Versetul zilei

17 iunie 2014

Aceleasi cuvinte, dar cu alt efect!

Imi amintesc de o istorioara care s-a intamplat pe vremea lui Ceausescu. 
Care suntem nascuti mai demult, asta ca sa nu zic "care suntem  mai in varsta", stim ca la fiecare sarbatoare ne scotea la defilare. Asa era si sarbatoarea de 1 Mai.
Un muncitor, calm din fire,  participa la acest gen de defilari  in care trebuiau spuse diferite versuri rimate, insa scarbit de toate aceste parade, neavand alta forma de protest, a ales ca de fiecare data cand se intalneste cu sefii lui sa rosteasca aceste versuri, 
"Asta-i viata, asta-i trai, sa traiasca 1 Mai!".
Timpul trecea si omul spunea aceleasi cuvinte oridecate ori se intalnea cu sefii lui.Numai ca tonul cu care rostea aceste cuvinte, nu i-au facut rau ci din contra l-au ajutat sa obtina un servici deosebit de bun si bine platit.Tot auzindu-l sefii lui si admirandu-l cat este de fidel "partidului", l-au avansat.
Intrebat de unul din colegii sai cum a obtinut postul, omul mirat a zis ca nu stie.
"Nu am facut nimic", crede-ma, doar am zis aceste cuvinte:
"Asta-i viata, asta-i trai, sa traiasca 1 Mai!"
Mirat colegul sau, i-a urmat exemplul, si oridecate ori se intalnea cu "mai marii" fabricii respective, omul incepea a spune:
"Asta-i viata? Asta-i trai? Sa traiasca 1 Mai?"
Azi asa, maine asa, nu a durat mult pana cand a fost chemat in biroul directorului, unde venise si "alti invitati", si asa ca omul nostru in loc sa se aleaga cu o avansare a fost trimis la puscarie.
De ce? Pentru ca tonul sau era diferit de al celuilalt coleg.Erau aceleasi cuvinte, insa tonul cu care erau rostite era diferit.

De cate ori nu rostim cuvinte bune, cuvinte de incurajare pentru cei de langa noi, insa vedem ca in ciuda spici-lui tinut, lumea nu vrea sa primeasca  invatatura.
         Altii reusesc sa aduca la Hristos mii de suflete  si nu folosesc altceva decat aceleasi vorbe.
Cat de mult conteaza tonul pe care il ai atunci cand mustri pe cineva sau atunci cand il certi pentru anumite lucruri!
O Doamne da-ne te rog blandete in vorbire, in gandire si in tot ceea ce facem!
                                                                                                                                                      

Hrana ta zilnica!

17 IUNIE
Isaia 53.1-12

Acesta este pasajul «de neînţeles» pe care-1 citea, în carul său, famenul împărătesei Candace a etiopienilor, însă Filip, „începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia lui Isus" (Fapte 8.27...). Şi pentru noi, tot aici se află începutul tuturor cunoştinţelor: în Isus Mântuitorul. Noi apucasem fiecare pe drumul neascultării lui (v. 6), dar Mielul lui Dumnezeu, pentru a ne mântui, a urmat calea ascultării depline şi a supunerii totale. Pe această cale, El a fost dispreţuit, părăsit, asuprit, chinuit şi, în final, şters de pe pământ, de către oameni (v. 3,7,8). În acelaşi timp însă a fost rănit, zdrobit, bătut şi supus suferinţelor, de către Dumnezeu însuşi (v. 4,5,10). Cine va putea pătrunde vreodată infinitul acestei expresii: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească"? (v. 10). Neputinţele şi durerile noastre (v. 4 notă), fărădelegile şi nelegiuirile noastre (v. 5), păcatul nostru sub toate formele sale - de la cele mai subtile până la cele mai evidente - împreună cu toate consecinţele lor îngrozitoare: ce povară inexprimabilă a fost cea cu care S-a încărcat acest „OM al durerii"...!
Aceasta a fost munca sufletului Tău, scump Mântuitor! 
Dar dincolo de moartea la care Tu Te-ai dat de bunăvoie, Tu guşti de acum, din rodul suferinţelor Tale, bucuria de negrăit a iubirii împlinite, pentru totdeauna (Evrei 12.2).

16 iunie 2014

"IL CUNOSC EU PE DUMNEZEU CU ADEVARAT?

Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine, spune profetul Isaia.
 Doamne, cati nu isi doresc pacea?
Inca nu am cunoscut pe nimeni care sa nu-si doreasca pacea, insa stim ca pacea o primim doar dupa ce ne intalnim cu Hristos.
Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, spune ap. Pavel. Ori daca Isus este pacea, este evident ca vom cunoaste pacea doar daca  ne vom intalni cu El. 
 Pacea este cel mai minunat si pretios lucru pe care il dobandim intalnindu-ne cu Isus, de-aceea este si cel mai greu lucru de mentinut. Acest lucru presupune "cunoastere".
Ca pacea sa ramana in mine, in casa mea, in viata mea, TREBUIE sa-L cunosc in adevar pe Dumnezeu.
Cum stiu ca Il cunosc?
Raspunsul il avem in 1Ioan 2:3,
Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
Intrebarea este "IL CUNOSC EU PE DUMNEZEU CU ADEVARAT?
Ramane sa ne dam raspunsul fiecare...

Hrana ta zilnica!

16 IUNIE
Isaia 52.1-15

Până la v. 6 al acestui capitol îi vom găsi pe cei răscumpăraţi, însă începând cu v. 7 ne este prezentat însuşi Răscumpărătorul. Prima misiune a Duhului Sfânt pe pământ este aceea de a îndrepta privirile celor credincioşi asupra lui Hristos şi a suferinţelor Sale. Toate îndemnurile de a asculta, de a se trezi şi de a se separa au ca scop prezentarea unei Persoane: Hristos, Mesia al lui Israel. El este deopotrivă şi Mesagerul care „aduce veşti bune", vestind pacea, evanghelia şi mântuirea (v. 7), şi Robul care lucrează cu înţelepciune (v. 13 notă): iată, în rezumat, înaintea noastră, atât cuvintele Sale, cât şi lucrările Sale.
În adevăr, avem de ce să fim încurcaţi şi copleşiţi de uimire când medităm la umilinţa Fiului lui Dumnezeu (v. 14 completat de 53.3). „Faţa Sa desfigurată" mărturiseşte împotriva lumii păcătoase cât de mult L-a costat pe Omul perfect să treacă prin ea. Pe drept Dumnezeu L-a înălţat acum, L-a ridicat şi L-a aşezat foarte sus, în aşteptarea momentului când El va apărea în glorie. Când îl vor vedea, „împăraţii îşi vor închide gura"; dar cei răscumpăraţi nu vor tăcea niciodată: asemenea străjerilor din v. 8, după oboseala veghei îndelungate, după aşteptarea interminabilă evocată de Psalmul 130.6, ei îşi vor înălţa glasul într-o cântare de biruinţă, pentru că II vor vedea faţă către faţă.

15 iunie 2014

Pe malurile Dunarii!

In localitatea mea natala, localitate asezata in clisura Dunarii, la 10 km de orasul Moldova Noua, este un tanar profesor de lb. engleza cu un deosebit talent in arta fotografiei, Samy Copriva. Oridecate ori ne ia dorul pe noi cei care am plecat din locul natal, fie ca suntem in tara sau cei care sunt plecati in diaspora, stim ca Samy ne tine la curent cu poze din zona, si uite asa ne trece dorul de locul natal.
Asa ca, odata cu inundatiile din Serbia cand era Dunarea tulbure, a facut cateva fotografii frumoase si le-a postat sa le putem vedea.


Pozele sunt facute de pe dealurile din sat si se poate vedea malul sarbesc.






A venit vacantaaa...

Toti avem propriile noastre masini ale timpului.
Unele ne duc inapoi..si se numesc amintiri, altele ne duc inainte si se numesc visuri!

Uitandu-ma la nepotei mei, imi amintesc ca nu cu mult in urma, mergeam la serbarile copiilor mei la gradinita.Timpul trece cu o asa repeziciune incat nici nu imi dau seama. 
Eu ma vad (subliniez inca o data"eu ma vad") parca in aceeasi postura de mamica cu copii la gradi, insa nu realizez ca de fapt sunt nepoteii mei.
Ca sunt la scoala, ca sunt la gradinita, toti asteapta cu bucurie sa vina vacanta de vara. Ma uit la ei, chiar daca sunt la gradinita abia au asteptat sa vina vacanta, ca si cum "au tras in plug" intreg anul.
 Deh, acum mi-e usor sa vorbesc despre ei...de parca eu nu am fost la fel....!?
Oricum, a trecut si anul scolar 2014, a venit vara si copiii se bucura de o binemeritata vacanta.
Alaturi de doamna educatoare, cuminti in pozitii "ca la fotograf", au stat sa fie fotografiati.
Si pentru ca una din cele doua bunici lucreaza (adica eu), a trebuit macar bunica cealalta sa fie prezenta la serbarea nepoteilor.
Asa ca, fara sa stea mult pe ganduri si-au agatat ghizdanele in cui...si la joaca. Daca nu mergem noi la mare, am adus marea la noi, ca doar este vara.
Zambaretii mei....va iubesc!

Grabim venirea Domnului?

Cand omul nu are ce sa faca...isi face singur de lucru, asa spune o vorba din batrani. O asemenea experienta se pare ca am avut-o si eu, nu ca n-as fi avut de lucru, insa acum...chiar mi-am facut singura de lucru.
Este duminica dimineata, ora cand toti "bunii crestini" sunt la adunare si se roaga.Asa trebuia sa fac si eu, numai ca sunt inca in pat si incerc sa scriu cateva cuvinte daca tot nu sunt in locul in care trebuia sa fiu. Nu ca nu as fi vrut, dar pentru ca ieri am avut o iesire la "soare", nu stiu ce s-a intamplat...ce fel de raze, radiatii sau cum s-or numi, dar pe fata mea zici ca a trecut tavalugul(plina de pete si umflata de la soare).
 Eu inca sper si ma rog Domnului sa isi revina la normal, daca nu....nu am altceva de facut decat sa continui sa ma rog.
"Ce-si face omul cu mana lui, se numeste lucru manual", parca asa este un proverb.Dar las deoparte asta si ma duc la Scriptura.
Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.
 2 Petru 3:10-14
Ziua Domnului, ziua despre care se vorbeste tot mai mult in ultima vreme este ziua lui Dumnezeu, o zi a maniei Sale si trebuie sa stim ca aceasta ziua nu va fi o zi usoara. Pavel spunea:" cel neprihanit va scapa cu greu" (1 Petru 4:18), ca atare aceasta zi nu va fi deloc usoara, pentru ca ziua aceasta va fi o zi de judecata, va fi ziua cand rolul pe care l-a avut Isus pana atunci,pentru noi " acela de Mijlocitor", in ziua aceea se va incheia. Isus nu va mai fi Mijlocitor, ci Judecator.
Si daca tot vorbim de importanta acestei zile, mi-a venit in minte exemplul, examenului de bacalaureat.Suntem in perioada bacului si pentru elevii de clasa a XII-a sunt mari emotii si traiesc cu o mare frica, pentru ca este ziua cea mare, ziua in care sunt examinati si in masura in care trec acest examen li se hotaraste si viitorul lor.Sunt convinsa ca nu toti  elevii s-au pregatit pentru aceasta zi de examen, ci doar cei care sunt preocupati de viitorul lor.
Asemanatoare este si ziua Domnului, ca si un examen, numai ca diferenta este foarte mare. Daca la examenul de bac nu esti admis, mai ai o sansa in toamna, poate la anul, pe cand in ziua Domnului  daca nu suntem gasiti vrednici, am picat definitiv si am ratat definitiv VESNICIA!
Si mai este un aspect sau o diferenta, daca data examenului de bac este anuntata, ziua Domnului nu, ea va veni ca un hot, asa spune Scriptura.
Noi cei care credem Scriptura, stim ca nu va ramane nici un cuvant neimplinit din ea, cu toate ca intalnim tot mai multi oameni care nesocotesc si iau in batjocura aceaste cuvinte.Nu este o nautate cand intalnim asemenea oameni si personal de cate ori ajunge discutia despre aceasta zi, primesc aceeasi replica, 
"semnele despre care ne spui, au fost de cand e lumea si pamantul, si cutremure, si sodomiti, si curvie, s. a.m.d.", nimeni nu accepta ca este vorba despre semnele despre care ne vorbeste Scriptura.Ori acest lucru nu ma mira pentru ca insasi Scriptura  spune ca vor fi astfel de oameni care vor lua in batjocura aceasta cuvinte. In  vers.4 spune:
 „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
In general stiinta incearca sa explice si sa aduca argumente contrare Scripturii in ceea ce priveste aceasta zi.
S-a incercat sa se aduca tot felul de argumente vis-a-vis de creatie, de evolutia omului si s-au facut tot felul de descoperiri care vor sa submineze Cuvantul lui Dumnezeu. Insa Biblia ne spune un cuvant despre acesti oameni: "Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă"
Deci intre descoperirile stiintei si Scriptura, eu aleg sa cred Scriptura, pentru ca inainte de a veni stiinta cu descoperirea, cuvantul lui Dumnezeu deja m-a avertizat, "căci înadins se fac că nu ştiu ".Atatea cazuri au fost in care anumite lucruri descoperite de oamenii de stiinta, au fost mai tarziu retrase cu scuzele de rigoare si explicand ca din cauza unor anumite erori, lucrurile nu sunt asa aducand cu ei o alta teorie sau descoperire. Cuvantul lui Dumnezeu niciodata nu a fost retras sau eronat.
 BIBLIA este singura carte care a fost si va ramane vesnic adevarata!
În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
Oare chiar va arde, vin multi si intreaba? DA, va arde pentru ca Dumnezeu a spus aceste lucruri si El va implini Cuvantul Sau.
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii!
Nu toti, "unii" spune Scriptura. Unii, cred ca Domnul intarzie, insa Domnul nu intarize, ei cred insa Domnul isi duce planul la indeplinire indiferent de ceea ce cred "UNII"
Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu...?
CUM ASTEPTAM NOI VENIREA DOMNULUI?
CE FACEM NOI CA SA GRABIM VENIREA LUI?
Iata cateva indemnuri pentru a grabi venirea Domnului.
Isus spune:"Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor", mai apoi ne da o porunca, „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură", dupa care 
"Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor."
  "Atunci va veni sfârşitul" !
Dorim noi oare venirea Domnului?
Daca da, atunci spune celor de langa tine despre ISUS!

Hrana ta zilnica!

15 IUNIE
Isaia 51.12-23

„Eu, Eu sunt Cel care vă mângâi" (v. 12). Câţi credincioşi nu au experimentat în încercările lor că nu există mângâieri autentice în afara celor de la Dumnezeu... Cu adevărat, El este „Dumnezeul oricărei mângâieri" (2 Corinteni 1.3). Uneori, manifestarea noastră este însă ca cea a psalmistului, care declara: „sufletul meu refuza să fie mângâiat" (Psalmul 77.2). Cu excepţia unei firave rămăşiţe care umbla după dreptate, chemările emoţionante adresate de Domnul poporului Său au rămas fără ecou: „Nu era nimeni care să răspundă" (50.2; 66.4).
Acum se face auzit un strigăt repetat şi puternic: „Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te, ... îmbracă-te cu ... hainele cele frumoase" (v. 17 şi 52.1). Este smulgerea Ierusalimului din somn, pentru că Mesia urmează să Se arate. Capitolul 53 ne va arăta ce fel de primire I-a fost rezervată la cea dintâi venire a Sa: respins (pe pământ), Hristos a fost înălţat (lit. „primit sus" -Fapte 1.2) în glorie. 
Astăzi suntem în ajunul întoarcerii Lui. Domnul Isus ne aminteşte de promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând", şi ni Se prezintă El însuşi: „Eu sunt... Luceafărul strălucitor de dimineaţă" (Apocalipsa 22.12,16,17,20). Trezită şi plină de speranţă, Mireasa strigă: „Vino!" Să facem şi noi din inimile noastre un ecou care răspunde: „Amin! Vino, Doamne Isuse!"