Versetul zilei

2 aprilie 2016

hrana ta zilnica!

2 APRILIE
Eclesiastul 2.1-11
Eclesiastul şi-a pus inima întâi să cunoască. Şi câte lucruri pasionante a descoperit el în toate domeniile: În arte, în ştiinţe, în turism, în arheologie...! Astăzi, acestea sunt puse la îndemâna tineretului prin mijloace moderne. Cu cât mai mult înaintează însă înţeleptul în cercetările sale, cu atât mai arzătoare îi devin problemele şi cu atât mai descurajat ajunge.
Spiritul omenesc este prizonier între zidurile propriilor raţionamente. Singur Cuvântul lui Dumnezeu eliberează gândirea şi comunică adevărata cunoştinţă. Preocupare neplăcută, chinuitoare, obositoare! - aceasta a fost trista concluzie a înţeleptului (cap. 1.13,18; 12.12)!
Atunci să nu ne mai gândim la altceva - vorbeşte el cu sine — decât la plăcerile vieţii (cap. 2.1-3)! Insă şi acolo experienţa lui se întoarce în loc; deşertăciune şi nesăbuinţă sunt cuvintele care o rezumă de astă dată. Orice bucurie omenească este alterată din start de sentimentul că nu este durabilă (Proverbe 14.13).
Ar putea atunci abundenţa de bunuri pământeşti să dea satisfacţie? Cine oare avea oportunităţi mai mari decât Solomon să acumuleze şi să administreze bogăţii, desăvârşind „lucruri mari", pe care ambiţia omenească nu încetează să şi le propună? (2 Cronici 9.22...).
Să ascultăm însă cum le apreciază el în final: „deşertăciune şi goană după vânt1 (v. 11).

1 aprilie 2016

Strigator la cer!

Nu pot decat sa spun ca sunt consternata....
Si ne mai intrebam de ce trecem prin suferinta, boala, etc....?
Se mai intreaba Franta...de ce a trebuit sa treaca cu doar cateva luni in urma prin ceea ce a trecut?
Am citit un articol care m-a facut sa ma infior...

S-a întâmplat de Paști, în Franța. Catedrala din Metz, una dintre cele mai înalte lăcașuri de cult, a fost transformată în discotecă. 
 Comentariile de pe Facebook ale francezilor vorbesc de la sine: "Cool", "Off, de ce n-am știut și noi? Că veneam imediat", "Asta distracție" etc. "Blasfemie! Ați transformat bisericile în bordeluri!" - este una dintre puținele voci care condamnă "evenimentul" organizat chiar în zilele în care catolicii sărbătoreau Învierea Domnului.
  "În timp ce locașurile de cult catolice se transformă în cluburi, moscheele apar ca ciupercile după ploaie. Dar să ne rezumăm la cuvintele organizatorului acestui eveniment: Este Paștele!
 Să ne "bucurăm cu ei", scrie http://www.activenews.ro/

Desi articolul este in lb. franceza, aveti cateva inregistari video si puteti vedea ce s-a intamplat in aceasta biserica in ziua de Paste.

Intr-una din  pozele pe care le-a  facut un tanar  in aceasta biserica cu ocazia acestui eveniment , o poza in care vroia sa arate cat este de fericit, spunea:
”Doar un singur scop, sa traiesti fericit !”

De ce? Iata raspunsul!

Daca ai intrebari cu privire la ceea ce se intampla in jurul tau, iata unul din raspunsurile la intrebarea:
 "DE CE?"
 

Hrana ta zilnica!

1 APRILIE
Eclesiastul 1.1-18
Cartea Eclesiastul poate fi rezumată prin aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete" (loan 4.13). Fântâna din Sihar este imaginea lumii aride şi amăgitoare, unde nu se poate găsi o fericire de durată. Cea mai mare parte a oamenilor seamănă cu sărmana samariteancă. Nu sunt gata să primească apa vie, darul fără plată al Fiului lui Dumnezeu, decât după ce, de nenumărate ori, vor fi făcut experienţa că „apa" de pe pământ nu poate în niciun fel potoli setea sufletului (comp. cu Ieremia 2.13). 
Ei bine, această experienţă a fost făcută; ea se găseşte consemnată în această carte pentru ca noi să nu mai avem nevoie să o începem din nou! Şi a fost făcută de cineva care, prin înţelepciunea şi prin măreţia lui, era şi calificat să cerceteze „tot ce se face sub ceruri" (v. 13). Eclesiastul (sau Predicatorul) nu este altul decât Solomon, împărat la Ierusalim. Mărturia lui are
întotdeauna aceeaşi valoare, pentru că „nu este nimic nou sub soare" (v. 9). Multe lucruri,fără ndoială, şi-au schimbat înfăţişarea, însă inima omului a rămas identică, iar consecinţele păcatului sunt întotdeauna acolo: „Ce este strâmb nu poate fi îndreptat şi ce lipseşte nu poate fi numărat" (v. 15).

31 martie 2016

La revedere Adi pana in aceea zi mareata!

Ieri am condus pe ultimul drum spre odihna pe unul dintre cei mai dragi prieteni ai familiei mele.
Cuvintele frumoase au fost multe si pot spune ca au fost nu doar cuvinte spuse incat sa vorbesti de bine un mort, ci au fost cuvinte reale, cuvinte adevarate despre un om care si-a trait viata asa cum Dumnezeu ne cere. A fost un om bun, poate prea bun pentru lumea in care traim, insa Biblia ne cere sa fim buni unii cu altii, sa-i iubim pe cei din jurul nostru, chiar daca nu vom avea parte de aceeasi dragoste din partea lor, insa ADI a facut acest lucru, neconditionat.
L-a iubit pe Domnul pana in ultima clipa, si-a dorit sa se intalneasca cu ISUS, Cel pe care l-a slujit.
E mare lucru sa poti spune in clipe de incercare, ca-i multumesti Domnului pentru cancerul care ti l-a dat si ca esti pregatit sa pleci ACASA.
Duminica dimineata inainte de a pleca ACASA, pe patul de spital, ii spunea sotiei ca aude corul de ingeri cantand. O ce har...!!!
 A fost dureroasa clipa despartirii, insa a fost o despartire frumoasa si temporara, stiind ca intr-o zi ne vom vedea. 

Zambetul lui nu-l vom putea uita. A zambit in fiecare zi. Nu stiu sa-l fi vazut in atatia ani de cand il cunosc vreodata suparat si o spun din toata inima. 
Adi zambea si cand avea dureri...
Cand esti copilul lui Dumnezeu, pana si moartea este frumoasa!

Acesta este Dumnezeul meu!

Un tânăr care lucra în armată a fost umilit în mod constant, fiindcă el credea în Dumnezeu. 
Într-o zi, căpitanul a vrut să-l umileasca în faţa trupelor. El a sunat pe tanar şi a spus: " tinere, vino aici, ia cheia şi du-te şi parchează jeep-ul în faţă"
Tânărul a răspuns: " nu pot conduce!"
Căpitanul a spus: "păi atunci cere-i ajutorul  Dumnezeului tău! Arată-ne că El există!"
Tânărul a luat cheia şi am mers la vehicul, începand să se roage...... ...
 A parcat jeep-ul perfect de bine exact cum a vrut căpitanul. Tânărul a ieşit din maşină, insa i-a văzut pe toti  plângând. Deodata toţi au spus împreună: " vrem să-l slujim pe Dumnezeul tău!"
 Tânărul soldat a fost uimit şi a întrebat capitanul ce se întâmplă? 
Căpitanul plângand a deschis capota jeep-ului, arătând tânărului ca masina nu avea motor. 
Deloc surprins băiatul a spus: "vezi? Acesta este Dumnezeul pe care îl slujesc, Dumnezeul IMPOSIBILILUI, Dumnezeul care dă viaţă la ceea ce nu există."
 Poate crezi că sunt lucruri imposibile pentru tine de rezolvat, poate ca medicii ti-au spus, am facut tot ce ne-a stat in putinta, poate ca nu mai ai speranta, asculta-ma: "cu Dumnezeu totul e posibil."
Crede doar!
Mă rog ca Domnul să faca un miracol azi în viaţa ta, indiferent de problema prin care treci, în numele lui Isus!

Hrana ta zilnica!

31 MARTIE
Proverbe 31.10-31
Acest admirabil portret al femeii virtuoase ne arată cum înţelepciunea (însăşi viaţa lui Hristos) poate şi trebuie să fie pusă în practică în toate detaliile vieţii de zi cu zi şi de familie. Tinere creştine, fie ca Domnul să vă dea dorinţa de a-I fi Lui plăcute, asemănânduvă cu această femeie curajoasă, cinstită, cutezătoare! 
Ce anume o caracterizează? - ea este activă, veselă, energică, miloasă, înţeleaptă, binevoitoare. Câmpul ei de lucru este casa (citiţi Tit 2.4,5); podoaba ei: puterea şi demnitatea (v. 17, 25; comp. cu 1 Petru 3.3...); scopul ei: să-şi onoreze soţul, obiectul fericitului ei devotament (v. 23), şi să aducă roade pentru el (v. 16); secretul ei — acesta ne este dezvăluit abia în versetul 30: ea se teme de Domnul. Cu adevărat, o soţie atât de înzestrată, „cine poate găsi?". O soţie înţeleaptă vine de la Domnul, răspunde capitolul 19.14.
Tot astfel şi voi, tinerilor, nu vă încredeţi într-o judecată făcută în pripă, nici într-una după aparenţe! „Farmecul este înşelător..." şi a înşelat pe mulţi. Gingăşia trecătoare a unui chip este departe de a fi întotdeauna o reflectare a adevăratelor calităţi creştine. Şi nu uitaţi, la încheierea acestei cărți, de îndemnul din capitolul 4.23: „Păzeşte-ți inima mai mult decât tot ce se păzeşte...", pentru că ea aparţine în primul rând Domnului!

30 martie 2016

Hrana ta zilnica!

30 MARTIE
Proverbe 31.1-9
Cine era împăratul Lemuel? Nu-l mai găsim menţionat în nicio altă parte; tot ce cunoaştem despre acest tânăr prinţ sunt recomandările mamei sale, precum şi faptul că numele lui semnifică: „dat lui Dumnezeu". „Ce (să-ţi spun) fiul promisiunilor mele!", exclamă această femeie evlavioasă. Ca şi Ana cu privire la micul Samuel, şi ea îşi închina copilul Domnului, Celui care are toate drepturile asupra lui. In această calitate, ea s-a simţit apoi responsabilă de a-1 instrui ca pe un adevărat nazireu. Istoria lui Israel a arătat unde-1 pot târî femeile şi băutura pe un împărat (1 împăraţi 11; 16.8,9). Lemuel este pus în gardă cu privire la aceste rele ameninţătoare (Eclesiastul 10.17; Osea 4.11). Apoi el primeşte îndemnuri pozitive: să fie susţinătorul tuturor celor dezmoşteniţi, purtătorul de cuvânt al celor
muţi! 
Am putea cota acest rol ca fiind prea modest pentru un împărat. Aceste instrucţiuni însă conţin esenţa slujbei religioase, potrivit cu Iacov 1.27: să se păstreze neîntinat de lume (de zăpăceala ei, de murdăriile ei) şi să se ocupe de cei năpăstuiţi.
Tânărul Lemuel şi-a amintit cuvânt cu cuvânt de „profeţia cu care mama lui îl învăţa" (v. 1). Dacă şi voi aţi avut privilegiul de a fi educaţi de o mamă evlavioasă, fiţi atenţi să nu uitaţi niciodată învăţăturile din copilărie (cap. 1.8; 6.20,22)!