Hrana ta zilnica !

16 Octombrie
2 Cronici 20.1-13
Nu mai puţin de trei armate inamice înaintează simultan împotriva micii împărăţii a lui Iuda. Ele sunt ale vrăjmaşilor ei constanţi: Moab, Amon şi maoniţii (lit. Amoniţii), care făcuseră parte din Edom (v. 22). În faţa acestei ameninţări de invazie, Iosafat îl caută pe Domnul şi proclamă un post. Poporul se strânge. Referindu-se la rugăciunea lui Solomon (6.34-35), împăratul se aşază în faţa locaşului sfânt şi îl cheamă pe Acela care promisese că-i va asculta şi că le va face dreptate (v.8, 9).
Strângând la un loc personalul militar pe care Iosafat îl avea la dispoziţie (17.14-18), se ajunge la numărul impresionant de un milion o sută şaizeci de mii de oameni.

 Ei bine, în mod practic ei nu vor juca nici un rol în acest lung capitol! 

Iosafat înţelesese cuvântul din Psalmul 33: „Un împărat nu este salvat prin mulţimea oştirii sale; viteazul nu este scăpat prin mărimea puterii sale ... Sufletul nostru aşteaptă pe Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru" (Psalmul 33.16, 20). Astfel, împăratul recunoaşte pe de o parte lipsa lor de putere, iar pe de altă parte, lipsa lor de înţelepciune (v.12). Totuşi adaugă: „ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine". Şi, în sens invers, „ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El"(16.9).

Hrana ta zilnica !

15 Octombrie
2 Cronici 19:1-11
Alianţa fatală a lui Iosafat cu Israel justifică o dezaprobare severă din partea Domnului. Iehu îi pune împăratului o întrebare care-1 cercetează şi care în acelaşi timp îl înştiinţează cu privire la ce gândeşte Dumnezeu despre Ahab: „Să ajuţi tu pe cel rău şi să iubeşti tu pe cei care urăsc pe Domnul?" (v. 2).
Credincioşilor, să nu uităm ce nume cutremurător pune Cuvântul în dreptul celor care iubesc lumea: „Oricine vrea să fie prieten al lumii se face vrăjmaş al lui Dumnezeu" (Iacov 4. 4)!
Iehu nu era nicidecum un om lipsit de curaj, din moment ce, sub domnia lui Asa, o misiune asemănătoare avusese ca urmare aruncarea în închisoare a tatălui său, Hanani (cap. 16.7-10). Iosafat însă ascultă mustrarea. Iată mijlocul de a deveni „chibzuiţi", de a căpăta „minte" (Proverbe 13.18; 15.5,32). Să acceptăm şi noi mustrările şi observaţiile care poate ni se fac, deoarece pot avea un rezultat la fel de benefic.
În timp ce tatăl său, Asa, nu se reabilitase, Iosafat poate să-şi reia după această eclipsă buna lucrare din cap. 17. Nefiind mulţumit de data aceasta să trimită doar delegaţi, iese el însuşi prin popor. Şi, ca un adevărat păstor al lui Israel, se străduieşte să-i aducă înapoi la Domnul (v.4). După aceasta stabileşte judecători, cărora le dă instrucţiuni urgente.

Doamne, da-mi puterea sa iert ! IERTAREA DEPLINA (1)

Ieri am primit o carte foarte interesanta. Dar nu ma voi limita la a spune ca este doar interesanta, ci este o carte care ne poate ajuta foarte mult in a ne elibera de povara care apasa pe umerii fiecarui crestin, povara aceasta a NEIERTARII.

Pe masura ce voi citi in carte am sa scriu si pe blog, sfaturi pe care autorul acestei carti, R. T. KENDALL ni le da in urma experientei sale pe care a avut-o, pentru ca si el ca slujitor a avut aceasta problema. De fapt, cred ca orice crestin se confrunta cu aceasta problema, depinde insa cat de serios tratam problema, o luam ca o problema oarecare sau realizam gravitatea ei. Recunosc ca pana acum, am tratat-o poate cu prea multa usurinta. Adeseori am privit si eu la alti crestini si m-am amagit zicand ca: "daca pe ei ii iarta Domnul, facand cutare sau cutare lucru, poate un pacat mai grav (ziceam eu), ma va ierta si pe mine".Ma va ierta pentru ca Dumnezeu vede ce mi-a facut "X" sau "Y"....

Numai ca lucrurile nu stau deloc asa. Prin  Scriptura, Dumnezeu ne cere  sa facem acest lucru:

Coloseni 3:13

Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

Cand ceri Domnului ca sa iti arate calea LUI, cand recunosti ca ai o problema in aceasta directie, atunci El intervine si iti vorbeste chiar direct, asa cum a facut cu mine. De-aceea am hotarat sa citesc aceasta carte pentru ca am nevoie sa iert pe deplin, si nu pe jumatate.

"TREBUIE SA-I IERTI DEPLIN.
 CAT TIMP NU-I VEI IERTA DEPLIN, VEI FI IN LANTURI.
ELIBEREAZA-I, SI VEI FI ELIBERAT"
                      spunea fr. Iosif TON

Banutul din pumn!

Profitand de neatentia parintilor care erau ocupati cu musafirii veniti in vizita la ei, o fetita de numai cativa anisori, a intrat intr-una din camerele in care nu avea voie sa se joace si a inceput sa admire tot ce era acolo. A zarit o vaza foarte frumoasa, viu colorata, s-a apropiat de ea si a inceput sa o admire  intorcand-o pe toate partile. La un moment dat, curiozitatea a impins-o sa vada  si ce este in interior, asa ca nu  a stat mult pe ganduri si a bagat mana in vaza.S-a straduit ea  putin, numai ca atunci cand a vrut sa retraga mana, nu a mai putut face acest lucru. Speriata, s-a chinuit cateva minute sa-si scoata manuta, dar vazand ca nu poate a inceput sa planga si sa ceara ajutor parintilor.

Alertati de plansul ei, parintii au venit in camera. Vazand situatia, tatal ei a incercat sa ii scoata mana, numai ca manuta nu iesea sub nici o forma.

Dupa ce s-a chinuit o vreme, parinti au hotarat ca indiferent de valoarea vazei, nu exista decat o singura solutie.... sa  sparga vaza. Odata vaza sparta si manuta fetitei a fost eliberata.

Tatal privi manuta si vazuse ca fetita tinea pumnul strans.Apoi a intrebat-o:

- Spune-mi, cand ai incercat sa scoti mana, tot asa aveai pumnul, inchis?

-Da, raspunse fata.

-De ce, intreba tatal?

-Pentru ca aveam un banut in mana si daca deschideam mana, il pierdeam, raspunse fetita.

De atatea ori  ai auzit  vorbindu-se despre un Dumnezeu gelos, un Dumnezeu care nu accepta compromisul, un Dumnezeu care uraste pacatul, care uraste fatarnicia, minciuna, curvia, si toate faptele firii. Ai auzit vorbindu-se de un Dumnezeu Sfant, de trei ori SFANT, si totusi  tu continui sa traiesti in aceeasi stare de compromis, in aceeasi stare de pacat.Uneori, poate  inima ta a fost sensibilizata la Cuvantul lui Dumnezeu, insa nu ai reusit sa iei o decizie clara in aceasta privinta, nu ai reusit sa te rupi in totalitate de pacat si nu ai reusit sa iti omori firea si te intrebi , "de ce, Doamne?"

Voia lui Dumnezeu este ca "toti sa vina la pocainta, spune Scriptura.

ISUS a murit pe lemnul crucii ca TOTI sa fie salvati!

Adeseori si noi suntem in situatia acestei fetite.Dorim eliberarea si  salvarea sufletului,dar pastram in viata noastra pacate pe care nu vrem sa le parasim.
 Ne chinuim singuri sa ne eliberam, dar nu avem puterea. Desi strigam dupa ajutor, nu ne abandonam complet in mana Celui care a venit  pe pamant, sa ne salveze.Din acest motiv este nevoie ca Dumnezeu sa ne zdrobeasca uneori. Zdrobirea  este dureroasa, dar benefica, ne aduce eliberare si vindecare.
Tinem in pumnii nostri stransi poate nu pacate infaptuite, insa ascundem pofte bolnavicioase, ganduri murdare, ranchiuna, etc, si toate acestea nu Ii dau voie lui Dumnezeu sa lucreze in noi.
Astazi poate e timpul sa-ti deschizi pumnii, sa-ti deschizi inima inaintea lui Dumnezeu si sa te abandonezi pe deplin. Nu astepta ca Dumnezeu sa intervina zdrobindu-te.Nu uita...o poate face oricand!
El are o bucurie deosebita cand din propria initiativa cautam sa facem voia Lui, cand Il cautam cu toata sinceritatea. 
Atunci Domnul rasplateste si binecuvinteaza din plin!
Alegerea iti apartine....

Hrana ta zilnica !

14 Octombrie
2 Cronici 18.1-11, 28-34
Istoria lui Iosafat continuă. Cele ce l-au făcut pe acest om credincios să cadă au fost asocierile lui. Relaţiile mondene, schimburile prietenoase între oameni de aceeaşi clasă socială au constituit o cursă pentru mulţi credincioşi (1 Corinteni 15.33). Priviţi la consecinţele acestora pentru Iosafat!
(1) A ajuns în situaţia de a aranja un mariaj nobil pentru fiul său, dându-i ca soţie pe o fiică a casei împărăteşti a lui Israel, nu alta decât Atalia! Fără îndoială, o căsătorie splendidă în ochii oamenilor! În realitate, ea a constituit startul unei inevitabile ruine a întregii sale familii.
(2) Îşi pierde mărturia, punându-se pe aceeaşi treaptă cu împăratul rău al lui Israel:

 „Eu sunt ca tine ..."
(3) În final, temându-se să displacă prietenului său de rang împărătesc, se lasă antrenat în acţiunea de recuperare a Ramotului din Galaad. În adevăr, trebuie să medităm la acest aspect şi să ne reamintim textul de la Galateni 1.10. Alianţa pe care Iosafat o face cu Israel împotriva sirienilor nu este mai bună decât cea făcută de tatăl său, Asa, cu sirienii împotriva lui Israel. Alianţa se termină prin a-1 plasa pe nefericitul împărat într-o poziţie dramatică, la fel cu cea a lui Saul pe muntele Ghilboa, situaţie din care numai Dumnezeu, ca răspuns la strigătul lui, poate să-1 salveze în mod miraculos (vezi Psalmul 120.1).

Extraordinar!

  Citind mesajele din casuta de email, unul de-a dreptul mi s-a parut de exceptie.

Am stat si am ascultat melodiile sugerate, insa nu pot sa nu le impartasesc cu voi.

 Sunt extraordinare !!!!

                                         

Primit pe email http://barzilaiendan.wordpress.com/

Momente de neuitat!

    Oricat asa incerca sa descriu in cuvinte, harul minunat si bucuria prin partasia pe care am avut-o aseara in Biserica Penticostala din PARTA, nu as reusi. Nu as reusi pentru ca Duhul Sfant nu poate fi descris in cuvinte. Cei care traiesc o viata in plinatatea  Duhului Sfant, inteleg ceea ce vreau sa spun.
    Au fost momente binecuvantate si eu, personal nu am sa le uit prea curand.Desi partasia a inceput la ora 19 si a fost programata sa se incheie la ora 21, totusi programarea oamenilor nu a fost stabilita de comun acord cu programarea lui  Dumnezeu. Dovada ca era ora 23 cand am plecat eu, si Duhul Sfant inca lucra cu putere. Taine mari  a avut Dumnezeu sa le transmita celor care cred in El si in puterea Duhului Sfant, printr-o familia minunata din Oradea, fr. Gelu si sora Voichita, oameni incercati din greu, oameni care au decis sa se puna la dispozia lui Dumnezeu cu tot ce au. Oameni pe care Dumnezeu ii foloseste cu putere si ma rog ca Domnul sa ii binecuvinteze din plin.
    Domnul sa fie laudat pentru toate!

Hrana ta zilnica !

13 Octombrie
2 Cronici 17.1-19
Ne reîntoarcem acum la Iosafat, împăratul evlavios despre care au vorbit mult cărţile împăraţilor. Să ne amintim că, de la moartea lui Solomon, „Cronicile" urmăresc istoria împăraţilor lui Iuda, în timp ce ,Jmpăratii" se ocupă în special cu cei ai lui Israel. De ce atunci i s-a acordat vieţii lui Iosafat o întindere atât de mare acolo (pe paginile cărţii 1 împăraţi)? Pentru că, din nefericire, era în luptă strânsă cu Ahab şi cu Ioram, împăraţi ai lui Israel! Dar capitolul nostru, 17, nu are decât lucruri bune să ne spună despre acest împărat. El se întăreşte (v. 1); umblă „în căile dintâi ale lui David ..."; îl caută pe Dumnezeul tatălui său; umblă în poruncile Lui; îşi întăreşte inima ... îndepărtează idolii (v. 1-6).

 Şi nu numai că se desparte de rău, cum a făcut tatăl său Asa, dar face binele (v. 7-11). Iată două aspecte inseparabile ale vieţii creştine! (Romani 12.9; 1 Petru 3.11). Dintre ofiţerii superiori, Amasia se prezentase de bunăvoie să-I slujească Domnului, ca un autentic nazireu (Numeri 6.2; vezi şi 2 Corinteni 8.5). Este posibil - şi acesta constituie un apel adresat fiecărui credincios - să fii consacrat Domnului şi în acelaşi timp să-ţi faci cu credincioşie şi serviciul sau îndatoririle zilnice.

 „Orice faceţi, lucraţi din suflet, ca pentru Domnul", recomandă Coloseni 3.23.