Versetul zilei

4 mai 2014

HRISTOS A INVIAT!

     In ultimii ani sarbatoarea Invierii Domnului Isus o petrec alaturi de familie in Timisoara, insa  nu pot sa nu ma gandesc la cei dragi;  mama, tata, fratii si nepotii.Viata  insa ne-a rasfirat pe fiecare in coltul lui, insa sarbatoriile  ca "acasa", parca nu sunt nicaieri.
Unul din frumoasele obiceiuri ale fratelui meu cel mic  Beniamin, este ca in fiecare an in prima zi a invierii, dis de dimineata pana nu se trezesc oamenii, urca sus pe un deal deasupra satului, acolo unde este de fapt si cimitirul, isi ia trompeta cu el si canta  imnul invierii,
" HRISTOS A INVIAT DIN MORTI"

Oridecate ori ascult nu pot sa nu las o lacrima....
Ma gandesc cum va fi cand auzim trambita care va invia pe cei morti, iar pe cei vii impreuna cu ei ne va ridica la cer...?
Mareata zi va fi!!!
Ajuta-ne Doamne sa fim pregatiti!
                             

Hrana ta zilnica!

4 MAI
Isaia 8.1-22

Două mari personaje - şi totodată două subiecte importante - domină întreaga profeţie a lui Isaia: Unul, nespus de preţios şi de mângâietor, este Mesia însuşi. Celălalt, aflat la polul opus, este înspăimântătorul Asirian, puternicul vrăjmaş al lui Israel în zilele din urmă. Pentru că poporul L-a refuzat pe Cel dintâi, va avea de-a face cu cel de-al doilea; pentru că au respins apele harului Celui care le-a fost trimis (Siloam sau Siloe semnificând „Trimis": Ioan 9.7), le rămâne ca, în judecată, să fie potopiţi de „apele puternice şi multe" ale temutului împărat al Asiriei (v. 6,7). Cu toate acestea, pentru că este vorba de ţara lui Emanuel, Dumnezeu îi va zdrobi în final pe cei care se unesc pentru a o invada. Versetul 9 ne descrie care va fi în curând soarta acestor naţiuni aliate, temă astăzi la ordinea zilei (Isaia 54.15).
Pentru a păstra firul călăuzitor al acestor cuvinte profetice, să nu uităm că ele privesc atât poporul răzvrătit şi apostat, luat în întregime (v. 11,14,15,19...), cât şi rămăşiţa credincioasă, căreia Duhul i Se adresează deopotrivă aici.
Citarea v. 18 în Evrei 2.13 ne ajută să-L vedem, în profet şi în fiii acestuia (7.3; 8.18), pe Hristos, prezentându-Se înaintea lui Dumnezeu împreună cu „ucenicii" Săi (v. 16): Lui nu-I este ruşine să-i recunoască şi să-i numească „fraţii" Săi (vezi Ioan 17.6; 20.17).

3 mai 2014

Hrana ta zilnica!

3 MAI
Isaia 7.1-25

După ce a răspuns chemării lui Dumnezeu, se pare că Isaia a trebuit să mai aştepte timp lung până să-şi înceapă slujba în public (cel puţin şaisprezece ani, cât a durat domnia lui Iotam). Dacă şi noi avem de trecut printr-o astfel de şcoală a răbdării, să nu ne descurajăm. Să-L lăsăm pe Domnul să aleagă El momentul potrivit şi modul în care doreşte să ne folosească. Singura noastră responsabilitate este să fim disponibili şi ascultători (comp. cu Matei 8.9).
Cel dintâi împărat la care este trimis Isaia este cel al lui Iuda, răutăciosul Ahaz, într-un ceas de cumpănă pentru micul regat. Acesta era ameninţat nu numai de Reţin, împăratul Siriei ci, mai trist, şi de Pecah, împăratul lui Israel. Folosindu-se de aceştia, Satan căuta să răstoarne tronul lui David şi astfel să se împotrivească domniei lui Mesia cel promis. Însă profetul este purtătorul unor veşti bune: cei doi asediatori nu-şi vor putea împlini planurile lor rele. Apoi Ahaz este invitat să audă o revelaţie pe cât de măreaţă, pe atât de glorioasă: este cea a naşterii lui Emanuel. Acesta va aduce mântuire casei lui David, lui Israel şi întregii lumi. Ce frumoasă semnificaţie are numele Emanuel: „Dumnezeu cu noi" (Matei 1.23)!
 Îl întâlnim aici ca pe cea dintâi rază de lumină proiectată de făclia profetică în mijlocul adâncului întuneric moral (2 Petru 1.19).

2 mai 2014

Vesti rele!

    Deschizi calculatorul  si te sochezi ce citesti.Am selectat doar cateva titluri care impanzesc presa online.Sunt doar cateva, insa vestile negative sunt mult mai multe.
   Clik pe fiecare titlu pentru a citi stirea in intregime. 

Complexitatea iertarii




                    Nu sunt Napoleaon sa fac mai multe lucruri deodata, insa atat cat pot ma straduiesc ca fiecare timp sa-l folosesc cu folos. Fiind la bucatarie sa gatesc familiei m-am gandit ca ar fi bine ca in timp ce pregatesc hrana pentru trup, sa imi satur si sufletul, si chiar i-am dat hrana.
Am ascult acest mesaj care pe mine m-a ajutat foarte mult sa iau cateva decizii, si va recomand sa-l ascultati si dumneavoastra, poate ca la fel ca si mine m-ai aveti de corectat cate ceva in viata. De fapt pana ne va lua Domnul la El suntem intr-un proces de sfintire permanent.
Doamne ajuta-ne sa ascultam de Tine!
                          

Nimeni altul decat DOMNUL!

Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus.„Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
Ioan 21:5-6
Pe drumul Emausului cand mergeau cei doi ucenici si vorbeau despre cele intamplate, Isus li se alatura pe drum si  intra in discutie cu ei, dar ei nu ştiau că este Isus.
Trei si jumatate Isus a fost alaturi de ucenici, a trait cu ei, a mancat cu ei, s-a rugat impreuna cu ei, L-au vazut facand atatea minuni, si iata ca din nou ucenicii se afla in aceeasi situatie, nu ştiau că este Isus.
Ma gandeam la noi, cei din zilele noastre, de cate ori oare nu L-am simtit pe Isus intervenind in situatiile noastre? Acolo unde noi nu gaseam raspuns, acolo unde nu aveam solutii, acolo unde medicii au spus raspicat "nici o sansa", El a fost alaturi de noi si ne-a dat izbanda, ne-a dat vindecare, ne-a dat calauzire!
Si iata ca asemeni si noi ucenicilor, deseori  nu ştim că este Isus.
Sunt situatii in care ne vorbeste fie prin vise, fie printr-o persoana, fie prin Cuvant, insa noi nu stim ca este EL.
Toti ucenicii au fost intristati de cele intamplate si au suferit in sufletul lor si cu toate ca stiau ca Isus a  inviat si nu mai este in mormant, dar cu toate acestea cred ca s-au simtit asemeni unor copii parasiti de parinte, nu-L mai aveau cu ei. Insa in toata suferinta lor s-au reintors la activitatea lor de zi cu zi, pescuitul. Din pescuit isi castigau painea cea de toate zilele, asta le era meseria. Stim ca  Simon Petru era un mare pescar, dar iata ca profesionalismul lui nu l-a ajutat, toata noaptea nu a prins nici un peste.
Tare mult as vrea sa invatam fiecare din experienta lui Petru. Isus statea pe mal si ii privea !
De-atatea ori ne luptam  sa rezolvam anumite probleme, ne agitam si incercam sa gasim atatea metode de a iesi dintr-un impas. Sunt situatii pe care le avem de rezolvat cu anumite persoane si cu toate ca dreptatea este de partea noastra, totusi nu avem izbanda. Nu vi s-a intamplat...?
Sunt convinsa ca da, iar undeva langa noi Isus sta si priveste. Priveste la toata truda  si neputinta noastra.
„Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.”
M-am intrebat, oare nu le-a trecut prin cap sa nu asculte?
Mai ales ca acelasi lucru l-au facut si ei o noapte intreaga. Isus nu le-a zis "stiti...cunosc eu un alt loc bun de pescuit, haideti ca va duc eu acolo....".
 Nuuu, nicidecum! Isus le-a spus sa faca acelasi lucru care l-au facut si pana atunci, numai ca diferenta era ca acum  faceau la porunca Domnului.
Este atat de important sa ne lasam calauziti de Duhul lui Dumnezeu.
Poate ca aceleasi lucruri le-am facut si noi pana acum, insa au fost facute din hotararea noastra. Isus vrea sa fim ascultatori !
Ascultarea este cel mai important lucru. In situatii decisive si nu numai atunci, ci in fiecare zi este important sa ne lasam calauziti de Duhul lui Dumnezeu.
Fara El, tot ceea ce facem are acelasi rezultat ca si al ucenicilor,
"truda si goana in vant".
 
„Este Domnul” , a zis ucenicul.
Amintesteste-ti ca fiecare biruinta pe care ai avut-o, boala de care te-a vindecat, rezolvarea pe care ti-a adus-o, painea cea de toate zilele care ti-a asigurat-o, chiar si atunci cand nu mai aveai nici un ban, recunoaste si tu dragul meu, nu este altcineva, "ESTE DOMNUL"!

Batea la poarta cerului ...


Batea la poarta cerului o raza,
Batea sfios si-ncet ca o streina...
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat uimit de palida lumina.

Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca.

Parea atat de trista si umila,
Dar totusi credincioasa si curata,
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.

Apoi, grabit a luat-o-n cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora;
I-a podidit pe toti, privind-o plansul
Si-au strans-o-n brate toti ca pe o sora!

Ea le-a zambit stergandu-le plansoarea
Si s-a rugat apoi de ei fierbinte
S-o-nfatoseze bunului Parinte
Ca sa primeasca binecuvantarea;

- "Stapane vesnic, datator de viata,
Din ce-ntuneric ma-naltai la Tine.
Din ce prapastii crancene de gheata,
Din ce vartej de patimi si ruine!

Cat am luptata cu oarba ratacire,
Cu nebunia surda si pacatul
Dar n-am putut sa saman o sclipire
In largul noptii stapanind de-a latul.

Si-n van am ars un creier, nendurata,
Ca pe-o festila, fara de crutare,
Invinsa, goala, stinsa, spulberata
Doar in surghiun gasesc acum scapare.

Sa pot s-ajung la cerurile albastre,
Ca dintr-o grea catusa ce ma strange
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!"

Cum sta, smerit in fata stralucirii,
Silita ochii sarbezi sa si-i plece
Sarmana raza - far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.

- "Tu vii aicea singura si-nvinsa?"
Grai cel vesnic, nevazutul Tata...
"Tu fugi de teama sa nu fii stinsa?
Dar cand s-a stins lumin-adevarata?
De te-am trimis in lumile-n vrajbite
Nu te-am chemat, cu pumnii strasi si goi:
Ca pe-un manunchi de raze impletite
Eu te-asteptam, s-aduci pe toti la noi!
Dintr-un biet sambur'nabusit in fasa,
Din scapararea unei minti senine
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantul insusi pan'la Mine!
Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata mostenire?"

Mergand apoi spre raza-mbarbatata
I-a sarutat obrajii amandoi:

- "Copila mea, fii binecuvantata,
Ia-ti deci putere si-ntoarce-te-napoi!
Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina
Sa-l paraseasca ostile ceresti,
Tu sa ramai, caci tu esti doar lumina
Si nu traiesti decat cand stralucesti!"

                                                                                                
                                       de Vasile Voiculescu

Suntem si noi o raza care stralucim....? 

FELUL ÎN CARE SUNTEM CĂLĂUZIŢI

"Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul."
Ioan 16.13
 
Adevărul este ca o peşteră foarte mare în care noi dorim să intrăm, dar pe care nu suntem în stare s-o traversăm singuri. Ea este clară şi luminoasă la intrare, dar dacă voim să pătrundem mai departe şi să cercetăm ascunzişurile ei, ne trebuie o călăuză, fără de care ne putem pierde. Duhul Sfânt care cunoaşte foarte bine tot adevărul, el este această călăuză, este rânduit să îl conducă pe orice credincios adevărat, atât de departe cât poate el pricepe, să-l ducă dintr-o încăpere în alta ca să înveţe să cunoască lucrurile adânci ale lui Dumnezeu şi sa-i descopere toate lucrurile ascunse.
Ce mare făgăduinţă pentru sufletul care cercetează smerit! Noi dorim să cunoaştem adevărul şi să ne adâncim în el. Ne dăm seama că suntem supuşi greşelii şi că avem nevoie grabnică să fim călăuziţi. Să ne bucurăm dar de faptul că Duhul Sfânt a venit să rămână cu noi. El vrea să ne slujească de călăuză şi noi primim cu bucurie călăuzirea Lui. Dorim „tot adevărul", ca să nu ne clătinam în vreo parte. Să nu nesocotim nici o fărâmă din descoperirea Duhului Sfânt, ca să nu pierdem o binecuvântare şi să cădem în păcat. Duhul lui Dumnezeu ne-a fost dat ca să ne călăuzească în tot adevărul şi ca noi, cu inimile supuse, să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să-i urmăm îndrumările.                             
                                                                                                C.H.Spurgeon