BINE FACI, BINE PETRECI!

Si iata ca s-au ivit zorii...!

Nimanui nu cred ca ii place noaptea, decat cu un anume scop.

Noaptea este buna sa iti odihnesti trupul, sa te revigorezi, insa zorii zilei aduc pofta de a trai si a te bucura de viata.

In general cand ne gandim la "noapte" si "zi", ne gandim la "moarte" sau "viata".

Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.

Ioan 9:4

Cât este ziuă, trebuie să lucrez, spunea Isus.Cu alte cuvinte, cat suntem in viata, acum avem ocazia sa facem lucruri bune si demne pentru Hristos. Fapte care impreuna cu credinta noastra ne vor ajuta sa intram in Imparatia lui Dumnezeu.  

Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze! Vine vremea cand se apropie clipa plecarii noastre din viata si atunci nu vom mai putea face nimic, nici pentru Domnul si nici pentru salvarea sufletului nostru.

S-au ivit zorii! 

Iata ca azi avem inca o sansa sa facem fapte demne pentru un crestin si vrednice pentru Hristos.

Ziua de azi si ceea ce facem azi, nu se mai intoarce si nu m-ai putem sterge nimic din calendarul acestei zile.

Asadar, sa facem, dar, roade vrednice de pocăinţa noastră. 

Tot ceea ce vom face va avea urmari vesnice, depinde insa de noi care vor fi urmarile.

Voi incheia cu o vorba din batrani:

"BINE FACI, BINE PETRECI"

Hrana ta zilnica!

25 IUNIE
Isaia 62.1-12
Ierusalimul cel abandonat, femeia sterilă şi întristată, văduva din cap. 54, se va numi: „Măritată" (v. 4 notă: ebr. Beula), „Cea căutată", „cetate nepărăsită" (v. 12), iar Domnul, Mirele ei, Se va putea din nou bucura de ea. În aşteptarea acestui moment, pe ziduri au fost puşi străjeri vigilenţi, cu ordinul: „Voi, care vă aduceţi aminte de Domnul, nu tăceţi" (v. 6). Respectând acest îndemn, credincioşii evrei ai vremurilor din urmă se vor îndrepta către Dumnezeu, strigând: „Aminteşte-Ţi de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din vechime, pe care ai răscumpărat-o..." (Psalmul 74.2).
Prieteni creştini, şi noi am fost puşi de Domnul într-un loc sau altul, fiecare în parte, şi am primit o misiune asemănătoare, care depinde de două cuvinte: „Vegheaţi şi rugaţi-vă" (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). 

Rugăciunile noastre sunt aşteptate acolo sus şi pentru ele sunt pregătite răspunsuri şi împliniri îmbelşugate. Avem oare şi noi subiecte importante de adus înaintea inimii Tatălui nostru ceresc? Adunarea Lui ne stă şi nouă pe inimă? Sunt cei din oraşul sau din localitatea noastră subiecte pe care să I le amintim Domnului? Să nu rămânem tăcuţi câtă vreme astăzi avem privilegiul de a fi cei care II determină pe Domnul să-Şi amintească de ai Săi. Cât de impresionant este să-L auzim pe Dumnezeu vorbind de rugăciunile noastre ca de unele de care El ar avea nevoie pentru a-Şi aminti de promisiunile Sale! 

Ce har din partea Lui!

Oh, ce Domn minunat avem!

M-am trezit de o bubuitura puternica si am sarit sa vad ce s-a intamplat, era un tunet. La Timisoara ploua foarte tare si ploua cu descarcari electrice. Sunt anuntate inundatii in judetul Timis cat si in altele, oricum nu avem ce face, nu ne putem impotrivi, primim tot ceea ce ne da Dumnezeu.

Mi-a venit in gand versetul din Ieremia 5,

De glasul Lui urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui.

La glasul Lui urla apele, El ridică norii....!

Cine ar putea face acest lucru, daca nu chiar Creatorul lor?

Cine ar putea face apele sa urle, daca nu chiar Domnul?

Cine da nastere tuturor fenomenelor care se dezlantuie pe cer, tunet, vant, furtuna, etc...daca nu chiar Domnul?

Domnul este ocrotitorul nostru la vremea necazului, asa spune David

El este ajutorul şi scutul nostru, iar sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul pentru ca  El este Împărat mare peste tot pământul. El este mai înalt şi mai presus de orice, este mai de temut decât toţi dumnezeii. El este milostiv, îndurător şi drept,  este darnic cu cei lipsiţi, El este belşug de răscumpărare pentru noi.

El este Dumnezeul cel Viu şi El dăinuie veşnic; Împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.

El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite, dar pentru asta trebuie sa ne intoarcem la Domnul cu pocainta, pentru ca El este Fiul lui Dumnezeu, este Hristosul, El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El,

El este  Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, 

El este Cel Atotputernic!

Hrana ta zilnica!

24 IUNIE
Isaia 61.1-11
Începutul acestui capitol prezintă un interes cu totul deosebit, fiind pasajul pe care 1-a ales Domnul Isus să-1 citească atunci când S-a ridicat să vorbească în sinagoga din Nazaret (Luca 4.16-21). Remarcăm un detaliu de cea mai mare importanţă: Isus a întrerupt lectura textului din Isaia la mijlocul frazei, înainte să menţioneze ziua răzbunării, pentru că numai prima parte a slujbei Sale (cea a harului) era împlinită („în urechile" celor care-L ascultau). Ceea ce urmează, respectiv judecata, era amânată şi este încă şi astăzi. În locul din textul nostru care nu permite nicio inserţie (nu dă voie nici măcar unei singure virgule), Dumnezeu a intercalat deja aproape două mii de ani de răbdare.
Cu toate acestea, răzbunarea nu este nicidecum cel din urmă cuvânt al frazei; după ea urmează mângâierea şi bucuria, rezervate rămăşiţei credincioase. Ca şi Iov în final, ei vor primi „dublu" (v. 7) - această dublă rodire le fusese deja vestită prin numele de Efraim (Geneza 41.52, notă: Efraim înseamnă dublă rodire) - şi, de asemenea, „vor avea o bucurie eternă" (v. 7).
Ca răspuns la aceste promisiuni, rămăşiţa îşi înalţă glasul: „Mă voi bucura mult în Domnul, mi se va veseli sufletul în Dumnezeul meu, pentru că El m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua dreptăţii..." (v. 10).
Astăzi creştinul nu are, oare, aceleaşi motive pentru a-L lăuda pe Domnul şi a se bucura în El?

Ce inseamna Biserica?

Timpul este cel care imi pune piedici de a scrie mai mult pe acest blog. 

Mi-a venit in minte o intrebare: ce rol are "BISERICA" in viata unui om?

Cand am terminat scoala gimnaziala si am mers la liceu, tin minte ca a trebuit sa dau un examen, iar daca liceul avea o anumita specializare, atunci am avut si o materie de baza din care am dat examen.

Cand am vrut sa ma angajez pe o anumita functie, a trebuit sa dau concurs ca sa pot ocupa acel post

Cand am vrut sa intru in orchestra sa cant, am dat o proba la instrumentul pe care l-am ales.

Cand am vrut sa intru in cor, am dat un test ca sa vada daca am auz muzical. 

Daca vrei sa fii pilot, trebuie sa ai scoala de aviatie si sa dai un test sau un examen pentru a vedea cei care te angajeza, ca stii sa pilotezi.Apoi trebuie sa ai o anumita tinuta, sa ai anumite conduite, etc.

Observam ca peste tot se cer anumite teste, anumite examene, trebuie sa dovedesti ca esti bun daca vrei sa obti ceva.

Pornind de la termenul  "BISERICA", insa nu facand referire la zidurile unei cladiri, ci avand in vedere insemnatatea Bisericii care este redata in Scriptura, unde HRISTOS care este Capul Bisericii,

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Matei 16:18

El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi. Efeseni 1:22-23   

 "El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. 

 El este Capul trupului, al Bisericii. 

El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea" Coloseni 1:17-18

Biserica este locul care te primeste asa cum esti, ba din contra, este locul unde vin si au acces, toti cei care recunosc ca sunt pacatosi. Biserica este singurul loc unde nu trebuie sa dovedesti nimic, nu trebuie sa dai teste, nu trebuie sa dai examene, vii asa cum esti, fara anumite specializari, fara anumite dovezi pentru a putea obtine ceva. Insa cu toate acestea, aici este locul unde ai TOTUL,  primesti TOTUL, obtii TOTUL. 

TOTUL  prin sangele lui Hristos!

Cand spun TOTUL, desigur poate unii se gandesc "wow, ce bine, atunci merg si eu acolo pentru ca primesc bani, obtin diferite avantaje materiale", ori nu ma refer la aceste lucruri, eu ma refer la altele mult mai importante, "salvarea sufletului"si "obtinerea vietii vesnice". 

Ori ce poate fi mai important in acesta lume?

Cuvantul spune: "Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?"

Asadar, Biserica nu este o cladire, nu este o denominatiune, 

BISERICA este TRUPUL LUI HRISTOS!

Luigi Mitoi Apocalipsa 52

                      

Hrana ta zilnica!

23 IUNIE
Isaia 60.1-22
Remarcăm un detaliu important: că expresia din v. 1, gloria Domnului (a lui IAHVE) a răsărit peste tine", este preluată în Efeseni 5.14 sub forma: „Hristos va străluci peste tine". Aceasta pune în lumină faptul că gloria lui Dumnezeu se identifică cu Persoana Fiului (vezi şi 2 Corinteni 4.6) şi că ea este legată de locul unde locuieşte El: „voi face glorios locul picioarelor Mele" (v. 13).
„Sionul Sfântului lui Israel" (v. 14) are drept corespondent Ierusalimul ceresc din Apocalipsa 21, după cum putem vedea dacă punem în paralel v. 19, 3 şi 11 din Isaia 60 cu Apocalipsa 21.23-26.
In continuare este evocată din nou adunarea cea mare a lui Israel, ca şi în cap. 49, într-o descriere minunată şi emoţionantă. Viziunea acestei promisiuni va susţine rămăşiţa credincioasă în mijlocul necazurilor ei. Cât despre noi, cei credincioşi, care traversăm uneori momente de descurajare, să ne ridicăm ochii şi să ne gândim, prin credinţă, la poporul lui Dumnezeu, aşa cum a fost îndemnat şi Avraam odinioară să o facă (Geneza 15.5). Vom vedea că nu suntem singuri, ci, dimpotrivă, călători fără număr merg împreună cu noi spre cetatea cerească. Oboseala şi suferinţa vin adesea să le îngreuneze mersul, dar priviţi-i: faţa le străluceşte, iar inima le tresaltă şi li se lărgeşte în bucuria dragostei eterne (v. 5).

Hrana ta zilnica!

22 IUNIE
Isaia 59.1-21
Fărădelegile poporului au ridicat un zid de netrecut între el şi Domnul, iar cât timp acest zid rămâne, este împiedicat atât Dumnezeu să primească vreun serviciu religios din partea omului, cât şi poporul Său, să primească intervenţia Domnului pentru el. Acesta poate fi şi motivul pentru care rugăciunile noastre rămân uneori fără răspuns (Proverbe 15.8,29).
Lista copleşitoare a tuturor păcatelor acumulate de popor este derulată în faţa lui în v. 3-8, cu scopul de a le trezi conştiinţa. Romani 3.10-18 aminteşte unele dintre aceste păcate, pentru a stabili, fără drept de apel (într-un mod incontestabil), răutatea întregii rase umane.
In v. 9 iau cuvântul credincioşii rămăşiţei. Ei recunosc cu smerenie acurateţea tabloului tocmai zugrăvit. „Ne cunoaştem nelegiuirile", declară ei, adăugând încă o listă de fărădelegi la cea alcătuită de profet (v. 12-15). Pe scurt, această rămăşiţă arată cât este de „zdrobită" şi cât de mâhnit (sau „smerit") îi este sufletul (57.15), iar aceasta Ii dă Domnului posibilitatea să arate că, potrivit promisiunii Sale, poate s-o mângâie, s-o învioreze prin Duhul Său şi s-o îndreptăţească prin intermediul lui Mesia, Răscumpărătorul şi Eliberatorul ei şi care va fi, de asemenea, şi al naţiunilor (v. 20; Romani 11.26).