Hrana ta zilnica!

2 IULIE
Matei 1.18-25; 2.1-6
Isus a vrut să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându-se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc: în acord cu profeţiile, naşterea Moştenitorului la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului. Să remarcăm că în această evanghelie nu se vorbeşte nimic nici despre ieslea care I-a servit drept leagăn, nici despre ceva care să amintească de sărăcia Lui. Dimpotrivă, Dumnezeu a vegheat ca Fiul Lui să fie onorat de vizita nobiliară a magilor veniţi din Răsărit. Cât despre oficialităţile iudaice, niciuna nu este calificată din punct de vedere moral să vină să se prostearnă înaintea lui Mesia al lui Israel: nu au dorit venirea Sa.

 De altminteri, ne aflăm într-una dintre cele mai întunecate perioade din istoria acestui popor, când, încălcându-se prevederile din Deuteronom 17.15, la Ierusalim împărăţea un edomit - crudul Irod.
Cu excepţia unui mic număr de suflete evlavioase, pe care ni le va aminti Luca, nimeni în Israel nu-L aştepta pe Hristos.

 Şi astăzi, dintre toţi cei care pretind că sunt ai Lui, oare câţi aşteaptă într-adevăr întoarcerea Lui?

Muzica evreiasca

                     Ierusalime ceresc tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată!
Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.

                         

Unii cu altii!

Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.

Evrei 10:24-25 

De multe ori ori am gasit acest indemn altruist in Scriptura, vegheati unii asupra altora, purtati-va sarcina unii altora, rugati-va unii pentru altii, spalati-va picioarele unii altora, indemnati-va unii pe altii, marturisiti-va unii altora pacatele, dar mai presus de toate iubiti-va unii pe altii.
Nu stiu cati luam in serios astazi acest indemn. Traim intr-o lume mai mult decat egoista, fiecare doar pentru el si nimeni nu are timp sa se gandeasca la problemele celuilalt.Auzim foarte des..."si-asa am eu destule probleme, nu mai am nevoie si de ale altuia", ori Biblia ne invata cu totul altceva.Ne invata altruismul si nu egoismul.
Să veghem unii asupra altora... Am sa fac referire strict la un indemn pe care il gasim in versetul de mai sus.

In ultima vreme tot mai multi fratii de-ai nostri de credinta au parasit adunarea si tot mai multe biserici raman goale.Personal am intalnit recent o familie care nu mai frecventeaza adunarea, desi isi declara aceeasi credinta, acelasi Dumnezeu (cel putin asa declara).Motivele sunt cat se poate de diverse, puerile as indrazni sa spun, si sunt convinsa ca si dumneavoastra cunoasteti asemenea cazuri sau poate ati si intalnit chiar. Intrebarea este: "ce facem noi?".Care este atitudinea noastra cand intalnim acesti oameni? Cum reactionam noi? 
Intr-adevar, datoria noastra de frati este de a veghea unii asupra altora, insa nu ne sta in putinta in a-i si convinge, dealtfel  nu putem obliga pe nimeni sa faca ceea ce nu vrea, dar pe de alta parte stim ca ceea ce nu putem face noi, POATE DOMNUL.  
De-aceea cred ca indatorirea si ajutorul nostru, pe langa faptul ca trebuie sa incercam sa stam de vorba cu ei, mai presus de toate trebuie sa ne rugam pentru  ei. Rugaciunea de-altfel poate darama orice zid, poate trece orice bariera, iar mai mult decat atat stim ca Dumnezeu asculta rugaciunile celor neprihaniti.
Roaga-te Domnului sa-ti aminteasca un astfel de caz sau sa-ti descopere, iar mai apoi poarta-i in rugaciune. Biblia spune:
 Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate.
Doamne ajuta-ne! 

Luigi Mitoi Apocalipsa 56

                    

Hrana ta zilnica!

1 IULIE
Matei 1.1-17
Glasul profeţilor se stinsese de mai bine de patru sute de ani. Pentru Dumnezeu, sosise „împlinirea vremii" (Galateni 4.4): de acum va vorbi „în Fiul" (Evrei 1.1,2) şi va face cunoscut poporului Său, lumii, precum şi fiecăruia dintre noi, personal, vestea bună a Evangheliei. Aceasta, redată în puţine cuvinte, poate fi rezumată prin: a dat pe Fiul Său (sau: „dar de Fiu").
Dar cum pot spiritele noastre limitate să pătrundă în cunoaşterea unei asemenea Persoane...? Dumnezeu S-a îngrijit de aceasta, oferindu-ne patru Evanghelii, ca să putem privi gloria Fiului Său sub mai multe aspecte, tot aşa cum valoarea unui obiect (diamant) de mare preţ este pusă în evidenţă când acesta este privit sub străluciri şi unghiuri diferite.
Matei este evanghelia împărăţiei (sau a împăratului) şi, din acest motiv, aici este necesară o genealogie care să-L plaseze de la început pe Mesia în cadrul promisiunilor făcute lui Avraam şi, de asemeni, care să dovedească fără drept de apel titlul Său de moştenitor al tronului lui David (Galateni 3.16 şi Ioan 7.42). Din această lungă listă nu au fost şterse câteva nume de tristă amintire (Ahaz, Mânase, Amon...). Altele, precum Rahav, Rut sau soţia lui Urie, amintesc de harul divin care s-a manifestat faţă de cei care nu aveau niciun drept. Este acelaşi har care acum dă un Mântuitor lui Israel şi lumii întregi,... ceea ce înseamnă că şi vouă şi mie.

Luigi Mitoi Apocalipsa 55

                        

Hrana ta zilnica!

30 IUNIE
Isaia 66.1-12
Ierusalimul va fi un subiect de bucurie pentru credincioşii poporului, după cum îndeamnă şi v. 10: „Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu el, toţi cei care-l iubiţi". Tot acestora li se adresează şi Psalmul 122.6: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei care te iubesc vor prospera". Ca răspuns la această rugăciune, pacea se aşterne peste cetate şi devine centrul de la care se răspândeşte către toate naţiunile cunoştinţa gloriei lui Dumnezeu.
Domnul este şi astăzi la fel de atent faţă de rugăciunile celor care iubesc Adunarea Lui (Psalmul 122.6; 2 Corinteni 11.28). Să cerem ca aceasta să rămână în pace şi să poată manifesta gloria Domnului Hristos aici, jos, pe pământ.
Chiar şi în mijlocul fericirii milenare trebuie să rămână o mărturie vizibilă a pedepsirii nelegiuiţilor, o privelişte cutremurătoare, ca aducere-aminte, cum a fost mormanul de pietre de pe mormântul lui Absalom (2 Samuel 18.17). Astfel se încheie această frumoasă carte a lui Isaia, cea mai întinsă dintre toate profeţiile, cea mai des citată în Noul Testament (de circa şaizeci de ori) şi cea care acordă cel mai mare spaţiu Domnului Isus în suferinţele şi gloriile Sale.
 

• Cartea Ieremia a fost plasată după Evanghelia după Matei, începând cu 3 septembrie

Hrana ta zilnica!

29 IUNIE
Isaia 65.13-25
Israeliţii credincioşi vor fi multă vreme confundaţi cu mulţimea care-1 va urma pe Antihrist, dar, la momentul potrivit, Dumnezeu îi va deosebi şi îi va răsplăti pe robii Săi. Atunci ei îşi vor uita suferinţele şi „vor cânta tare, în veselia inimii lor" (v. 14).
Şi noi, copiii lui Dumnezeu, cei pe care lumea în prezent nu-i cunoaşte, cum nu L-a cunoscut nici pe El, ne vom înfăţişa prin Domnul şi împreună cu El la glorioasa Lui venire (I Ioan 3.1,2). 

Va fi oare atunci bucuria noastră mai prejos...?
Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou. Nu este încă vorba de înlocuirea universului actual cu elemente noi, potrivit cu 2 Petru 3.13 şi cu Apocalipsa 21.1, însă, în timpul împărăţiei de o mie de ani, atât cerul, eliberat de prezenţa lui Satan, cât şi pământul, supus Domnului, vor fi într-o stare nouă. Creaţia va cunoaşte eliberarea (Romani 8.22); viaţa omenească se va lungi; vârsta de o sută de ani va fi o vârstă tânără, iar moartea nu va fi decât o pedeapsă excepţională (Proverbe 2.22; Psalmul 37.9). Chiar şi instinctele crude ale animalelor vor dispărea (v. 25), iar natura va cunoaşte atunci deplina Sa înflorire şi va corespunde planului iniţial al lui Dumnezeu cu privire la minunata Sa creaţie.