Versetul zilei

23 aprilie 2015

Hrana ta zilnica!

23 APRILIE
Ezechiel 48.20-35

Deseori această carte a lui Ezechiel a fost comparată cu cea a Apocalipsei. Şi una şi cealaltă încep cu o viziune glorioasă şi solemnă, continuă cu judecăţile care vor sosi şi se încheie cu imaginea împărăţiei fericite care va veni. Dar, în timp ce Ezechiel priveşte aceste evenimente din punctul de vedere pământesc, de pe poziţia lui Israel, Apocalipsa, din contră, prezintă, într-o manieră simbolică, în ultimele sale capitole, Biserica şi viitorul ei ceresc. Cetatea sfântă, descrisă şi măsurată în Apocalipsa 21, este un simbol al ei, ea fiind corespondentul ceresc al Ierusalimului pământesc din versetele 30-35 ale capitolului de faţă; ea are tot douăsprezece porţi, având numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel
(Apocalipsa 21.12; compară şi ceea ce este scris despre râu în cap. 47.1,12 cu Apocalipsa 22.1,2).
Numele frumos pe care îl va purta de atunci cetatea, „Domnul este acolo" (v. 35), ne aminteşte că Noul Ierusalim va fi locuinţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 21.3) şi că măreţul gând al lui Dumnezeu în Hristos este să fie în final „totul în toţi" (1 Corinteni 15.28).
 Fie ca El să-Şi aibă locuinţa încă de acum în inimile noastre!

Cărţile de la Daniel la Maleahi sunt tratate în ultimul volum.

22 aprilie 2015

Chiar si patul de spital iti ofera experiente din care poti invata!

Sunt pe un pat de spital si privesc in jur.....ma uit si nu vad altceva decat durere, suferinta si iarasi durere.
Poate ca e bine sa ne mai trimita Domnul si-n acele locuri din cand in cand, poate asa ne amintim si de cei care sufera. 
Dis de dimineata ma trezeste mezinul si imi spune ca nu merge la scoala, acuzand dureri de burta. Cum  "stiu ce am la casa" avand o experienta de acest gen cu un an in urma, am crezut ca se repeta istoria. 
Am crezut ca are vreun test la scoala sau o fi facut vreo nazbatie ieri si evita sa dea ochii cu diriginta. Suparata foc si hotarata, ii comunic ca va merge  chiar si cu dureri. Au urmat cateva minute bune in care ii analizam starea, apoi a urmat un mic interogatoriu si totusi vad ca pruncul isi sustine punctul lui. Imi spune ca nu a facut nimic si nici test nu are, asa ca il iau de mana, il urc in masina si ii comunic ca mergem la urgenta, dar...daca medicul imi spune ca nu are nimic, si mai aflu ca are si vreo lucrare la scoala.... CHEL scrie pe capul lui (parul fiind comoara lui).Numai ca ajungem acolo si aflu un diagnostic, cel putin bizar, avand in vedere varsta pe care o are, "suspect pietre la rinichi". In fine, ne-am internat si  incepem toate investigatiile. Noi ne rugam sa nu fie decat o suspiciune dar  analizele ne vor confirma sau ne vor infirma  prezumtivul diagnostic.
Asa ca am timp de meditatie acum....
Sunt sute de copiii, dignostice care mai de care mai socante, tinand cont ca nu sunt decat niste copilasi. Am vazut salon special cu copii depresivi, copii cu diferite tumori la cap, infectii despre care nici nu am auzit, pur si simplu te ingrozesti. Ma uit in jurul meu...vad parinti disperati cum isi strang copiii in brate, vad  in special mame cu lacrimi in ochi, pentru ca cine ar putea mai bine sa inteleaga decat MAMA....? Dar vad si parinti iresponsabili, injurandu-si bietele odrasle, ii arunca cat colo pe pat nervoase, isi iau tigarile din sertar si pleaca  sa-si calmeze nervii. 
Copiii raman suspinand...Doamne cata durere...!!!
Uneori privesti si parca-ti vine sa spui ca nu-i drept. Femei care isi doresc copii, Dumnezeu nu le-a daruit, dar ma uit la aceste mame, de fapt nici macar nu le pot numi femei, daramite mame....lor le-a fost dat harul sa tina in pantec un copilas.
 De ce....oare?
Sunt mii si mii de femei care isi traiesc viata departe de copiii lor si cand spun departe nu ma gandesc doar la acele femei care s-au dus sa-si castige painea departe de tara, dar sunt si femei care stau departe de copii, traindu-si viata, savurand tot ce se poate savura din cupa pacatului, si copiii tanjesc dupa mama lor. Indiferent cu cine stau, indiferent cine le inlocuieste, MAMA nu  poate fi inlocuita cu nimeni, asta doar in ideea ca MAMA-ESTE MAMA, si nu doar o femeie care s-a distrat, a adus pe lume un biet copil, si mai departe...Dumnezeu sa-l creasca mare.
Durere si iar durere...
Imi privesc copilul si multumesc Domnului si pentru acesta experienta prin care trec. Ii multumesc pentru copilasul meu care simte dragostea mamei.
Isi pleaca capul pe pieptul meu, ma priveste si ma strange, mai  tare...pe semne ca si lui ii prinde bine experienta aceasta. Se bucura ca sunt langa el...si-mi poate zice "mami meu".

Doamne, noi putem trece prin aceste saloane, dar numai Tu ii poti vindeca. Atinge-te si de acesti copii si fa ca dragostea ta sa le fie indeajuns.

Vremea gâdilării urechilor

Ma intreb, cati pastori se incumeta sa invite acest frate sa predice  in bisericile pe care le pastoresc?
Sau...cati pastori urmeaza exemplul acestui frate de a spune adevarul din Scriptura si nu ...."povesti"?
Sa nu uitam ca Domnul are oamenii Lui pe care ii va folosi cu putere, dar noi trebuie sa ne rugam pentru ei.
Doamne da-le putere si ocroteste-i de cel rau!

Hrana ta zilnica!

22 APRILIE
Ezechiel 47.13-23; 48.1-7

Sunt trasate hotarele lui Israel şi, în acest perimetru, fiecare seminţie îşi primeşte moştenirea: o fâşie dreaptă ce se întinde de la Mediterana până dincolo de Iordan (până la Eufrat, conform promisiunilor divine în sfârşit împlinite: Exod 23.31; Iosua 1.4). Comparând această împărţire a ţării cu frontierele sinuoase trasate de Iosua şi de trimişii lui (vezi Iosua 18), vedem cât de simplu este totul când Dumnezeu este Cel care stabileşte. Fiecare teritoriu fiind repartizat cu regularitate, nu vor fi nici gelozii, nici contestaţii (citiţi Iosua 17.14). Iar pentru a preîntâmpina contestaţiile, însuşi Domnul stabileşte că lui losif îi vor reveni două părţi (v. 13, împlinire a profeţiei din Geneza 48.5). Ruben, Gad şi o jumătate din seminţia lui Manase, care odinioară şi-au ales moştenirea despărţiţi de celelalte seminţii, vor locui acum în mijlocul fraţilor lor, în hotarele stabilite de Domnul pentru ei (cap. 48.4,6,27). Nici Iuda nu va mai fi despărţit de celelalte zece seminţii. Unele seminţii vor locui în nord, altele în sud, de o parte şi de alta a „darului (sfânt) ridicat", împlinindu-se de acum Psalmul 133.1: „Iată ce plăcut şi ce bine este să locuiască fraţii uniţi împreună!".

21 aprilie 2015

Caile lui Dumnezeu sunt sfinte!

"Dumnezeule caile Tale sunt sfinte"
(Ps 77:13)

Putem spune si noi aceste cuvinte sau nu?
Oare cand le vei putea rosti din toata inima?

Numai atunci cand vezi si intelegi scopul lui Dumnezeu in schimbarile si incercarile prin care treci. Toate acestea sunt...trepte spirituale...cai spre sfintenie!
De cate ori nu am citit acest verset, insa e una sa citesti "cu inima" si alta sa citesti ca "un bun crestin"...Biblia.

Dumnezeu nu are nevoie de "buni crestini", El are nevoie de "copii cu care sa aiba o relatie vie"?
Zi de zi suntem asaltati de atacurile celui rau. Viclenia lui este fara de margini si nu are nici un fel de scupule in a veni sa ne ispiteasca pe noi, cu atat mai mult cu cat a avut indrazneala sa mearga la Domnul Isus si sa-L ispiteasca.
Dar oare atacurile lui, incercarile, testele, etc, ce inseamna pentru noi crestinii?
Atat ....nu am fost invins la cel anterior....nu am iesit din joc...merg inainte!!!
Intr-adevar 'caile Tale sunt sfinte' si Tu nu ne lasi sa iesim din joc..
"Doamne, Dumnezeul ostirilor, ridica-ne iarasi!
Fa sa straluceasca Fata Ta si vom fi scapati!(Ps:80:19).

Hrana ta zilnica!

21 APRILIE
Ezechiel 46: 12-24; 47:1-12

In acest templu viitor, profetul s-a mai oprit asupra încă unui detaliu minunat: de sub prag, ca şi din însuşi tronul lui Dumnezeu, ţâşneşte un izvor proaspăt, puternic şi nesecat. El curge şi se lărgeşte (deşi nu primeşte afluenţi), iar Ezechiel, urmând cursul râului împreună cu însoţitorul lui ceresc, este invitat să-1 traverseze la fiecare o mie de coţi. In curând el a ajuns la ape prin care nu mai putea trece cu piciorul: „erau ape de înotat".
Ce imagine preţioasă a acestui fluviu al harului care ţâşneşte pentru noi din Locul Sfânt! Ca şi profetul, pe măsură ce înaintăm în cariera noastră de creştini, învăţăm să apreciem profunzimea lui, până când ajungem să realizăm că acest har este de nemăsurat (2 Petru 3.18).
Acest fluviu deosebit va curge spre Răsărit, dând viaţă şi făcând să rodească zona cea mai pustie, în prezent, de pe glob, cea a Mării Moarte (v. 8; comp. cu Ioel 3.18 şi cu Zaharia 14.8). Această mare va fi din nou vindecată şi plină de peşti; În pustiu vor ţâşni izvoare (Isaia 41.18); nimic nu va mai aminti de blestemul Sodomei. Astfel, harul divin şi dătător de viaţă produce roade pentru Dumnezeu oriunde se răspândeşte, aşa cum ar trebui să lucreze şi în inimile noastre (loan 7.38).

20 aprilie 2015

Hrana ta zilnica!

20 APRILIE
Ezechiel 45.18-25; 46.1-11
Capitolul 45 se încheie cu instrucţiunile privind Paştele, prima dintre cele trei mari sărbători anuale (Deuteronom 16). De atunci încolo, fiecare israelit va putea înţelege semnificaţia lui preţioasă şi va putea medita la Mielul lui Dumnezeu, al Cărui sânge 1-a pus la adăpost de judecată.
Cea de-a doua sărbătoare, Cincizecimea, nu este amintită aici şi înţelegem motivul: ea priveşte Biserica, a cărei parte este cerească şi de aceea nu este cuprinsă în tabloul împărăţiei pământeşti.
In schimb, cea de-a treia solemnitate este amintită, în versetul 25, şi este numită pur şi simplu „sărbătoare". Este vorba de Sărbătoarea Corturilor, dar despre aceasta nu se spun multe lucruri, pentru că ea prefigurează mileniul, care urmează să vină.
In capitolul 46 sunt stabilite ceremoniile pentru zilele de sabat şi de lună nouă şi, de asemenea, îndatoririle căpeteniei legate de acestea.
Se poate să ne surprindă importanţa care se acordă acestei viziuni profetice şi acurateţea detaliilor ei. Dar, o spunem repetând, după ce a fost astfel dezonorat în Israel, este drept ca Dumnezeu să aştepte cu satisfacţie această închinare viitoare, prin care va fi, în sfârşit, glorificat pe pământ. Şi El vrea ca noi să ne bucurăm împreună cu El ca unii care deja îi aducem laudă ca fiind poporul Său ceresc.

19 aprilie 2015

Hrana ta zilnica!

19 APRILIE
Ezechiel 45.1-17
„Darul ridicat'' din versetul 1 este acea porţiune de teritoriu care va fi rezervată Domnului la împărţirea ţării. Aici vor locui preoţii (v. 4). Sunt apoi delimitate domeniile leviţilor, ale cetăţii şi ale căpeteniei, pentru că Dumnezeu veghează ca în Israel să nu mai fie asuprire şi nedreptate (comp. v. 9 cu cap. 46.18).
Acelaşi nume de „dar ridicat” se aplică şi pentru ofrandele pe care israeliţii le vor aduce Domnului, proporţional cu venitul ogoarelor şi al turmelor lor (comp. cu Levitic 27.30). Fiind creştini sub har, noi nu suntem constrânşi să dăm o cotă parte din ce avem, dar oare să ne facă aceasta să fim mai puţin zeloşi în a dărui pentru slujba Domnului?
Feluritele jertfe rânduite în Levitic se regăsesc în versetele 15-17. Arderea-de-tot ne aminteşte că Hristos S-a adus ca Jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă" ((Efeseni 5.2). Darul de mâncare vorbeşte despre viaţa Lui de suferinţă şi de dăruire. Din jertfa de mulţumire noi ne putem hrăni cu Hristos, Cel care ne asigură toate binecuvântările şi în Numele Căruia ne închinăm. De asemenea, jertfa pentru păcat prezintă Victima sfântă trimisă de Dumnezeu pentru a face ispăşire pentru păcatele noastre (1 loan 2.2; 4.10).