Multi ani binecuvantati, Alina!

Sfantul Ioan Gura de Aur spunea:

Pe adevăratul prieten nici locul, nici timpul nu-l pot împiedica să iubească şi să fie iubit.

 Putini prieteni am, dar acei pe care ii am, sunt mai mult decat un frate.

Inteleptul Solomon spune in Proverbe:

Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.

Ori, pentru ca astazi este o zi in care prietena mea mai adauga un an la buchetul trandafirilor ei, nu pot sa nu ii scriu cateva randuri.

 

Daca va mai amintiti scriam in urma cu cateva luni ca Domnul m-a binecuvantat cu o prietena  pe care am cunoscut-o prin intermediul blogului. Scriam cat de bucuroasa sunt ca aceasta prietena a incheiat legamant cu Domnul, dar o bucurie si mai mare am avut, cand dupa un an de rugaciuni, Domnul a raspuns,  si fiica ei a incheiat legamant cu Domnul in aceasta primavara.

Ne-am bucurat enorm atat eu, cat si mama ei.

Astazi Domnul a ingaduit sa-i mai daruiasca un an binecuvantat Alinei si  la buchetul vietii ei sa-i mai adauge un trandafir.

 

Pentru ca nu am posibilitatea sa te pot imbratisa si sa iti multumesc pentru prietenia ta deoarece, la fel cum ii spuneam si mamei tale, Padova nu e la indemana mea acum, tot prin intermediul blogului prin care ne-am cunoscut iti daruiesc o floare, o imbratisare si cateva ganduri.

 

 

"Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!

Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!

Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.

Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău.

Domnul să te binecuvânteze din Sion, El, care a făcut cerurile şi pământul!

 Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov.

Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima şi să-ţi împlinească toate planurile tale!

Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!

 

Binecuvântă, dar, casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! 

Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!”

LA MULTI ANI, ALINA!

Hrana ta zilnica!

13 SEPTEMBRIE
Ieremia 11.1-23
În timpul domniei lui Iosia, preotul Hilchia (despre care unii admit că era tatăl lui Ieremia: vezi cap. 1.1) a găsit cartea Legii în timpul lucrării de restaurare a Templului (2 Cronici 34.14). Această carte cuprindea Deuteronomul, cel care vestea, prin temutul său cap. 28, toate consecinţele nerespectării legământului (vezi în special v. 64). Iosia, zguduit de spaimă, înnoieşte, în numele poporului, acest legământ - de a-L urma pe Domnul şi de a asculta de poruncile Lui (2 împăraţi 22.8...; 23.1-3). Capitolul nostru însă ne arată cum acest prea frumos legământ a fost călcat, astfel că pentru popor n-a mai existat niciun remediu (2 Cronici 36.16). Dumnezeu îşi «astupă» de atunci urechile faţă de rugăciunile lor şi îi cere profetului să nu mai mijlocească pentru popor (v. 14; 7.16).
Ieremia este reprezentantul unei rămăşiţe credincioase persecutate. Totodată, prin el este evocat şi Mielul plin de blândeţe, ţinta uneltirilor care urmăreau să-1 nimicească împreună „cu rodul lui", „ca să nu i se mai amintească numele" (v. 19; comp. cu Geneza 37.18; Luca 10.3). Acesta este ţelul zadarnic al oamenilor, ca şi al lui Satan, cel care-1 inspiră, în timp ce gândul neschimbat al lui Dumnezeu este ca Numele frumos al Domnului Isus să fie onorat pentru totdeauna (Filipeni 2.9).

 Noi răspundem la aceasta ori de câte ori mâncăm din pâine şi bem din vin, în amintirea Lui (1 Corinteni 11.25,26).

Cand banii costa prea mult!

As putea sa stau si sa scriu, seara de seara dintr-un verset sau dintr-o experienta prin care trec, insa mult mai castigati suntem, si eu si voi ascultand un mesaj, si credeti-ma chiar merita!

   

The Cathedrals

 

Nervi, zambet si binecuvantari!

Ce bine este ca am unde sa imi scriu offff-urile!!!

Prefer sa scriu decat sa ma cert cu cineva.Nu ca sunt eu cu fite si figuri, insa stau si ma intreb, chiar ne-am obisnuit noi, romanii in special sa fim bataia de joc?

Astazi am avut parte de una din acele zile pentru care "trebuie" sa multumesc Domnului, chiar daca nu a fost asa cum m-am obisnuit sau cum as fi dorit.

Dimineata nu s-a aratat a fi o zi plina de evenimente, chiar a inceput bine, o zi normala ca oricare alta. Obisnuita sa merg cu masina la munca, astazi nu a fost asa. Sotul avea de rezolvat ceva si in drumul lui m-a lasat pe mine la birou, planuind ca la plecare sa ma recupereze, insa planurile de-acasa nu se nimeresc cu cele de la targ.Asa ca la ora plecarii m-am indreptat spre mijloacele de transport.

Din acel moment a inceput  cosmarul.

Prima surpriza... se lucreaza pe un tronson, tramvaiul este suspendat temporar si circula un autobuz, dar se pare ca soferul o fi fost in concediu, pentru ca nici urma de autobuz, asa ca am luat-o pe jos.Ajung la un capat de traseu, obosita de picioare,  imi iau politicos si eu tichete de calatorie, ca deh sa fiu corecta, asa am invatat, ajung in statie...surpriza, in statie aglomeratie mare. Repede si eu m-am indreptat acolo, mi-am zis in gand, "eh, bine e si cu tramvaiul, primesc ceva pe gratis" numai ca intr-adevar se imparteau gratis "nervi". Oameni obositi de la munca statea atarnati tinandu-se de o balustrada, "cam de vreun ceas stam asa" imi zice o doamna. Pai cum se poate, intreb si eu nedumerita?!

-Aaaa, a deraiat un tramvai...si nu vine nimeni sa repare.

-Pai si nu au pus altceva pe ruta sa-l inlocuiasca, am intrebat si eu, timp in care imi cautam si eu un loc sa ma agat de balustrada.

-Nu doamna, nu au pus nimic.

Nah, asta e buna! Vin si eu o data cu tramvaiul si am ghinion. Eh, ma gandeam daca de o ora stau oamenii, inseamna ca nu mai dureaza mult si trebuie sa vina. Numai ca ...a mai trecut o ora.In sfarsit apare, unul mic si lume multa, care sa intre mai intai...? De-as intra macar eu, ca deh am tichete.

sursa foto:http://blogsferatu.frogcp.com/2013/12/ziua-nationala-serbata-in-stil-romanesc-pumni-in-tramvai/

M-a ajutat Domnul si am urcat pe ultima usa.Caut cu disperare sa compostez biletul, vad un aparat, nimic...spune"apropiati cardul". Nah asta-i buna, o vrea sa imi ia din nou banii ma gandeam!

Avansez mai la mijloc....aceeasi replica"apropiati cardul".

Bine, bine...dar unde compostez tichetul? Sau...o fi gratis, ca doar am stat sa-l astept muuulllt si bine....!

Ma indrept in fata spre nenea care conduce tramvaiul, in sfarsit, un singur aparat pentru cei ca mine...cu tichete. Ma binecuvinteaza Domnul si cu scaun, imi scot cartea din geanta si incep sa citesc. Un baietel atent la mine....se uita sa vada ce citesc.Era deschis la al saselea capitol, 
 "Dragostea lui Dumnezeu in mijlocul incercarilor".
Ce capitol....!
Ma priveste lung si intoarce capul...continui sa lecturez.Tresar la sunetul telefonului. 

Oh...nu se poate! Alarma imi amintea ca trebuie sa-mi schimb directia, trebuia sa ajung la un atelier de reparat telefoane. Cobor numaidecat si o iau ...bineinteles iar pe jos.

Nervii incep sa cedeze, pantofii ma strang, fusta parca nu mai sta la locul ei, geanta mi se pare grea...

N-am de ales....merg zambind.

Rezolv problema si imi continui drumul indreptandu-ma spre statie, o alta statie.
Doamne ce departe locuiesc....!
Pantofii ma strang iarasi..Doamne, ce bine era daca imi luam masina mea pe doua roti...(bicicleta) 
Ajung in statie, ma intampina o sora din biserica zambind si ma binecuvinteaza. Zambetul  si binecuvantarile ei m-au calmat, am uitat si de pantofi, am uitat de toate...
Apare troleibuzul...si in sfarsit ajung acasa.
ACASA....? Nici gand, casa mea este sus, abia atunci ajung ACASA, insa pana atunci trebuie sa zambesc si sa Ii multumesc Domnului pentru toate.

Hrana ta zilnica!

12 SEPTEMBRIE
Ieremia10.1-25
In timp ce ne stă la dispoziţie un vechi şi un bun drum, cu privire la care este bine să ne informăm (cap. 6.16), să nu uităm că există şi un altul de care trebuie să ne păzim să apucăm pe el: este cel al naţiunilor sau, altfel spus, al lumii (v. 2). De fapt, fiecare contact cu lumea tinde să ne imprime felul ei de a trăi şi de a gândi. Bineînţeles, nu ne putem sustrage de la aceste contacte, iar unii dintre noi sunt chiar foarte expuşi acestora, din cauza ocupaţiei lor, dar în niciun caz nu trebuie să fim curioşi să cunoaştem sau să arătăm interes faţă de „cele din lume" (1 Ioan 2.15). Exemplul Dinei din Geneza 34.1 constituie un avertisment serios. Să ne ferim de anumite tovărăşii, de anumite cărţi pregătite să ne instruiască cu privire la acest drum periculos! Să nu ignorăm locul unde îi duce pe cei care-1 urmează (Matei 7.13)! 

Ceea ce îi caracteriza pe cei dintre naţiuni în timpul lui Ieremia (ca şi pe cei din lume, astăzi) este închinarea la idoli. Dumnezeu declară ceea ce gândeşte despre acest lucru şi le-o rosteşte acestor naţiuni în propria lor limbă (v. 11 este scris în aramaică).
Versetul 23 ne aduce aminte de un dublu adevăr, că ziua de mâine nu este a noastră, ca să dispunem de ea (Iacov 4.13), şi, de asemenea, că nu suntem capabili să ne dirijăm propriii noştri paşi.

 Ieremia ştia aceasta. 

În ce ne priveşte, am înţeles noi, fiecare în parte, acest adevăr?

Ucenic sau doar convertit?

                     

Domnul este bun, milos, indurator, dar....!

În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.

Luca 7:11-17

Inainte de aceasta vizita a Domnului Isus in cetatea Nain, conform textului din Luca 7 stim ca Isus venea din Capernaum.Este o distanta relativ mica  intre Capernaum si Nain, si Capernaum este o cetate asezata intr-o vale, pe malul Marii Galileii, pe cand Nain este o cetate asezata pe un munte.
 Iata doua multimi, unii coboara, altii urca, unii sunt cu Isus, altii fara Isus, insa ochii Domnului sunt peste toti.
Ce spirit de observatie? Erau atatia oameni acolo, tocmai pe aceasta femeie a vazut-o?
Din multimea aceea vede suferinta acestei femei si-I se face mila de ea.
Mi-am amintit de versurile unei cantari pe care am cantat-o, "Tu nu dispretuiesti un duh zdrobit..."
La aceasta femeie cred ca era totul zdrobit. Fara sot, un singur fiu si acela moare?! Ori Dumnezeu a vazut acest lucru, I-a fost  mila si a privit spre nevoia ei, pentru ca asa este El, cunoaste nevoile fiecaruia, slava Lui.
Stiti ce am remarcat: atitudinea Domnului Isus.
I s-a facut mila, insa nu a ramas doar cu acest sentiment, EL a luat si atitudine.
Domnului când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea.....S-a apropiat şi S-a atins de raclă...
El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun"
Uneori si noi suntem cuprinsi de acest sentiment MILA, insa din pacate ramanem doar la atat si nu intreprindem nici un fel de actiune.Consideram ca rugandu-ne e suficient, e bine sa ne rugam pentru problema celui in suferinta insa nu este suficient, pentru ca raspunsul si ajutorul primit in urma rugaciunii vine tot prin oameni.De-aceea e nevoie si de implicarea noastra.
Atunci cand Domnul se atinge si se implica in viata noastra, totul se schimba!
Atunci cand I se face mila, atingerea Lui aduce pace, aduce viata, aduce bucurie, liniste, traseul vietii noastre nu va mai fi la fel. 
Insa ne-am gandit vreodata ca atingerea Lui, atunci cand nu suntem gasiti placuti inaintea Lui si nu vrem sa ne intoarcem de pe calea noastra cea rea, ne poate aduce suferinta?
Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!” (Ieremia 14:10)
Citeam  de dimineata cap. din Proverbe 11:
Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea.
Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.
Sunt convinsa ca fiecare doreste ca Domnul sa priveasca spre noi si daca se poate sa priveasca cu mila, insa acest lucru depinde de cum suntem gasiti inaintea LUI.

De prea multe ori am auzit si multi continua sa vorbeasca despre atributele lui  Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care este iubitor, milos, indurator, iertator, bun, credincios, insa nu ne place cand auzim si celelate atribute ale lui Dumnezeu: sfant, drept, judecator, nepartinitor, manios.

Iata cum ne este descris Dumnezeu: 

„Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam.

Numeri 14:18 

Ce bine ar fi fost daca se oprea Cuvantul aici, Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, fara sa mai existe si acel DAR....

Insa exista si un...DAR!

El a fost randuit sa fie si Judecatorul celor vii si celor morti, spune cartea Faptelor:
Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. 

Fapte 10:42
Dumnezeu iarta, insa ca sa fim iertati trebuie in primul rand sa recunoastem ca suntem pacatosi si am pacatuit. Fara recunoastere si fara cainta, nu exista iertare. Ori multi se amagesc crezand ca pot fi iertati fara a parcurge aceasta etapa, ba mai mult sa ne amintim ce a spus Isus acelei femei prinsa in pacat:
"Dute si sa nu mai pacatuiesti!"

Doamne ajuta-ne sa constientizam ca Tu esti iertator, insa Esti si drept.
 Esti bun, insa Te si mânii, Esti milos, insa Esti si judecator.
Astazi Iti multumesc, ca inca o data ne-ai aratat acest lucru.