Hrana ta zilnica!

30 OCTOMBRIE
Ieremia 44.11-23
Alegând de bunăvoie să slujească idolilor, la fel cum făcuseră şi părinţii lor, poporului nici măcar nu îi este ruşine să declare acest fapt: se răzvrăteşte pe faţă împotriva Domnului. Cât de mare este decăderea morală a lui Israel faţă de Iosua 24 când, urcând din Egipt spre Canaan, îşi urma conducătorul, cu angajamentul: „Departe de noi să părăsim pe Domnul ca să slujim altor dumnezei... noi vom sluji Domnului, pentru că El este Dumnezeul nostru" (Iosua 24.16,18). Plini de rea-credinţă, aceşti iudei consideră că nenorocirea lor actuală se datora faptului că încetaseră să se închine „împărătesei cerurilor" (v. 17, comp. cu cap. 7.18).

 Deşi Domnul îi avertizase că în Egipt erau pândiţi de sabie, de ciumă şi de foamete, ei prind prilejul chiar când survin aceste nenorociri şi le folosesc drept pretext pentru a aduce noi jertfe idolilor. Câţi oameni nu gândesc la fel! «Dumnezeu nu mi-a dat ceea ce-mi doream... Deci aceasta nu a ţinut! Atunci mă voi întoarce spre lume (a cărei imagine este dintotdeauna Egiptul): ea nu-mi va refuza nimic.»
Mizerabilă inimă omeneascăl Aceste versete ne învaţă totodată că inima poate fi stăpânită în acelaşi timp de cea mai orgolioasă necredinţă, cum şi de cele mai întunecate superstiţii (2 Corinteni 4.4).

Riscul din pilda oii ratacite!

Venind inspre birou de dimineata am ascultat interviul zilei cu fr. Tinu Leontiuc.

La un moment dat a amintit despre oaia ratacita din Matei 18.

 Versetul 12 si 13 spune asa:

Ce credeţi?

 Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?
  Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.

 

Cred ca este bine sa luam aminte la acest cuvant.

Daca pleci intr-o excursie organizata, undeva intr-un loc necunoscut tie pana atunci,  si in acest sejur sunt cateva puncte turistice de vizitat, daca stai alaturi de grup si de ghid, nu-i asa ca te simti in siguranta chiar daca te gasesti intr-un loc necunoscut?

Imagineaza-ti ca te-ai pierdut...ce faci?

Ce face ghidul? Cu siguranta lasa grupul intr-un loc sigur si pleaca in cautarea ta, insa exista un risc. Riscul apare in vers. 13, "dacă i se întâmplă s-o găsească" , deci exista riscul sa nu te gaseasca.

Tot la fel este si cu turma a carui Pastor este Hristos. Calatorim spre o destinatie sigura, CERUL, insa pe acest drum nu am mai fost, iar in calatoria noastra pana acolo pot aparea diferite obstacole, pot fi multe serpentine,  dar cand stai in turma(in stransa legatura cu fratii de credinta si intr-o relatie sfanta cu Isus Hristos), atunci esti in siguranta.Daca te opresti pe drum sau daca te abati in stanga sau in dreapta, daca faci o mica pauza (asa cum fac astazi unii), riscul este sa te pierzi. Isus pleaca in cautarea ta, pentru ca El iubeste chiar si pe cea mai neastamparata oaie, insa vers.13 imi arata ca exista un risc, nu intotdeauna o gaseste. 

De ce...? Nu as putea raspunde eu, cu siguranta nu pentru ca ar fi un incapabil, insa acest verset ma face sa gandesc ca aceasta pilda a fost spusa tocmai pentru a invata cat de bine este sa ramanem in turma.

....dacă i se întâmplă s-o găsească!

 Sunt lucruri in viata pe care uneori avem ocazia sa le gasim, insa sunt si lucruri pe care nu le mai regasim niciodata.

Ne regasim colegii de scoala dupa ani si ani, insa acele momente pe care le-am petrecut impreuna in copilarie, niciodata.

Uneori gasim prielnice diferite ocazii in viata, insa nu intotdeauna le gasim sau le regasim, mai ales daca Stapanitorul vietii noastre spune: STOP.

....daca se intampla sa gasim, dar exista si lucruri pe care nu le mai gasim!

Astazi eu am gasit ocazia sa vorbesc despre Hristos si tu dragul meu ai avut ocazia sa asculti, insa exista si riscul sa nu mai putem face acest lucru. Poate ca nici eu nu mai am ocazia sa scriu sau poate ca nici tu nu mai ai ocazia sa citesti.

Bine este sa stim sa fructificam fiecare ocazie buna ce ne apare in viata. Fiecare ocazie care ne da sansa sa devenim mai buni, mai ascultatori si mai credinciosi.

 

Hrana ta zilnica!

29 OCTOMBRIE
Ieremia 44.1-10
„Şi acum, ce cauţi tu pe calea Egiptului, ca să bei apele Şihorului?" (Şihor, un braţ al Nilului) - întrebase Domnul la începutul acestei cărţi (cap. 2.18). El ştia bine de ce nu dorea acea călătorie în Egipt (comp. cu Deuteronom 17.16). Urâcioasa idolatrie a lui Iuda, mai ales cea din vremea împăratului Manase, fusese cauza judecăţilor care veneau să-i lovească, iar cum Egiptul se închina şi el la idoli (prea puţin conta că idolii de acolo aveau alte nume), poporul se expunea în Egipt unui risc şi mai mare de a se corupe. Şi acest lucru era inevitabil: nu se putea să nu se producă. Să fim siguri că, dacă Dumnezeu ne închide o cale, vrea să ne protejeze de pericole pe care El le cunoaşte, chiar dacă noi, pe moment, nu înţelegem motivele Sale. Insistând în a acţiona după propria noastră înţelepciune, nu putem decât să ne facem şi mai mult rău.
„De ce faceţi un rău mare împotriva sufletelor voastre?" (v. 7), întreabă Domnul aici pe popor. În adevăr, să nu pierdem niciodată din vedere că sufletelor noastre le pricinuim pagubă atunci când nu împlinim voia Domnului (Proverbe 8.36; Habacuc 2.10).
Oameni cu gâtul înţepenit, în ciuda tuturor lecţiilor apăsătoare primite, aceşti evrei „nu s-au smerit nici până în ziua aceasta..." mândria nu le era zdrobită... (v. 10; cap. 43.2).

Valantine's day, halloween, oktoberfest, thanksgiving si X-mas!

Sincer m-am tot gandit cum sa incep acest editorial, stau de ceva vreme si ma gandesc cum sa incep, ce titlu sa-i dau, insa in zadar.

In zadar,  pentru ca nici macar nu imi gasesc cuvintele la tot ceea ce vad in jurul meu, la tot ceea ce aud, la tot ceea ce se intampla si sincer la ce stare mahnita am in suflet si acesta stare creste de la an la an, imi vine sa-mi iau copilul sa-l invat sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca si parca imi este destul. Destule imi sunt stradaniile unor profesorii care cauta sa  inoculeze in mintea lor zi de zi, lucruri care au un impact negativ.

De cateva zile bune toata lumea a intrat in pregatiri, si zic bine ..toata lumea, pentru ca numai lumea este preocupata de asa ceva, copiii lui Dumnezeu au alta preocupare.

Vine halloween !

Mare agitatie  in magazine, mare agitatie in scoli, mare agitatie...peste tot.

Inca de sambata imi spunea baietelul ca au o saptamana cu orar scurt, deoarece incep pregatirile pentru halloween.Intrebandu-l daca stie ce inseamna, mi-a raspuns..."stai linistita, ca nu particip". Intr-adevar incepand de maine au tot felul de carnavaluri, carnavalul scheletilor, fantomelor, vrajitoarelor, etc.

Cei care nu participa raman acasa, cu alte cuvinte au o mini-vacanta.

Astazi imi povestea despre costumatiile colegilor. Am ramas de-a dreptul socata, fustite scurte la spate iar in fata decupate chiar in zonele intime, pe cap cordeluta cu doua cornite, iar ca accesoriu o furca asortata in culoarea rochiei, un rosu aprins.

Baietii imbracati in  costumate  de oameni morti ( zombie), iar pe fata fardati  avand  urme de sange sau diferite masti cu personaje demonice.

Ma gandesc ce mare sarbatoare pe capul lui satan! Cata bucurie!

Mi-a spus  baiatul un lucru tare interesant care m-a pus pe ganduri, 

" mami interesant este ca aceeasi copii care azi sunt deghizati in demoni, peste o luna se imbraca in ingerasi, macar atunci ma pot uita la ei fara sa intru in traume"

Ma intreb ce fel de parinti pot accepta sa-si vada copilul imbracat ca un demon?

Ce fel de profesori avem la catedra scolii?

Ce fel de directori accepta si tolereaza aceste obiceiuri?

Am imprumutat o sarbatoare si suntem fericiti, suntem o natiune  de imprumut. 

Nu mai avem ziua indragostilor romaneasca ci avem valentine's day, nu mai putem sarbatori ziua roadelor sau a multumirii, ci sarbatorim doar thanksgiving, acum avem halloween, avem  oktoberfest, nu mai sarbatorim Nasterea Domnului, acum avem X-mas, si uite-asa ne-am  americanizat,  ne-am nemtit, dar numai romani sa nu strige dupa noi.

Vrem binecuvantare pentru tara noastra. Vrem ca Dumnezeu sa puna la conducerea tarii oameni cu frica de Dumnezeu, vrem o trezire in Romania, ori trebuie sa fim constieni ca sarbatorind sau participand la aceste sarbatori Dumnezeu nu ne va binecuvanta.

Poate ca nu participam direct, dar nici nu avem curajul sa le condamnam pe nume, ba mai mult pana si unii "crestini" stau la cozile interminabile din supermarket-uri sa achite micutului costumul de halloween.

Treziti-va crestini din somnul nepasarii. Ne-au inundat sarbatorile pagane si noi dam doar din cap a jale, dar mergem mai departe. Da, nu putem opri sarbatoarea aceasta demonica, dar putem avea biruinta asupra ei.

Haideti sa ne unim in post si rugaciune in aceste zile in mod special. Avem atatea motive pentru care sa postim si sa ne rugam, urmeaza aceasta sarbatoare pagana care are un impact devastator asupra copiilor nostri, urmeaza alegerile in tara noastra, sa ne rugam ca protectia divina sa fie peste copiii nostri.

Prin strigatul nostru putem face ca Dumnezeu sa-si intoarca fata spre Romania!

Doamne, indura-te de tara noastra!

Hrana ta zilnica!

28 OCTOMBRIE
Ieremia 43.1-13
Adresându-se lui Ieremia, poporul se angajase în mod solemn să asculte de glasul Domnului, „fie bine, fie rău" (42.6). Acum răspunsul Său era cât se poate de clar: ei nu trebuia să plece. Această interzicere însă nu se potrivea deloc cu intenţiile ascunse ale lui Iohanan şi ale tovarăşilor săi. Înşelându-se „singuri în sunetele lor" (42.20), aceştia au decis să plece în Egipt. Versetul 17 din cap. 41 ne arată că ei făcuseră deja acest proiect odată cu sosirea la Chimhan, înainte chiar să-1 fi consultat pe Ieremia. Oare nu înseamnă aceasta a-L batjocori pe Dumnezeu, când întrebi care este voia Lui, cu toate că ştii foarte bine mai dinainte ceea ce intenţionezi să faci? Vai, o asemenea lipsă de corectitudine este poate mult mai frecventă decât ne închipuim şi de aceea avem atâta nevoie să ne păzim inimile înşelătoare (cap. 17.9)!
Încă o dată Ieremia suferă pe nedrept. Este acuzat de aceşti „bărbaţi îngâmfaţi" că minţea şi căuta să aservească şi să omoare poporul, el, care, dimpotrivă, îşi dezvăluise măsura dragostei însoţind poporul chiar şi în acea călătorie dezastruoasă.
În Egipt, ei se credeau puşi la adăpost, dar tocmai acolo îi ajunge Nebucadneţar (v. 11). Hotărârile luate fără credinţă aduc adesea asupra noastră tocmai încercarea pe care căutăm să o evităm.

Priviti in ascuns si rasplatiti la vedere!

Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic.

.....................

Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat.

......................

În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.
Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!”

 1 Imparati 18:21, 30, 36, 37

Il avem in fata pe prorocul Ilie, un prorooc care traia in vremea domniei lui Ahab.

Iata-l acum vorbind  in fata unui  popor care s-a departat de Domnul, un popor cu inima impartita, un popor dezbinat condus de un imparat decazut. Ahab era imparat in vremea aceea si in timpul domniei lui pacatele cresteau si erau din ce in ce mai mari. Ridicase Ahab un altar in cinstea lui Baal si facuse un idol Astarteei.Tot ceea ce a facut Ahab depasea cu mult pacatele imparatilor care au fost inaintea lui, de-aceea Dumnezeu a hotarat ca sa-l trimita pe Ilie, la Ahab.Dupa discutia dintre cei doi, putem vedea cat de orb este Ahab, din moment ce il invinovateste pe Ilie ca nenoroceste poporul Israel. Numai ca Ilie ii arata vina lui Ahab si porunceste sa stranga poporul  la muntele Carmel.Multi la numar prorocii lui Baal si ai Astarteei se infatiseaza inaintea lui Ilie.

Stim discutia care a urmat intre Ilie si acestia, ea fiind consemnata in 1 Imparati cap. 17, 18.Uitandu-ma in textul acesta, vad atitudinea lui Ilie. In timp ce altii darama altarul, el il zideste, de fapt cu acest lucru incepe Ilie.
Raspunsul la rugaciunea lui scurta nu intarzie sa apara. Practic Ilie se roaga doar cateva cuvinte si iata ca  Domnul ii raspunde.
Poate Dumnezeu sa raspunda la o rugaciune scurta?
Cum este facuta rugaciunea noastra, dintr-o inima sincera sau facuta doar de pe buze sau de forma, doar sa vada cei din jurul nostru cat suntem de spirituali?
Chiar daca Ilie a rostit doar cateva cuvinte, rugaciunea lui a primit raspuns, pentru ca Ilie avea o legatura stransa cu Dumnezeu. Ilie avea altarul cladit in relatia lui cu Dumnezeu.
Primul lucru pe care l-a facut Ilie, a zidit altarul!
Ne intrebam de multe ori de ce nu primim raspuns la problema noastra?
Sunt zile in care ''suntem sus pe munte" si toate lucrurile sunt bune, si de ce sa nu recunoastem ca in astfel de momente tare greu ne mai plecam genunchiul. Insa vin zile mai grele, apar problemele, apare o boala, apare ceva din care chiar nu vedem iesire, si-atunci asa usor ingenunchem....
Asa de mult invatam sa strigam la Dumnezeu...
Uneori strigam in disperare si ne intrebam mirati, "Doamne, unde esti"?
Ne agatam de promisiunea lui Dumnezeu "tot ce veti cere cu credinta, veti primi", si ne intrebam...oare acuma, de ce nu primesc ajutor?
Cred ca in acel moment nu trebuie sa fim preocupati de aflarea raspunsului la intrebarea "de ce nu ne raspunde Dumnezeu", ci mai degraba sa cautam, sa vedem care este situatia altarului nostru. 
Poate ca ne place sa ne rugam, insa nu cumva suntem si noi ca acesti fatarnici?
Matei 6:5
Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni.
 Mi s-a intamplat sa fiu intr-o adunare si sa fie alaturi de mine cineva, alaturi de care nu-mi mai gaseam cuvintele la rugaciune. Se ruga cu atata foc, cu atata pasiune, spunea atatea cuvinte, cita atatea versete, incat ma facusem "chitic", cuvintele mele erau atat de sarace, incat am preferat sa le spun in gand.La terminare n-am putut decat sa exclam..."Doamne, ce foc are in rugaciune..!"
Aceeasi persoana daca o intalnesti pe strada, in afara bisericii...nici prin cap nu-ti trece ca este crestin...nici prin fapte si nici prin vorbe.
Oare cati nu sunt asa...?
Oare nu cumva facem si noi fapte si rugaciuni doar de ochii lumii?
Nu cumva, dorim uneori sa fim mai mult decat ceea ce suntem in realitate? 
Imi amintesc cand baietelul meu cel mic avea 3-4 anisori, incerca sa-si imite tatal. Oridecate ori prindea momentul, lua servieta sotului cu care venea de la birou, (desi mai mult o tragea dupa el, nefiind chiar asa usoara), isi punea telefonul mobil la ureche si mergea cat ii camera de la un capat la altul si vorbea de zor. L-am intrebat odata, "Robert, ce faci?" Raspunsul a venit prompt: "acuma, sunt tata".
El nu era tata, dar vroia sa fie ca tata.
Uneori dorim sa fim priviti mai mult decat ceea ce suntem in realitate, numai ca Dumnezeul care este in ascuns, priveste la noi, iar pe El nu-L putem amagi.
....încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Am doua prietene dragi( mama si fiica)  intoarse de curand la Domnul si deseori imi spun ca ele nu stiu sa se roage asa frumos cum stiu altii. Da, poate ca nu stiu asa frumos, insa stiu un singur lucru, "ele stiu sa se roage sincer", si aceste rugaciuni Dumnezeu le asculta si da raspuns. 
Dumnezeu sta in ascuns si priveste tot in ascuns, numai ca rasplata ne-o da la vedere!

Hrana ta zilnica!

27 OCTOMBRIE
Ieremia 42.7-22
În Isaia 30.2, Domnul declarase: „plecând să coboare în Egipt, ei n-au întrebat gura Mea" (citiţi tot paragraful), în timp ce aici Dumnezeu chiar a fost consultat, prin intermediul profetului Său; poporul însă îl va asculta numai dacă răspunsul Său va corespunde intenţiilor lor.
Se scurg zece zile. Profetul nu se grăbeşte să răspundă, aşteptând el însuşi descoperirea gândului divin.
Pentru ce întârzie adesea Domnul în împlinirea rugăciunilor noastre? Vrea să pună la încercare încrederea noastră în El Şi, cum credinţa este întotdeauna răbdătoare, numai cu timpul se poate vedea dacă rugăciunea noastră a fost cea a credinţei sau dacă, dimpotrivă, obosiţi de aşteptare, am sfârşit prin a căuta noi înşine o soluţie a dificultăţilor noastre.
Întrebarea era: să coboare în Egipt, sau să rămână în ţară?! 

Prin gura lui Ieremia, Domnul le făcuse cunoscut răspunsul Său plin de har şi totodată de netăgăduit: Rămâneţi în ţară! Veţi fi binecuvântaţi în ea! Împăratul Babilonului va fi înclinat spre bunăvoinţă şi spre milă! Dacă veţi merge în Egipt, aceasta va fi spre pierzarea voastră!
Prieteni credincioşi, oricare ar fi drumul care ne stă înainte, să ne păzim să ne angajăm pe el înainte de a cunoaşte voia Domnului!

Hrana ta zilnica!

26 OCTOMBRIE
Ieremia 41.11-18; 42.1-6
De îndată ce vestea despre măcelul înfiorător de la Miţpa ajunge la urechile sale, Iohanan porneşte să înfrunte ceata lui Ismael. La vederea lui Iohanan, întreg poporul pe care Ismael îl ducea cu sine în robie la fiii lui Amon se grăbeşte să treacă în tabăra celuilalt. Ismael, constatând că de acum are de-a face cu forţe mai puternice decât ale sale, scapă împreună cu opt oameni şi se adăposteşte la Baalis, protectorul său. De partea lor, Iohanan şi poporul eliberat se aşază în hanul lui Chimhan, lângă Betleem (poate acelaşi han în care, mai târziu, nu se va găsi loc pentru Fiul lui Dumnezeu - Luca 2.7).
Pericolul însă tot nu este în întregime îndepărtat de peste sărmanii aceştia. Asasinarea guvernatorului rânduit de împăratul Babilonului îi expune acum pe iudei mâniei sale, de îndată ce va fi informat. Nebucadneţar, scos din sărite de revoltele succesive ale poporului lui Iuda, nu poate să nu intervină cu maximă duritate, fâcându-i de astă dată pe cei nevinovaţi să plătească pentru cei vinovaţi. În teama şi dezorientarea lor, Iohanan şi tovarăşii lui se întorc cu aparentă umilinţă spre Ieremia, pe care aici îl găsim în mijlocul lor. El este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, Cuvânt care, repetăm, este singura sursă de lumină pentru noi, cum era şi pentru acest popor (Psalmul 119.105).