Versetul zilei

27 ianuarie 2017

Ganduri care ne pun pe ganduri!

Datorita tehnologiei din ziua de azi, avem posibilitatea sa citim mult in diferite locuri, iar daca stam si bine cu memoria, acumulam de-a lungul timpului multe ganduri frumoase.
Am cules cateva si chiar e bine sa meditam la ele.

”Nu lasa ca fericirea ta sa depinda de lucruri pe care intr-o zi s-ar putea sa le pierzi. Odata cu pierderea lor, iti vei pierde si fericirea”

”Renunta la nimicuri care te tin captiv, renunta la orice  pentru Dumnezeu, dar nu renunta la Dumnezeu pentru orice nimic. De fapt, la DUMNEZEU nu renunta pentru nimic”

”Spre orice te indrepti gandeste-te ca nu exista decat un singur pas , pasul urmator!”

”Invata sa scrii durerile pe nisip, si bucuriile pe stanca. Stanca nu va fi luata de apa niciodata.”

”Pentru a ierta nu astepta justificari si nici sa ti se ceara iertare. Pur si simplu, IARTA”

”In loc sa vorbesti o mie de cuvinte, mai bine unul singur care sa aduca pacea”

”Cand pornesti la un drum greu, crede ca poti si vei fi deja la jumatatea lui”

”Afla cine esti si nu accepta ceea ce nu esti”

”Tot ceea ce faci pentru Dumnezeu este o investie durabila. Restul...lucruri pieritoare”

”Nu te gandi ca nu reusesti, gandeste-te la toate ocaziile pe care le pierzi daca nu incerci”

”Nu spune ”este timp” sau ”data viitoare” pentru ca exista si conceptul ”prea tarziu”!


26 ianuarie 2017

Cor Elim Timisoara - misiune zona Bucovinei!

In amintirea vremurilor de demult!
In vara am fost in misiune in zona Bucovinei cu corul bisericii. Am avut un timp binecuvantat si in slujirea pe care am facut-o, dar si prin locurile pe unde am mers si am vizitat.
 Bucovina este o zona minunata!
Astazi am dat de o inregistrare pe youtube, nu stiu cine a postat dar ii multumesc.

23 ianuarie 2017

Un gand!

”Pe Dumnezeu il gaseste doar cine-L cauta si totusi,  TOTI il gasesc pe Dumnezeu chiar daca nu-L cauta. Diferenta este ca unii il gasesc intr-un singur moment din viata...atunci cand sunt la capatul puterilor”
O noapte binecuvantata si linistita in bratul Domnului!

Pacatul mandriei

Pazeste, de asemenea, pe robul Tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! 
Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari.
Ps.19:13
De-atatea ori am auzit acest verset sau l-am citit in Scriptura, insa nu stiu cati dintre noi l-am luat in dreptul nostru? 
Personal, recunosc ca tot timpul m-am gandit la David cand il citeam, m-am gandit la sinceritatea lui, dar niciodata n-am fost sincera eu cu mine insumi. Aseara, auzind acest verset l-am pus in dreptul meu si in lumina Cuvantului, sa stiti ca am gasit in viata mea acest pacat.
Mandria un pacat atat de mare, dar trecut cu vederea atat de usor.
 Care dintre noi recunoastem ca suferim de mandrie? Niciunul! 
Bineinteles ca suntem prea mandri sa recunoastem acest lucru. Ne gandim ca doar bogatii sunt mandri, ei au cu ce se mandri, noi n-avem bogatii, insa  mandria nu sta in bogatie, si nici nu este un pacat de care sa scapi asa usor.
Cand a zis David Domnului sa-l fereasca de acest pacat a si motivat de ce...
sa nu stapaneasca.
Mandriei nu-i place sa fie si ea undeva asa....”la gramada”, ea vrea sa fie suverana pe inima noastra.
Devenind suverana si stapana, are ea grija sa atraga si altele dupa ea.
Mi-am amintit de Lucifer. Pacatul care l-a indepartat de Dumnezeu arucandu-l jos, a fost pacatul mandriei, pe urma au venit restul.
Poate te intrebi unde este pacatul mandriei in viata ta?
Inaltarea de sine oare nu are leagatura cu acest pacat? Sunt mai bun decat...”cutare”!
 De-aici pornesc celelalte, ajungem sa vorbim de rau, sa dispretuim, sa privim de sus pe cel de langa noi, clevetim, cautam slava noastra mai mult. Oare nu ne gadila urechile cand suntem complimentati de cineva, cand ni se da dreptate, cand ni se spune ca suntem extraordinari?
Cu siguranta ne simtim bine si am fi farisei sa spunem ca nu, dar de la acest sentiment la mandrie...nu este decat un pas. 
Cred ca e bine sa avem fiecare in rugaciunile noastre acest verset:
Pazeste, de asemenea, pe robul Tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! 
Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari.


21 ianuarie 2017

Cum te poate binecuvanta Dumnezeu?

Zilele trecute citeam acest capitol din Geneza si ma gandeam sa scriu ceva pe blog din experienta lui Iacov. N-am s-o fac, pentru ca astazi fiind de servici la ” bucatarie” am vrut sa ascult un mesaj, ceva care sa-mi hraneasca sufletul, iar acest mesaj este exact la subiect. Mesajul pe care l-am ascultat intr-adevar mi-a inviorat sufletul.
Faceti-va timp sa-l ascultati, credeti-ma ca nu veti regreta.
Il cunosc pe Mihaita de ani de zile, un om simplu si foarte credincios prin care Dumnezeu vorbeste tuturor celor care au inima deschisa  si dispusi sa asculte.
Deschide-ti inima !

Masura dragostei lui Dumnezeu pentru tine!


20 ianuarie 2017

God bless America!

E timpul schimbarii! 
Cum??? Dumnezeu stie, in bine sau rau!
Cert este ca nimic nu va mai fi la fel!
Astazi a fost investit cel de-al 45-lea presedinte al Statelor Unite.
Un moment mult asteptat cu o ceremonie frumoasa si parca mult mai speciala decat celelalte.
America traieste cu mari sperante, altii sunt dezamagiti, altii nu asteapta nimic.
In cartea Daniel 2:21 scrie urmatoarele:
El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!
Ma rog ca Dumnezeu sa-l binecuvinteze pe DONALD TRUMP cu multa intelepciune, sa binecuvinteze poporul american, crestinii din aceasta tara si in mod special...romanii care traiesc in aceasta tara.
Personal am rude, prieteni, cunoscuti, consateni, si in final fiecare avem compatrioti de-ai nostri care traiesc acolo. Dumnezeu sa-i binecuvinteze si fie ca America sa redevina ceea ce a fost odata, daca este cu putinta.
 God bless America!


19 ianuarie 2017

Un lung tren....


 Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
   Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
   Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
   Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....

   Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,
   și în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
   Arzători de nerabdare înainte tot privim,
   să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

   Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,
   noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
   Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!...
   Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.

   Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi;
   ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
   Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
   sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!...