IANUARIE

Psalmul 104.1-18

Psalmii 104-106 rezumă cele dintâi cărţi ale Bibliei: Psalmul 104 celebrează creaţia, în timp ce Psalmii 105 şi 106 readuc în atenţie istoria patriarhilor şi a poporului Israel.

Creaţia descrisă de Creator: ce subiect şi totodată ce Scriitor pentru a-1 expune!

Regăsim aici lucrarea de şase zile din Geneza 1. In ziua întâi: lumina (v. 2); în a doua:întinderea  cerurilor despărţită de ape (v. 2, 3); în a treia: întemeierea pământului, împreună cu strângerea la un loc a maselor lichide şi cu apariţia regnului vegetal (v. 5-9,14...); în a patra: aşezarea marilor luminători (v. 19,22); în a cincea: forfota de animale din ape şi din văzduh (v. 25,26, 12, 17); în a şasea, în sfârşit, crearea vieţuitoarelor de pe pământ (v.11,21...), încununată de cea a omului. Remarcăm însă cum, alături de puterea şi de înţelepciunea lui Dumnezeu, accentul este pus aici din nou pe bunătatea Lui. Totul a fost conceput şi executat spre bucuria şi binele făpturii Sale (v. 11...). Comparând versetul 5 cu Psalmul 102.25, II putem recunoaşte şi adora pe Fiul în acest Dumnezeu „foarte mare" (v. 1; Psalmul 145.3: a Cărui măreţie „este nepătrunsă"), Autor a toate lucrurile. El era una cu Tatăl în toate planurile Sale şi în toată dragostea Sa.

Hrana ta zilnica!

12 IANUARIE

Psalmul 103

Asemeni lui David, să ne invităm şi noi sufletul să-L binecuvânteze pe Dumnezeu şi să distingă binefacerile Sale fără număr.
Ce trist că mai degrabă obişnuim să ţinem la zi lista cu tot ce ne lipseşte, decât cu ce binefaceri am primit! Cât de nerecunoscători şi de inconsecvenţi suntem! Nu ni se întâmplă niciodată, de exemplu la masă, să ne plângem de hrana... pentru care, cu doar câteva clipe înainte, I-am mulţumit Domnului?

Mai presus de toate darurile Sale, sufletele noastre sunt chemate să-I mulţumească neîncetat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre (v. 3). Dacă ne-ar fi dat potrivit cu  ceea ce meritau acestea, atunci partea noastră ar fi fost pedeapsa veşnică (v. 10). Dar acum El a îndepărtat aceste păcate la infinit (v. 12), le-a aruncat înapoia Lui (Isaia 38.17), le-a făcut albe ca zăpada (Isaia 1.18), le-a risipit ca pe un nor (Isaia 44.22), le-a aruncat în adâncurile mării (Mica 7.19) şi nu-Şi va mai aduce aminte de ele niciodată (Isaia 43.25; Evrei 10.17).

Înspre „cei care se tem de El", bunătatea lui Dumnezeu se îndreaptă făra limite (v. 11,13,17; comp. cu Isaia 55.7-9). Teama nu mai semnifică deci spaima de mânia Lui, ci este starea de spirit a acelora care au învăţat să cunoască mila şi îndurarea Sa (v. 8; citiţi Psalmul130.4) şi care găsesc aici în fiecare zi noi motive pentru a-L binecuvânta.

Scrisoarea unei mame!

Cred că ați primit și primiți zilnic multe scrisori iar dacă le-ați citi pe toate, unele v-ar plicitisi, altele v-ar amuza și puține ar fi cele care v-ar atrage serios atenția. Sper ca scrisoarea mea deschisă  să vă facă să luați în calcul un demers posibil, daca îl veți judeca ca atare. Îndrăznesc să vă scriu pentru că problema care mă frământă și nu mă lasă să dorm, mă face să urlu de durere și să strig către bunul Dumnezeu, nu este doar a mea, ci a zeci de mii de români și de care aveți știință – cazul familiei Marius și Ruth Bodnariu din Norvegia. Mintea mea pragmatică a survolat tot felul de posibilități de rezolvare: pe lângă rugăciune zilnică am semnat petiții, am participat la manifestații și m-am gândit să cheltui și să merg chiar până la Oslo să protestez acolo dacă acest lucru ar ajuta. Înțelegem însă tot mai clar din mass-media faptul că posibilitățile de rezolvare ale acestui caz în Norvegia sunt foarte limitate, că timpul se scurge rapid și că fiecare zi este în defavoarea acestei familii căreia i s-a răpit în mod samavolnic copiii de către un sistem abuziv și care nu dă socoteală nimănui. Deaceea, îndrăznesc să vă rog respectuos să luați în calcul această propunere: Cum ar fi ca familia noastră prezidențială, familia Johannis să fie cea care să ceară adopția celor cinci copiii, toți cetățeni români? Logica mea este simplă, în sensul că dumneavoastră ați putea avea șansa unică, de care nici o familie de români se pare că nu dispune.
Mă gândesc că pe dumneavoastră....citeste continuarea http://www.baptist-tm.ro

Dar cati oare luam aminte...?

Mesaj pentru Norvegia!

DRAGI LUTHERANI DIN NORVEGIA, CE AR SPUNE LUTHER DESPRE VOI?
Într-una din zile Cristos le-a spus unor presupuși ucenici ai Săi:"De ce-mi ziceți Doamne, Doamne și nu faceți ce vă poruncesc Eu?" Parafrazând cuvintele Mântuitorului vă întreb pe voi, frați creștini lutherani din Norvegia:"De ce vă numiți lutherani și nu urmați învățătura și exemplul de curaj al fondatorului vostru?" Ce credeți că ar spune Martin Luther, astăzi, despre voi, Biserica Lutherană din Norvegia? Cum puteți accepta ca în țara voastră frumoasă să se întâmple atâtea lucruri urâte? Nu vă întreb cum e cu acceptarea căsatoriei persoanelor homoxesuale, că ne-am lămurit. Dar dacă tot ați ajuns să-i căsătoriți, inclusiv în Biserică, de ce le mai dați și copii în adopție? De ce nu și-i fac singuri? De ce vor copiii noștri, din familii "foarte creștine"? Și mai ales, de ce Barnevernet, agenția voastră atee și cu apucături naziste ne răpește copiii noștri români, polonezi, cehi sau ruși, ca mai apoi să-i ofere unor cupluri care confundă apucăturile lor diabolice cu familia. Voi, Biserica Lutherană din Norvegia, de ce vă numiți Biserică și acceptați toate deviațiile posibile de la rânduiala lui Dumnezeu? Și de ce Lutherană, dacă în loc să protestați față de mizeriile Barnevernetului, tăceți și vă ascundeți printre fraze frumos meșteșugite de corectitudinea politică. Știți voi ce ar fi spus Marthin Luther despre Barnevernet? Pentru că el era un familist convins și credea că părinții sunt responsabili de creșterea și educația copiilor lor, dar mai ales pentru că nu suporta abuzurile, de nici un fel, s-ar fi revoltat și ar fi spus că Barnevernet este o instituție antichristică. Fără frica de ridiculizare și fără corectitudine politică. Cât despre voi, frați lutherani din Norvegia, ar fi spus să-i folosiți numele, doar după ce vă schimbați atitudinea.
P.S. Creștini din România, este timpul să ieșim din inactivitatea mascată de o spiritualitate falsă și "să luptăm pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna."
Samy Tuțac

sursa: https://www.facebook.com/samytutac/?fref=nf

Hrana ta zilnica!

11 IANUARIE

Psalmul 102.16-28

Dumnezeu i-a privit din ceruri pe încătuşaţii lui Satan, daţi morţii eterne. A auzit gemetele lor (v. 19,20). A vrut să-i dezlege, pentru ca ei să-L poată lăuda. Şi L-a trimis, în acest scop, pe Fiul Său aici, pe pământ Om adevărat, Hristos L-a implorat pe Acela care putea să îi scape de la moarte

 (v. 24;Evrei 5.7...).

 In acelaşi verset 24 însă, o mângâiere de excepţie vine ca răspuns la „rugăciunea Celui Lipsit" (v. 17). Hristos S-a rugat ca Om, însă a primit răspuns ca Dumnezeu. Şi ne este permis şi nouă să auzim dialogul minunat care se angajează între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul.

 Ce taină de nepătruns!

 Cine este deci Acest întristat, acest Om solitar, copleşit de batjocuri şi măsurându-Şi slăbiciunea? Este Acela „ale Cărui origini sunt din vechime" (Mica 5.2), Acela care a întemeiat pământul şi care a desfăşurat cerurile! Jumătatea zilelor Sale? Dar anii Săi nu se vor sfârşi! Creaţia va îmbătrâni şi va trece; Creatorul însă rămâne pentru totdeauna. El este veşnic Acelaşi. Iar Epistola către Evrei, care citează aceste versete, adaugă faptul că Fiul în care străluceşte toată gloria lui Dumnezeu este şi Acela care a făcut, „prin Sine însuşi, curăţirea de păcate" (Evrei 1.2,3,10-12).

 Ce valoare infinită a unei asemenea lucrări, împlinite de o asemenea Persoană!

Inca un om care are curajul de a spune adevarul!

Trebuie sa marturisesc ca niciodata nu am ascultat un mesaj de acest gen intr-o biserica ortodoxa.

Am fost in biserici ortodoxe  si in general am ascultat alt gen de mesaje, dar urmarind acest preot, am vazut ca Dumnezeu vorbeste si alege oameni din orice semintie, din orice popor pentru a spune adevarul

Poate ca nu veti avea rabdare sa-l ascultati o ora, dar chiar va rog sa o faceti.

Aceste cuvinte sunt de la min. 59, dar tot mesajul este unul deosebit.

Cine vrea Anormalitatea... la Grădina Zoologică, sunt cuști suficiente! 
Să se ducă să și-o caute! în Societatea Normală trebuie să trăim normal. 
În Societatea Anormală, să trăiască fiecare cum îi place. 
Deci noi nu suntem obligați, Cei Mulți.. asta s-o țineți minte! Nu suntem obligați noi Cei Mulți.. să ne supunem unei minorități bolnave psihic! Unor scelerați mentali, care au uitat că Sodoma și Gomora, au ars cu foc și cu pucioasă. 
Trebuie să fim apărătorii propriei noastre credințe! Nu a Bisericii!
Biserica asta dacă vrei, mâine o dărâmi și pui cartofi, dar credința din tine dacă se dărâmă, tu te-ai despărțit de Dumnezeu și nu te mai unește nimeni niciodată! 
Noi nu în preot trebuie să credem, trebuie să credem în Iisus Hristos! Noi nu în pereții de la biserică trebuie să credem, ci în Sfintele Taine din Sfântul Potir! 
Nu în pictură de pe pereții bisericii trebuie să credem, ci în Sfinții care stau în Cer! 
Ei, aici în biserică sunt pictați să ne amintim noi de ei și să-i vedem cum arătau.. să înțelegem că nu sunt extratereștri!
Vă spun lucrurile astea pentru că lucrurile au deviat și au scăpat de sub control și lumea alunecă ca într-un tăvălug. E de datoria nostră creștină să stăm treji, cum spune Ap. Pavel și să apărăm ce este al nostru! 
Vă închipuiți că întoarcem 20 de generații în mormânt, cu fața în jos? 
Sau ne vor scuipa în Ziua Judecății, când ei și-au vărsat sângele în 500 de ani de lupte numai cu turcii, ca noi să fim Creștini și să avem Biserică, să avem Libertate, să avem Credință, să avem Morală... și venim noi acum si ne trezim o "Țară de Homosexuali". Nu-i posibil așa ceva! Noi o să ne distrugem și ei râd de noi. 
La ora actuală Europa Creștină este într-un declin! Și primii care au luat această palmă de la Dumnezeu, au fost sârbii. Cel mai credincios popor! În momentul în care Kosovo avea trei sute de mii de musulmani, ortodocșii erau peste un milion. Acum sunt șase, șapte milioane de musulmani și cinci sute de mii de ortodocși. Pentru că ortodocșii s-au ferit să nască prunci, i-au ucis.. i-au avortat.. Au făcut doar un copil și dacă puteau, făceau doar jumătate...iar musulmanii au făcut 9 - 12 copii, pentru că ei nu se uită. "Ei au de unde a muri și tot rămân!" Dar la noi dacă moare unul s-a destrămat toată familia până la al 7-lea neam, că nu mai rămâne nici un moștenitor în urmă. Trebuie să ne apărăm Pământul pe care l-am primit de la strămoșii noștri, Crucile stămoșilor, Mormitele strămoșilor, Averea strămoșilor, Cultura strămoșilor, Credința, Limba lor! Și dacă vom privi la Icoana Mântuitorului, vom birui! Amin!

Mesajul integral aici.

Deci

Mi-am revenit de câteva minute dintr-un timp de vreo trei ore de odihnă obositoare, adică atunci când ai vrea să fii treaz și îți cad pleoapele, ai vrea să dormi și auzi totul în jurul tău.

Interesant, după o noapte și o dimineață de așezare a lucrurilor în urma acestor mari adunări de protest, ca toți ceilalți protestatari, sunt și eu în fața unei lupte cu realitatea: cum, încă nu le-au dat copiii?

Este ca la anul nou: percepția este a unei înnoiri totale, în vreme ce datoriile, facturile, junghiurile și antipatiile trec împreună cu noi pragul dintre ani, nestingherite!

Faptul că mii de oameni au ieșit în fața ambasadelor Norvegiei și a instituțiilor guvernamentale, au cheltuit resurse uriașe, și-au consumat energiile fizice și emoționale până la epuizare, toate acestea pot fi urmate de o adâncă dezamăgire, de o stare de amară neputință, de un sentiment de vinovăție că va trebui să revenim fiecare în lumea lui pretențioasă și necruțătoare, de frustrarea că nu se face mai mult, mai repede!

Dragii mei,

În cele aproape două luni de mare necaz al familiei Bodnariu și al nostru al tuturor, luni care au trecut și greu și repede, am așteptat ca sistemul criminal anti-familie....

continuarea aici: https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2016/01/09/deci/

Cutremur in Senatul SUA

Presedintele Partidului Libertatii din Olanda, Geert Wilders a rostit un discurs fulminant în plenul Senatului SUA, o cuvântare pe care o redăm integral și care i-a pus pe gânduri pe aleșii americani.

”Dragi prieteni,

Va multumesc foarte mult pentru ca m-ati invitat.

Vin in America cu o misiune. Nu este totul bine in lumea veche. Se contureaza un imens pericol si este foarte greu sa fii optimist.

S-ar putea sa ne aflam in faza finala a islamizarii Europei. Acesta nu este numai un pericol actual si transparent pentru insusi viitorul Europei, ci un pericol pentru America si pentru intreaga supravietuire a Vestului.

Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizatiei apusene care ar infrunta o Europa islamica. Mai intai, voi descrie situatia existenta pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune cateva cuvinte despre Islam.

Europa, pe care dumneavoastra o cunoasteti, este in schimbare. Dvs. ati vazut, probabil, evenimente importante, anumite semne. Dar in toate aceste orase, uneori la numai cateva case distanta de destinatiile dumneavoastra turistice, este o cu totul alta lume.

Este o lume a societatii paralele create de imigrarea musulmana in masa. Pretutindeni in Europa se ridica o noua realitate: intregi cartiere musulmane, unde rezida sau, macar, poate fi vazuta foarte putina populatie indigena.

Si daca este, ajunge s-o regrete. Si acest lucru este valabil chiar si pentru politie. Este o lume a esarfelor pe cap, o lume in care femeile se preumbla intr-o tinuta in care nu li se vede fata si cu o droaie de copii dupa ele, iar sotii lor, sau daca preferati proprietarii lor de sclavi, pasesc cu trei pasi inaintea lor.

Ai moschei la multe colturi de strada. Pravaliile au semne pe care nici dumneavoastra si nici eu nu le putem citi.

Cu greu veti gasi vreo activitate economica.Exista ghetouri musulmane, controlate de fanatici religiosi.Exista cartiere musulmane si ele cresc ca ciupercile in toate orasele de-a curmezisul Europei. Acestea sunt constructiile de blocuri pentru controlul populatieicrescande a Europei, strada cu strada, cartier cu cartier, oras cu oras.

Exista acum mii de moschei in toata Europa. Cu congregatii mai largi decat in bisericile crestine. Si in fiecare oras european exista planuri de a construi supermoschei care sa faca sa para si mai pitice fiecare biserica in acea regiune.

 citeste continuarea: http://www.stiripesurse.ro/

STOP BARNEVERNET!

Hrana ta zilnica!

10 IANUARIE

Psalmul 102.1-15

Titlul acestui psalm ne poartă privirile spre Cel întristat în mod absolut: Isus în suferinţele Sale. „Este copleşit şi îşi varsă plângerea", însă o plângere care nu cuprinde nici nerăbdare, nici murmure; totul este acolo într-o supunere perfectă.

 O plângere vărsată înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor!

 Cine L-ar fi putut înţelege de altfel peDomnul, chiar dintre ucenici?

Versetele 6 şi 7 exteriorizează totala Lui singurătate morală aici, pe pământ. Un om se simte cu atât mai singur, cu cât este mai deosebit faţă de ceilalţi. Şi Hristos a fost izolat, din pricina perfecţiunii Sale. Deci nu numai în ceasul crucii a probat El această singurătate, ci de-a lungul întregii vieţi. Lacrimile I-au fost băutura, partea Lui zi de zi (v. 9). Şi n-a fost batjocorit numai în cele câteva împrejurări relatate de evanghelii. El a fost „toată ziua" Obiectul urii vrăjmaşilor Săi (v. 8). A cunoscut la cruce această furie a omului împotriva Lui şi, cu mult mai cumplit încă, mânia lui Dumnezeu atunci când El ne substituia pe noi pentru a o întâmpina (v. 10). Dar tocmai acest moment a devenit pentru Dumnezeu „timpul să Se îndure" (v. 13) - de Sionul lui Israel, dar de asemenea de toţi aceia care cred în El de acum.