Treziti-va crestini!

                          Toti asteptam o trezire spirituala sa se intample in tara noastra. Insa nu doar Romania are nevoie de o trezire, ci intreg pamantul. Traim ultimele clipe si cuvintele profetului Ioel sunt gata a se implini,

Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară. 
Ioel 2:23
  Suntem noi oare pregatiti sa primim aceasta ploaie a trezirii in viata noastra?
 Sau mai mult, cati suntem pregatiti sa stam inaintea Domnului si sa fim gata a plati pretul trezirii?

Pentru fiecare trezire s-a platit un pret!

 Daca ne uitam de-a lungul secolelor XVIII-XX cand au avut loc multe treziri spirituale, insa privind spre cele mai mari tari precum America, Anglia, Franta si Tara Galilor, toate aceste tari au avut oameni dedicati si consacrati lui Dumnezeu. Ne rugam mult pentru trezire, insa trebuie sa fim constienti ca trezirea se face doar prin oameni care stau la dispozitia lui Dumnezeu, oameni care traiesc in voia lui Dumnezeu.

Trezirea nu o face un om, nu o fac programele incarcate cu cantece, care deseori nu sunt decat spectacole frumoase si bine regizate, nici cu mesaje ce contin cuvinte filozofice greu de inteles de omul de rand, ci trezirea o face Dumnezeu, prin Duhul Sfant. Oamenilor trebuie spus adevarul si doar adevarul, adica trebuie propavaduit ISUS, pentru ca El este Calea, Adevarul si Viata. Dumnezeu a promis mantuirea de pacate doar prin Sangele lui Isus Hristos.

Oamenii  nu sunt decat uneltele prin care Creatorul  Isi face lucrarea. Dumnezeu a fagaduit prin prorocul Ioel aceasta ploaie timpurie si tarzie si El o va da, pentru ca eu cred in fagaduintele Sale. Chiar daca multi crestini nu sunt pregatiti sa accepte revarsarea pe care o va face Dumnezeu, prin Duhul Sfant.

Avem nevoie de Dumnezeu!

Avem nevoie de curatirea si sfintirea inimii noastre, avem nevoie de o innoire a mintii, avem nevoie de puterea Duhului  Sfant pentru a face fata  fortelor rele. La fel cum Dumnezeu are o lucrare de facut, la fel si diavolul isi  pregateste atacul asupra copiilor lui Dumnezeu, de-aceea in aceste vremuri avem mai mult ca oricand nevoie de putere, iar aceasta putere este in sangele lui ISUS.

Asteptam trezirea mult promisa, insa inainte de a astepta acest lucru, noi crestinii avem nevoie sa ne trezim.

DOAMNE, TREZESTE-NE PE TOTI CRESTINI !

TREZESTE  ROMANIA!

TREZESTE INTREG PAMANTUL SI TOTI SA STIE CA TU ESTI SINGURUL DUMNEZEU!

Copiii bisericii noastre cer si ei acest lucru prin cantare si Dumnezeu sa le asculte ruga.

                        

Hrana ta zilnica!

19 MARTIE
Psalmul 31.15-24
„Este un timp pentru orice ocupaţie: ... un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri, ... un timp pentru a jeli şi un timp pentru a sări de bucurie..." (Eclesiastul 3.1-8). Dar întreg timpul nostru (toate aceste momente pentru...) se află în mâna Dumnezeului nostru. El a hotărât mai dinainte şi succesiunea (şirul de evenimente), şi durata, în special în ce priveşte timpul încercării. Să nu uităm niciodată v. 15, ori de câte ori ne întocmim proiecte!
Pe lângă ocrotire şi eliberare, sufletul găseşte alături de Domnul ceva mai de preţ: o bunătate mare (v. 19), minunată (v. 21), păstrată (v. 19) pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi care se încred în El (v. 19; Psalmul 34.9). Să nu ne temem că se va epuiza vreodată această rezervă divină (bunătate păstrată, rezervată).
Dar cum am putea noi oare să răspundem la o astfel de bunătate? Versetul 23 ne învaţă: ,Iubiţi pe Domnul, toţi sfinţii Săi!" Aceasta este „porunca cea mare şi cea dintâi" a legii (Matei 22.37,38). Şi nu este greu de împlinit (vezi 1 Ioan 5.2,3), pentru că „a înţelege bunătatea Domnului" înseamnă chiar „a-L iubi pe Domnul". Pentru ca iubirea înspre El să fie produsă şi întreţinută în inimile noastre, trebuie să ne preocupăm mai mult cu iubirea dinspre El înspre noi (1 Ioan 4.19).

 «Prin însăşi dragostea Ta va trăi dragostea mea» - ne aminteşte o cântare.

Hrana ta zilnica!

18 MARTIE
Psalmul 31.1-14
„În Tine, Doamne, mi-am pus încrederea" - în felul acesta răsună, de astă dată, declaraţia fermă a celui credincios (v. 1). Apoi, în v. 6: „Cât despre mine, mă încred în Domnul". Şi, din nou, la sfârşitul pasajului nostru: „Dar eu mă încred în Tine" (v. 14). în mijlocul furtunii dezlănţuite de oameni, el se agaţă de această certitudine. Adăpostul şi 1-a aşezat nu pe propriul munte (Psalmul 30.7), ci în Domnul, Stânca lui (v. 3) de neclintit, e pentru mine o stâncă...", cere el în v. 2, iar în v. 3 confirmă: „Tu eşti stânca mea". Nimic niciodată nu va putea răsturna o credinţă aşezată pe o astfel de temelie (Matei 7.25).

 Drag prieten, ai construit tu pe această stâncă!
Există un moment în viaţă când această încredere este mai necesară ca oricând. Este vorba de ultimul moment, când totul trebuie părăsit, pentru a trece prin moarte. In această traversare întunecoasă, niciun sprijin pentru suflet nu poate dăinui, decât Dumnezeul în care, acum şi pentru totdeauna, ne-am pus toată încrederea (Proverbe 14.32).
Să ne gândim la Modelul nostru incomparabil: In momentul morţii Sale, Hristos îşi exprimă această încredere absolută prin ultimele Sale cuvinte de pe cruce, despre care ne vorbeşte v. 5: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul" (Luca 23.46; vezi şi v. 15).

Hrana ta zilnica!

17 MARTIE
Psalmul 30
Chiar dacă sunt scrise în dreptul rămăşiţei lui Israel, v. 1-5 sunt o încurajare pentru toţi răscumpăraţii, amintindu-le că, dacă trebuie să treacă printr-o „întristare uşoară de o clipă", aceasta lucrează pentru ei o „greutate eternă de glorie" (2 Corinteni 4.17). Lacrimilor - care sunt partea celor mai mulţi în noaptea întunecoasă a acestei lumi - le vor urma curând cântările de bucurie, în dimineaţa zilei fără apus. Dar chiar şi noaptea, în mijlocul încercărilor, cel care îl cunoaşte pe Domnul are o bucurie interioară care îl face în stare şi totodată îl îndeamnă să cânte (Psalmul 42.8; Iov 35.10). El le dă în felul acesta celor din jur cea mai puternică mărturie (Fapte 16.24,25).
Descurajarea în încercare este un lucru periculos! 

Pe de altă parte, un credincios prosper riscă să se sprijine pe prosperitatea lui („muntele meu" - spune psalmistul), obligându-L pe Dumnezeu să-i zdruncine aceste temelii, pentru a-1 determina să-L caute pe El (v. 6-8). Prosperitatea în lume devine pe nesimţite un obstacol care împiedică comuniunea cu Domnul; de aceea, este spre folosul nostru să fim lipsiţi de ea. Care este mijlocul de a scăpa de astfel de pericole? 

Privind mai departe ele noaptea de acum şi mai sus de „muntele nostru", cântărind toate lucrurile în perspectiva preafericitei eternităţi.

Live Elim-David Echalar

Nu demult, in biserica noastra am avut parte de mult har in cele doua zile binecuvantate alaturi de pastorul David Echalar, slujitor in Italia, desi este originar din Peru. 

Astazi avem bucuria de a-l avea cu noi la inchinare, atat el cat si un grup de 50 de  frati din Livorno Italia.

Dumnezeu sa lase libertate Duhului Sfant si El sa lucreze printre noi.

Serviciul se poate urmari live pe  http://www.elim.ro/, incepand cu ora 18.

Fiti binecuvantati!

Cluj-Flashmob : Il trovatore

                        

Hrana ta zilnica!

16 MARTIE
Psalmul 29
Din punct de vedere profetic, acest psalm vorbeşte despre momentul când cei puternici ai pământului vor trebui să se supună Domnului. Gloria şi tăria, pe care omul şi le atribuie cu atâta plăcere, aparţin, de fapt, numai lui Dumnezeu. Şi acestea îi vor fi recunoscute doar atunci când El va considera potrivit să-Şi înalţe glasul, pentru a-Şi revendica drepturile (glasul Domnului este amintit de şapte ori în acest psalm). Dominaţia naţiunilor (numite: „fii ai celor puternici" - v. 1) asupra lui Israel va lua atunci sfârşit, pentru că poporul căruia îi va da Domnul puterea când va fi să şadă ca împărat pentru totdeauna (v. 10,11) va fi chiar poporul Său.
Ce puternic şi impunător este acest glas al Creatorului, pe care toţi oamenii au ocazia să-1 audă! Dumnezeu le vorbeşte cu tot dinadinsul («de-a curmezişul») prin fenomene ale naturii: vânt, tunete, avalanşe, cutremure de pământ... care umplu sufletele cu un sentiment de măreţie şi de groază... în general foarte trecător! Dar, mai presus de toate, Dumnezeu a vorbit lumii prin Isus Hristos, Cuvântul devenit trup (Ioan 1.14; 18.37). Acesta a fost şi glas al puterii divine „pe ape mari" (v. 3), şi glas al unui singur cuvânt, rostit pe când El potolea furtuna (Marcu 4.39), precum şi glasul „blând, în şoaptă" (1 împăraţi 19.12), al dragostei: glasul bunului Păstor. Acesta se face auzit şi astăzi în Cuvântul Său. Să învăţăm să-1 ascultăm!

Hrana ta zilnica!

15 MARTIE
Psalmul 28
Implorările pe care le auzim răzbătând prin acest psalm nu seamănă deloc cu rugăciunile pline de încredere pe care un creştin le poate adresa astăzi Dumnezeului şi Tatălui său. Teama de a nu rămâne fără răspuns, groaza din faţa morţii, frica de a nu fi luat odată cu cei răi, precum şi apelul către judecarea celor răi redau aici sentimentele israelitului credincios din zilele de la urmă. Această mare strâmtorare nu va putea face altceva decât să scoată încă o dată în evidenţă răspunsul pe care îl primeşte cel credincios şi bucuria pe care i-o prilejuieşte acestuia primirea unui răspuns (v. 6-9).
„Domnul este tăria mea", declară în v. 7, iar în v. 8: „Domnul este tăria lor". Experienţa este mai întâi individuală şi apoi colectivă. Să ne amintim de un episod din istoria lui David, autorul psalmului nostru. La întoarcerea la Ţiclag, el găseşte cetatea incendiată şi pe toţi locuitorii ei duşi în captivitate; însoţitorii săi vorbesc să-1 ucidă cu pietre; se află într-o mare strâmtorare. Şi atunci se întăreşte în Domnul Dumnezeul său (1 Samuel 30.6). Asemeni lui David, experimentarea întregii noastre slăbiciuni este uneori necesară pentru a conştientiza că toată puterea noastră este în Domnul (2 Corinteni 12.10). Remarcăm, de asemeni, că răspunsul lui Dumnezeu aduce lauda în inima celui credincios. În ce ne priveşte, să nu uităm vreodată să I-o exprimăm Domnului (Isaia 25.1)!