Hrana zilnica!

3 SEPTEMBRIE
Ieremia 1.1-19
Cartea lui Ieremia ne readuce în timpul celor din urmă regi ai lui Iuda de dinainte de captivitate. Apariţia unui profet este întotdeauna indiciul unei stări rele a poporului Israel, dar totodată şi dovada harului lui Dumnezeu. Încă înainte de naşterea sa, Domnul îl pusese deoparte pe acest tânăr preot pentru slujba pe care i-o hotărâse (comp. cu Galateni 1.15). Timid, Ieremia începe prin a opune rezistenţă chemării lui Dumnezeu: „Sunt un copil" (v. 6). «Nu vorbi aşa!» îi răspunde Domnul. «Ce contează capacităţile tale, din moment ce tu nu spui şi nu faci nimic altceva decât ce îţi poruncesc Eu?» Este acelaşi gând pe care îl redau şi versurile:
«Cu cât în viaţă nu m-avănt făr' Domnul nicio clipă,
Cu-atât, în drumu-mi pe pământ, voi fi purtat pe-aripă.»
Căci nu arăt mai luminos, decât smerit, de mână,
Că eu, cât sunt neputincios, port steagul prin lumină.»
Pentru a-1 încuraja pe tânărul Său mesager, Dumnezeu îi dă două viziuni remarcabile. Nuiaua de migdal (sau „arborele care veghează"; «migdal», cuvânt derivând din «veghetor») aminteşte de toiagul lui Aaron de odinioară care înfrunzise, înflorise şi copsese migdale (Numeri 17.8) şi confirmă hotărârea Dumnezeului veghetor şi credincios. Ieremia trebuia să se grăbească să-şi avertizeze poporul, să-1 urgenteze să se pocăiască, pentru că cea de-a doua viziune, a cazanului fierbând, prevestea iminenta ameninţare a vrăjmaşului din nord.

 Ce obligaţie dificilă!

 Ieremia însă primeşte putere de sus (v. 18), însoţită de o preţioasă promisiune: „Eu sunt cu tine"

 (v. 19; vezi şi cap. 15.20).

Milioane de lacuste au invadat capitala Madagascarului

Un nor uriaş format din milioane de lăcuste a acoperit cerul însoritei capitale a Madagascarului. Invazia de insecte cu care se confruntă Africa de mai bine de 2 ani, s-a abătut asupra străzilor oraşului Antananarivo, ca urmare a unui val atipic de căldură, ce a scos lăcustele din lăcaşul lor obişnuit, explică specialiştii. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură a declarat oficial dezastru naţional, în aprilie 2012, când s-a produs pentru prima dată acest fenomen.

Imaginile te duc cu gândul la povestea exodului biblic, inclusiv la cele 10 plăgi care i-au afectat pe faraon şi poporul egiptean. Conform Bibliei, Faraonul a fost supus unor blesteme aspre, deoarece nu a permis plecarea din Egipt a poporului lui Israel, sub îndrumarea lui Moise.

mai multe AICI

Ma numiti, si totusi...

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.
Ioan 14:6 
Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 
 Ioan 8:12
...să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor...
1 Timotei 6:14-15
Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ.
Psalmii 29:4
...pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. 
Filipeni 2:10 
Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană.
 Geneza 17:1

  
Cuvintele acestea sunt pline de adevar, insa nu stiu cat de adevarate sunt si pentru noi cei din zilele de azi?

 Aceste cuvinte scrise pe o placa din vechiul dom din Lubeck par sa stea de marturie.

Hristos, Domnul ne vorbeste astfel:

"Ma numiti Salvator si nu va lasati salvati

Ma numiti Lumina si nu va lasati luminati

Ma numiti Calea si pe ea nu alergati
 Ma numiti Viata si nu ma solicitati

Ma numiti Stapan si nu ma ascultati

Ma numiti Maret si nu ma agreati

Ma numiti Intelept si nu ma intrebati

Ma numiti Domn si pentru mine nu lucrati

Ma numiti Atotputernic si Mie nu va-ncredintati"

Daca nu va voi cunoaste, candva, sa nu va mirati!

Hrana zilnica!

2 SEPTEMBRIE
Matei 28.1-20
Este dimineaţa triumfătoare a învierii. Prin înviere, Dumnezeu dă o mărturie răsunătoare cu privire la perfecţiunea Victimei şi la satisfacţia deplină pe care El o găseşte în lucrarea împlinită. Cei puşi să păzească mormântul, departe de a fi capabili să opună rezistenţă acestui eveniment extraordinar, devin martorii lui involuntari... şi înspăimântaţi (Psalmul 48.5).

 Preoţii însă, împietriţi în întregime, vor cumpăra conştiinţa acestor oameni, aşa cum înainte o cumpăraseră pe cea a lui Iuda.
Femeile primesc la mormânt mesajul îngerului. Cu inimile pline deopotrivă de teamă şi de bucurie, ele se grăbesc să meargă să transmită vestea. Atunci ele îl întâlnesc chiar pe Domnul.
Isus Se arată apoi celor unsprezece ucenici ai Săi în Galileea, la locul pe care El li 1-a stabilit. În v. 19 şi 20, El le dă «foaia de parcurs» (ordinul de drum), o misiune cu atât mai importantă, cu cât este cea din urmă dorinţă a Celui care le-o încredinţează. Toată autoritatea Sa imperială, pe care oamenii I-au refuzat-o, dar pe care Dumnezeu I-a dat-o şi în cer şi pe pământ, le revine acum ca sarcină ucenicilor, pentru a o face cunoscut. Isus însă le dă şi o promisiune alor Săi. Aceasta nu a lipsit şi nu va lipsi nicicând niciunui răscumpărat: „Eu sunt cu voi în toate zilele" (v. 20). 

Şi astfel, Evanghelia lui Emanuel se încheie în acelaşi fel cum şi începuse: Dumnezeu cu noi (1.23).

Hrana ta zilnica!

1 SEPTEMBRIE
Matei 27.50-66
Lucrarea de ispăşire este împlinită, victoria este câştigată. Cu un strigăt triumfător, Hristos intră în moarte. Şi, imediat, Dumnezeu dă şi alte dovezi ale acestei victorii: ,perdeaua Templului s-a rupt în două" (v. 51), deschizând „calea cea nouă şi vie", prin care, din acel moment, omul poate veni în prezenţa Sa „în siguranţă deplină" (Evrei 10.19-21). De asemenea, El deschide morminte şi moartea este forţată să dea pe unii din prinşii ei, ca semn că este învinsă.
Dumnezeu Se îngrijeşte apoi ca Fiul Său să primească onoarea cuvenită. Conform profeţiei, Isus este pus în mormântul unui om bogat care, cu evlavie, se preocupă de în-mormântarea Sa (Isaia 53.9). Câteva femei, al căror devotament este consemnat, asistă la întreaga scenă. 

Dragostea este cea care II pune acum în mormânt pe Cel pe care ura îl răstignise.
De la începutul şi până la sfârşitul acestei Evanghelii, ura omului s-a înverşunat împotriva lui Isus. De când era în leagăn, ea s-a manifestat prin Irod, urmărindu-L apoi până la mormântul păzit şi pecetluit prin grija conducătorilor iudei. Soldaţii, pecetea şi piatra sunt însă tot atâtea prevederi inutile: ele nu vor servi decât la a ne demonstra în modul cel mai izbitor realitatea învierii.
Ce trist este că vrăjmaşii Domnului îşi aduc aminte de lucruri pe care propriii Săi ucenici le-au uitat! (v. 63).

E harul Tau!

E harul Tău că sunt aici
Stând în prezenţa jertfei Tale.
Cu fraţii mei, cu mari cu mici
Cântându-Ţi Doamne: Osanale!
E harul Tău că mai exist
În dragostea-Ţi nemăsurată
/:Şi-s fericit chiar de sunt trist
Că încă-Ţi mai pot spune: Tată!:/

E harul Tău că pot să zbor
În duh spre culmile Divine
E mare har că în cuptor
Nu Te-am pierdut Isus pe Tine!
E harul Tău chiar dacă plâng
Şi-mi curg şi-acum lacrimi amare
/:Eu ştiu Isus că în curând
Veni-vor iar zile cu soare.:/

E harul Tău chiar dacă sunt
Batjocorit aici în vale,
Şi sufăr pentru al Tău Cuvânt
Eu mă silesc pe a Ta cale!
/:E harul Tău e voia Ta
De aceia merg pe a Ta cărare
Ştiind că mă vei mângăia
Când voi sfârşi a mea-alergare!:/

Ma simt mai mult decat binecuvantata!

Multe binecuvantari primeste omul cat traieste pe acest pamant, apa, hrana, casa, masina, bani, sanatate, insa cea  mai mare binecuvantare sunt copiii, iar daca ai si nepoti de pe urma lor, atunci esti mai mult decat binecuvantat.

Astazi am primit cateva poze si privind la ele realizez cat de binecuvantata am fost inca din pantecele mamei mele, si pentru toate acestea nu pot decat sa-I multumesc Domnului, si oricat I-as multumi cuvintele mele nu sunt indeajuns.

 Acesti copiii minunati mi-au daruit doi nepotei scumpi pe care ii iubesc mult. Ma rog ca Domnul sa-i binecuvinteze cu sanatate iar intr-o zi, la vremea hotarata de EL, sa-i vad si pe ei in Casa Domnului.

Hrana ta zilnica!

31 AUGUST
Matei 27.32-49
Isus este condus din pretoriu spre Calvar. Simon din Cirene este constrâns să-1 poarte crucea, în timp ce El ia de bunăvoie o povară incomparabil mai grea: cea a păcatului, pe care nimeni altul nu o putea lua în locul Lui. Este răstignit între doi răufăcători. „Vina Lui", scrisă pe cruce, acuză, de fapt, poporul care-şi răstigneşte împăratul. 

Această relatare ne este dată pe scurt, fără mulţimea de detalii adăugate de oameni pentru a emoţiona sentimentele. Cu toate acestea, cu ajutorul limbajului sobru al Duhului, noi înţelegem că Preaiubitul Mântuitor nu a fost cruţat de nicio suferinţă: chinuri fizice, dar, mai presus de toate, chinuri morale. Batjocoritorii sunt acolo, provocându-L pe Isus să Se mântuiască pe Sine însuşi (v. 40). (Dar, dacă El rămâne pe cruce, nu este aceasta, cu siguranţă, pentru mântuirea altora?) Ei îl provoacă pe Dumnezeu, punând la îndoială iubirea Lui pentru Hristos, iar această jignire a lor Îl loveşte nespus de greu pe Domnul Isus (v. 43; Psalmul 69.9).

 Cu toate acestea, chinul cel mai mare (suferinţa suferinţelor) este, pentru El, abandonarea Sa timp de trei ceasuri. Dumnezeu îşi ascunde faţa atunci când Isus este făcut blestem, ispăşind păcatele mele şi ale tale, iar «inima Sa infinit de mare, apăsată un moment de această greutate, poartă povara eternă a pedepsei noastre».