Versetul zilei

16 iulie 2015

De ce sunt pe pamant?

Dumnezeul nostru Cel Mare a avut asteptari de la om, in mod special de la Biserica Lui pentru a purta victorii!
Scopul Lui de la inceput a fost, ca noi sa stapanim pamantul.(Ps 115:16) si planurile Lui cu privire la noi au fost, "ganduri de pace si nu de nenorocire, sa va dau un viitor si o nadejde" asa spune Ieremia (29:11).Unii reusesc sa ajunga sa cunoasca scopul si planurile Lui, altii insa...nu.
Dintre aceia care ajung sa guste din aceasta  bunatate a lui Dumnezeu, unii nu reusesc sa depaseasca starea de iertare, cea de copil si sa avanseze, desigur ca se plafoneaza in "cele sfinte" si nu de putine ori dezonoreaza Numele Domnului.
Tot mai des auzim sau vedem ca in loc de lumina, unii dintre pretinsi crestini raspandesc intuneric, esecurile se tin bine ascunse si a-ti pastra o reputatie falsa a devenit o virtute printre crestini.
Sa slujesti sub orice forma la amvon, prin predica, prin inchinare-cantare....sa vorbesti si sa canti despre un Dumnezeu Mare, iar cand cobori sa-L bagi in buzunar, ca si cum ar fi un obiect....Cumplit!
Chiar auzim acuzatii in randurile crestinilor de acest gen: El este de vina pentru orice neajuns sau suferinta, cel putin la unii aceasta rezulta din comportamentul frustrat, complexat, confuzi, pe care acestia il manifesta.Nu neaparat trebuie sa rosteasca aceste cuvinte...dar roadele lor vorbesc!
O scuza a necredintei si a necunostiintei.
E asa de greu sa-L luam in serios pe Dumnezeu si intr-adevar sa ne punem cateva intrebari absolut necesare:
De ce sunt pe pamant? Ce este dupa moarte ?Ce trebuie sa fac, sa fiu cu Tine? 
Dupa Cuvantul lui Dumnezeu, pana la urma nu moartea este cea mai dezastruoasa nenorocire, ci judecata!
Sa invatam de la Domnul Isus, asa cum ne relateaza Scriptura, El a avut o crestere normala, mai intai a fost copilul Isus, mai apoi omul Isus, cresterea a tinut pasul cu intelepciunea, statura si varsta.
Doar asa vor evolua lucrurile in viata noastra, altfel multi dezonoreaza si vor dezonora in continuare Numele Lui.

Hrana ta zilnica!

16 IULIE
loan 6.37-50
„Pe cel care vine la Mine nicidecum nu-1 voi scoate afară", promite cu tandreţe Mântuitorul (v. 37). Să mergem la El, dacă nu am făcut-o deja până acum; El nu respinge pe nimeni!
Dar, pentru a veni la Isus, este necesar ca în inimă să fie împlinită o lucrare a Duhului Sfânt. Omul nu poate face niciun pas către Dumnezeu, dacă El nu îl atrage (v. 44).
Nu este deci vina mea că nu m-am întors la Dumnezeu, va răspunde poate vreunul.
Dimpotrivă, sunteţi deplin răspunzători să lăsaţi această lucrare divină să fie făcută în voi! Chiar în acest moment. Dumnezeu vă atrage la El. Nu vă mai împotriviţi Lui.
Harul pe care Isus îl îndreaptă către păcătos este expresia propriei Sale dragoste; ea face parte însă din voia Iui Dumnezeu, care este să dea viaţă făpturii Sale (v. 40). Şi Isus venise tocmai pentru a împlini această voie şi pentru nimic altceva (v. 38; comp. cu Evrei 10.9: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta").
Omul are un trup şi un suflet, de aceea, el nu poate trăi numai cu pâine, hrana trupului. Sufletul are şi el nevoie de hrană, iar singura hrană potrivită este Cuvântul divin, Pâinea din cer, Hristos însuşi (Luca 4.4).

15 iulie 2015

Hrana ta zilnica!

15 IULIE
loan 6.22-36
Domnul nu Se înşelase. Aceste mulţimi veneau după El pentru un motiv «prea comun»: ele sperau că El va continua să le dea pâine. De asemenea, le invită să lucreze pentru cer (v. 27). 
Să ne întrebăm dacă şi munca noastră are în vedere întâi lucrurile de sus, care ne hrănesc sufletul şi care rămân, sau pe cele de pe pământ, care sunt sortite pieirii.
Să însemne aceasta că trebuie să facem lucrări pentru a fi mântuiţi? Şi astăzi mulţi mai cred aşa în creştinătate (comp. cu v. 28). Cuvântul însă ne spune: „prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă; ... nu din fapte, ca să nu se laude nimeni" Efeseni 2.8,9). Dumnezeu nu recunoaşte decât o lucrare care-i permite omului să se apropie de El, anume a crede în Mântuitorul pe care El ni L-a dat (v. 29). Totul vine de la El: Apa vie (Duhul Sfânt — cap. 4.10) şi pâinea vieţii (Hristos însuşi — v. 35). Atunci cum se face că inimile noastre nu sunt satisfăcute în mod continuu? Nu-Şi respectă Domnul promisiunile? (v. 35; cap. 4.14).
 Cu siguranţă, nu! Din partea noastră însă, noi nu ne îndeplinim întotdeauna condiţia: „cel care Crede în Mine - spune Isus - nu va înseta niciodată". Avem nevoie de credinţă atât pentru a fi mântuiţi, cât şi pentru a ne putea adăpa, în fiecare zi, din toată plinătatea Sa.

14 iulie 2015

Toate sunt gata - veniti la cina!

Hrana ta zilnica!

14 IULIE
loan 6.1-21
Mulţimile L-au urmat pe Domnul Isus, însă atrase mai mult de puterea Lui, decât de harul Lui şi de toate perfecţiunile Sale morale. Ori una nu merge fără celelalte; încă o dată, Isus le va manifesta împreună în această scenă a înmulţirii pâinilor. Băieţelul menţionat în versetul 9 ne vorbeşte că la orice vârstă putem face ceva pentru Domnul şi pentru binele celorlalţi. El pare a fi singurul care s-a gândit la propria hrană. Acceptând să pună la dispoziţia Domnului puţinul pe care-l avea, el devine mijlocul de a putea fi hrăniţi cinci mii de bărbaţi. Atunci când Domnul doreşte să Se folosească de noi, nu trebuie să ne eschivăm pe motiv că suntem tineri sau că nu avem suficiente resurse; El va şti cum să le întrebuinţeze (Ieremia 1.6,7).
După această minune, vor să-L ia (cu forţa) pe Isus, „ca să-L facă împărat". Dar El nu poate primi împărăţia din mâinile oamenilor (cap. 5.41), cum n-a putut s-o primească nici de la Satan
 (Matei 4.8-10), pentru că Dumnezeu este Cel care-L face împărat (Psalmul 2.6).
În sfârşit, într-o altă scenă, luminată în totul doar de puterea şi de harul Său, ÎI vedem venind pe marea agitată ca să-Şi întâlnească ucenicii şi să le risipească teama.

13 iulie 2015

Mai avem putin de mers!

Mai avem puţin de mers, 
Pân' la ţinta mult dorită.
/: Plânsul nostru va fi şters :/ 
De lumina-nveşnicită.

Mai avem puţin de stat, 
Pe pământul fără pace,
/: Şi, în cerul minunat :/ 
Un etern popas vom face...

Mai avem puţin de dus 
Crucea pregătirii noastre,
/: Şi zbura-vom, mult mai sus :/ 
Către zările albastre.

Mai avem puţin... puţin... 
Pân' la sfânta întâlnire,
/: În văzduhul cristalin :/ 
Cu Isus, Preasfântul Mire.

Hrana ta zilnica!

13 IULIE
loan 5.31-47

Isus răspunde la necredinţa iudeilor invocând patru mărturii în favoarea Sa: cea a lui loan (v. 32-35), cea a propriilor pale lucrări (v. 36), cea a Tatălui, care la Iordan Îl desemnase pe Fiul Său preaiubit (v. 37), şi cea a Scripturilor (v. 39). În cărţile lui Moise se vorbeşte deseori despre Mesia (v. 46; vezi de ex. Geneza 49.10,25; Numeri 24.17), dar iudeii, deşi pretindeau că-1 venerează pe Moise, nu credeau deloc cuvintele sale, pentru că-L respingeau pe Cel pe care-L vestise el (v. 46; Deuteronom 18.15). Ei vor fi gata, în schimb, să-1 primească pe Antihrist (v. 43).
„Cercetaţi Scripturile", recomandă Domnul Isus. Prin ele vom putea înainta în cunoaşterea Persoanei Sale infinite.
A primi glorie de la oameni şi a căuta aprobarea lor constuie o formă de necredinţă (v. 44). Pentru că Dumnezeu declară că noi nu suntem nimic (Galateni 6.3) şi că nu avem nimic cu care ne-am putea lăuda (2 Corinteni 10.17)! însă, in loc să acceptăm acest adevăr, ne complăcem în părerile bune pe care alţii le-ar putea avea despre noi. Isus nu căuta deloc glorie din partea oamenilor (v. 41; comp. cu Pavel, în 1 Tesaloniceni 2.6) şi noi am putea să-L imităm, dacă avem în noi dragoste pentru Dumnezeu şi dorinţa de a-I fi plăcuţi Lui (comp. cu v. 42).

12 iulie 2015

Hrana ta zilnica!

12 IULIE
loan 5.15-30

Ura iudeilor îi oferă lui Isus un nou prilej de a revela câteva din gloriile Sale:
1. Lucrarea Sa de dragoste pentru a ridica păcatul lumii (v. 17; cap. 1.29); în mijlocul ruinii creaţiei Sale, Fiul, asemeni Tatălui, nu-Şi poate îngădui odihnă.
2. Afecţiunea infinită a Tatălui pentru acest Fiu căruia Ii împărtăşeşte toate gândurile Sale
 (v. 20; cap. 3.35).
3. Puterea de viaţă care este în El şi prin care dă acum viaţă veşnică celor care cred în El (v. 24); într-un ceas încă viitor, El îşi va exercita această putere pentru învierea morţilor (v. 28,29).
4. Judecata care îi va fi încredinţată în calitatea Sa de Fiu al Omului (v. 22,27).
5. De asemenea, în versetele 19 şi 30, ascultarea Sa! Ce valoare capătă ea câtă vreme este împlinită chiar de Acela care are El însuşi dreptul să fie ascultat de întreaga creaţie (v. 23)!

Dacă Domnul vorbeşte despre propriile Sale glorii, El o face tocmai pentru că ele sunt strâns legate de cele ale Tatălui Său. A nu-L onora pe Fiul înseamnă a-L ofensa pe Cel care L-a trimis (v. 23; vezi 1 loan 2.23).
In prezenţa tuturor perfecţiunilor Mântuitorului nostru, nu putem decât să ne prosternăm în admirare (v. 20b) şi În adorare.