Versetul zilei

19 aprilie 2014

Sambata, ziua de asteptare!

Sambata, ziua cand Isus a stat in mormantul rece. 
Citeam azi continuarea evenimentelor, si mi-au ramas ochii asupra unui pasaj din Matei:
"A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia". Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”
Moartea sa a fost dovedita asa cum ne relateaza si Marcu in ep. sa:
Dar Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul. Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos.Sutaşul care stătea în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul...
iar Ioan, care relateaza evenimentele mai pe larg ne spune ca moartea Sa a fost dovedita de ostasii care tocmai au participat la rastignirea Sa:
 "Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă"
Era mort si totusi le-a fost teama ca va invia!
Cred ca in sinea lor si ei,cei care L-au rastignit credeau in Isus, asa in felul lor credeau, altfel de unde teama aceasta? Daca cumva va invia...? Deci in sufletul lor era un procent, nu stiu cat o fi fost acel procent, dar inclin sa cred ca trecea de 50%, ei credeau in ceea ce Isus a spus.
Si-atunci ramane o intrebare, "de ce totusi au participat la aceasta cruda rastignire?"
Din rugaciunea Domnului Isus de pe cruce, tind sa cred ca au facut din "necunostinta",
"TATA, IARTA-I CACI NU STIU CE FAC!"
S-au lasat ei oare manipulati, poate chiar mituiti de mai marii preoti, cei care Ii dorea moartea Domnului Isus?
Raman multe intrebari fara raspuns, asa cum ne punem si intrebarea, de ce s-a acceptat totusi rastignirea fara ca sa fie un proces in care sa fie respectate toate formele legale. 
In primul rand intreg procesul a fost o nedreptate, faptul ca Isus a fost un Om bun si fara de pacat, asa cum este declarat de insasi sutasul care a participat inca de la inceputul acestui proces,
"Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!”
Asa cum stim prinderea lui Isus a avut loc noaptea, contrar legislatiei din acele timpuri. Isus este dus pe timp de noapte in fata primului sinedriu. Unde? Acasa la Ana, socrul lui Caiafa!
 "Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat. L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela"

Aici l-a interogat fostul mare preot Ana, iar acest interogatoriu a fost unul neoficial. Legat, Isus este plimbat in fata unui alt sinedriu, la Caiafa, la scurt timp, contrar legilor evreiesti care spuneau ca trebuie sa existe un anumit timp intre cele doua infatisari si o zi solara in luarea unei decizii.Ori Isus nu a avut parte de nimic din toate acestea, pentru ca la acest sinedriu este condamnat la moarte, o alta incalcare a legilor ebraice, care spune ca un suspect de acte care il condamna la moarte sa fie judecat ziua, si in public. Ori iata ca Isus nu are parte de un proces legal, iar daca vorbim de martorii care au fost adusi la proces, stim ca acestia erau mincinosi, si marturia lor nu a fost la fel.Unul a spus un fel, altul altfel, ori fara a avea macar doua marturii identice, conform Torei, nu se putea face o condamnare la moarte,
Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi.
Cata nedreptate! Cu-atat mai mult ca toate acestea se intamplau chiar in perioada in care era mare sarbatoare in Ierusalim, sarbatoreau ziua eliberarii lor din Egipt, ori in aceasta perioada sinedriul trebuie sa protejeze acuzatul neavand voie ca acesta sa fie lovit, ori Isus a fost lovit si batjocorit de chiar aprozi.
La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”
Sa judeci un Om, fara sa aibe o vina, sa fie condamnat si sa nu aibe parte de aparare? Iata ca da! 
Isus nu a avut parte nici macar de un avocat, iar pentru vina oficiala care i s-a adus "blasfemie", era cel mult uciderea cu pietre, ori Isus a fost rastignit.
Iata cata nedreptate I-au facut!

Insa cu toate acestea, ISUS a biruit!
Astazi  comemoram toate acestea si sunt multumitoare ca prin aceasta Jertfa, eu sunt libera de pacate.

"Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui;fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, 
 S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa"

  



Hrana ta zilnica!

19 APRILIE
Proverbe 12.17-28; 13.1-6

„Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul..." (13.3). Să nu ne mire faptul că în cartea Proverbe găsim atât de multe recomandări cu privire la folosirea limbii. Versetul 17 ne ajută să privim limba pusă în slujba adevărului. Un copil al lui Dumnezeu se face recunoscut prin aceea că spune întotdeauna adevărul, oricât l-ar costa (Efeseni 4.25). „Buza adevărului" (v. 19) se împotriveşte buzelor mincinoase, care sunt „o urâciune pentru Domnul" (v. 22).
Versetul 25 ne sugerează o altă întrebuinţare pentru limba noastră: aceea de a înveseli, printr-un cuvânt bun, inimile întristate. Cuvântul bun prin excelenţă nu este oare vestea bună a Evangheliei? Prin ea pot să-i arăt colegului meu calea vieţii (v. 26).
A arăta calea înseamnă a-L arăta pe Isus (Ioan 14.6) prin cuvintele mele, dar mai ales prin faptele mele! El este Fiul înţelept din cap. 13.1 care ascultă de îndrumarea (învăţătura) Tatălui Său (Ioan 8.49).
ÎI regăsim aici pe leneş alături de opusul lui, cel harnic (v. 24,27; 13.4). Neglijând chiar să-şi frigă vânatul (v. 27), cel leneş se lipseşte de hrană. Să ne amintim că, pentru a ne însuşi adevărurile biblice pe care le-am citit sau auzit, trebuie neapărat un efort personal (însemnări făcute şi reluate, versete învăţate pe dinafară etc). Să nu fim leneşi („greoi") la auzire (Evrei 5.11)!

18 aprilie 2014

Blandul Pastor.

Odata L-am vazut trecand
cu turma pe Pastorul bland
mergea cu dansa la izvor
blandul Pastor, blandul Pastor.

Pe-o oaie ce cazuse jos
a ridicat-o El duios
si-a dus-o-n brate iubitor
blandul Pastor, blandul Pastor.

P-o alta care la pamant
zacea cu piciorusul frant
El o lega mangaietor
blandul Pastor, blandul Pastor.

El le-a iubit cu dor nespus
si viata pentru oi Si-a pus
si pentru mantuirea lor
blandul Pastor, blandul pastor.

- Dar mai tarziu L-am intalnit
cu spini era impodobit
intr-o multime de popor
blandul Pastor, blandul Pastor.

Cand l-am vazut, L-am intrebat
cine-s cei ce L-au scuipat
- A suspinat sfasietor
blandul Pastor, blandul Pastor.

Si mi-a raspuns indurerat: -
sunt cei ce M-au incununat
sunt oile ce le-am fost lor
blandul Pastor, blandul Pastor.

Toti cei ce ma batjocoresc
si cei ce Crucea-Mi pregatesc
sunt cei la care iubitor
Le-am fost Pastor, le-am fost Pastor.

Tacu... si ochii Lui senini
de lacrimi limpezi erau plini
plangea de mila oilor
blandul Pastor, blandul Pastor.

Si-atuncea „oile”- au venit
pe Cruce sus L-au rastignit
El se ruga spre mila lor
Blandul Pastor, blandul Pastor.

Hai si tu la Golgota!

Ziua de vineri!
O zi plina de insemnatate, una dintre cele mai triste si indurerate zile, fiind insotita de o multime de evenimente, insa sentimentul care a predominat  a fost  doar "DURERE", atat in trup cat si in suflet.
Vandut de chiar un ucenic al Sau, pentru un pumn de arginti,
"Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”
 parasit si abandonat de toti ucenicii,
"Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.”
Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit"
 tradat de Petru, in ciuda faptului ca acesta I-a promis ca nu-l va parasi niciodata,
"Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoşul. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar"
 judecat fara sa aibe o vina,
"Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul”
El, care era fara de vina, I s-a gasit totusi o vina,
"Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.”
batjocorit si scuipat de ostasii dregatorului,
"L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap"
rastignit pe o cruce alaturi de doi criminali,
"Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”. Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc"
chinuit chiar si acolo pe lemn, cand atarna trupul Sau intre cer si pamant,
"Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor;ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă."
El, Fiu de Dumnezeu, a rabdat pana la capat!

Cata umilinta...cata batjocura...cata durere...?
Toate acestea, de dragul tau, de dragul meu...de dragul intregii omeniri.
Ce facem noi acum, ca am aflat toate aceste lucruri?
Continuam sa sfidam tot ceea ce a facut pentru noi? Continuam sa traim si astazi viata in pacat?
Nu stim oare ca fiecare pacat al nostru, este inca un cui batut in palmele Sale?

Astazi ISUS nu mai sta atarnat pe o cruce, astazi doar comemoram tot ceea ce s-a intamplat cu 2000 de ani in urma. ISUS traieste Vesnic, si este la Dreapta Tatalui.
CREZI TU OARE IN INVIEREA LUI?
CREZI TU OARE CA TOATE ACESTEA LE-A ACCEPTAT,
 DE DRAGUL TAU?
Daca da, vino si tu la Golgota! 
Golgota este locul in care, ISUS  a impacat omenirea cu Dumnezeu!
Drumul catre cer trece mai intai pe la Golgota!

 



Hrana ta zilnica!

18 APRILIE
Proverbe 12.1-16

Cel drept este privit acum în viaţa sa de familie: cu soţia sa (v. 4), în casa sa (v. 7), lângă slujitorul său (v. 9), cu animalul său (v. 10), la munca sa (v. 11). Unde trebuie să se manifeste cel dintâi credincioşia celui credincios, dacă nu în relaţiile lui de familie şi în munca de zi cu zi?
Învăţăturile înţelepciunii nu trebuie confundate cu ceea ce, în lume, numim morală. Morala este o sumă de reguli de bună comportare, stabilite de oameni pentru propriul lor beneficiu; ele sunt exprimate deseori sub formă de maxime. Unele dintre ele, cu siguranţă, sunt împrumutate din creştinism, iar altele sunt inspirate de bunul simţ sau din experienţa vieţii în societate. Morala omului însă nu face loc intervenţiei lui Dumnezeu, în timp ce aici avem principii divine, transmise de Dumnezeu.
Iacov 3.15 deosebeşte „înţelepciunea de sus" de înţelepciunea acestui veac, „pământească, naturală", sufletească, diabolică, cum a fost, de exemplu, cea prin care a vorbit Petru în Matei 16.22 şi care L-a determinat pe Domnul să-1 numească „Satan".
Versetul 15 ne arată că omul este incapabil să judece singur dacă se află sau nu pe o cale dreaptă. Lumea este plină de astfel de nebuni care-şi îndreaptă paşii după morala omenească, în loc să asculte sfatul lui Dumnezeu.

17 aprilie 2014

Nu doar Iuda...

Uramarind toate evenimentele aceste saptamani, astazi a fost una din cele mai importante zile in care ucenicii inca Il mai aveau pe Isus printre ei.
Cu ceva timp in urma, mai marilor preoti si carturari din vremea aceea le-a venit in minte gandul pacatos de a-I face rau lui Isus si au planuit ca atunci cand va veni la Ierusalim, o sa il omoare. Numai ca ceea ce au planuit ei nu s-a putut realiza deoarece intrarea Lui a fost invers decat s-au asteptat ei. Isus a fost primit cu osanale, cu ramuri de finic si lumea intreaga mergea dupa El si asculta mesajul plin de putere pe care Il rostea, iar acestia se minunau cata intelepciune avea.Astfel, Isus devenise "persona non-grata",
de-aceea hotarasc sa se uneasca in curtea marelui preot Caiafa si acolo pun  la cale, cum sa aduca la indeplinire acest  gand marsav. Insa riscul era prea mare in preajma  Pastelui, in conditiile in care Isus era binevenit printre popor, asa ca amana. Numai ca planurile cad, reinvie altele, si vine Iuda, omul care s-a departat de Dumnezeu si I-l pune pe tava pe Isus. Hotarasc pretul si Isus este tradat si vandut.
Tradat si vandut, Omul care a fost nevinovat si in care nu s-a gasit vreo vina, omul fara de pret, pe capul caruia s-a negociat un pret. Omul care a rabdat toata batjocura si umilinta pana la moarte, si inca moarte de cruce.
Dar oare, sa fie doar Iuda vinovat de toate acestea?
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cue L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…

Hrana ta zilnica!

17 APRILIE
Proverbe 11.18-31

Tendinţa inimii noastre egoiste este de a acapara şi de a reţine mai mult decât avem nevoie (v. 24,26). Să citim în Luca 6.38 ce drum ne recomandă Domnul Isus. Vom găsi aici că adevărata cale de a fi binecuvântaţi este să ne ocupăm de binele altora. Uneori, aceasta sfidează prevederea şi înţelepciunea omenească, dar Dumnezeu nu are aceeaşi aritmetică cu cea pe care o are omul. El răstoarnă calculele şi previziunile acestuia. Bogăţiile sunt întotdeauna o piedică pentru cei care se încred în ele (v. 28; comp. Marcu 10.24 cu 1 Timotei 6.17,18). Ambiţia noastră trebuie să fie aceea de a fi „bogaţi în fapte bune".
Cu toate acestea, există în lume un lucru de cea mai mare valoare, pe care suntem invitaţi să-1 căutăm şi să-1 câştigăm. Ce poate avea mai mare preţ decât sufletul! Pentru a-1 răscumpăra pe al nostru, Domnul „a vândut tot ce avea" (Matei 13.44-46). Da, „cel înţelept câştigă suflete" (v. 30). Cunoaştem noi această fericită slujbă? Era a ucenicului Andrei (Ioan 1.41-43), dar poate fi şi a noastră, indiferent de vârstă sau de nivelul de cunoştinţă. De ce anume are nevoie în mod deosebit cel care vrea să câştige suflete pentru Domnul? Cu siguranţă, de o înţelepciune promptă în a prinde ocaziile (Efeseni 5.15,16) şi de o dragoste dispusă să găsească drumul înspre inimi (1 Corinteni 9.19,22)!

16 aprilie 2014

Nu exista o veste mai frumoasa!

           Intotdeauna sarbatoarea Invierii Domnului Isus aduce in suflet multe bucurii, insa bucuria multora difera.
Pentru unii sarbatoarea aceasta aduce bucuria intalnirii cu cei dragi, altora aduce bucuria zilelor libere pentru altii inseamna mancare buna si odihna, insa ne simtim bine atunci cand avem parte de toate acestea. As putea spune ca sunt intr-adevar binecuvantata din acest punct de vedere, chiar de azi ma voi bucura de toate aceste bucurii marunte pamantesti, beneficiind  de o mini-vacanta de o saptamana, insa toate acestea  sunt bucurii trecatoare, ele vor trece dupa cateva zile. Singura bucurie care ramane si care ma face sa fiu fericita cu adevarat, este alegerea pe care am facut-o, aceea de-a ma bucura in Domnul.  
Doresc ca fiecare sa aveti parte de aceasta bucurie si de vestea extraordinara  pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
Salvarea noastra am capatat-o prin ISUS, si darul cel mai minunat este dragostea SA!
BUCURATI-VA IN DOMNUL!