Versetul zilei

16 aprilie 2016

Timisoara alaturi de fam Bodnariu!

Ne-am alaturat si noi cu celelalte orase din diferite tari.
Necazul familiei Bodnariu a unit crestinii de pretutindeni.
Doamne ajuta, Doamne da izbanda!
 O frumusete de fetita statea chiar langa mine si se juca cu jucaria ei.M-am gandit la fetitele lui Ruth, cat si-ar fi dorit Ruth sa le vada jucandu-se...?

Hrana ta zilnica!

16 APRILIE
Cântarea Cântărilor 2.1-17
Prin fructele sale se deosebeşte un măr de copacii pădurii (v. 3). În mijlocul oamenilor, numai Hristos a produs pentru Dumnezeu acest fruct a cărui dulceaţă o pot savura acum răscumpăraţii Săi (v. 5; Numeri 18.13). Precum Maria la picioarele Domnului ei, noi suntem chemaţi să ne hrănim ascultând Cuvântul Lui.
„Steagul Lui peste mine" este „dragostea" (v. 4). Ostaşi ai lui Isus Hristos, noi nu ne urmăm Comandantul constrânşi, ci din dragoste pentru Persoana Lui!
Biblia se încheie cu promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând" (Apocalipsa 2.7,12,20). 
Ce ecou au aceste cuvinte în inima acelora care-L iubesc! 
„Glasul Preaiubitului meu! Iată-L că vine" (v. 8). Până la trezirea zorilor, să ştim să rămânem, asemeni unei porumbiţe sperioase, în crăpătura stâncii, la adăpost de întinăciuni şi de pericole (v. 14, 17). Şi să nu avem încredere în „vulpile mici” care strică viile în floare (v. 15)! Crescând, aceste vulpi mici vor deveni din ce în ce mai crude (Romani 6.14). Şi, odată cu floarea, va dispărea în plus orice speranţă de fruct. Să nu tolerăm astăzi o asemenea fraudă mică, un astfel de păcat aparent neînsemnat, care mai târziu ne vor domina, frustrându-L pe Domnul de rodul care-I aparţine!

15 aprilie 2016

O profeție tulburătoare pentru zilele noastre


Hrana ta zilnica!

15 APRILIE
Cântarea Cântărilor 1.1-17
Să nu abordăm această carte fără ca mai întâi să-I cerem Domnului să ne păzească de orice gând profan.
„Eclesiastul" ne-a învăţat că lumea nu poate umple vidul din inima omului; „Cântarea"ne va prezenta acum dragostea divină, singura care-1 poate umple. Precizăm că aici este vorba, înainte de toate, figurativ, de relaţiile viitoare ale împăratului, Hristos, cu Israel,
Soţia Sa pământească. In momentul în care se va „deschide" împărăţia Sa, afecţiunile acestui popor vor fi reanimate şi vor răspunde, în sfârşit, celor ale adevăratului Solomon.
Vom sublinia însă în lectura noastră mai ales ceea ce se poate aplica în mod practic nevoilor actuale ale creştinului. Dragostea este legătura vitală care-1 uneşte pe fiecare răscumpărat cu Mântuitorul lui: a Lui pentru noi este infinită, de neclintit; a noastră pentru El, cât de slabă şi de inconsecventă este! Să-I cerem ca El să ne tragă, pentru a putea alerga după El (v. 4).
Versetele 5 şi 6 conţin mărturisirea trecutului vinovat. Cea care vorbeşte aici ştie bine că, dacă este plăcută, aceasta nu se datorează nicidecum propriilor ei merite (citiţi Efeseni 1.6b). Insă versetele 7 şi 8 arată cum ea acum doreşte prezenţa Păstorului, iar versetul 12, cum II doreşte pe împăratul. Ea II iubeşte; El este neîncetat pe inima ei, ca un săculeţ cu mir parfumat care-i impregnează veşmintele şi care o însoţeşte în toate locurile (v. 13; 2 Corinteni 2.14-16).

14 aprilie 2016

Doar o picatura...

Ne apropiem de o mare sarbatoare, invierea Domnului Isus. Toti sarbatorim, insa nu pentru toti are aceeasi insemnatate. Unii chiar inteleg esenta acestei sarbatori, pentru altii in schimb e doar un moment prielnic de a impartasi cu cei dragi cadouri, vizite, etc.
Dar pentru ca tot vorbim de cadouri...carui om nu-i place sa primeasca cadouri? 
Unora le place sa si daruiasca, insa de primit cred ca tuturor ne face placere. Eu una recunosc ca imi place sa ma bucur  de micile atentii sau daruri pe care le primesc, fie doar o floare. Dar, cred ca in general toti ne bucuram atunci cand primim un dar.
Omul se bucura chiar si de cele mai marunte daruri, dar stiti ce este interesant...?
Exista un Dar pretios, dar foarte putini sunt interesati sa-l primeasca si foarte putini se bucura atunci cand intra in posesia lui, cand intra in relatia cu El.
Hristos este darul lui Dumnezeu pentru noi !
De ce oare omul nu accepta Acest DAR?

Isus este Singurul care face aceea legatura dintre noi si Dumnezeu. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine....El este puntea.
Domnul Isus s-a dat ca jertfa la Calvar pentru pacatul meu si al tau. Prin Sangele Sfant care a curs pe lemn am capatat iertarea pacatelor si totodata am primit mantuirea.
Ma intreb daca nu ar fi existat aceasta jertfa, cum am fi putut plati noi vina pacatelor...?
Am avut atatea pacate si inca duc o lupta fantastica si azi ca sa nu mai pacatuiesc, si uneori nu reusesc sa  biruiesc asa cum Scriptura o cere, insa slava Domnului ca prin Sangele Lui am libera trecere inaintea Tronului lui Dumnezeu.
Eu am primit oferta lui Dumnezeu, am primit Darul Divin, tu ce faci?
Accepti si te bucuri de darul lui Dumnezeu sau preferi si te bucuri mai mult de o cutie inpachetata atragator care ti se ofera?
Toate darurile din lume si indiferent ce diamante primim, nimic nu se compara cu picatura de sange cazuta pe lemnul crucii la Golgota.
Si astazi avem atata nevoie de acel strop...
Un singur strop si stiu ca are putere sa ma curateasca de orisice pacat...
Doamne, lasa te rugam inca o picatura...

Hrana ta zilnica!

14 APRILIE
Eclesiastul 12.1-14
„Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale" (v. 1). Acesta este momentul favorabil pentru a ne întoarce la Domnul şi pentru a ne pune toate capacităţile în serviciul Său; cu vârsta, puterile scad şi inima tinde să se împietrească. Versetele 2-7 evocă într-un mod alegoric bătrâneţea şi moartea.
Vine şi concluzia cărţii, în mod tragic identică cu introducerea (v. 8; comp. cu cap. 1.2). 
Cât de mult ar trebui să-I mulţumim Domnului că această carte prezintă numai o latură a adevărului! La revelaţia Dumnezeului judecător (v. 14) se adaugă astăzi cea a Dumnezeului Mântuitor. Iată de ce, mai mult decât oricare alta, această parte a Scripturii nu trebuie separată de contextul Cuvântului divin! Diferitele „ culegeri" ale Bibliei „sunt date de un singur Păstor”, toate dictate de acelaşi Duh (v. 11). Să lăsăm ca aceste cuvinte, toate împreună, asemeni unor „ţepuşe" sau „piroane înfipte", să pătrundă în conştiinţa noastră, pentru a o face sensibilă la mântuire. Spre deosebire de cărţile oamenilor, Cuvântul lui Dumnezeu nu ne va obosi niciodată, dacă-1 studiem cu rugăciune (v. 12). El ne va învăţa care este „datoria oricărui om": să se teamă de Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui.
Toate celelalte nu sunt decât deşertăciune.

13 aprilie 2016

Hrana ta zilnica!

13 APRILIE
Eclesiastul 11.1-47
„Faţa apelor" ar putea părea locul cel mai puţin adecvat pentru a răspândi acolo pâinea (v. 1). Această pâine însă este Cuvântul vieţii, iar apele ne vorbesc despre lume, în starea ei de tulburare şi de agitaţie. Şi este bine că Domnul ne cheamă să răspândim evanghelia cu largheţe (v. 2), fără să privim la greutăţi (v. 4), fără să punem întrebări (v. 5; loan 3.8) şi fără să slăbim ritmul (v. 6). Iar dacă avem tendinţa apoi să ne atribuim vreun merit, să ne amintim de sfârşitul versetului 5: „Dumnezeu, care face totul". Versetul 3 evocă harul, esenţa evangheliei (Isaia 55.10,11), însă - în aceeaşi măsură, de fapt - anunţă şi judecata.
„Bucură-te, tinere, în tinereţea ta,... umblă pe căile inimii tale..."- este filosofia multor tineri nepăsători. Sfârşitul frazei însă este o adevărată provocare la a-i aduce să reflecteze: ... „dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va chema la judecată”(v. 9). «Da, Dumnezeu îţi va cere socoteală pentru fiecare nebunie de-a ta. Pentru cine şi pentru ce ai trăit? „Toate acestea" nu se mărginesc la pământ. Există un Dumnezeu şi acest Dumnezeu este Judecător.» (H.R.). 
Prieten cititor încă neîntors la Dumnezeu, fie ca acest avertisment să te conducă la versetul 1 din capitolul 12!

12 aprilie 2016

Măsura iubirii noastre pentru Domnul!

Un mesaj de cercetare pentru fiecare din noi:
”Cat de mult il iubim pe Isus?”

Inima


Hrana ta zilnica!

12 APRILIE
Eclesiastul 10.1-20
Să luăm bine seama la acest panou de avertizare din versetul 8: „pe cel care răstoarnă o împrejmuire îl muşcă un şarpe". Dumnezeu a pus în jurul fiecăruia dintre noi bariere de protecţie (de exemplu, autoritatea părinţilor sau a educatorilor). El ştie ceea ce se află de cealaltă parte a împrejmuirii. Noi ne imaginăm uneori că sunt avantaje de care El ne privează. Dar nu! Ceea ce El doreşte este ca noi să evităm o muşcătură periculoasă. Şarpele pândeşte, şi lui nu-i trebuie nicidecum o spărtură largă pentru a se putea strecura. Puţin păcat, „puţină nebunie" (v. 1), de ajuns pentru a compromite mărturia copilului lui Dumnezeu (comp. cu 1 Corinteni 5.6) şi pentru a înlocui mireasma lui Hristos cu mirosul greu al putrezirii (Galateni 6.8)!
Nebunia celor care guvernează este deosebit de detestabilă (v. 5...). Ea are consecinţe asupra tuturor celor care le sunt supuşi: unii ajung victimele lor, alţii ajung să le urmeze exemplul rău (de exemplu: 2 Impăraţi 21.9,16). Aceasta însă nu este un motiv pentru a vorbi de rău autorităţile, nici măcar pentru a gândi rău despre ele (v. 20). Dimpotrivă, datoria noastră creştină este de a ne ruga pentru stăpâniri (1 Timotei 2.1,2).
Versetul 12 ne vorbeşte despre Hristos, Cel înţelept prin excelenţă. „Toţi ... se minunau
de cuvintele de har care ieşeau din gura Lui" (Luca 4.22).

11 aprilie 2016

Continuam...!

Uneori, (vorbesc in dreptul meu) ne pierdem speranta si chiar suntem lipsiti de rabdare.
Stim ca Dumnezeu asculta, stim ca El raspunde, dar cu toate acestea ne pierdem nadejdea ca rugaciunea noastra ar mai primi raspuns. Ba mai mult, cu cat ne rugam, vedem o mai mare impotrivire in cauza respectiva. Multe cauze cred ca avem fiecare, insa cred ca si la dumneavoastra ca si la mine, cauza cea mai arzatoare este ”mantuirea celor nemantuiti”
Ne rugam pentru copii, dar cu cat ne rugam, cu-atat mai tare ii vad departandu-se.
Ma intreb unde gresesc...?
Poate nu ma rog suficient, poate nu ma adresez corespunzator, poate nu am aitudinea corespunzatoare. Incerc sa gasesc raspunsul...
In cartea 1 Samuel 1:12, Cuvantul spune:
”Fiindca ea statea multa vreme in rugaciune inaintea Domnului...”
Ana este exemplul cel mai bun pentru noi crestinii, dar in mod special pentru noi ca mame care mijlocim pentru copii nostri.
Cunosc atatea mame care s-au rugat ani de zile pentru copiii lor. Unele au harul sau au avut harul sa-i vada intorsi cat inca sunt in viata, altele au trecut la Domnul cu aceasta dorinta arzatoare...neimplinita. Dar asta nu inseamna ca Dumnezeu nu a ascultat rugaciunea, a ascultat-o, chiar a raspuns, numai ca nu in timpul dorit de noi.
Timpul nostru nu este timpul lui Dumnezeu, insa Cuvantul ne asigura ca 
”RUGACIUNEA CELUI NEPRIHANIT ARE MARE PUTERE”.
Concluzia...?
Continuam sa ne rugam!



Caii din Apocalipsa!

Hrana ta zinica!

11 APRILIE
Eclesiastul 9.1-18
„Toate sunt la fel tuturor...", declară versetul 2. In viaţa fiecăruia, Dumnezeu îngăduie o succesiune de evenimente - pe care noi le numim, după caz, fericite sau nefericite - ca să vadă dacă vreunul dintre acestea va întoarce spre El inima făpturii Sale. De altfel, Domnul n-a promis niciodată că cel credincios va fi scutit de încercări după convertirea sa. Insă diferitele împrejurări din viaţă, care ne afectează sănătatea, munca sau familia, sunt ocazia de a arăta în ce fel credinţa creştină schimbă felul nostru de a le traversa. După un eşec la examen, de exemplu, acolo unde un tânăr necredincios va vorbi de neşansă sau de nedreptate, copilul lui Dumnezeu va recunoaşte mâna sigură şi înţeleaptă a Tatălui său ceresc. Alergarea nu este pentru cei iuţi, nici lupta pentru cei puternici" (v. 11; comp. cu
Romani 9.16). Omul lui Dumnezeu este cel care le câştigă. 2 Timotei 4.7 ne prezintă un bătrân întemniţat, sărac, care-şi isprăvise alergarea şi luptase lupta cea bună.
Parabola omului sărac şi înţelept (v. 13-15) ne îndreaptă privirile spre Isus. El ne-a eliberat de vrăjmaşul cel puternic (comp. cu Evrei 2.14,15). 
Este o invitaţie pentru noi, acum, să nu fim nerecunoscători, nici uituci ca locuitorii acelei mici cetăţi, ci să ascultăm cuvintele Sale (v. 15, 16; 1 Corinteni 11.24).

Hrana ta zilnica!

Datorita faptului ca am avut un weekend plin de ”obligatii”, nu am ajuns sa postez hrana cu care suntem obisnuiti de aproape cinci ani. Astazi cu scuzele de rigoare voi posta si pentru zile de 09 si 10 aprilie. Dumnezeu sa ne ajute sa luam aminte la tot ceea ce Cuvantul Sau ne invata.


9 APRILIE
Eclesiastul 7.16-29
Ce semnifică recomandarea pe care o găsim în versetul 16? Cumva că riscăm să devenim prea riguroşi în umblarea noastră? Cu siguranţă nu înseamnă aceasta! Nu vom avea niciodată o conştiinţă prea sensibilă. Există însă un pericol căruia îi cad victimă deseori cei de curând întorşi la Dumnezeu: acela de a fi exageraţi în atitudinile sau în cuvintele lor, acestea depăşind măsura credinţei pe care o au. In acelaşi timp îi critică cu uşurinţă pe ceilalţi creştini, iar aceasta pur şi simplu deoarece încă nu se cunosc pe ei înşişi (Romani 12.3).
Versetul 21 ne prezintă cealaltă latură, a criticilor cărora, de data aceasta, noi înşine le suntem ţinta. Dacă avem aprobarea Domnului, nu trebuie să le punem la inimă. „Cel care se teme de Dumnezeu iese din toate" (v. 18), este învăţat să facă faţă situaţiilor celor mai periculoase. Printre aceste pericole, versetul 26 menţionează „femeia a cărei inimă este (ca nişte) laţuri... şi ale cărei mâini sunt lanţuri". Cel care-I este plăcut lui Dumnezeu (adică acela care se teme de El şi II ascultă) poate avea încredere că va fi păzit şi că va scăpa, dar„cel păcătos va fi prins de ea". Două istorii opuse ilustrează acest avertisment: cea a lui Iosif (Geneza 39.7...) şi cea, tragică, a lui Samson trădat de Dalila (Judecători 16.4...). 
Tineri creştini, să medităm mai mult asupra acestor două exemple!

10 APRILIE
Eclesiastul 8.1-17
„Pentru orice lucru este un timp şi o judecată" (v. 6). Atunci când un candidat are de susţinut un examen, două zile sunt importante: cea a probelor şi apoi cea a rezultatelor.
Timpul pe care Dumnezeu i-1 alocă fiecăruia pe pământ corespunde celei dintâi dintre aceste zile; cea a judecăţii însă va veni inevitabil. Păcătosul, în inconştienţa lui, profitând de faptul că „sentinţa împotriva unei fapte rele nu se execută imediat" (datorită răbdării lui Dumnezeu), înmulţeşte relele (v. 11) ... şi nenorocirile (v. 6). „Omul nu-şi cunoaşte timpul" (cap. 9.12; Ieremia 8.6,7), nici „ce va fi" (v. 7), pe când înţeleptul, învăţat de Dumnezeu, pricepe toate lucrurile (v. 1; 1 Corinteni 2.15,16). Asemeni lui Pavel, gândul referitor la tribunalul lui Hristos îi dă teamă. Înţelegând însemnătatea timpului actual, solemnitatea judecăţii (v. 5), el caută cu înflăcărare să-I fie plăcut Domnului 
(2 Corinteni 5.9-11).
Eclesiastul nu a avut, ca noi, revelaţia cu privire la viitor.
 El cunoştea, cu toate acestea, importanţa acestei temeri de Dumnezeu şi afirmă că totul va fi bine pentru cei care se tem de Dumnezeu" (v. 12). Ei vor întâmpina probabil persecuţia, dar nimeni nu va avea puterea să le întemniţeze duhul (v. 8, 9). 
Nimic nu-i va putea despărţi de dragostea lui Hristos (Romani 8.35).

16 Aprilie-uniti in rugaciune!

Data si ora: 16 Aprilie 2016, ora 11.00

Dragi crestini din Timisoara si judetul Timis,
Va chemam sa ne alaturam Protestului Global de sustinere a familiei Bodnariu, din 16 Aprilie 2016. Multumim lui Dumnezeu ca bebelusul Ezekiel s-a intors acasa, dar trebuie sa luptam pentru intorcerea tuturor copiilor in familiile lor. 

Mitingul din Timisoara este organizat de Alianta Familiilor din Romania (AFR) cu sprijinul Bisericilor si organizatiilor crestine din Timisoara. 

Va rugam sa anuntati in toate Bisericile si pe retelele de socializare data de 16 Aprilie, ora 11.00. Detalii despre locul de desfasurare vor fi anuntate saptamana viitoare la Radio Vocea Evangheliei si pe paginile de Facebook.

In numele grupului de organizare,
Viorel Țuț si Samy Tuțac