Versetul zilei

27 septembrie 2014

Hrana ta zilnica!

27 SEPTEMBRIE
Ieremia 23.1-15

În cap. 21 şi 22 am văzut cum Cuvântul Domnului îi condamna pe cei din urmă împăraţi. în adevăr, toţi cei responsabili din Iuda, „şi profetul şi preotul" (v. 11), falimentaseră în misiunea lor. În loc să păstorească poporul ,fiind modele pentru turmă" (1 Petru 5.3), ei au fost păstori răi. Din cauza purtării lor deplorabile, turma fusese neglijată, distrusă şi risipită (comp. cu Ezechiel 34.4-6).
Din acest motiv, Dumnezeu Se va îngriji El însuşi să strângă rămăşiţa acestei turme, căreia îi va da un alt Păstor (Ioan 10.14). Când familia regală a lui Israel va lipsi complet, Dumnezeu va ridica din chiar această casă a lui David o Odraslă dreaptă, un împărat divin: „Domnul, Dreptatea noastră" (v. 6; comp. cu 1 Corinteni 1.30). Această expresie, „Odrasla", este folosită de cinci ori în profeţi şi de fiecare dată îl desemnează pe Domnul Isus:
În Ieremia: aici şi în cap. 33.15, ca împăratul, caracter care îi este specific în Evanghelia după Matei.
În Zaharia: în cap. 3.8, ca „Robul Meu, Odrasla" (Domnul Hristos în Evanghelia după Marcu) şi în cap. 6.12, ca „un om ;il cărui Nume este Odrasla" (Domnul Hristos în Evanghelia după Luca).
În Isaia 4.2: ca „Odrasla Domnului ... spre frumuseţe şi glorie", în care îl recunoaştem pe Fiul lui Dumnezeu prezentat de către Evanghelia după Ioan.

26 septembrie 2014

Rugati-va si pentru noi!

Cu ajutorul Domnului, maine voi fi in Viena cu corul bisericii Elim Timisoara.
Duminica vom lua parte la inchinare cu fratii si surorile de la Elim Viena.
Doresc ca Domnul sa ne pazeasca atat la plecare, cat si la venire si El sa ne ocrotesca de accidente.
Daca nu va cer prea mult, cand veti sta inaintea Domnului amintiti-va si de noi, si Domnul sa va rasplateasca.
Ps.121
Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita.
Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.
Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.  
De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.  
Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac. 

Marturie-Persida Haiduc

M-am regasit pas cu pas in aceasta  marturie, in special in prima parte, cu mici excceptii.
Intr-adevar, este doar  Harul lui Dumnezeu care ne da putere in astfel de momente.
Ascultati aceasta marturie si veti vedea ce mare Dumnezeu avem, Slava Lui!

Pacatul este semnul unei trairi fara Dumnezeu!

 Cel mai frumos verset din Scriptura, sta scris aici, in Ioan 3:16  
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
De fapt as putea spune ca este, esenta Evangheliei!
De dragul nostru, Dumnezeu a hotarat sa intervina in ceea ce priveste salvarea noastra. Fara interventia Lui, niciodata noi nu am fi reusit sa ne salvam singuri si pentru ca am fost impacati cu El, prin Isus Hristos, noi nu mai suntem osanditi, ci suntem liberi, liberi si traim cu Hristos.
Pacatul este semnul unei vieti fara Hristos si al unei trairi  fara  de EL.
Am stat de vorba cu "cineva", care in ultima vreme refuza sa mai stea in partasie cu Domnul, tocmai pentru faptul ca a pacatuit si nu mai crede ca poate fi iertata. Ori cred ca nu aici este problema, problema este exact invers, pacatuiesti pentru ca nu mai ai partasie cu Domnul. Cand relatia cu Dumnezeu este din ce in ce mai rece, atunci inevitabilul se va produce. 
Cand umbli cu Domnul este greu sa pacatuiesti, ori incepul trairii fara Dumnezeu duce la pacat.
Cand incetezi sa rodesti in Duhul, incepi sa arati faptele firii, si dupa cum bine stim faptele firii sunt,
"Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea"
Daca vrem sa traim cu Hristos trebuie sa rastignim firea.
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei, spune Cuvantul. 
In orice moment al vietii, indiferent unde am fi, indiferent unde am merge, daca suntem calauziti de Duhul atunci cautam sa si facem fapte vrednice care sa placa lui Hristos, chiar daca firea va continua sa se razboiasca cu noi.
Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul!
 



Hrana ta zilnica!

26 SEPTEMBRIE
Ieremia 22.13-30

„Ascultă Cuvântul Domnului, împărate al lui Iuda ... tu şi slujitorii tăi şi poporul tău...!" (v. 2) - aşa suna invitaţia stringentă pe care Ieremia i-o adresa lui Ioiachim.
 În zadar!
 Putem vedea chiar şi roadele rele pe care, la vârsta responsabilităţii personale, a trebuit să le culeagă acest împărat care încă din tinereţea lui, pe când totul îi mergea bine, se hotărâse să nu asculte de glasul Domnului (după cum ne arată v. 21, care se aplică şi întregului popor): nedreptate, necinste, mândrie, necuviinţă, tiranie, violenţă (v. 13 şi 17, în care Ieremia nu ezită să-i spună împăratului că este un ucigaş). 
Şi totuşi, Ioiachim avusese înaintea sa exemplul frumos al tatălui său, Iosia, precum şi consecinţele fericite ale umblării acestuia în credinţă (v. 15,16). Copii de creştini, păstraţi vie în mintea voastră istoria acestui împărat!
Versetul 14 reclamă de asemenea întreaga noastră atenţie. Căutarea luxului de către un creştin nu contravine oare caracterului său de străin şi chemării sale cereşti?
Se vorbeşte apoi despre Conia, un tânăr de optsprezece ani care nu a domnit decât trei luni înainte să fie transportat la Babilon împreună cu mama lui (2 împăraţi 24.8...). Prin astfel de evenimente, Dumnezeu Se adresa atunci lumii întregi (v. 29) şi, totodată, această pedeapsă publică ne arată şi nouă că nimeni nu poate sfida voia Lui fără să fie sancţionat.

25 septembrie 2014

Mai bine numaram noi, decat sa numere Domnul!

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
Psalmii 90: 12
Iata-l pe omul lui Dumnezeu, Moise rugandu-se Domnului sa-i dea aceasta intelepciune, de a-si numara bine zilele.
Am mai scris despre acest subiect, insa cu toate acestea revin asupra lui, pentru ca intr-adevar timpul a ajuns o mare problema si tot mai multi se plang de acest lucru...SUNT IN CRIZA DE TIMP.
Eu insumi ma confrunt de multe ori cu aceasta criza de timp.Acelasi lucru aud zilnic, si chiar ieri la servici discutau colegii si se tot intrebau:
"Doamne, nu stiu ce se intampla cu timpul acesta, zboara orele, zboara zilele si nu reusesc sa termin niciodata ce mi-am propus"
Jean de la Bruyere spunea: 
 Cei care isi intrebuinteaza rau timpul sunt cei dintai care se plang de scurtimea lui.
 Sa aibe oare dreptate?
Atunci cand ne asezam seara in pat si facem o analiza a tot ceea ce am facut in cursul zilei, gasim ca o mare parte din timp l-am pierdut cu lucruri inutile si lipsite de semnificatie pentru care am sacrificat poate ore bune.
Pierdem ore intregi citind nimicuri, privind la nimicuri, facand nimicuri si la sfarsitul zilei ne trezim ca am facut...NIMIC. Acum tragedia nu ar fi atat de mare daca am vorbi doar de acele ore, insa daca repetam aceleasi lucruri zi de zi, constatam ca marea parte a vietii o irosim pe nimicuri.
 Daca facem putina aritmetica vedem ce inseamna o viata de om.
10 ani=3.652 zile
20 ani=7.304 zile
30 ani=10.957 zile
40 ani=14.609 zile
50 ani=18.262 zile
60 ani=21.914 zile
70 ani=25.566 zile
Iar daca numar si zilele celor mai tari oameni, cei care trec de 80-90 de ani, atunci:
80 ani=29.219 zile 
90 ani=32.871 zile
Intr-adevar nu stiu cati dintre noi ajungem la aceasta performanta.Pentru altii socotelile se incheie in jurul celor 10.000 de zile, altii 15.000 sau 20.000 de zile, insa daca risipim aceste zile pe nimicuri, nu e de mirare ca nu avem timp suficient si mai tot timpul suntem in criza.
Desi zilele noastre au un inceput si un sfarsit, ba mai mult de-atat spune psalmistul David, "Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine", ori si aceste putine zile pe care le avem, sa le risipim pe fleacuri de nimic, intr-adevar atunci e "bai" mare cu noi.
Chiar 90 de ani daca am trai unii dintre noi, vine vremea cand si acestia se vor incheia. 
Conform unui studiu facut de unii cercetatori, acestia arata ca ziua s-a redus la 16 ore http://www.romaniatv.net/apocalipsa-a-inceput--de-ce-ziua-mai-are-doar-16-ore-in-loc-de-24_163798.html, insa cu toate acestea cred ca cea mai mare problema a noastra nu este faptul ca s-a scurtat timpul  si nu mai avem atat de mult timp, ci problema noastra reala este faptul ca nu stim sa ne administram timpul. 
Investim atat de mult timp in aceste lucruri pieritoare si constatam ca lucrurile pentru care am pierdut ore in sir, maine nu le mai avem. Nu am sa dau nici un fel de exemplu, insa va rog fiecare sa va ganditi la lucrurile pentru care pierdeti ore bune dintr-o zi si la final...v-ati ales cu "nimic".
Sigur ca venim si spunem, "dar traim aici pe pamant, traiesc si ma hranesc cu aceste lucruri pieritoare pentru care investesc si sacrific atata timp", insa trebuie sa ne facem o analiza a vietii si sa vedem cat la suta din timpul nostru investim pentru pamant si cat pentru cer si pentru suflet.
Stim bine ca inima noastra se leaga de toate lucrurile pentru care sacrificam timp sau bani.
Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Oare nu este chiar asa?
Trudim de dimineata pana seara pentru a castiga bani cat mai multi cu care sa ne asiguram un trai cat mai confortabil, comod si fara probleme, ori sigur ca acest lucru ne fura putinul timp pe care il avem, sigur ca inima noastra se leaga de tot ceea ce realizam in urma noastra, si-atunci cand auzim ca se spune in adunare, "Maranata, Domnul nostru vine", ne este teama sa spunem "Amin! Vino Doamne Isuse", pentru ca inima noastra este legata mai mult de pamant si nu vrem sa parasim acest pamant, numai ca Domnul nu intreaba pe niciunul daca suntem de acord sa vina sau nu, nu intreaba daca suntem gata ori ba.
Intotdeauna am crezut ca versetul acesta din Matei 16, se refera doar la cei  care nu-L cunosc pe Domnul, la cei din lume:"Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?", insa realizez ca tare bine ni se potriveste si noua crestinilor care nu stim sau nu vrem sa ne numaram bine zilele. Dumnezeu are metoda lui de a ne numara zilele, si daca nu vrem sa le numaram noi, poate ca e nevoit sa ni le numere El, ori sincer eu nu-mi doresc acest lucru.
Ma rog Domnului sa ma invete sa-mi numar bine zilele!
Sa investesc in tot ceea ce Dumnezeu va rasplati in cer, iar aici pe pamant sa investesc si sa sacrific atat cat sa traiesc un trai decent. Cand spun un trai decent nu ma refer la un mercedes si o casuta cu doua nivele(ca doar si astea sunt decente), ci decent si multumitor in orice circumstanta, sa putem spune si noi ca Pavel, "căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.
  Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte"
Isus nu spune sa nu muncim, insa spune sa nu ne ingrijoram, 
" Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi", ba mai mult ne spune: "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra"
 Credem noi oare ca aceste cuvinte sunt adevarate?



 

Hrana ta zilnica!

25 SEPTEMBRIE
Ieremia 22.1-12

La porunca Domnului, Ieremia este tot aşa de gata să meargă la palatul imperial, cum a fost şi când a trebuit să se ducă la umila locuinţă a olarului. Misiunea sa este şi de data aceasta dificilă, pentru că este vorba de a-1 preveni şi de a-1 îndemna personal pe însuşi împăratul lui Iuda. A da mărturie în faţa unui superior este un exerciţiu frecvent întâlnit în practica credinciosului tânăr: dacă se va sprijini pe Domnul, va fi întotdeauna întărit şi binecuvântat când va face aceasta (citiţi şi Fapte 26.22).
Dumnezeu i-a promis odinioară lui David că urmaşii săi nu vor fi lipsiţi „de un bărbat pe tronul lui Israel" (1 Impăraţi 2.4) cât timp vor lua aminte la calea lor şi vor umbla înaintea Lui în adevăr şi cu toată inima. Vai, nici Şalum (sau Ioahaz, vezi 2 împăraţi 23.31,32), nici fraţii acestuia, Ioiachim şi Zedechia, nici Conia (loiachin) nu au îndeplinit această condiţie! 
Astfel ei vor fi cei din urmă patru regi din dinastia lui David, înainte de risipirea poporului. În aceste capitole, 21 şi 22, fiecare dintre ei este condamnat nominal pentru propriile fapte. Niciunul nu va putea spune că suportă consecinţele păcatelor predecesorilor săi (comp. cu cap. 31.29), după cum tot niciunul nu va putea spune că nu a fost avertizat, deoarece slujba profetului s-a prelungit sub domniile tuturor acestora (cap. 21.7; 22.11,18,24).

24 septembrie 2014

Hrana ta zilnica!

24 SEPTEMBRIE
Ieremia 21.1-14

Profeţiile lui Ieremia nu ne sunt consemnate în ordinea în care au fost ele rostite. Cea de faţă ne poartă în vremea celui din urmă împărat al lui Iuda. Atacat de temutul său vecin, Nebucadneţar, împăratul Zedechia trimite doi soli la profet, pentru a-1 ruga să-L consulte pe Domnul: era cel mai bun lucru pe care, de fapt, îl putea face. În realitate însă, el şi poporul căutau eliberarea fără ca mai întâi să se pocăiască: trândăveau prin ignorarea acestei condiţii, peste care, de altfel, nu se putea trece, din moment ce Dumnezeu nu o dădea pe una fără cealaltă (eliberarea fără pocăinţă). După toate câte anunţase Ieremia în capitolele precedente, o asemenea cerere era aproape o neruşinare şi de aceea Domnul este nevoit să le răspundă cu toată asprimea. Nu numai împăratul Babilonului va lupta împotriva lui Iuda, ci însuşi Domnul: va lovi cu o ciumă mare oamenii şi animalele, precum odinioară turmele Egiptului (Exod 9.1-7). Totuşi, pe lângă acest drum al morţii, încă rămânea pentru acest popor un drum al vieţii... care însă cerea în mod obligatoriu recunoaşterea păcatelor şi supunerea faţă de voia lui Dumnezeu. 
Acest drum este încă deschis: ne-am angajat fiecare dintre noi pe el?