Radiografie

Radiografie

Suntem săraci în facerea de bine,

Respingători spre inimi sfâșiate.

Suntem adepții stimelor de sine

Și bunătății veșnic amânate.

Suntem banali în scrierea de vise

Stângaci în sărutările pe frunte.

Suntem deschiși cu ușile închise

Înduplecați pe vârful unui munte!

Suntem supuși atâtor fapte moarte,

Evlavioși sub sigla unei forme.

Suntem intelectualii fără carte

Incoștienți că sufletul adoarme!

Suntem profeții zilelor de ieri

Neînfricații clipelor de pace.

Suntem reduși la dogme și păreri

Vorbim aprins unde Biblia tace.

Suntem produsul falsei plecăciuni,

Flămânzii din livada neculeasă!

Suntem adepții rugii în furtuni

Prea plictisiți să fim doar o mireasă!

Suntem în maratonul vieții rece

Și alergăm și parcă-i tot mai greu

Ne-am obosit privind cum viața trece!

Suntem așa, uitând de Dumnezeu.

Christian Dume

miercuri, 23 noiembrie 2016

Hrana ta zilnica!

28 NOIEMBRIE

1 loan 5.1-21

Epistola lui loan, ca şi Evanghelia lui, atestă că avem viaţa veşnică numai prin credinţa în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (comp. v. 13 cu loan 20.31). Necrezând, după atâtea mărturii, înseamnă a-L face pe Dumnezeu mincinos (v. 10). Acum însă copilul lui Dumnezeu se bazează pe certitudini: „Ştim..." nu încetează să repete apostolul (v. 2,13,15,18,19,20). Şi credinţa noastră nu numai că îşi însuşeşte mântuirea, ci triumfa asupra lumii prin aceea că, privind dincolo, se leagă de ceea ce este nepieritor (v. 4). Ce fericire să ştim de asemenea că Dumnezeu ne ascultă şi că ne dă ceea ce cerem după voia Lui (v. 14)! «Creştinul însuşi n-ar dori să-i fie dat vreun lucru contrar voii lui Dumnezeu». Dar cum să cunoaştem această voie? Prin priceperea pe care ne-a dat-o Fiul lui Dumnezeu (v. 20; Luca 24.45). „Şi noi suntem în Cel adevărat”, spre deosebire de lumea întreagă care „zace în cel rău" (v. 19). Cel rău nu are în arsenalul lui niciun obiect cu care să-1 poată seduce pe omul nou care este în noi. In schimb, el ne oferă mulţi idoli buni să ispitească bietele noastre inimi fireşti. Copii ai lui Dumnezeu, să ne păzim sentimentele noastre, încât să fie în totalitate (neîmpărțite) pentru Domnul (v.21;1 Corinteni 10.14).

Hrana ta zilnica!

27 NOIEMBRIE

1 loan 4.11-21

Două fapte cu implicaţii nelimitate dezvăluie oamenilor dragostea divină: Hristos dându-Şi viaţa pentru noi (cap. 3.16) şi Dumnezeu trimiţându-Şi Fiul (cap 4.10). Şi acum această dragoste le este făcută cunoscut într-un al treilea mod: prin aceea că răscumpăraţii Domnului se iubesc unul pe altul. Astfel Dumnezeu este - sau ar trebui să fie - făcut vizibil (v. 12) de când Isus nu mai este pe pământ (loan 1.18). Nu este posibil să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să nu-i iubeşti pe copiii Lui. Când cineva ne este într-adevăr drag, ne este la fel de drag tot ceea ce este legat de el. De exemplu, cineva care îşi iubeşte cu adevărat soţul sau soţia iubeşte şi familia lui sau a ei. Şi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu o dragoste în cuvinte (cap. 3.18). In această epistolă se repetă în mod constant expresiile „dacă zicem..." (cap. 1.6,8,10), „cine zice..." (cap. 2.4,6,9) şi „dacă zice cineva..." (v. 20). Împreună cu apostolul putem spune: „Noi ÎI iubim..." (v. 19). Atunci s-o şi arătăm!

In aceste versete am întâlnit:

1. dragostea pentru noi (v. 9): este mântuirea deja împlinită;

2. dragostea în noi (v. 12,15,16), turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt;

3. dragostea cu noi (v. 17), dându-ne siguranţa că în curând ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu. Astfel este activitatea desăvârşită faţă de noi a acestei dragoste divine!

Hrana ta zilnica!

26 NOIEMBRIE

1 loan 4.1-10

Adevărul are întotdeauna «falsificatori». Şi, după cum fiecare cetăţean, riscând multe necazuri, trebuie să ştie să recunoască moneda ţării lui, noi trebuie să ştim să deosebim de unde provin diferitele învăţături care ni se prezintă. Fiecare dintre ele trebuie probată
(v. 1;1 Tesaloniceni 5.21) şi Cuvântul ne dă mijlocul sigur de a nu confunda «monedele false» cu cele bune. Cele din urmă poartă însemnul lui Isus Hristos venit în carne (v. 3).

Cât despre firea Lui, această epistolă ne învaţă că Dumnezeu este lumină (cap. 1.5) şi dragoste (v. 8, 16) Sursa unică a întregii iubiri este în El. Dacă cineva iubeşte, acesta este deci semnul că este născut din Dumnezeu (v. 7). Reciproc, cine nu iubeşte nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Trebuie să ai acea fire care iubeşte, pentru a şti ce este dragostea (1 Tesaloniceni 4.9). Şi această dragoste, care este iniţiativa lui Dumnezeu faţă de noi (v. 10, 19), a răspuns perfect stării făpturii Sale. Omul era mort: Dumnezeu L-a trimis pe Singurul Lui Fiu pentru ca noi să trăim prin El (v. 9); omul era vinovat: Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Lui pentru a fi ispăşirea pentru păcatele noastre (v. 10; cap. 2.2); omul era pierdut: Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii (v. 14; loan 3.17).

Zi de post 1 Decembrie!

Alunga frica!

Multi oameni traiesc cu sentimentul de frica. 

Frica de boala, de intuneric, de singuratate, de doctori, frica de inaltime, frica zilei de maine, frica de oameni, de animale si multe alte temeri ascunde omul in inima lui. Unii isi arata si recunosc acest sentiment pe care il poarta, dar altii il duc in suflet ca pe o povara si acest sentiment le terorizeaza mintea.

Un crestin care cunoaste Cuvantul Domnului NU are voie sa aibe acest duh de frica in inima.

De ce sa ma tem cand Biblia imi spune ca Dumnezeu nu m-a inzestrat cu un duh de frica, ci unul de putere, de dragoste, de chibzuinta.

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.

2 Timotei 1:7 

Nu stiu ce fel de frica porti in tine, dar astazi declara cu putere acest verset si Dumnezeu te va ajuta sa scapi de toate temerile tale. Lasa-L pe Dumnezeu sa deschida usa inimii tale atunci cand diavolul incearca sa-ti aduca in minte diverse ingrijorari si temeri. Spune-i ce Dumnezeu maret ai, spune-i cat este de puternic Tatal in care te increzi, iar pentru ca tu te increzi In EL nu ai teama.

O zi fara temeri....!

Hrana ta zilnica!

25 NOIEMBRIE

1 loan 3.13-24

Ura lumii faţă de copiii Tatălui nu ar trebui nicidecum să ne surprindă (v. 13; comp. cu loan 15.18...). Mai curând amabilităţile ei ar trebui să ne pară suspecte. In ce priveşte dragostea, lumea nu poate produce decât contrafaceri, motivele ei nefiind niciodată sincere, niciodată total dezinteresate. Adevărată este doar dragostea lui Dumnezeu, care-şi are izvorul în El însuşi, nu în obiectul ei. Cu o asemenea dragoste avem nevoie să fim iubiţi, pentru că în noi nu este nimic vrednic de iubit (Tit 3.3). Şi crucea este locul unde vom învăţa să cunoaştem această dragoste divină infinită (v. 16).

Versetele 19-22 subliniază necesitatea unei conştiinţe bune, a unei inimi care nu ne condamnă. 

Dacă facem numai ceea ce îi este plăcut Domnului, El va putea răspunde fără excepţie la toate rugăciunile noastre. Părinţii care aprobă purtarea copilului lor îi oferă cu plăcere ceea ce cere (v. 22; comp. cu loan 8.29; 11.42). 

A rămâne în El - aceasta este ascultarea. El în noi - aceasta este comuniunea care rezultă din ascultare (v. 24; cap. 2.4-6; 4.16; loan 14.20; 15.5,7). 

Cufundaţi în mare un vas deschis; el va fi în acelaşi timp şi spălat şi umplut Aşa să fie şi inimile noastre în dragostea lui Hristos!

Hrana ta zilnica!

24 NOIEMBRIE

1 loan 3.1-12

Ceea ce constituie, într-o familie normală, legătura dintre membrii ei este dragostea.

Copiii o primesc şi o învaţă de la părinţii lor, apoi o imită şi o realizează între ei. Este o imagine ştearsă a dragostei pe care ne-a dăruit-o Tatăl, numindu-ne copii ai Săi! Această dragoste nu suntem chemaţi s-o înţelegem, ci s-o vedem (v. 1) şi, constatând-o, să-i răspundem.

Din versetul 9, unii credincioşi ar putea deduce că nu au viaţa de la Dumnezeu, pentru că li se întâmplă să păcătuiască (vezi cap. 5.18). Dar să înţelegem bine că adevăratul «eu» al creştinului este omul cel nou, şi acesta nu poate păcătui.

Împărţirea omenirii între copii ai lui Dumnezeu şi copii ai diavolului este stabilită în modul absolut prin versetele 7-12 (comp. cu loan 8.44). Astăzi, în multe medii religioase, această diferenţă nu este cunoscută. Că sunt creştini mai mult sau mai putin practicanţi, aceasta este recunoscut. Dar că unii se declară salvaţi, în timp ce alţii ar fi pierduţi, aceasta îi taxează de orgoliu şi de îngustime pe cei care s-au pus la adăpost. Neînţelegerea lumii, care poate merge până la ură, ne dă ocazia ca aici, pe pământ, să semănăm puţin cu Isus (v. lb; loan 16.1-3).

 Curând vom fi asemenea Lui, în glorie, şi II vom vedea cum este (v. 2).