VREMURILE DIN URMA!
2 aprilie 2014
Hrana ta zilnica!
2 APRILIE
Proverbe 1.20-33
Înţelepciunea şi-a luat ca obligaţie educarea „fiilor" ei (a ucenicilor ei), însă, în aceeaşi măsură, ea se îndreaptă şi spre cei din afară, pentru a-i invita şi pe alţii să devină ucenici. Dumnezeu nu a dat Cuvântul Său numai pentru îndrumarea (sau: instrucţia, corectarea, disciplinarea, atenţionarea) celor credincioşi. Biblia este în acelaşi timp Evanghelia harului, care le arată celor neconvertiţi calea mântuirii. Priviţi înţelepciunea - şi prin ea pe Domnul Isus - cum caută cu stăruinţă sufletele, pretutindeni pe unde sunt ele rătăcite! Sunt cunoscute acele locuri zgomotoase, în care lumea petrece pentru a uita, mai cu seamă dacă le vom fi frecventat şi noi înainte de întoarcerea noastră la Dumnezeu
Proverbe 1.20-33
Înţelepciunea şi-a luat ca obligaţie educarea „fiilor" ei (a ucenicilor ei), însă, în aceeaşi măsură, ea se îndreaptă şi spre cei din afară, pentru a-i invita şi pe alţii să devină ucenici. Dumnezeu nu a dat Cuvântul Său numai pentru îndrumarea (sau: instrucţia, corectarea, disciplinarea, atenţionarea) celor credincioşi. Biblia este în acelaşi timp Evanghelia harului, care le arată celor neconvertiţi calea mântuirii. Priviţi înţelepciunea - şi prin ea pe Domnul Isus - cum caută cu stăruinţă sufletele, pretutindeni pe unde sunt ele rătăcite! Sunt cunoscute acele locuri zgomotoase, în care lumea petrece pentru a uita, mai cu seamă dacă le vom fi frecventat şi noi înainte de întoarcerea noastră la Dumnezeu
. Pentru a-Şi face auzit glasul peste toată această gălăgie, înţelepciunea strigă (comp. cu loan 7.37 şi 12.44); şi acest Cuvânt pe care Dumnezeu îl vesteşte pretutindeni are un dublu efect: mântuire pentru unii şi condamnare pentru alţii (comp. cu Fapte 17.32-34).
Pentru cei care refuză să asculte (şi, vai, sunt numeroşi aceştia), aceeaşi voce care astăzi face să răsune chemarea stăruitoare a harului va deveni într-o zi ironică şi cutremurătoare (v. 26). Atunci va fi prea târziu (comp. v. 28 cu Amos 8.12).
Pentru cei care refuză să asculte (şi, vai, sunt numeroşi aceştia), aceeaşi voce care astăzi face să răsune chemarea stăruitoare a harului va deveni într-o zi ironică şi cutremurătoare (v. 26). Atunci va fi prea târziu (comp. v. 28 cu Amos 8.12).
Însă cei care ascultă vor locui în siguranţă, fără să se teamă de judecată (v. 33), şi vor fi beneficiarii promisiunii din v. 23: „Voi revărsa Duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele..."
1 aprilie 2014
O zi de sarbatoare!
Un refren al unei cantari, cantata de grupul Speranta spune asa:
"În Cer e sărbătoare, şi îngeri cântă-n cor,
Când oamenii renunţă la păcatul lor;
E zi de sărbătoare şi Cerul stă deschis,
Când oamenii doresc să între în Paradis!"
Când oamenii renunţă la păcatul lor;
E zi de sărbătoare şi Cerul stă deschis,
Când oamenii doresc să între în Paradis!"
Astazi cerul intreg a fost din nou in sarbatoare!
Stim ca atunci cand un suflet se intoarce e mare bucurie sus in cer, si astazi sunt convinsa ca in cer a fost o zi de mare sarbatoare. Prietena mea draga, L-a primit pe ISUS HRISTOS ca DOMN si MANTUITOR in viata sa, urmanadu-L in apa botezului.
A fost un caz special care nu suporta amanare, date fiind unele conditii, insa stiu ca Domnul a fost prezent si Ii multumesc pentru aceasta, dar si pentru rugaciunile ascultate.
Draga mea prietena, ma rog ca Dumnezeu sa lucreze in viata ta in continuare, El sa iti conduca pasii oriunde ai merge, El sa te calauzeasca in tot ceea ce faci, orice nevoie El sa ti-o implineasca si Mana Lui puternica sa iti dea biruinta in orice imcercare si ispita.
Asa cum ti-am spus, nu stiu ce alegeri ai facut in viata si cate, insa stiu ca astazi ai facut cea mai inteleapta alegere.
Domnul sa te binecuvinteze!
Hrana ta zilnica!
*Vom lasa psalmii, si vom trece la cartea proverbelor ca studiu.
1 APRILIE
Proverbe 1.1-19
Folosindu-Se de cel mai înţelept dintre cei mai înţelepţi, de Solomon (despre a cărui înţelepciune citim în 1 împăraţi 4.29-34), Dumnezeu ne-a dăruit „proverbele", „Cartea înţelepciunii", carte care se adresează tuturor, dar în mod deosebit tânărului (v. 4).
Proverbe 1.1-19
Folosindu-Se de cel mai înţelept dintre cei mai înţelepţi, de Solomon (despre a cărui înţelepciune citim în 1 împăraţi 4.29-34), Dumnezeu ne-a dăruit „proverbele", „Cartea înţelepciunii", carte care se adresează tuturor, dar în mod deosebit tânărului (v. 4).
Da, ţie, tânăr credincios ajuns la vârsta reflectării şi a judecăţii personale, îţi este dedicată cartea aceasta!
A fost scrisă special pentru tine, pentru că a sosit momentul orientării tale, a alegerilor tale decisive. În şcoala lui Dumnezeu, unde se urmăreşte educarea ta în spirit creştin, sub autoritatea şi exemplul părinţilor tăi (v. 7-9), cartea Proverbe constituie unul dintre „manualele" de bază. Ea conţine definiţii, reguli (şi aplicaţii ale lor), exerciţii, exemple de urmat şi altele care nu trebuie urmate. Înţelepciunea (Cuvântul cu care se identifică) este în acelaşi timp o Persoană care învaţă şi care îndrumă paşii acelora pe care ea îi numeşte fiii Săi.
Asemeni cărţii psalmilor, care începea cu punerea deoparte a celui credincios (Psalmul 1.1), şi aici vom putea vedea cum cea dintâi instrucţiune dată fiului îl previne să evite „calea celor păcătoşi", a celor care caută să-1 ispitească spunându-i: „Vino cu noi" (v. 11). Înţelepciunea îi arată unde duce această cale şi îl pune în gardă: „fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei" (v. 15; citiţi Efeseni 5.11)!
Asemeni cărţii psalmilor, care începea cu punerea deoparte a celui credincios (Psalmul 1.1), şi aici vom putea vedea cum cea dintâi instrucţiune dată fiului îl previne să evite „calea celor păcătoşi", a celor care caută să-1 ispitească spunându-i: „Vino cu noi" (v. 11). Înţelepciunea îi arată unde duce această cale şi îl pune în gardă: „fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei" (v. 15; citiţi Efeseni 5.11)!
31 martie 2014
Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă!
Nu stiu daca exista pedeapsa vreo pedeapsa mai mare, ca cea din ziua de ieri.
Inca de vineri, am simtit ca ma ia cu frisoane si imi da tarcoale o raceala, insa am crezut ca o s-o fentez.Numai ca inainte de a incerca eu sa o fentez, m-a atacat ea pe mine. Toate au fost bune pentru ca nu a fost una serioasa cu febra sau alte complicatii, insa cea mai mare complicatie a fost ca mi-a luat glasul complet.Daca azi pot vorbi sunt fericita, insa ieri nu m-am auzit nici macar eu pe mine, dar sa mai pot canta. Eram in adunare si simteam ca arde sufletul in mine sa cant si nu puteam, dar cantam in sinea mea cu tot sufletul. Asa am realizat ieri, ce mare suferinta asa avea daca m-ar pedepsi cineva sa nu cant, pentru mine este o pedeapsa foarte mare.
Ieri insa am avut ocazia sa ma minunez de un lucru.Vad deseori in biserica frati sau surori care fac parte din biserica bineinteles doar ca "membrii", nu ca trup a lui Hristos, vorba lui Dumitru Budac.
Sa ai harul sa iti daruiasca Dumnezeu inca o zi, sa ingaduiasca sa ajungi la adunare, sa ai alaturi de tine fratii si surori care canta cu tot sufletul .....si tu sa stai mut( stana de piatra), fara pic de bucurie....!!!
Asta-i mare lucru!
Ma intreb ce ar trebuie sa se intample sau cine ar trebui sa coboare ca sa se desclesteze gura?
Biserica nu este sau cel putin nu ar trebui sa fie un loc unde se tin spectacole, iar crestinii adevarati, nu sunt consumatori de programe. Cantarea de lauda nu este adusa spre a incanta audienta, ci cantarea de lauda este o jertfa adusa inaintea Domnului si noi ne inchinam inaintea Unui Dumnezeu care este viu si care este prezent in mijlocul nostru, oridecate ori ne strangem laolalta, de-aceea noi cantam din tot sufletul si cu toata fiinta. Dar cred ca multi nu realizeaza acest lucru, si o spun cu mare parere de rau.
Poate multi o fac din alte motive si nu au acel scop, prin care Domnul sa fie inaltat.
Insa inainte de toate, Domnul cunoaste inima nostra, iar El vede tot.
Exodul 15:2
Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi
lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
Ieri am simtit cea mai grea pedeapsa, si ma rog Domnului ca niciodata sa nu imi mai dea o asemenea pedeapsa, pentru ca este prea grea pentru mine.
Si chiar daca nu am avut glas ieri, eu tot L-am laudat pe Domnul!
Hrana ta zilnica!
31 MARTIE
Psalmul 41
Prin Duhul profetic, Hristos declarase la sfârşitul Psalmului 40: „Sunt întristat şi sărac": sărăcie de bunăvoie, destinată îmbogăţirii noastre! (2 Corinteni 8.9). Ferice de acela care-L înţelege pe acest "Sărac Ferice" şi de acela care ştie să se pună în locul celor săraci, al celor umiliţi, al celor care sufăr...! Şi tot ferice şi de acela care, măcar în duh, dacă nu în realitatea văzută, ia această poziţie de sărac, ca şi învăţătorul său! (Matei 5.3).
Versetul 3 aduce preţioase încurajări credincioşilor bolnav. În primul rând avem promisiunea ajutorului divin. Chiar dacă „omul din afară trece", omul dinăuntru este reînnoit zi de zi, sub grija marelui Doctor al sufletelor (2 Corinteni 4.16).
Psalmul 41
Prin Duhul profetic, Hristos declarase la sfârşitul Psalmului 40: „Sunt întristat şi sărac": sărăcie de bunăvoie, destinată îmbogăţirii noastre! (2 Corinteni 8.9). Ferice de acela care-L înţelege pe acest "Sărac Ferice" şi de acela care ştie să se pună în locul celor săraci, al celor umiliţi, al celor care sufăr...! Şi tot ferice şi de acela care, măcar în duh, dacă nu în realitatea văzută, ia această poziţie de sărac, ca şi învăţătorul său! (Matei 5.3).
Versetul 3 aduce preţioase încurajări credincioşilor bolnav. În primul rând avem promisiunea ajutorului divin. Chiar dacă „omul din afară trece", omul dinăuntru este reînnoit zi de zi, sub grija marelui Doctor al sufletelor (2 Corinteni 4.16).
Ba, mai mult! „Orice pat" de boală va fi
transformat în chip miraculos, pentru că prezenţa Domnului la căpătâiul
lui are putere să-i schimbe suferinţa în bucurie. Ce plăcută
companie, bună să-1 facă să uite faptul că nu a fost înţeles, precum şi
indiferenţa căreia i-a fost, poate, obiectul (v. 8)!
Noi ştim în ce moment s-a împlinit v. 9. Cu câtă tristeţe a trebuit Domnul să-1 citeze înainte de a-i da trădătorului Iuda „bucăţica" care avea să-1 facă cunoscut... (Ioan 13.18,26)
Cea dintâi carte a Psalmilor se încheie aici, cu o laudă eternă, Căreia, prieteni credincioşi, îi putem alătura şi amin-ul nostru!
Noi ştim în ce moment s-a împlinit v. 9. Cu câtă tristeţe a trebuit Domnul să-1 citeze înainte de a-i da trădătorului Iuda „bucăţica" care avea să-1 facă cunoscut... (Ioan 13.18,26)
Cea dintâi carte a Psalmilor se încheie aici, cu o laudă eternă, Căreia, prieteni credincioşi, îi putem alătura şi amin-ul nostru!
30 martie 2014
Hrana ta zilnica!
30 MARTIE
Psalmul 40
Psalmul 40 este unul glorios. Hristos, Omul înviat, ia cuvântul pentru a dezvălui „lucrările minunate" şi „gândurile" lui Dumnezeu îndreptate înspre noi (El Se asociază cu ai Săi: v. 5). Acest lucru îl putem vedea în patru tablouri succesive.
Primul tablou ne poartă în eternitatea trecută (v. 6 şi 7, citate în Evrei 10.5-9). Fiul, singurul vrednic să reglementeze chestiunea păcatului, Se prezintă pentru a fi Robul ascultător: „Iată, vin..." - „şi a venit...", confirmă Efeseni 2.17.
Următorul tablou ni-L arată pe Isus pe pământ: El vesteşte şi împlineşte „toată dreptatea" (Matei 3.15), dă mărturie despre Dumnezeul bunătăţii şi al adevărului, vorbeşte despre credincioşia Sa şi despre salvarea Sa. Întreaga viaţă a lui Hristos este rezumată în v. 8-10.
În cel de-al treilea tablou, Salvatorul este înaintea noastră în ceasul solemn, când trebuie să strige: „Nelegiuirile Mele M-au ajuns..." (v. 12). Nelegiuirile Mele...? O, El Se încarcă cu nelegiuirile noastre, ale mele şi ale tale, şi acestea sunt şi prea numeroase, după ce, în Psalmul 38.4, le-am văzut ca fiind şi prea apăsătoare.
Ultimul tablou ne readuce la v. 1-3, unde „groapa pieirii" şi „noroiul mocirlei" fac loc Stâncii învierii. Hristos, eliberat din moarte prin puterea lui Dumnezeu, pe care a aşteptat-o cu răbdare, îşi cântă lauda şi îi invită şi pe oameni să I se alăture, pentru a-L celebra în acelaşi fel (v. 3).
Psalmul 40
Psalmul 40 este unul glorios. Hristos, Omul înviat, ia cuvântul pentru a dezvălui „lucrările minunate" şi „gândurile" lui Dumnezeu îndreptate înspre noi (El Se asociază cu ai Săi: v. 5). Acest lucru îl putem vedea în patru tablouri succesive.
Primul tablou ne poartă în eternitatea trecută (v. 6 şi 7, citate în Evrei 10.5-9). Fiul, singurul vrednic să reglementeze chestiunea păcatului, Se prezintă pentru a fi Robul ascultător: „Iată, vin..." - „şi a venit...", confirmă Efeseni 2.17.
Următorul tablou ni-L arată pe Isus pe pământ: El vesteşte şi împlineşte „toată dreptatea" (Matei 3.15), dă mărturie despre Dumnezeul bunătăţii şi al adevărului, vorbeşte despre credincioşia Sa şi despre salvarea Sa. Întreaga viaţă a lui Hristos este rezumată în v. 8-10.
În cel de-al treilea tablou, Salvatorul este înaintea noastră în ceasul solemn, când trebuie să strige: „Nelegiuirile Mele M-au ajuns..." (v. 12). Nelegiuirile Mele...? O, El Se încarcă cu nelegiuirile noastre, ale mele şi ale tale, şi acestea sunt şi prea numeroase, după ce, în Psalmul 38.4, le-am văzut ca fiind şi prea apăsătoare.
Ultimul tablou ne readuce la v. 1-3, unde „groapa pieirii" şi „noroiul mocirlei" fac loc Stâncii învierii. Hristos, eliberat din moarte prin puterea lui Dumnezeu, pe care a aşteptat-o cu răbdare, îşi cântă lauda şi îi invită şi pe oameni să I se alăture, pentru a-L celebra în acelaşi fel (v. 3).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)