Versetul zilei

12 iulie 2014

Thou Oh Lord

                         

Hrana ta zilnica!

12 IULIE
Matei 7.1-14

Versetele 1-6 şi 12 aşază înaintea noastră principiile care trebuie să reglementeze relaţiile noastre cu oamenii, cu fraţii noştri. Încercând să găsească soluţie la această problemă, marii gânditori ai tuturor civilizaţiilor au umplut biblioteci întregi cu doctrinele lor sociale, politice, morale sau religioase; Domnului însă îi este de ajuns un mic verset pentru a exprima şi a cuprinde soluţia Sa de înţelepciune divină, desăvârşită şi definitivă: „Toate deci câte doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (v. 12; comp. cu Romani 13.10). 
Ce regulă de aur este aceasta, pentru care fiecare zi este încă un prilej de a o pune în practică! Să învăţăm să ne punem întotdeauna în locul acelora cu care avem de-a face.
Versetele 13 şi 14 ne aduc aminte că, dacă sunt doi stăpâni, sunt şi două căi şi două porţi. 
Calea largă este a celor mulţi, şi aceasta în ciuda unui indicator care înfioară: „Spre pieire" (v. 13)! în schimb, puţini găsesc (pentru că puţini sunt cei care caută - vezi v. 7) „calea care duce la Viaţă". „Strâmtă este poarta": pe ea nu se poate intra fără a lăsa bagajele „eu-lui şi ale propriei îndreptăţiri, precum şi poverile cu care vieţile noastre sunt deseori încărcate.

11 iulie 2014

Comunicare si ascultare!

Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
Matei 25: 34-40

De-atatea ori am citit acest text si oridecate ori l-am citit si am dat de aceste cuvinte am avut o serie de intrebari.Insa mult mai multe intrebari au fost cand citeam si continuarea textului si ma cuprindea si o stare de teama.
„Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
 
„Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”

Cred ca fiecare din noi am primit o chemare din partea lui Dumnezeu. 
Fie ca ai o chemare pentru a mijloci in rugaciune pentru altii, fie ca ai o chemare de a predica Evanghelia, fie ai un dar de a-L lauda pe Domnul prin cantare sau poezie, iar prin aceasta le vorbesti oamenilor despre Isus, fie ca ai darul compasiunii pentru semeni, fie alte daruri pe care Dumnezeu le aseaza in fiecare, important este ca fiecare sa-si descopere chemarea si mai mult de-atat, sa o faca cu bagare de seama, asa spune Cuvantul.
Uneori ne multumim cu starea in care suntem si traim atat de linistiti fiind asigurati cumva de numele "pocait" pe care il purtam.
Dar oare ce inseamna pocainta?
Mersul in fiecare duminica la biserica cat si in celelalte zile oare, nu sunt suficiente? Prezenta mea la fiecare slujba religioasa, oare nu imi garanteaza nimic?
Pocainta inseamna mult mai mult decat o prezenta la biserica. Pocainta implica actiune, daca vrei sa te implici in lucrare nu poti sta.
Mi-aţi dat de băut, M-aţi primit, M-aţi îmbrăcat, aţi venit să Mă vedeţi, aţi venit pe la Mine..toate acestea sunt niste actiuni, sunt atitudini pe care le luam in acele momente pe care Dumnezeu ni le scoate in cale, tocmai pentru a ne testa.
Dar luam singuri decizii in ce ne implicam si cand ne implicam? Iata, il avem pe Filip in fata:
Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.” Fapte 8:26
Dumnezeu are modul lui prin care ne vorbeste, problema este sa pastram firul de legatura cu El. Comunicarea, rugaciunea este primordiala in relatia noastra cu Dumnezeu.Dar oare este suficient...?
Lui Filip i-a vorbit, insa Filip a mai facut ceva: Filip s-a sculat şi a plecat.(Fapte 8:27)
Filip a ascultat! Atunci cand Domnul ne vorbeste, trebuie sa si actionam.
Si din nou ne intoarcem la comunicare: ii spunem Domnului ce avem pe suflet, insa trebuie sa si asteptam raspunsul lui Dumnezeu.
Doua lucruri extrem de importante: comunicarea si ascultarea!
 

Hrana ta zilnica!

11 IULIE
Matei 6.19-34

Ochiul simplu este acela care nu se îndreaptă decât spre un singur obiect. Pentru credincios, acest obiect este „comoara" lui: Domnul Hristos. 
Noi II contemplăm „cu faţa descoperită" in Cuvânt şi această viziune ne luminează tot lăuntrul nostru (citiţi 2 Corinteni 3.18 şi 4.6,7). Inima noastră nu poate fi în acelaşi timp şi în cer şi pe pământ. A îndrăgi o comoară cerească şi, în acelaşi timp, a aduna bunuri pentru pământ sunt, prin urmare, două ocupaţii absolut incompatibile. Tot astfel, este imposibil să slujim mai mult decât unui singur stăpân (v. 24); dacă vom încerca, vom constata că poruncile primite sunt adesea contradictorii. 
Renunţând însă la Mamona (la „bogăţii" - vezi Luca 16.13), nu cumva ne expunem privaţiu-nilor, riscând să fim lipsiţi de ceea ce ne este necesar în clipa tic faţă?
 Domnul ne avertizează cu privire la această scuză rea. "De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi..." (v. 25). Să deschidem ochii, după cum ne invită Domnul Isus, şi să observăm în creaţie mărturiile nenumărate cu privire la grija plină de afecţiune şi de bunătate a Tatălui ceresc îndreptată spre cele mărunte: flori, păsări... (comp. cu Psalmul 147.9).
Nu, Dumnezeu nu va rămâne niciodată dator faţă de cei care vor pune interesele Sale pe primul plan în viaţa lor, faţă de cei care-L vor alege pe El (Luca 10.42). Dar trebuie să începem cu aceasta.

10 iulie 2014

Hrana ta zilnica!

10 IULIE
Matei 6.1-18

Milosteniile (v. 1-4), rugăciunile (v. 5-15) şi posturile (v. 16-18) sunt trei manifestări principale prin care oamenii cred că se achită de „îndatoririle lor religioase". Când acestea sunt făcute într-un mod care atrage atenţia altora, aprecierea pe care o primesc ţine deja loc de răsplată (Ioan 5.44). 
Vai, cât de vicleană este inima omului şi cum se foloseşte ea şi de lucrurile cele mai bune pentru a se îngâmfa! 
Darurile cele mai generoase, când sunt făcute la vedere, pot fi însoţite de cel mai crunt egoism; pe chipul nostru afişăm mâhnirea (regretul, căinţa), ... iar în adâncul inimii ascundem mulţumirea de sine.
Domnul ne învaţă cum să ne rugăm. Rugăciunea nu este nicidecum un act merituos, ci o umilă prezentare a nevoilor noastre înaintea Tatălui ceresc, în taina cămăruţei noastre. Nu devin oare prea adesea rugăciunile noastre fraze negândite şi repetări obositoare? (vezi Eclesiastul 5.2). Până şi această frumoasă rugăciune pe care Domnul le-a dat-o ca învăţătură ucenicilor Săi (v. 9-13), atât de bine adaptată necesităţilor momentului, a devenit pentru mulţi o repetiţie zadarnică. Copilul lui Dumnezeu are privilegii pe care israelitul nu le avea: poate să se apropie în orice vreme, prin Duhul, de tronul harului, în Numele Domnului Isus. Folosim noi din plin acest privilegiu?

9 iulie 2014

Revenirea Domnului Isus Hristos

             Merita sa luam aminte la aceste cuvinte!
                        

IUBESTE SI IARTA!

Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”  Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi, după aceste vorbe, a adormit.
Sunt doua versete extraordinare, din textul care ne vorbeste despre uciderea lui Stefan.
Desigur, Stefan nu este singurul martir care si-a data viata din dragoste pentru Isus Hristos, insa este singura moarte a unui ucenic descrisa cu lux de amanunte pe paginile Noului Testament, dar mai ales fiind scrise ultimele cuvinte pe care Stefan le-a rostit inainte de a adormi.
O moarte triumfala, am  putea spune, desi nu cred ca modul in care murim este atat de important, ci mai degraba modul in care ne traim viata pana ajungem in clipa mortii.Insa moartea lui Stefan a fost o moarte linistita, o moarte despre care cuvantul spune ca "a adormit", dar aceasta moarte s-a datorat modului in care Stefan si-a trait viata pana atunci.
Tineti minte ce somn linistit si dulce am avut in copilarie atunci cand adormeam pe bratul tatalui sau a mamei?
Stefan a adormit pe bratulul Tatalui, si mai mult de-atat si-a predat duhul in mainile Sale.Nu a fost speriat nici de furia celor din popor, nici de pietrele care stateau pregatite spre a fi aruncate in el, nu l-a speriat nimic.
Stefan inainte de a-si da duhul, i-a mustrat pentru tot ceea ce faceau.
…Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.
Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât.
Voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…
Oare Stefan nu stia ce il asteapta? 
Ba da, insa lui Stefan nu i-a pasat si in cap. 7 este descrisa toata cuvantarea lui Stefan.
Privind cu ochii pamantesti am putea spune ca a avut parte de o moarte umilitoare, insa  moartea lui Stefan a fost una dintre cele mai triumfatoare.Ceea ce este extraordinar si ceea ce m-a impresionat, este starea inimii  lui Stefan in acel moment. O inima fara pic de resentimente fata de cei care se pregatea sa-l omoare, o inima plina de compasiune si mila, o inima plina de dragoste pentru cei care aruncau pietre spre el,
  „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!”
  
Nu suntem niciunul din noi martirizati pentru Domnul, dar cu toate acestea cati avem o inima ca a lui Stefan?
Cati dintre noi inaltam rugaciuni fierbinti pentru cei care ne doresc raul?
Fiecare dintre noi avem si prieteni, si dusmani sau cel putin asa credem despre unii, ca ne sunt dusmani. O vreme cautam sa evit si sa ma gandesc la asa zisi "prieteni", daramite sa ma rog pentru ei. Pana intr-o zi cand mi-a vorbit Domnul, abia atunci am inteles. 
Abia atunci am inteles ca voi fi libera cu adevarat cand ii voi ierta, cand ma voi putea ruga si cand voi putea sa rostesc binecuvantari pentru ei.A fost un proces destul de lung si pot spune chiar greoi, pentru ca aveam o problema mare cu "firea", insa cu ajutorul Domnului, si numai cu cu ajutorul Lui, am reusit.
Astazi, ii port in rugaciunile mele pe toti acei care poate nu ma "iubesc" si nu mai am nici un fel de teama sa ma gandesc sau sa le pronunt numele, din contra rostesc binecuvantari in dreptul lor si inalt rugaciuni ca, Domnul sa nu le tina in seama  mania, rautatea, vorbirea de rau sau orice alt pacat care il intristeaza pe Domnul, dar si orice pacat care le-ar putea afecta vesnicia lor.
Trebuie sa invatam sa-i iertam si sa-i iubim, insa aparand adevarul si mai presus de orice
 ADEVARUL LUI DUMNEZEU!
 


Increde-te in Domnul!

   Psalmi 57:1
Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.
 
Psalmi 37:5
Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra!