Versetul zilei

10 septembrie 2016

Hrana ta zilnica!

10 SEPTEMBRIE
1 Tesaloniceni  4.1-8
Nu încercările ar trebui să ne poarte spre a-L aştepta pe Domnul, ci dragostea! Venirea Sa „cu toţi sfinţii Săi" este măreţul gând care ar trebui să ne conducă întregul nostru comportament. Sfinţi suntem deja înaintea lui Dumnezeu, prin lucrarea perfectă a lui Hristos (Evrei 10.10), dar, în acelaşi timp, suntem îndemnaţi să ne întărim inimile în sfinţenie practică (cap. 3.13); este voia specială a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ai Săi (cap. 4.3).
Un tânăr creştin va trebui mai ales să vegheze să se păstreze curat (v. 4). Considerându-şi trupul ca un instrument de plăcere, el păcătuieşte în primul rând împotriva lui însuşi: îşi ruinează uneori sănătatea, însă întotdeauna conştiinţa (aceasta îşi pierde sensibilitatea faţă de rău şi se dereglează precum acul unui aparat de măsură care a fost forţat).
De asemenea, el poate face cea mai mare nedreptate altuia (v. 6; Evrei 13.4). Câte vieţi ruinate, câte duhuri şi trupuri pângărite şi câte cămine distruse nu au plătit deşertăciunea unei cuceriri şi a unei plăceri de câteva clipe! În sfârşit, necurăţia, sub toate formele ei, este un păcat împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51.4). Trupul nostru nu ne mai aparţine; a devenit templul Duhului pe care Dumnezeu ni L-a dat (v. 8; 1 Corinteni 6.18-20). Duhul Sfânt cere o locuinţă sfântă. A ne păstra trupul fără vină (cap. 5.23) înseamnă a-L onora pe Acela care locuieşte în el.

9 septembrie 2016

Carui Dumnezeu aduci inchinare?

  • Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
  • Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi.
  •  Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale!
  • Psalmii 86: 6-8
Ne place ca Dumnezeul  in care ne-am pus increderea sa ia aminte la rugaciunea noastra, dar intrebarea mea este: ” ne rugam la Dumnezeul care este Atotputernic, Dumnezeul cel viu” sau ne rugam si ne inchinam unui dumnezeu fals?
Discutand adineauri cu sotul la telefon si imi relata o intamplare petrecuta cu cateva ore in urma undeva, intr-o parcare din Germania si vazand scena, efectiv i-a lasat un gust amar.
Erau trei baieti musulmani impreuna cu sotiile sau poate surorile lor, in apropiere de locul unde statea el. La un moment dat, cei trei si-au aprins tigarea si au fumat linistit, (desi curios pentru religia lor)  iar mai apoi femeile au scos  un covoras unde au ingenunchiat toti si baieti si fete inaltand rugaciuni dumnezeului lor. 
Intamplarea a facut sa fie musulmani, dar tot la fel de bine puteau fi...alta nationalitate. Atata timp cat in viata ta faci ce vrei si nu tii cont de invataturile Bibliei, cred ca inchinarea este in zadar, cu atat mai mult inchinarea adusa unui dumnezeu mort care nu are urechi sa auda si nici putere sa raspunda.
Tu, carui Dumnezeu te inchini?


In cine ti-ai pus tu increderea?

Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea.
Psalmii 84:5
Te intreb iarasi:
in cine ti-ai pus tu increderea?
Am vazut multi oameni care si-au pus increderea in diferite lucruri, mai putin in Dumnezeu. 
Si-au pus increderea in oameni si-n bani. Si-au facut relatii, iar acestea le confera”un nume”...este prieten cu”X”, cred ca cunoasteti expresia.
Faptul ca, la un moment dat au ajuns bogati si se invart in cercuri ”inalte”, lucrul acesta le da o stare de siguranta, de confort, o stare de ”inaltare” a lor, mai presus de cei din jurul lor.
Cu toate acestea vine o vreme si peste acestia cand vor trece prin valea plangerii. Si oamenii bogati dau de necaz, ajung pe patul de suferinta, se imbolnavesc de cancer sau alte boli in fata carora sunt neputinciosi.
Asculta-ma bine. banii, cariera, prietenii sau alte lucruri pe care poate pui atata pret...nu te vor putea ajuta in ziua necazului tau.

Cuvantul care sta scris in Biblie este cat se poate de clar si adevarat:
Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea. Cand strabat acestia Valea Plangerii o prefac intr-un loc plin de izvoare si ploaia timpurie o acopera cu binecuvantari. Ei merg din putere in putere si se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu in Sion.
Psalmii 84:5-7

Pune-ti increderea in Cel care te-a creat. Doar cu El vei putea fi biruitor!

Hrana ta zilnica!

9 SEPTEMBRIE
1Tesaloniceni 3.1-13
In două rânduri, Satan îl împiedicase pe Pavel să se întoarcă la Tesalonic (cap. 2.18).
 Dumnezeu permisese aceasta, ca să se poată arăta atât afecţiunea apostolului, cât şi credincioşia tesalonicenilor. Folosindu-se de o altă armă, „ispititorul" (v. 5) declanşase atunci asupra lor mari necazuri. Iar Pavel îi avertizase nu numai că aceste încercări erau inevitabile, ci şi că ei erau destinaţi acestora (v. 3; loan 15.20; 16.33). Era el, din acest motiv, indiferent? Dimpotrivă! 
Ceea ce-1 neliniştea însă nu erau necazurile tesalonicenilor, ci îndoiala legată de tăria credinţei lor (v. 2sf, 5,6,1,10). Ce lecţie pentru noi, cei care ne oprim cu uşurinţă la împrejurări exterioare: dificultăţi materiale, boli etc., în timp ce pierdem din vedere starea lăuntrică a creştinului! Nemairăbdând (v. 1, 5), apostolul îl trimisese pe Timotei să-i întărească şi să-i încurajeze. Şi el însuşi fusese mângâiat, da, umplut de bucurie, în propriile sale necazuri, de veştile pe care le primise.
Pentru că, departe de a le zdruncina credinţa acestor tineri credincioşi, încercarea le-o întărise. În acelaşi fel, climele cele mai aspre călesc în general rasele (soiurile) cele mai rezistente. 
Încă o dată, Satan făcuse o lucrare care îl înşelase (Proverbe 11.18)

8 septembrie 2016

Eu iti dau putere


Hrana ta zilnica!

8 SEPTEMBRIE
1Tesaloniceni 2.13-20
Creştinii din Tesalonic primiseră cuvântul apostolului ca fiind „într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu" (v. 13; Matei 10.40). Inspiraţia absolută a tuturor părţilor Sfintei Scripturi este departe de a fi recunoscută de toţi «teologii» creştinătăţii. Deseori scrierile lui Pavel sunt prezentate ca fiind învăţăturile unui om, om al lui Dumnezeu, remarcabil, fără îndoială,... dar supus greşelii. Este vorba, în general, de un pretext pentru a nu se supune şi pentru a respinge ceea ce pare prea îngust... Dar, Dumnezeu fie binecuvântat, fiecare cuvânt al Bibliei are aceeaşi autoritate divină!
Invidia iudeilor întrerupsese activitatea apostolului alături de tesaloniceni (v. 15, 16; Fapte 17.5). Şi el nu sfârşise să-i instruiască - iar un învăţător este încurcat atunci când niciunul din elevii lui n-a obţinut diploma pentru care i-a pregătit Pavel, vorbindu-le inimii, le reaminteşte în versetul 19 că el personal era responsabil cu privire la credincioşia lor: după caz, avea să primească o cunună din mâinile Domnului, sau să fie „acoperit de ruşine" din cauza lor (v. 19; 1 loan 2.28). 
Dragi prieteni, să avem şi noi mereu acest gând în duhul nostru, precum apostolul: curând va trebui să dăm socoteală înaintea Stăpânului nostru de tot ce vom fi făcut (Matei 25.19; Romani 14.12)!

7 septembrie 2016

Evolutia evenimentelor internationale prin prisma profetiei.


                        

Hrana ta zilnica!

7 SEPTEMBRIE
1 Tesaloniceni 2.1-12
Insultele şi maltratările suferite de Pavel şi de Sila la Filipi (Fapte 16), departe de a-idescuraja, îi  umpluseră de îndrăzneală. Reacţia furioasă a vrăjmaşului era tocmai dovada că osteneala lor nu fusese în zadar (v. 1). Cu toate acestea, ei nu folosiseră niciuna din metodele obişnuite ale propagandei omeneşti: încântări, şiretlicuri, linguşiri, eforturi de a plăcea (2 Corinteni 2.17). 
Astăzi, evanghelia este prezentată prea adesea sub o lumină atractivă şi sentimentală sau ca o latură a unei lucrări sociale. Slujba lui Pavel nu era nicidecum animată de vreuna din cele trei mari resorturi ale activităţii oamenilor: căutarea gloriei personale, satisfacerea cărnii şi profitul material. Dimpotrivă, suferinţele apostolului dădeau dovadă de un total dezinteres (Fapte 20.35). Două sentimente îl animau: grija continuă de a-I plăcea lui Dumnezeu (v. 4) şi dragostea pentru cei care deveniseră „propriii săi copii". Ca o mamă, îi hrănise şi îi îndrăgise mult (v. 7). Ca un tată, îi îndemna, îi mângâia şi îi învăţa să umble (v. 11,12). Întâi de toate însă dorea ca ei să aibă deplina conştientă a relaţiei lor cu Dumnezeu.
Ce poziţie (atât pentru ei, cât şi pentru noi), că Dumnezeu nu ne cheamă la mai puţin decât la
propria Sa împărăţie şi la propria Sa glorie!

6 septembrie 2016

Mai pasim noi pe drumul slavei?

Mai pasim noi pe drumul slavei sau pasim ca oameni de rand pe un drum comun...fara destinatie?
In timp ce unii chiar cred ca Dumnezeu nu mai este interesat de popor, nu vede ce se intampla, nu se implinesc profetiile, totusi noi spunem si gandim in mijlocul incercarilor: 
’Nu esti Tu esti acelasi ieri azi si in veci’?
Pentru ca toti stim ca a ‘fi acelasi’ pentru noi e convenabil ca Domnul sa nu se schimbe dar aceasta in cazul nostru presupune statornicie, sfintenie, inseamna ca ce altii au voie, eu nu am.
Ceea ce ucenicii puteau face, Domnul nu a facut. Opusul sfiinteniei este un trai de rand.
Cerintele lui Dumnezeu sunt precise: daca cineva nu da la o parte propriile lui sentimente nu poate sluji Domnului.
Cei care slujesc Domnului sunt sub disciplina ca sa poata discerne intre ce este sfant si ce este obisnuit, intre ce este curat si ce este necurat.
Confuzia e mare pentru ca disciplina e mica.
Vrem sa fim placuti Domnului,sa ne deosebim de multime? 
Suna frumos…insa de la minte la inima e o distanta pe care putini o strabat, vointa are un rol important.
Cam ce am jertfit noi pentru Domnul in ultima vreme?
Ca sa mai putem spune:’Doamne nu esti Tu acelasi’? Sa nu ne amagim singuri.
Toti vrem sa pasim pe drumul slavei care nu este determinat de timp si spatiu, adica de circumstantele in care te afli.
Dar noi vrem sa-l parcurgem cu…ocolisuri si gandind ca El nu vede…oare?
Sa citim Ezechiel 7:4;9;8:18;…nu numai ca vede dar actioneaza dincolo de ratiunea umana …slava Lui tocmai parasea templul…si sa nu uitam ‘El este acelasi ieri, azi si in veci’…asa cum a pedepsit neascultarea atunci asa o va face in orice vreme.
Cred ca trebuie sa stim si sa cunoastem toate laturile acestui verset cand il rostim.

Hrana ta zilnica!

6 SEPTEMBRIE
1 Tesaloniceni 1.1-10
Capitolul 17 din Fapte ne istoriseşte scurta vizită a lui Pavel şi a lui Sila (sau Silvan; v. 1) la Tesalonic. Ei vestiseră şi trăiseră evanghelia (v. 5). Iar tesalonicenii, la rândul lor, o primiseră (v. 6) şi o trăiau şi ei. Lucrarea lor era o dovadă a credinţei lor (comp. cu Iacov 2.18); osteneala lor confirma dragostea lor; răbdarea lor proclama marea lor speranţă, care doar ea îi putea susţine (v. 3). Astfel, toată lumea ştia că la Tesalonic se aflau creştini (v. 7).
Ştie fiecare om din cartierul meu sau de la locul meu de muncă faptul că eu sunt creştin? 
Intoarcerea la Dumnezeu este semnul public al naşterii din nou, schimbarea de direcţie vizibilă, care corespunde vieţii divine primite în inimă. Intorcându-ne, nu mai avem în faţă aceleaşi lucruri (Galateni 4.8,9). Tesalonicenii au întors de atunci spatele idolilor inerţi şi născociţi, pentru a contempla şi a sluji un Dumnezeu viu, un Dumnezeu adevărat.
Idolii de lemn sau de piatră din lumea păgână au făcut loc idolilor foarte rafinaţi ai lumii „creştinate". Întotdeauna însă este valabil faptul că nu poţi sluji la doi stăpâni (Luca 16.13). Cui slujim noi: lui Dumnezeu, sau poftelor noastre? Şi ce aşteptăm noi? Pe Fiul lui Dumnezeu, sau mânia care vine?

5 septembrie 2016

Hrana ta zilnica!

5 SEPTEMBRIE
Coloseni 4.7-18
Pavel, întemniţat la Roma, s-a folosit de acelaşi mesager credincios, Tihic, pentru a trimite cele două epistole ale sale, către Efeseni şi către Coloseni (Efeseni 6.21,22). Alţi fraţi şi oameni ai lui Dumnezeu participau la lucrările lui şi împărtăşeau subiectele sale de rugăciune: Epafra, care, după ce le vorbise despre Domnul colosenilor (cap. 1.7), acum vorbea despre ei Domnului (v. 12), Onisim, Aristarh, Marcu, Luca... şi, de asemenea, Dima, cel care la început fusese foarte strâns legat de lucrare, în timp ce aici este doar pomenit...
Ne putem închipui confuzia lui Arhip auzindu-şi numele în scrisoarea citită înaintea Adunării. Care este această slujbă specială pe care o primise „în Domnul"? Este suficient că o ştiuse el. Iar dacă Duhul lui Dumnezeu nu ne precizează, este pentru ca fiecare credincios să-şi poată pune propriul nume în locul celui al lui Arhip.
Starea dezastruoasă a adunării din Laodiceea, descrisă în Apocalipsa 3.17, arată că ea n-a avut niciun profit de pe urma acestei scrisori care i-a fost apoi comunicată şi ei (v. 16). A rămas săracă, acumulând alte bogăţii şi alte comori decât cele din capitolele 1.27 şi 2.2,3. A rămas goală, neştiind să se îmbrace potrivit cu capitolul 3.10,12,14... 
Domnul să ne ajute să ţinem cont de avertismentele din Cuvântul Lui, iar acesta să locuiască în noi din belşug (cap. 3.16)!

Hrana zilnica!

Hrana zilnica pentru ziua de ieri
4 SEPTEMBRIE
Coloseni 3.18-25; 4.1-6
Capitolul 3.10,11 ştergea toate diferenţele dintre creaturile lui Dumnezeu, pentru a nu menţine decât distincţia fundamentală dintre omul cel vechi şi omul cel nou (comp. cu Galateni 3.27,28). Aici însă creştinul, în care coexistă cele două firi, este examinat în relaţiile sale cu alţii şi în acelaşi timp cu Dumnezeu. Spre deosebire de restul epistolei, unde avem de-a face cu Hristos („Viaţa noastră"), aici El este numit Domnul, pentru a sublinia drepturile Sale şi autoritatea Sa. Copii, femei, soţi, slujbaşi sau stăpâni, fiecare, la locul său şi în felul său, slujeşte „Domnului Hristos". Iar „faţă de cei de afară" (v. 5), care trebuie să fie atitudinea noastră? In primul rând o umblare înţeleaptă, ilustrând adevărul! Apoi un limbaj plin de har şi de fermitate, potrivit situaţiei şi stării fiecăruia! 
De asemenea, rugăciuni (v. 3)! Pavel le solicită pentru el însuşi. Şi remarcăm că nu uşa închisorii doreşte el să o vadă deschisă, ci uşa evangheliei.
Aceste versete corespund celor din Efeseni 5.22-6.9. «în aceste două pasaje este foarte frumos de văzut în ce fel doctrina divină pătrunde în toate detaliile vieţii şi răspândeşte parfumul perfecţiunii sale peste toate relaţiile.»