Versetul zilei

8 octombrie 2014

Cerceteaza-te si asteapta!

Citisem de dimineata acest capitol minunat.
Niciodata nu am fost in aceasta ipostaza ca poporul Israel descris in acest capitol, niciunul din noi, chiar daca uneori am cunoscut si noi suferinta, insa suferinta noastra, a mea personal, nu se poate compara cu suferinta  si apasarea care a fost pusa asupra acestui popor, dar cu toate acestea acest popor traieste cu speranta ca intr-o zi Dumnezeu se va indura de ei si-i va restaura.
Mi-am amintit de unul din versetele care descrie, cum este sa cazi in mainile Celui Viu. (Evrei 10:31)
Multi dintre noi nu realizam ce inseamna acest lucru, "grozav lucru....", spune Cuvantul.
Cand sfidam atentionarile lui Dumnezeu, cand ignoram chemarea pe care ne-o face, si bineinteles facand acest lucru, automat aceasta duce la o viata traita in pacat si  fara frica de El, atunci Dumnezeu se manie si ne atinge cu nuiaua Lui.Poate ca nu azi, poate ca nu maine, pentru ca Dumnezeu este un Dumnezeu indelung rabdator, dar vine o zi cand de dragul nostru trebuie sa se atinga de noi.
De la vers 1 la 16, Ieremia descrie toate suferintele poporului, insa cred ca vers. 17 ar fi enorm  de dureros daca l-am simti pe propria piele,
 "mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea".
Sa nu ai pace si sa nu gasesti fericire...? 
Oh...cred ca este ingrozitor, si multi oameni din ziua de azi, oameni cu renume, cu vaza, cu bani, traiesc aceasta apasare asupra lor, neavand pace si nefiind fericiti. Atunci cand omul se adanceste tot mai mult in pacat, nici macar rugaciunile nu-i mai sunt ascultate.
 Poate ca sunt diferite cauze in  rugaciunile noastre pe care am obosit sa le mai aducem inaintea Domnului, pentru ca raspunsul nu vine.
Nu avem de facut decat un singur lucru, ne punem si ne cercetam cu de-amanuntul viata, umblarea si trairea noastra si daca sunt lucruri care nu sunt dupa Voia lui Dumnezeu, cerem puterea de a ne corecta de ele, strigam catre Domnul din groapa in care suntem iar mai apoi  nadajduim ca bunatatea si indurarea Lui nu a ajuns la capat ci se innoieste si pentru noi in fiecare zi, pentru ca Domnul este bun cu cei care-L cauta din toata inima.
Punandu-ne credinta si nadejdea in aceasta promisiune: "căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare", vom astepta in tacere raspunsul Domnului, pentru ca el va veni, daca pedeapsa Lui si-a atins scopul. Ori scopul Lui nu este de a ne vedea suferind, asa cum multi cred ca Dumnezeu este un "sadic" facandu-i placere sa ne vada suferind, oh nu...nici gand, scopul Lui este de a ne vedea salvati, chiar daca asta implica sa trecem prin suferinta. Nici medicamentele nu sunt dulci, dar ne fac bine.
 
Iata cum descrie Ieremia suferinta poporului: 
  Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui. El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină. Numai împotriva mea Îşi întinde şi Îşi întoarce mâna, toată ziua. Mi-a prăpădit carnea şi pielea şi mi-a zdrobit oasele. A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere. Mă aşază în întuneric ca pe cei morţi pentru totdeauna. M-a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele. Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea. Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strâmbat cărările. Mă pândeşte ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns. Mi-a abătut căile, şi apoi S-a aruncat pe mine şi m-a pustiit. Şi-a încordat arcul şi m-a pus ţintă săgeţii Lui.   În rărunchi mi-a înfipt săgeţile din tolba Lui. Am ajuns de râsul poporului meu şi toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.
 M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin. Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă.
Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.” Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!
Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătăţile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat,ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!
„Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.
Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
  Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui. Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz; să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea; să dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
 Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare: căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
Când se calcă în picioare toţi prinşii de război ai unei ţări, când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,  când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
  Cine a spus, şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
Nu iese din gura Celui Preaînalt răul şi binele?
  De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui! Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.   Să ne înălţăm inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând: „Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!
În mânia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă. Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.   Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare. Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră. De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.”
Şuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.  Mi se topeşte ochiul în lacrimi, necurmat şi fără răgaz, până ce Domnul va privi din cer şi va vedea.  Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele. Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre. Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă şi au aruncat cu pietre în mine. Mi-au năvălit apele peste cap, şi ziceam: „Sunt pierdut!”
  Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.  Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.”
  În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi ai zis: „Nu te teme!”   Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!   Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea. Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,  cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
  Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală. Eu sunt cântecul lor de batjocură.
Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor! Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
Urmăreşte-i în mânia Ta şi şterge-i de sub ceruri, Doamne!”

 
 

Hrana ta zilnica!

8 OCTOMBRIE
Ieremia 30.1-24

Domnul îl invită pe Ieremia să consemneze toate cuvintele Sale într-o carte, astfel ca generaţiile care vor urma să se poată referi la ea. Acesta este încă şi privilegiul nostru: noi nu mai avem în mijlocul nostru nici profeţi, nici apostoli care să ne înveţe, dar Dumnezeu S-a îngrijit să ne păstreze Cuvântul Său scris, singurul izvor de adevăr pentru sufletele noastre.
Tot prin Scripturi, Israel va primi în mijlocul necazului său celui mare mângâieri şi promisiuni.
În v. 11 strălucesc în acelaşi timp sfinţenia şi bunătatea lui Dumnezeu: „Nu te voi socoti nicidecum vinovat" (sau: „Nu te voi lăsa cu totul nepedepsit") - zice Domnul. Dumnezeul sfânt nu poate trece cu vederea cu niciun chip răul, ci El însuşi trebuie să-i pedepsească pe ai Săi. Fiind însă totodată şi Dumnezeul dragostei, El aplică „cu măsură” (lit. „cu judecată") corecţia şi nu dă nicio lovitură în plus dacă nu este necesar (vezi şi cap. 10.24; 46.28).
Versetele 18 şi 19 din cap. 31 ne vor arăta efectele acestei corecţii salvatoare (1 Corinteni 11.32); în acelaşi timp, citind v. 18-22, simţim cât Se bucură Dumnezeu la gândul că va vindeca şi va restaura poporul Său. „Cine este cel care îşi predă (sau: îşi pune garanţie) inima?", întreabă Domnul (v. 21).
 Cât despre noi, suntem cumva creştini din conformism, ori din obicei?
 Sau dintre aceia care ne-am angajat cu adevărat inima pentru Domnul?

7 octombrie 2014

Hrana ta zilnica!

7 OCTOMBRIE
Ieremia 29.15-32

Lucrarea fatală a profeţilor mincinoşi nu se limita nicidecum numai la Ierusalim şi la Iuda. Chiar şi la Babilon, din rândul poporului deportat, unii dintre ei propagau „cuvinte de minciună" (v. 23).
 În scrisoarea lui, Ieremia îi pune în gardă pe cei „captivi" cu privire la ei şi anunţă sfârşitul groaznic a doi dintre aceşti oameni răi, Zedechia şi Ahab. Un al treilea, Şemaia, scrisese din Babilon către poporul rămas la Ierusalim, pentru a-1 stârni la răzvrătire împotriva Domnului (sf. v. 32), iar într-una din scrisorile lui, acest om nu s-a sfiit nici chiar să propună un nou preot, cu ajutorul căruia avea de gând să pună mâna pe Ieremia. Insă, aşa cum Ieremia va scrie (şi pentru sine) mai târziu, în plângerile sale: „Cine este acela care zice ceva şi se împlineşte fără să fi poruncit Domnul?" (Plângeri 3.37), şi Şemaia trebuie să audă sentinţa Domnului împotriva lui.
De câte ori nu vom vedea cum şi alţi slujitori ai lui Dumnezeu vor fi nevoiţi să-i denunţe pe învăţătorii falşi şi pe lucrătorii răi, în epistolele lor inspirate... (expl. Galateni 1.7; Filipeni 3.2; 2 Petru 2.1; 1 Ioan 2.18; Iuda 3.4).
 Copii ai lui Dumnezeu, siguranţa noastră constă în a cunoaşte bine glasul Păstorului celui bun!
 (Ioan 10.4,5)
Atunci nu-1 vom putea confunda cu vreun alt glas.

6 octombrie 2014

Lasati in urma!


Iubitul meu Dumnezeu!

Tu eşti un Crin, eşti cer senin,
Eşti trandafir între spini,
Iubitul meu Dumnezeu

 Te vreau noapte, Te vreau şi zi,
Te vreau cu mine orice-ar fi,
Mereu eşti în gândul meu,
Dragostea Ta va dăinui,
Mă vei iubi in vesnicii
Şi mă vei răpi într-o zi!
 Din izvoare-mi face-armonii,
Din raze, fluturi mii şi mii,
Iubitul meu Dumnezeu
 
 Cântarea Ta o voi canta
 Pentru vecie şi inima mea
O va cânta...
Razele Te-asculta mereu,
Lumina mea, esti curcubeul meu,
Iubitul meu Dumnezeu!

Mi-am făcut palma căus...și-am privit la ea !

Iesind din biserica Elim din Viena, la standul de reviste am zarit  revista 
"APA VIETII", o publicatie periodica a bisericilor penticostale române din Austria. Am luat si eu una, insa fiind noapte, pe autocar la intoarcere nu am apucat sa citesc nimic.
Nu am apucat nici in zilele care au urmat, pentru ca am avut parte de cateva zile de foc si nu am avut timp, insa la finalul saptamanii trecute am reusit sa citesc in ea.
Citisem o marturie a unei tinere crestine, studenta in Cluj si prin ceea ce a scris ea, m-a incurajat tare mult.Obtinuse note foarte bune la examen si spera sa obtina bursa de merit, insa pe langa notele ei mai era nevoie sa depuna si fisa cu salariul mamei si al surorii ei proaspat angajate, dar si a tatalui pensionar.Bucuria era mare ca va putea contribui si ea cu bursa ei, numai ca afland plafonul sumei in care trebuia sa se incadreze, s-a intristat, depasea cu putin peste acest plafon si nu se putea incadra.Sfatuindu-se in casa cu parintii ei, care la aceea vreme nu erau crestini, acestia au sfatuit-o sa nu depuna toate fisele pentru a se putea incadra in acest plafon.
Avea de ales, nu depune toate fisele, obtine bursa, dar pentru asta trebuia sa minta  sau depune fisele, dar pierde bursa.
Dupa o lupta interioara si o consultatie cu pastorul bisericii, alege varianta a doua, cea a ADEVARULUI.
Constienta fiind ca nu are nici o sansa de a obtine bani, a inceput sa-si caute si ceva de lucru sa se poata intretine, insa in mintea ei erau mereu cuvintele pe care i le spusese pastorul ei, "noi suntem in causul palmelor Lui".
Bineinteles ca Dumnezeu rasplateste pe fiecare in parte si obtine bursa pentru ca, in urma cu numai cateva saptamani se marise acest plafon salarial si tanara s-a incadrat.

"Suntem în căușul palmelor SALE"
Din acel moment, acest gand mi-a ramas in minte mereu:
 "Sunt în căușul palmelor SALE"!
De-atatea ori suntem si noi in anumite situatii in care trebuie sa luam anumite decizii, si uneori suntem pusi in fata unor lucruri care cer compromis din partea noastra, si avem senzatia ca daca nu facem acest "mic compromis", suntem terminati. Insa cu Dumnezeu nu exista compromis.
In aceste situatii trebuie sa ne amintim, " noi suntem în căușul palmelor SALE"
  si nimic nu ne poate lua din palma Sa.
Cand suntem gasiti placuti inaintea Lui, El schimba legi, schimba vremi, opreste furtuni, despica ape, muta munti, face totul pentru noi, pentru ca suntem valorosi inaintea LUI. Suntem lumina ochilor LUI si cine se atinge de noi se atinge de lumina ochilor LUI (Zaharia 2:8)
Realizam noi oare, cat de importanti suntem pentru EL?
De dimineata citeam Psalmul 91 si atat de mult suntem incurajati prin acest psalm:
Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. 
Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.
O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
Nu trebuie sa ne temem de nimic, pentru ca suntem in causul palmelor Sale! 

Pentru a intelege cat mai bine, mi-am facut palma caus si am privit la ea....
este atat de bine...!


 

Hrana ta zilnica!

6 OCTOMBRIE
Ieremia 29.1-14

Ieremia a încredinţat la doi călători o scrisoare pentru cei din Babilon. Ea se adresa celor care fuseseră deja deportaţi, sub domnia anterioară, şi care aparţineau tuturor claselor sociale ale poporului. Tonul acestei scrisori este cu totul diferit de cel întrebuinţat de profet pe când se adresa poporului rămas în Ierusalim. Celor din Babilon le transmite din partea Domnului „gânduri de pace, şi nu de rău" (v. 11), mângâieri, încurajări şi promisiuni emoţionante.
Ca şi Israel la Babilon, creştinul este străin pe pământ. Cetăţenia lui este în ceruri (Filipeni 3.20) şi el aşteaptă împlinirea promisiunii care îl va introduce în adevărata sa Patrie. „Cuvântul cel bun" al lui Dumnezeu îi asigură „un viitor şi o speranţă" (v. 10,11). Cu toate acestea, Cuvântul nu-i fixează celui credincios o dată exactă, asemeni celor deportaţi, când această preafericită speranţă se va împlini. Domnul doreşte, în adevăr, ca noi să-L aşteptăm necontenit. 
Până atunci, până la fericitul moment al întoarcerii Lui, să ne amintim că avem o datorie şi faţă de oraşul sau satul în care ne aflăm (v. 7): să aducem pacea (comp. cu Matei 5.9), să ne gândim la adevăratul bine al sufletelor şi să ne rugăm pentru cei lângă care trăim.

5 octombrie 2014

Hrana ta zilnica!

5  Octombrie
Ieremia 28.1-17
Avem în faţă o nouă scenă, care de astă dată se derulează în templu, în prezenţa preoţilor şi a întregului popor. Ieremia apare acolo având pe grumaz unul dintre jugurile pe care le confecţionase şi pe care îl poartă, asemeni brâului din cap. 13, ca o mărturie în faţa întregului Ierusalim. Omul lui Dumnezeu este însă înfruntat în public de profetul Hanania, ale cărui cuvinte arogante şi mincinoase contrazic tot ceea ce Ieremia nu înceta să vestească. Răspunsul frumos al său poartă deopotrivă amprenta dragostei, a adevărului şi a înţelepciunii. Cu siguranţă că nu cu inimă veselă vestea Ieremia dezastrele ce urmau să se abată asupra poporului pe care-l iubea. Dorea cu toată fiinţa sa ca Hanania să poată avea dreptate (v. 6), însă nu putea schimba nici măcar o vorbă din Cuvântul Domnului. El le-a spus adevărul, aşa dureros cum era; de asemenea, din v. 9 putem admira înţelepciunea profetului. 
Ceea ce dovedeşte că o profeţie este adevărată e tocmai împlinirea ei. Dumnezeu Se îngrijeşte ca, la momentul potrivit, să arate cine a avut dreptate. In aşteptarea sa, Ieremia nu se mânie şi nici
nu se îndârjeşte să-i convingă. Ii lasă şi pleacă (comp. cu Ioan 8.59 şi 12.36). 
Acesta este întotdeauna modul cel mai înţelept de a pune capăt unei discuţii zadarnice (Proverbe 17.14).
Judecata anunţată nu întârzie să cadă asupra lui Hanania (v. 15-17; citiţi Deuteronom 18.20-22).