De vina este canicula sau este o implinire a BIBLIEI?

Vladimir Putin are de gestionat cea mai gravă situaţia din Rusia din ultimii 30 de ani. O urgie biblică afectează Rusia. Zeci de mii de hectare de culturi au fost distruse de roiuri de lăcuste în regiunea Stavropol, din sud-vestul ţării. Aceasta este cea mai gravă invazie de insecte din ultimii 30 de ani din acea parte a țării, informează presa rusă.

"Lăcustele s-au instalat pe câteva lanuri de porumb. În locurile afectare de invazie au fost distruse circa 10% din recolte", a declarat, la televiziunea locală, Evghenia Makarova, purtător de cuvânt al Ministerului Agriculturii, citată de Ria Novosti.

După ploile abundente de la începutul lunii iulie, sud-vestul Rusiei se confruntă în prezent cu un val de căldură, temperaturile atingând 38 de grade Celsius. Rusia, unul din principalii exportatori de produse agricole, a recoltat, până la 20 iulie, 23,4 milioane de tone de cereale, ceva mai puțin decât anul trecut în aceeași perioadă.

sursa:http://www.evz.ro

De fapt, asta e lumea reala!

M-am nascut intr-un sat, intr-o familie...nu bogata, dar nici nu ne-a lipsit nimic, poate tocmai pentru ca parintii au trait prin credinta si Domnul ne-a purtat de grija, atat lor, atat mie cat si celor 4 frati ai mei.

 De ce spun toate acestea...? 

Vroiam sa subliniez faptul ca nu m-au plimbat parintii toata viata in masina, stiu ce inseamna mersul pe jos, asta pentru ca 4 ani am mers la scoala, in fiecare dimineata 1.5 km dus si 1.5 km intors, fie ploaie, fie zapada, fie soare, deoarece in sat la mine, nu era decat ciclul primar. Asa ca stiu ce inseamna mersul pe jos, stiu ce inseamna mersul cu bicicleta, de-asemenea stiu ce inseamna aglomeratia dintr-un autobuz de navetisti, poate plini de sudoare venind de la munca, pentru ca 4 ani de liceu am facut naveta la scoala, deci nu stiu sa merg doar cu masina, stiu sa ma reintorc la anii copilariei atunci cand este nevoie.

 Numai ca viata a fost mai buna si darnica cu mine. De fapt eu spun, ca Dumnezeu a fost cel bun, nu viata . Dupa ce mi-am intemeiat o familie, lucrurile s-au schimbat in viata mea, dar si la nivel de tara, si asa am ajuns ca, de peste 25 de ani sa merg doar cu masina. Nu e un lux, poate un confort mai bun, desi eu spun ca este o necesitate, insa cateodata e bine sa mai iesim din confortul in care ne gasim si sa mai coboram cu picioarele pe pamant.

Asa ca daca nu am facut-o de buna voie, am facut-o fortata de imprejurari. Facandu-mi ceva probleme masina, am dus-o la "doctor", si chiar daca nu mi-a cazut bine, spun asta din criza de timp pe care o am, aceasta situatie automat m-a facut sa-mi amintesc ca..."nu m-a facut mama in masina".

Asa ca, cateva zile am scaldat-o... ba cu troleibuz-ul, ba cu taxi, ba cu tramvaiul, ba cu "obositele mele picioare". Insa in fiecare mijloc de transport am avut multe a vedea.....

In masina e simplu...mergi, daca vrei pui muzica, daca nu...nu, daca vrei sa vorbesti la telefon, vorbesti, daca nu...nu, insa de cele mai multe ori....esti doar tu....si lumea ta.

Pe mijloacele de transport nu-i asa. Vezi tot felul de situatii, intalnesti tot felul de oameni, acolo nu mai esti in lumea ta....acolo esti in LUMEA REALA, si Doamne cat e de....nu-mi gasesc cuvantul potrivit, poate "diversificata".

Oricum dupa cate le vezi...parca sti mult mai precis ce sa-i ceri Domnului si pentru ce sa-i multumesti.

Daca nu am multumit destul ca sunt sanatoasa, acum am s-o fac. Daca nu am multumit destul ca am o minte sanatoasa, acum am sa-I multumesc. Daca n-am fost destul de multumitoare, acum Dumnezeu mi-a aratat ca TREBUIE sa fiu, dar cel mai insistent cred ca ar trebui sa invat sa ma rog ca Dumnezeu sa-mi tina mintea curata pana la capat.

Am intalnit fete tinere cu diferite probleme, femei in floarea varstei doborate de stres si probleme, acestea fiind vizibile chiar pe fata lor si in comportamentul lor. Am intalnit oameni mutilati, lipsindu-le un madular, am intalnit de-altfel si oameni fara intelepciune, dar asta au aratat-o doar pentru ca au vrut ei sa atraga atentia asupra lor, devenind astfel "vedete in trafic". Oricum au fost multe de vazut, dar oricum ar fi....aceasta este lumea reala in care traim, lumea cu tot felul de probleme si neajunsuri, lumea cu boli si cu handicap.

Atunci cand esti doar tu...problemele tale ti se par cele mai grele, cele mai mari, atunci crezi ca tu esti cel mai neindreptatit, tu esti cel care meriti poate mai mult....

Atunci crezi ca ar trebui sa ti se cuvina mai multa cinste, atunci crezi...multeeeee.

Insa cand vezi ca altii sunt cu probleme mai multe, mai grele, mai mari, mai....mai decat ale tale, nu poti decat sa spui, 

"Slava Tie Doamne ca sunt un om binecuvantat mai mult decat cel pe care l-am vazut, desi am tot atatea merite ca si el si nu sunt cu nimic mai bun decat altii".

 Noi n-avem vreun merit mai deosebit, daca avem ceva bun in noi este pentru ca El s-a indurat de noi si El a pus ceva bun, desi spun si eu ca 

ap. Pavel, "nimic bun nu locuieste in mine". Poate ca ceva mai bun locuieste in altii, dar eu recunosc ca, daca sunt in viata si sunt binecuvantata poate mai mult decat altii, e doar Harul lui Hristos.

Lumea reala...nu este ca si lumea mea, lumea reala...nu este ca si lumea ta. 

Acolo printre oameni putem vedea cat de binecuvantati suntem, iar pentru aceste binecuvantari suntem datori sa-I multumim!

Hrana ta zilnica!

1 AUGUST

loan 12.1-11

În acest tablou emoţionant, zugrăvit de primele trei versete (1-3), sunt figurate diferite aspecte ale închinării: prezenţa Domnului, comuniunea, mărturia, slujirea sfântă, lauda. Nu este vorba de o sărbătoare în cinstea lui Lazăr: Isus este centrul acestei adunări: Lui „I-au pregătit deci o cină". Şi singurul titlu dat lui Lazăr pentru a fi la masă cu El era acela de mortul care a primit o viaţă nouă (cum este cazul tuturor celor răscumpăraţi). Acest om nu spune nimic, nu face nimic, ci pur şi simplu este aici viu, prezenţa lui fiind îndeajuns pentru a le aminti tuturor ceea ce a făcut Domnul pentru el. Marta slujeşte şi activitatea ei este aici în totul cum se cuvine (spre deosebire de Luca 10.40). De asemenea, Maria răspândeşte parfumul care este „de mare preţ" şi pentru inima Mântuitorului şi care umple casa, imagine a adorării exprimate în comun de răscumpăraţii recunoscători. Cel necredincios nu are decât dispreţ pentru o asemenea închinare şi în fond, aceasta se întâmplă pentru că el onorează un alt dumnezeu: banul (v. 6).

În versetul 10 îl vedem pe Lazăr asociat cu Domnul Isus ca ţintă a urii oamenilor.

Apoi asistăm la intrarea solemnă a împăratului lui Israel în cetatea Sa, Ierusalim, precedată de reputaţia atât de trecătoare pe care o dăduse marea Sa minune.

Hrana ta zilnica!

31 IULIE
loan 11.45-57
Dumnezeu a răspuns Fiului Său nu numai înviindu-1 pe Lazăr, ci deopotrivă aducând la credinţa în El pe mulţi martori aflaţi în faţa acestei scene minunate (v. 42b; v. 45). Această minune însă, cea mai mare dintre cele pe care le relatează aceasta evanghelie şi ultima înaintea propriei Sale învieri, este şi cea care decide moartea Lui, pentru că, începând „din ziua aceea" au loc sumbrele uneltiri care culminează cu crima (v. 53). Iudeii răspund astfel la întrebarea pe care Domnul le-o pusese în capitolul 10.32.
Preoţii par a se teme ca nu cumva poporul, urmându-L pe Isus, să atragă atenţia romanilor şi astfel, represaliile lor, când, din contră, respingerea Domnului este cea care va fi, patruzeci de ani mai târziu, cauza distrugerii locului lor de cult (Ierusalimul) şi a naţiunii lor de către romani (v. 48).
Dumnezeu permite ca profeţia lui Caiafa să depăşească infinit gândurile acestui om sfidător şi rău. Isus îşi va da viaţa pentru naţiune (pentru că Israel va fi restaurat mai târziu), precum şi pentru a-i aduna „într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi" (v. 52). Satan răpeşte şi împrăştie (comp. cu cap. 10.12), în timp ce, prin lucrarea Sa, Isus adună de aici, de jos, pe cei care fac parte din familia lui Dumnezeu.

Yerushalayim

Cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie. Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi, aşa înconjoară Domnul pe poporul Său, de acum şi până în veac.
Căci toiagul de cârmuire al răutăţii nu va rămâne pe moştenirea celor neprihăniţi, pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mâinile spre nelegiuire.
  Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni şi peste cei cu inima fără prihană!
Dar pe cei ce apucă pe căi lăturalnice, să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău!

 Pacea să fie peste Israel!

Si bogatii si saracii au nevoie de mantuire !

Majoritatea oamenilor, atunci cand le spui despre cineva ca s-a intors la Dumnezeu spun urmatoarele:

"este interesant cum dupa o viata intreaga in care au baut, au fumat, au furat, au curvit...si exemplele pot continua...toti se pocaiesc"

DA, toti acestia se pocaiesc !

Domnul Isus spune in Cuvantul Sau:

 „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”(Marcu 2 :17)
Iata de ce se pocaiesc toti betivanii, toti hotii, toate curvele, toti deparavatii, etc...
Acestia realizeaza starea pacatoasa in care se gasesc, de-aceea Il cauta pe Dumnezeu. El iarta toate pacatele, El schimba vieti si transforma, pentru ca El este Singurul in masura sa  faca acest lucru.
Atunci cand realizezi starea in care te gasesti, nu mai conteaza cine esti, nu conteaza cati bani ai, nu mai conteaza nimic. Singurul lucru care are importanta este sa te intorci in bratele Celui care te-a creat si tot ce conteaza este sa iti stii pacatele iertate.
Si lucrul acesta, Dumnezeu il face, daca te intorci cu cainta la EL!
Acest lucru l-a facut si unul din " acei grei ai fotbalului romanesc" la aceasta evanghelizare la Bistrita.
Dumnezeu sa-l binecuvinteze pe Jean Padureanu si pe toti cei care au facut acest pas!

Hrana ta zilnica!

30 IULIE
loan 11.28-44
Marta înţelege că sora ei poate pătrunde mai bine decât ea gândurile Domnului. O cheamă. Maria însă nu poate decât să spună şi ea: „Doamne, dacă ai fi fost aici ..." (v. 32; comp. cu v. 21). Ea nu ştie să privească decât în urmă, ca multe persoane aflate în doliu. Isus, cu inima strânsă, cere să fie condus la mormânt. Şi II vedem plângând. Oare nu ştia El ce avea să facă? Sigur că ştia, însă, în prezenţa ravagiilor morţii şi tragicelor ei influenţe asupra spiritului oamenilor, Fiul sfânt al lui Dumnezeu este copleşit de durere, de tulburare, de mâhnire. Da, acolo este învingătorul morţii, însă, pentru ca gloria lui Dumnezeu să strălucească înaintea mulţumi care avea sfi fie martoră, trebuie din nou constatat cum se cuvine stadiul de alterare al lui Lazăr (v. 39) şi, de asemeni, ca mai întâi Domnul să atribuie puterea Sa unei acţiuni a harului Celui care L-a trimis (v. 41,42). Numai atunci puternicul Său strigăt de poruncă face să iasă mortul din mormânt, încă înfăşurat în fâşiile sale de pânză... Ce înfiorare pentru întreaga asistenţă!

 Cât despre noi, să reţinem promisiunea pe care Domnul i-o face Martei: „dacă vei crede, vei vedea ..." - poate nu exact ce speri, dar cu siguranţă - „gloria lui Dumnezeu" (v. 4 şi 40).

Hrana ta zilnica!

29 IULIE
loan 11.1-27
În neliniştea lor, cele două surori din Betania I-au adresat prietenului divin o rugăciune care ne poate servi drept model: „Doamne, iată, acela pe care-1 iubeşti este bolnav" (v. 3). Numindu-L Domn, ele îi recunosc autoritatea şi nu-şi permit să-I dicteze, de exemplu: vino să-1 vindeci! Ele expun simplu cazul care le preocupa. De asemenea, ele cunoşteau dragostea Lui şi la aceasta fac apel. Totuşi, această afecţiune nu-I impune lui Isus să plece imediat în Iudeea, după cum nici intenţiile criminale ale iudeilor nu-L împiedică să meargă acolo când a sosit momentul. El nu Se lasă condus de sentimente, cum facem noi adesea, nici oprit de teama de oameni. Ascultarea de Tatăl Său este singura care-I dirijează paşii. Prin această întârziere, gloria lui Dumnezeu va străluci şi mai mult, pentru că Lazăr este deja de patru zile în mormânt atunci când DomnuI Isus ajunge în Betania. Ne aflăm uneori în faţa unor persoane încercate de doliu. Şi resimţim atunci totala insuficienţă a compasiunii omeneşti (asemenea celei a iudeilor din v. 19). Totul se schimbă însă când ne îndreptăm privirile spre Cel care este ,Invierea şi Viaţa". Atunci înţelegem plinătatea valorii lucrurilor veşnice.