Versetul zilei

30 iulie 2016

Hrana ta zilnica!

30 IULIE
Galateni 2.1-10
Relatarea pe care Pavel o face despre circumstanţele apostolatului său completează ceea ce noi cunoaştem din cartea Fapte. In timp ce Domnul îi încredinţase lui Petru misiunea de a vesti evanghelia iudeilor, Pavel fusese ales pentru a predica aceeaşi evanghelie naţiunilor (v. 8). Întâlnirea lui cu ceilalţi apostoli nu putea nicidecum să infirme chemarea primită de la Domnul Dimpotrivă, el a pus atât de mult la inimă îndemnul de a-şi aminti de săraci, încât acesta a ajuns să fie cauza indirectă a întemniţării lui la Ierusalim (Fapte 24.17).
Ce ne învaţă aceste relaţii ale apostolilor între ei? Că trebuie să preţuim lucrarea altora, iar în ce priveşte lucrarea noastră, să veghem să nu ne-o supraapreciem, ci s-o împlinim fåra greşeală şi făra să „avem în vedere faţa omului" (v. 6).
Cartea Fapte confirmă cât de greu le-a fost primilor creştini de origine iudaică să se desprindă de porunci: circumcizia şi ţinerea legii. La Ierusalim se ţinuse o conferinţă pentru a reglementa aceste probleme (Fapte 15). Satan însă nu renunţă de bunăvoie la o armă de care deja s-a folosit cu ceva succes. La rândul lor, galatenii, deşi nu erau iudei, căzuseră în această cursă şi Pavel Ie arată marele pericol care se ascundea în aceasta.

29 iulie 2016

Un sfat de la Solomon!

Atata goana pe capul omului in cautarea fericirii, incat este in stare de orice, numai sa fie fericit. Cauta, alearga, trudeste si face tot ce-i sta in putinta pentru a-si atinge acest tel.
Ma uitam in cartea Eclesiastul, si Solomon si-a facut la randu-i multe planuri si socoteli, la fel ca si noi.
Uitati-va in cap 2 al cartii Eclesiastul ce spune Solomon:
Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea”. Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune. 
Am zis râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”.  
Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
  Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,  mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.  
Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
 Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
 Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. 
Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
  Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. 
 
Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 
Un cautator de fericire l-as putea numi pe Solomon cand citesc ce indeletniciri avea, si el chiar a gasit ceea ce cauta, insa  nimic din toate acestea nu l-au putut face fericit. Chiar el face o constatare si declara:
am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 
 
Goneste omul din zori si pana in noapte, trudeste pana la epuizare, strange bani, cumpara terenuri si case, demoleaza si construieste, ca mai apoi sa demoleze iarasi si toate acestea platind un pret prea mare, sanatate distrusa, familie neglijata, sotie, sot, copii, nopti nedormite, etc si la final cand trage linie...pleaca gol asa cum a venit si pe deasupra si nefericit.
Ma intreb si eu ca Solomon...oare nu realizam ca totul este goana dupa vant?
 Nu realizam ca fericirea nu sta in lucrurile trecatoare?
Nu realizam ca lucrurile adunate nu ne vor fi de folos acolo unde vom merge?
 Solomon era  cel mai intelept om si prin scrierile sale a invatat si poporul din aceea vreme si ne invata si pe noi cu privire la aceste lucruri, depinde insa de noi daca luam seama la sfatul lui.
La finalul cartii el declara: totul este deşertăciune, insa ne mai da inca un sfat de care ar trebui sa tinem seama:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
 
 


 
 

O zi binecuvantata!


Hrana ta zilnica!

29 IULIE
Galateni 1.11-24
Ce fericire pentru noi că ne putem pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu!
Dacă evanghelia vestită de Pavel ar fi fost în felul omului, atunci, da, galatenii ar fi fost îndreptăţiţi să accepte completări sau modificări. Dar ea nu era deloc aşa. Iar pentru a atesta mai bine sursa divină a slujbei sale, apostolul istoriseşte în ce mod extraordinar i-a fost încredinţată. Dumnezeu 1-a pus deoparte (v. 15), Dumnezeu i L-a descoperit pe Fiul Său în el, din nou Dumnezeu 1-a format în şcoala Lui, fără instructori din rândul oamenilor, în pustia Arabiei. In plus, Hristos îl chemase într-un mod direct, din înaltul cerului (Fapte 9).
Pavel, înainte de drumul său spre Damasc, ne învaţă că noi putem fi absolut sinceri şi, în acelaşi timp, absolut vrăjmaşi ai Domnului (loan 16.2). Cât de dragă însă îi ajunsese în prezent această adunare a lui Dumnezeu, altădată persecutată de el „peste măsură" (v. 13)!
Să urmăm această pildă de devotament pentru Domnul şi pentru ai Săi, acest zel în vestirea credinţei (v. 23)! Şi să mai remarcăm că, înainte de a ne cere să vorbim altora despre Fiul Lui, Dumnezeu doreşte să-L „descopere" în noi (v. 16). El vrea să producă în inima noastră acea neasemuită cunoştinţă a lui Hristos, din care să decurgă mărturia noastră (2 Corinteni 4.6).

28 iulie 2016

Conversatie..!


-Ce faci, Doamne?
-Veghez, Mă uit și văd cum voi nu mai vegheați.
Mă uit și văd cum te-ai trezit grăbit de dimineață și Mi-ai repezit o rugăciune scurtă, în care mai mult decât mulțumire, Mi-ai cerut protecție, mai mult decât credință Mi-ai cerut binecuvântare. ..Mă uit cum prin mintea ta trec mii și mii de gânduri necurate și tot mai rar cugeți la Cuvantul Meu!
Mă uit și văd cât de mult timp petreci cu telefonul sau tableta și cât de puțin timp citești Scriptura. Începi și sfârșești ziua alergând, alergând după nimicuri, după bani mai mulți, după condiții mai bune, după un trai mai bun, nicidecum nu alergi în a-Mi împlini Voia!
Îmi zici că Mă iubești, și o faci într-adevăr, dar Mă iubești doar când te inundă binecuvântarea și belșugul, in rest te cerți cu Mine : "Doamne, de ce"?!
De ce? Pentru că trebuie să te trec prin deșert, prin pustie și prin greu ca să pot sta de vorbă cu tine, ca să -ți tai aripile mândriei , ca să poți ajunge Aici la Mine! Dar tu, dar tu te mânii, te superi, și cauți acuzatul in loc să cauți soluții. ...
Te iert, te smeresc iar apoi te ridic iarăși cu iubire. Mă îngrijesc de rănile tale și cu cei care te-au lovit Mă judec Eu. Dar cum încep să ți se vindece rănile, iar te ridici, iar te murdărești, iar preferi șanțul cu mizerii în loc de Cărarea Pocăinței. ...ce să -ți mai fac, copile? Unde să te duc și cum să te fac să înțelegi că te iubesc cu o iubire veșnică? Că Mi-am dat Fiul pentru tine și că te-am creat pentru Slava eternă nu pentru Momentul păcatului! ?
Știu că ți -e greu să mergi înainte, stiu că ți -e greu să te păstrezi curat, dar de aceea ți L-am trimis pe Mângâietorul, ca să te îndrume, mângâie și călăuzească. Dar poate sta o flacără de foc într-un ocean de gheață? O Apă curată într -un vas murdar? Ești sleit de puteri pentru că nu te hrănești cu hrană Cerească, ești gol pentru că nu te adapi la Izvor...și ești deznădăjduit pentru că nu vorbești cu Mine...
Te aștept, te iubesc, te păzesc, te iert, dar nu uita că într -o zi răbdarea Mea se va sfârși...

                                cu dragoste, al tau Tata

Jertfa multumirii!

Biblia este frumoasa si fiecare carte are frumusetea ei, insa nu stiu de ce cartea Psalmilor imi place sa o citesc in mod special dimineata. Si azi de dimineata am citit un Psalm care vorbeste atat de mult de frumusetea lui Dumnezeu, a creatiei Sale si a intelepciunii cu care a creat fiecare lucru din Univers si in mod special ne-a creat pe noi oamenii, m-a creat pe mine, dar te-a creat si pe tine. Este vorba de Psalmul 104.
Dumnezeu este imbracat in maretie si stralucire. El a intocmit cerul si pamantul, a asezat hotar apelor pana unde sa vina, la glasul Sau tunetul se opreste, din vanturi isi face soli, iar din flacari isi face slujitori.
El face sa tasneasca izvoare din locuri pustii si la porunca lui tasnesc izvoarele  reci, agale printre munti.
V-ati oprit vreodata sa admirati frumusetea unui izvor?
Zilele trecute am iesit impreuna cu familia sa ne bucuram de frumusetea naturii si de tot ceea ce a creat Dumnezeu. Intr-adevar este o minune sa vezi cum suvitele de apa sapa în  stancile mari si colturoase, apoi si isi fac loc printre fisurile create curgand spre poalele muntelui. Dumnezeu, doar El stie totul!
Am vazut ca El face sa creasca iarba pentru vite si asta pentru ca le cunoaste nevoile lor. Oare nu suntem cu mult mai de pret decat animalele? Sa nu cunoasca El ce avem noi de trebuinta?
 El stie nevoile noastre si le stie mai bine decat noi. Noi credem ca stim ce nevoi avem, insa de atatea ori ceea ce noi am crezut ca este bine pentru noi, s-a dovedit a fi o mare greseala.
Cititi Psalmul  104 si veti vedea cata frumusete si intelepciune in tot ceea ce a creat. Pana si vietuitoarele stiu sa astepte pe Creatorul lor pentru a le da hrana la vreme (v. 27-28)
Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
Oare nu suntem noi mai presus decat aceste vietati?
Nu merita Domnul multumirea si binecuvantarea noastra in fiecare zi?
Oh, Doamne cat esti de maret! Cat de marete si frumoase sunt lucrarile pe care le-ai facut.Sufletul meu iti multumeste si te lauda pentru toate bunatatile pe care mi le daruiesti.
Zi si noapte fa-ma sa cuget la Cuvantul Tau. Auta-ma sa-mi gasesc placerea in Tine, fa-ma sa aud dis de dimineata vocea Ta. Inalt paharul izabavirilor ca drept recunostinta si multumire. Tu esti Domnul meu!




Hrana ta zilnica!

28 IULIE
Galateni 1.1-10
Epistola pe care Pavel le-o adresează adunărilor din Galatia este una severă. El trebuia să se ocupe nu de un păcat moral, ca în cazul corintenilor, ci de un rău doctrinar extrem de grav. Aceşti sărmani galateni, înşelaţi de învăţători falşi, erau pe cale să abandoneze harul, singurul mijloc de mântuire, pentru a se întoarce la religia faptelor. Pavel afirmă cu tărie caracterul absolut al Adevărului divin. Este unul singur, este complet, este perfect, pentru că Adevărul este Hristos (loan 14.6). Auzim uneori spirite îndârjite să susţină - în fond pentru a-şi justifica necredinţa - că fiecare popor a primit propria sa descoperire, religia care i se adaptează cel mai bine caracterului şi civilizaţiei. Nimic mai fals! Nu există decât o singură evanghelie; ea proclamă că „Domnul nostru Isus Hristos ... S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre". Care este consecinţa acestui fapt? „Ca să ne scoată din veacul rău de acum...", continuă apostolul (v. 4).
Versetul 10 ne aduce aminte de un alt adevăr capital, anume că preocuparea de a plăcea oamenilor ne face să pierdem calitatea de robi ai lui Hristos.
 Căutăm noi, înainte de orice, să-I fim pe plac numai Lui? (1 Tesaloniceni 2.4).

27 iulie 2016

Sunt un reper in intunericul acestei lumi?

Realmente traim o vreme de criza a adevaratei identitati crestine. Foarte multi poarta numele de pocait, insa prea putini dovedesc cu adevarat ca sunt pocaiti, si cand spun pocait nu ma refer la o anume confesiune ci la un om nascut din nou, nascut din Dumnezeu. 
Pavel in scrisoarea sa adresata celor din Roma le spunea in cap. 2  urmatoarele, si putem inlocui cuvantul iudeu cu ”pocait”
”Tu, care te numeşti iudeu (pocait), care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;
tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,
povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai  dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului;
tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi?
Tu, care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?
Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
„Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este scris.

 Romani 2:17-24
Oare aceste versete, nu ne vorbesc nimic?
 De prea multe ori Numele Domnului este terfelit si injurat din cauza multor, ”asa zisi crestini”.
Sunt situatii in care trebuie sa plecam capul pentru ca nu avem argumente in fata celor care prezinta o situatie in care a avut de lucru cu un pocait. Portul, vorba, comportamentul si multe alte lucruri ar trebui sa ne deosebeasca de ”neamuri”, insa nimic din toate acestea nu ne mai reprezinta.
Multi crestini aduc argument ca Dumnezeu nu se uita la exterior ci la interior, si datorita acestei mentalitati ne-am invatat sa traim oricum.  Totul este ingaduit si nu mai exista nici o deosebire intre crestini si lume.
Stiu...sunt depasita, asa ar spune unii, insa Cartea mea spune altceva, Dumnezeu este Acelasi.
Ne amagim ca stim Scriptura, stim sa le vorbim si putem sa dam lectii altora, insa lectia o dam prin traire nu prin vorbe. Se intampla atatea  lucruri urate printre crestini incat atunci  cand le vorbesti celor din jurul tau despre Dumnezeu, vin si iti aduc argument pentru refuzul lor, ”decat ca el...mai bine ca mine”
Hristos a spus: ” Voi sunteti sarea pamantului si lumina lumii”. Lumina in orice loc ascuns ai aseza-o ea va licari si in jurul ei intunericul dispare.
Suntem noi cu adevarat lumina acolo unde ne-a asezat Dumnezeu?
Nu cumva chiar prin atitudinea si faptele noastre suntem calcatori ai Legii si prin aceasta Il nesocotim pe Dumnezeu?
In dreptul meu sau al tau nimeni n-a zis ”decat ca el...mai bine ca mine?”
Nu cumva Numele Domnului este vorbit de rau din cauza mea sau a ta?
A-l vorbi pe Domnul de rau este un pacat, iar daca noi suntem un prilej prin care ii facem pe cei din jur sa pacatuiasca...atunci este grav.
Dar, mai tine cont cineva de acest lucru....?
Domnul sa ne vorbeasca fiecaruia si sa ne cerceteze.
 Noi suntem Fii ai luminii si Isus e Lumina lumii, asadar trebuie sa umblam in lumina, adica sa umblam ca si ISUS!
Doamne ajuta-ne!

Cauta...!

Caută mereu...............
Caută mereu pentru a nu uita.
Caută sa taci atunci când ştii că nu există răspunsuri.
Caută să nu mai cauţi tot, dar să te cauţi mereu.
Caută prin amintiri şi nu alege nimic. Ele trebuie doar (re)găsite.
Caută persoane şi bucură-te când încă mai sunt.
Caută să găseşti la/în tine şi nu mai căuta la alţii.
Caută adevărul, nu minciuna.
Caută nu e totuna cu cercetează.
Caută aripi şi iubeşte-le. Caută să nu le zbori şi nici să te zboare…
Caută greieri. nu vei ajunge surd niciodată.
Cauta anotimpurile pentru a nu-ţi uita anii.
Caută natura ca să ştii drumul înapoi când va fi momentul…
Caută soarele ca să cunoşti lumina, nu vei orbi.
Caută culorile, vei ştii mereu să recunoşti negrul şi să iubeşti albul.
Caută nisipul, vei afla ce înseamnă viaţa pierdută (printre degete).
Caută uşi şi ferestre, îţi vei construi o casă din pereţii drumului.
Caută drumul şi nu-ţi lua cu tine busola, vei putea descoperi alte cărări…
Caută bijuterii şi transforma-le în aur şi argint, locul naturii este în natură.
Caută acrul în miere şi mierea în lămâie.
Caută sarea în mare, nu vei reuşi, dar vei învăţa să iubeşti marea (sărată).
Caută în întuneric întunericul. apoi luminează-l cu o stea.
Caută în soare lumina.Te vei înţepa de raze şi vei afla durerea cunoaşterii.
Caută litere... nu se ştie niciodată - poate vei afla Cuvântul."

Remediu pentru stres!

  • Zilele trecute am luat aminte la cateva invataturi din Scriptura, invataturi care, daca am tine cont de ele...ar fi ferice de noi.
  • In bisericuta in care am crescut, undeva la tara  pe malul Dunarii, in jud. Caras, era un frate care de foarte multe ori spunea de la amvonul bisericii, ” fratilor....teoria o stim foarte bine, dar practica ne omoara”. Cred ca de foarte multe ori am ramas corigenti la proba practica.
  • Oare de cate ori n-am citit acest verset sau n-am auzit vorbindu-se din el, dar cu toate acestea am continuat cu incapatanare sa facem taman invers?
  • Domnul Isus a spus: ”nu te ingrijora”! Facem noi acest lucru?
  • Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
  •  Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
  • Luca 12: 25-26 
  • De fapt ingrijorarea nu este altceva decat boala noastra moderna, a secolului in care traim- STRESUL.
  • Am sa enumar cateva motive comune in viata noastra, pentru care ne ingrijoram fara rostbsi astfel devenim stresati. Spun fara rost pentru ca oricum lucrurile hotarate de Dumnezeu nu le putem schimba cu nimic.
  • Ne ingrijoram si ne stresam gandindu-ne ce facem daca: ne-am pierde job-ul, griji pentru viitorul copiilor nostri, ce se intampla daca medicul ne descopera un cancer, grija pentru ziua de maine si in mod special griji multe din cauza banilor si cred ca motive de ingrijorare pot fi multe...
  • Dar pe langa toate acestea o mare parte din stres ne-o cauzam singuri 
  • si fara sens.
  • DIFERENTA DINTRE CEEA CE SUNTEM SI CEEA CE DORIM SA FIM!
  • -nu suntem multumiti de ceea ce suntem
  • -avem asteptari nerealiste de la noi, dar si de la altii
  • -traim sub impulsul concurentei in permanenta
DIFERENTA DINTRE CEEA CE SPUNEM SI CE FACEM!
-vorbim prea usor, prea repede si prea mult
-uitam prea usor angajamentele luate
-ignoram consecintele cuvintelor noastre
DIFERENTA DINTRE CEEA CE AVEM SI CEEA CE VREM SA AVEM!
-am acceptat prea usor sistemul de valori al lumii
-am acceptat nemultumirea ca standard de viata
-am acceptat sa ne jertfim pe altarul invidiei

Daca e luam pe fiecare in parte s-ar putea discuta foarte mult si in mod deosebit la subiectul cu concurenta...chiar ar fi multe de spus. De fapt in realitate nu exista nici un fel de concurenta, nu concuram cu nimeni la nimic, este doar in imaginatia noastra. Tindem sa avem casa ca cea vecinului, tindem sa mergem in concediu ca si vecinul sau chiar ca si ”prietenul” sau daca se poate pe o insula mai frumoasa ca si el, jinduim la masina vecinului si uite asa nu ne mai bucuram de ceea ce avem pentru ca tot timpul ne luptam sa avem ceea ce au altii ssu daca se poate mai mult ca ei.
Oare nu este un stres fara sens?
De ce sa imi risipesc viata traind doar intr-o competitie imaginara?
De ce sa-mi traiesc viata dorind in permanenta altceva fara sa ma bucur de ceea ce am deja?
Eu nu stiu de ce te stresezi tu, dragul meu cititor, insa stiu  punctele unde sunt vulnerabila eu si asa cum mi-am evaluat eu starea, te sfatuiesc sa faci acelasi lucru.

Biblia ne da un REMEDIU PENTRU STRES!
LUCA 12:31
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

O viata fara stres !

  •  

Hrana ta zilnica!

27 IULIE
Maleahi 3.13-18; 4.1-6
Dumnezeu ne prezintă aici câţiva credincioşi, smeriţi şi ascunşi, care urmează să aibă onoarea de a-L întâmpina pe Fiul Său la venirea Lui pe pământ. Ei sunt o „comoară deosebită" (v. 17); numele lor sunt consemnate în cartea Sa de aducere-aminte şi Evanghelia ni-i face cunoscut pe câţiva dintre ei: Iosif şi Maria, Zaharia, Elisabeta, Simeon, Ana... Ne numărăm noi astăzi printre cei care se tem de Domnul, care vorbesc despre El şi care aşteaptă revenirea Lui?
Mai târziu, în timpul necazului celui mare, va fi o rămăşiţă care se va teme de numele Domnului (cap. 4.2; Apocalipsa 12.17). Pentru ei va răsări Soarele dreptăţii. Activitatea întunericului va lua sfârşit, cei mândri şi răi vor fi nimiciţi (cap. 3.15; 4.1,2). Şi, cu acest cuvânt, blestem, se încheie Vechiul Testament, altfel spus, istoria în întregime dezamăgitoare a celui dintâi Adam. Mizeria lui făra remediu, afundându-se în nefericire eternă, a fost definitiv demonstrată. Suntem noi convinşi în conştiinţă personal de aceasta?
Atunci, încă de la prima pagină a Noului Testament, vom învăţa să cunoaştem Numele celui de-al doilea Om, Isus, în care Dumnezeu Şi-a găsit plăcerea şi în care noi ne găsim mântuirea şi binecuvântarea.
O parte din Noul Testament a fost studiată în volumele 3 și 4.

26 iulie 2016

Hrana ta zilnica!

26 IULIE
Maleahi 3.1-12
Maleahi semnifică „solul Domnului”. Citând versetul 1, Domnul Isus îi aplică acest titlu lui loan Botezătorul, chemat să pregătească înaintea Lui inima poporului Său (Matei 11.10).
Respingerea lui Mesia după cea a precursorului Său a întrerupt cursul profeţiei. Perioada actuală a Bisericii este trecută sub tăcere; şi II vedem în versetul 2 pe Domnul cum îşi reia căile faţă de fiii lui Levi printr-o lucrare de topire şi de purificare (v. 2,3; Psalmul 66.10; Iov 18.1). Unii l-au urmărit pe meşterul turnător ocupat să purifice minereul de argint. El stă lângă creuzet tot timpul cât durează topirea, iar operaţia nu este încheiată decât atunci când propria lui imagine se reflectă în mod clar în metalul strălucitor.
Ce minunată ilustrare a ceea ce Domnul împlineşte în fiecare dintre noi!
El ştie să ne regleze împrejurările, înteţind uneori focul încercării, cu scopul de a îndepărta din noi orice aliaj impur. Şi îşi continuă răbdător lucrarea până când radioasa Lui imagine morală străluceşte în noi (comp. cu Zaharia 13.9; 2 Corinteni 3.18). Care pot fi sentimentele Domnului, frstrat de daruri, de slujire şi de încrederea datorate Lui? „Puneţi-Mă la încercare" (v. 10), spune El poporului Său.
Da, Domnul Se bucură atunci când credinţa noastră Ii dă posibilitatea să ne binecuvânteze.

25 iulie 2016

Hrana ta zilnica!

25 IULIE
Maleahi 2.1-17
Domnul are pentru preoţi o învăţătură specială. Să dea glorie Numelui Său - iată ce trebuia ei să-şi pună la inimă (v. 2)! Slujirea creştină nu are nici ea altă raţiune. Prea adesea însă, slujitorul este cel glorificat mai degrabă decât Stăpânul său.
Despre cine altcineva decât despre Hristos s-ar mai fi putut spune: „nedreptate nu s-a găsit pe buzele lui" (v. 6)? Până şi aprozii au trebuit să admită că „niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta" (loan 7.46). Această perfecţiune nu face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai bine tristul portret al clerului din timpul Domnului, preoţi, cărturari şi farisei:
El a păzit legământul (v. 5); ei l-au stricat. El a umblat cu Dumnezeu în pace şi dreptate; ei s-au îndepărtat de drum. El „a întors pe mulţi de la nelegiuire" (v. 6); ei „au făcut pe mulţi să se poticnească" (v. 8,9; Isaia 9.16). „Legea adevărului era în gura Lui" (v. 6); ei II oboseau pe Domnul cu vorbele lor (v. 17; Matei 6.7).
„Luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie", repetă versetele 15 şi 16. Duhul nostru are sensibilitatea unei benzi magnetice. Păstrează urma a tot ceea ce s-a înregistrat acolo. Să veghem să nu-1 ocupăm decât cu lucrurile adevărate, ... curate, vrednice de iubit, vorbite de bine... (Filipeni 4.8).

24 iulie 2016

Hrana ta zilnica!

24 IULIE
Maleahi 1.1-14
Cartea lui Maleahi este deosebit de solemnă. Ea constituie cel din urmă apel divin către conştiinţa şi inima acestui popor iudeu, în mijlocul căruia Hristos va apărea patru secole mai târziu. Dialogul care se angajează între Dumnezeu şi popor scoate în evidenţă din partea lui Dumnezeu, încă de la primele cuvinte: iubirea veşnică, personală, sursă a oricărei binecuvântări: „Te-am iubit...". Iar din partea lui Israel?
 Nerecunoştinţa, inconştienţă, întrun cuvânt, obrăznicia cu care-şi permite să ceară dovezi despre această bunătate divină!
 Ce tată, ce stăpân ar suporta să fie tratat cu o asemenea scandaloasă lipsă de consideraţie (v. 6)?
Ori acest popor călca în picioare nu numai onoarea datorată Domnului, ci şi preceptele Lui cele mai imperioase (v. 8; Levitic 22.17-25), sentimentele Sale cele mai tandre. In mod regretabil, aici nu avem mult de căutat lecţii de «învăţare de minte»! Să ne ferim şi noi de a ne îndoi de dragostea Domnului, de a cârti sau chiar de a ne răscula împotriva voinţei Lui!
Să nu trecem cu indiferenţă pe lângă atâtea mărturii ale harului lui Dumnezeu, privindu-le cu plictiseală (v. 13)! Să ne oprim întâi la crucea unde El L-a dat pe Fiul Său pentru noi: ce importanţă au pentru noi drepturile şi dragostea lui Dumnezeu?